Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1230/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1230/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 1230/2015
Dosar nr._ drepturi bănești
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistenți judiciari - D. C.
Asistenți judiciari – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 1230
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamantul V. D. R., CNP_, domiciliat în loc. Manolești, .. B., și pârâta . sediul în loc. P. Iloaiei . jud. Iași înreg. în RC sub nr. J_, CUI_ cont bancar nr. RO04RNCB_0001 la BCR Agenția P. Iloaiei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Instanța constată că reclamantul a solicitat judecata în lipsă în temeiul art. 223 Cod procedură civilă (f. 203 ds) și că părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză.
Instanța declară încheiată cercetarea procesului, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de drepturi de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ /2015 și precizată ulterior (f. 43 ), reclamantul V. D. R. a chemat în judecată pe pârâta . obligarea acesteia la plata drepturilor salariale restante aferente perioadei 30.03.2011 – 02.07.2013, respectiv:
- plata sporului de 100% pentru orele suplimentare efectuate după terminarea programului de lucru;
- plata orelor prestate în zilele de sâmbătă, duminică, precum și zilele de sărbătoare legală, prin acordarea unui spor de 100% din salariul de bază;
- plata indemnizației pentru concediul legal de odihnă aferent anilor 2011 și 2012;
- plata actualizării cu indicele de inflație a tuturor drepturilor pretinse și a dobânzii legale aferente acestora, începând cu data nașterii drepturilor și până la data plății efective;
- plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că a fost angajatul societății pârâte; la 30.03.2011 a încheiat cu aceasta contractul individual de muncă nr. 37 pentru o perioadă de 3 luni, începând cu data de 1.04.2011 și până la data de 1.07.2011, în funcția de conducător autospecială la punctul de lucru din loc. B., jud. B..
Ulterior, la 29.12.2011, a încheiat actul adițional nr. 462 la contractul individual de muncă nr. 37/30.03.2011, prin care s-a modificat natura contractului de muncă cu durată determinată în contract individual de muncă cu durată nedeterminată, începând cu 1.01.2012. Conform contractului individual de muncă durata timpului de lucru era de 8 ore/zi/40 ore /săptămână. Salariul de bază lunar brut de 770 lei.
Reclamantul a menționat și că activitatea sa la societatea pârâtă a încetat la 2.07.2013, primind preavizul nr. 112/3.06.2013, prin care i s-a adus la cunoștință că s-a aplicat măsura concedierii individuale ca urmare a necesității reorganizării activității pe criterii de eficiență economică. În ultima zi în care a lucrat la societate i s-a eliberat adeverința nr. 1327/2.07.2013 în care se preciza funcția pe care a deținut-o și salariul de bază, rezultând că a desfășurat activitate la societatea pârâtă în perioada 1.04.2011-2.07.2013.
Totodată, a susținut că în ceea ce privesc orele suplimentare, în contractul individual de muncă nr. 37/30.03.2011, la litera J punctul 3 se stipulează că „orele suplimentare prestate în afara programului normal de lucru sau în zilele în care nu se lucrează ori în zilele de sărbători legale se compensează cu ore libere plătite sau se plătesc cu un spor la salariu”, or, în perioada lucrată nu a primit nici un spor la salariu, deși în mod frecvent a desfășurat activitate peste program. Deși a solicitat societății eliberarea fișelor de activitate zilnică a autovehiculului pe care l-a condus pentru a face dovada orelor suplimentare efectuate, reprezentanții societății i-au eliberat doar o parte din fișe, fără a se putea observa clar că a lucrat foarte multe ore peste program, în zilele de sâmbătă și duminică, precum și în zilele de sărbători legale.
Reclamantul arată că a solicitat angajatorului să-i acorde spor la salariu pentru orele suplimentare, însă a fost refuzat, iar soluționarea amiabilă nu s-a finalizat întrucât societatea pârâtă nu a dat curs invitației sale la mediere.
În dovedire, reclamantul a depus înscrisuri (f.12-42) și a solicitat proba cu martorii H. G. M. și I. M. și cu expertiză judiciară –drepturi salariale.
Pârâta . depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamantului V. D. R. ca neîntemeiata( f.51-52).
În apărare, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 30.03._11, raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 21.07.2014.
Pe fond, a solicitat a se observa ca pana la data prezentei, reclamantul nu poate preciza numărul de ore lucrate suplimentar si nici zilele efectiv in care a lucrat, pentru ca societatea sa poată răspunde punctual pentru fiecare susținere in parte.
Din probatoriul administrat, nu rezulta faptul ca pe parcursul celor 3 ani, reclamantul din prezenta cauza, ar fi înștiințat societatea despre existența unor lipsuri la nivel salarial raportat la ore lucrate suplimentar.
Mai mult nu exista nici un raport de lucru din care sa rezulte ca acesta ar fi desfășurat activități suplimentare peste programul normal de lucru.
În dovedirea pretențiilor, reclamantul a depus la dosarul cauzei o . FAZ, susținând ca aceste acte ar fi emise de societate si ar fi monitorizat autovehiculul cu care își desfășura activitatea in baza contractului de munca.
Însă aceste acte indica faptul ca anumite autovehicule au fost monitorizate cu GPS si nu constituie rapoarte de lucru pentru activitatea reclamantului. Mai mult aceste acte nu sunt emise de către S.C. P. S.A., așa cum susține reclamantul, deoarece societatea nu deține sisteme si softuri de monitorizare. Nu in ultimul rând actele prezentate nu sunt certificate de către societate si nici chiar de reclamant. Având in vedere aceste aspecte, pârâta a solicitat a nu fi luate in considerare aceste acte deoarece nu provin de la S.C. P. S.A. si nu pot constitui probe cu privire la activitatea reclamantului in baza contractului de munca la S.C. P. S.A..
Pârâta a subliniat și că ca in toata aceasta perioada de 3 (trei) ani de zile, reclamantul nu a invocat reprezentanților societății si nici nu a avut nici o pretenție cu privire la existența si plata unor ore suplimentare. Din evidenta societății, acesta nu figurează cu restante salariale privind plata de orelor suplimentare si a considerat ca prezenta cerere este introdusa cu rea credința, fara a fi susținuta de alte probe.
A fost solicitată si respingerea capătului de cerere privind plata concediilor de odihna aferente anilor 2011 si 2012, motivat de faptul ca acestea au fost achitate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 Noul Cod Proc. Civ. .
În dovedire, pârâta a depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul V. D. R. a chemat în judecată pe pârâta . obligarea acesteia la plata drepturilor salariale restante aferente perioadei 30.03.2011 – 02.07.2013, respectiv:
- plata sporului de 100% pentru orele suplimentare efectuate după terminarea programului de lucru;
- plata orelor prestate în zilele de sâmbătă, duminică, precum și zilele de sărbătoare legală, prin acordarea unui spor de 100% din salariul de bază;
- plata indemnizației pentru concediul legal de odihnă aferent anilor 2011 și 2012;
- plata actualizării cu indicele de inflație a tuturor drepturilor pretinse și a dobânzii legale aferente acestora, începând cu data nașterii drepturilor și până la data plății efective;
- plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art.248 alin.1 NCPC, a fost soluționată mai întâi excepția invocată de pârâtă, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile bănești aferente perioadei 30.03._11, pentru motivele expuse în încheierea de ședință din 05.03.2015, cu consecința respingerii ca prescrise a acestor pretenții.
Cât privește soluționarea pe fond a capetelor de cerere formulate de reclamant, se va observa că pentru dovedirea acestora au fost administrate probe cu înscrisuri, cu martorii H. G. M. și I. M.( f.145-148) și cu expertiză contabilă judiciară( f.189-202), din care rezultă cu certitudine existența raporturilor de muncă dintre părți în perioada ce face obiectul acțiunii, precum și neplata de către angajator a sumei de 234 lei, reprezentând compensația pentru 7 zile de concediu de odihnă neacordat – conform calculului efectuat de expert și necontestat de către părți.
D. urmare, având în vedere încetarea raportului de muncă dintre părți, în temeiul art.144,art.145 alin.2, art.146 alin.4 și art.150 din Codul muncii, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 234 lei, reprezentând compensația pentru 7 zile de concediu de odihnă neacordat.
Totodată, în temeiul art.166 alin.4 din Codul muncii și a art.1531 alin. 1și 2 din Codul Civil, societatea pârâtă va fi obligată să plătească reclamantului și daune interese constând în actualizarea în funcție de indicii de inflație a sumelor dispuse a fi plătite prin prezenta hotărâre, precum și dobânda legală, calculate de la data scadenței până la data plății efective – întrucât aceasta are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit pentru neplata salariilor și a concediului de odihnă, respectiv a pierderii efectiv suferite( prin actualizarea cu inflația a sumelor datorate) și a beneficiului de care a fost lipsit( dobânda de la scadență conform art.1535 Cod Civil).
În schimb, pretențiile reclamantului de plată a diferențelor salariale aferente perioadei 1.06.2011-2.07.2013,urmează a fi respinse ca nefondate, întrucât probele arătate nu dovedesc efectuarea certă și mai ales neplata muncii pretins desfășurată suplimentar precum și în zilele de sâmbătă, duminică și de sărbătoare legală.
Astfel, în raportul de expertiză – necontestat de părți sub nici un aspect – s-a reținut că din înscrisurile puse la dispoziție de angajator nu rezultă existența unor drepturi salariale cuvenite și neachitate salariatului, iar martorul I. M. a arătat că:
,, Este adevărat că uneori primeam și bani în plus peste salariul înscris în contractul de muncă dar zile libere nu avea cum să ne dea pentru că trebuia să respectăm arondarea pe sectoare. Cam la 2-3 luni primeam în plus 100 -150 lei’’.
Cât privește înscrisurile depuse de reclamant - ,, FAZ’’( f.19-42), acestea nu pot fi reținute ca având putere doveditoare pentru a fi luate în considerare la stabilirea timpului de muncă al salariatului, întrucât nu au fost însușite de angajator, ba chiar contestate de acesta, și nu au fost certificate nici de către reclamant ca fiind conforme cu originalul.
Mai mult de atât însă, expertul judiciar desemnat în cauză a depus la dosar copia adresei primite de la . SA –producătorul sistemului de monitorizare TrackGPS( f.176), care a arătat următoarele:
,, Societatea noastră nu deține contract de servicii de monitorizare cu .>
Însă chiar și în situația în care am fi deținut un astfel de contract, conform obligației de confidențialitate nu am fi fost în măsură să vă punem la dispoziție rapoarte generate de aplicația Track GPS, rapoarte pe care le puteți obține de la societatea pârâtă (clientul nostru).
Totodată vă comunicăm că aceste rapoarte pot fi exportate și modificate, editate, de către utilizatori motiv pentru care a constitui o probă viabilă ele ar trebui confirmate de către societatea noastră în ceea ce privește corectitudinea datelor transmise prin GPRS și a funcționalității echipamentelor de monitorizare.”
Proba cu expertiză judiciară contabilă a fost administrată la cererea reclamantului care, din onorariul definitiv de 1500 lei admis expertului a plătit doar 500 lei, așa încât reclamantul urmează a fi obligat la plata diferenței de onorariu de 1.000 lei.
Față de modul de soluționare a acțiunii reclamantului, în conformitate cu disp. art. 452 -453 NCPC, pârâta va fi obligată să plătească acestuia suma de 500 lei, reprezentând parte din cheltuielile de judecată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Admite în parte acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamantul V. D. R., CNP_, domiciliat în loc. Manolești, .. B., în contradictoriu cu pârâta S.C.P. SA P. IloaIei, cu sediul în loc. P. Iloaiei . jud. Iași înreg. în RC sub nr. J_, CUI_ cont bancar nr. RO04RNCB_0001 la BCR Agenția P. Iloaiei.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 234 lei reprezentând compensația pentru 7 zile de concediu de odihnă neacordat.
Obligă pârâta să plătească reclamantului și actualizarea în funcție de indicii de inflație a sumei de 234 lei, precum și dobânda legală calculate de la data scadenței, respectiv 2.07.2013 până la data plății efective.
Respinge ca prescrise pretențiile bănești aferente perioadei 30.03._11.
Respinge ca nefondate pretențiile bănești aferente perioadei 1.06.2011-2.07.2013.
Obligă reclamantul să achite în contul Biroului de Expertiză de pe lângă Tribunalul B., pe numele expertei M. M. suma de 1000 lei reprezentând diferență onorariu expert.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 26.11.2015.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Redt.TN 28.12.2015 v
Tehnored. BC
4 ex/..12.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Reconstituire vechime. Sentința nr. 1289/2015. Tribunalul... → |
|---|
