Despăgubire. Sentința nr. 1245/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1245/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 1245/2015
Dosar nr._ Pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27.11.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE – P. I.
Asistenți judiciari – P. E.
- C. D.
GREFIER – P. R.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1245
La ordine judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanta S.C.C. . C. M. și pe pârâta M. L., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 17.11.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință și când, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi când,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 07.03.2014 reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâta M. L. să se constate că aceasta a produs un prejudiciu în cuantum de 11.918,95 lei și să fie obligată pârâta la plata acestui prejudiciu. Totodată a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că pârâta a fost angajata societății în baza contractului de muncă_ încheiat în data de 20.04.2007 pentru funcția de vânzătoare gestionară la magazinul punct de lucru din . până la 11.03.2011. În urma efectuării la punctul de lucru din . de predare - primire a gestiunii din data de 09.-10.03.2011 s-a constatat o lipsă de 11.918, 95 lei în gestiunea pârâtei. S-a efectuat cercetare disciplinară iar pârâta nu și-a asumat lipsurile constatate și nu s-a obligată să le acopere în vreun fel.
Prin decizia nr. 7 din 11.03.2011 contractul individual de muncă al pârâtei a încetat în baza art.61 lit.a din Codul muncii.
A invocat reclamanta prevederile art.270 alin.1 din Legea 53/2003. A mai arătat că a invitat-o pe pârâtă la discuții amiabile în data de 30.08.2013 însă aceasta din urmă nu a dat curs solicitărilor și nu a trimis un punct de vedere în legătură cu cele comunicate prin adresă.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, expertiză contabilă și cu martori.
La cerere au fost anexate înscrisuri.
Prin precizările depuse la termenul din 17.11.2015 reclamanta și-a majorat câtimea pretențiilor solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 14.632,31 lei cu titlu de prejudiciu adus societății, cuantum care rezulta din expertiza efectuată în cauză.
Prin întâmpinarea formulată la data de 09.10.2014 ( f.68-71 ds.) pârâta a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că nu a avut calitatea de gestionară în sensul Legii nr.22/1969 neexistând vreo decizie de numire a sa în această calitate. Prin contractul de muncă a fost încadrată pe funcția de muncitor gestiune, iar nu ca gestionar. A mai arătat că în conf. cu prevederile Legii 22/1969 dacă ar fi avut calitatea de gestionar ar fi trebuit să se constituie garanții materiale în favoarea reclamantei.
A mai susținut că, în cei patru ani cât a funcționat la magazinul mixt Suharău nu s-a efectuat vreun inventar de gestiune conform art.30 din Legea 22/1969. A susținut că a lucrat la acest magazin în perioada martie_11 cu un program de 4 ore / zi conform contractului individual de muncă. Magazinul avea caracter mixt având produse industriale, alimentare, legume-fructe. Deși avea program de 4 ore lucra zilnic câte 8-10 ore pentru că era singură iar la primire marfă și la vânzare nu era ajutată de nimeni. Nu i s-a întocmit o fișă a postului. Marfa alimentară expirată și legumele nu au fost date la scădere decât în anul 2007. După aceea nu s-a mai dat la scădere marfă expirată.
A mai arătat că, nu înțelege de unde provine marfa ce se impută deoarece, în urma inventarului când a predat magazinul în luna martie 2011 nu i s-a prezentat un proces verbal de inventariere, nu i s-a spus ce mărfuri sunt expirate, ce mărfuri lipsesc, etc. și nu cunoaște cine a făcut parte din comisia de inventariere. A mai arătat pârâta că, nu există o evidență legală și precisă a mărfurilor primite deoarece în toți cei 4 ani circa 40 % din marfă se primea pe factură iar 60 % se primea pe caiete pe care le ținea ea. A mai arătat că va depune copii a acestor documente.
A mai susținut că în momentul când se luau banii din casierie pentru 40 % din sume patronul tăia chitanțe iar pentru circa 60 % lua banii fără vreun document. A mai menționat că nu există o decizie pentru numirea comisiei de inventariere iar procesul verbal de inventariere este sumar întocmit, nu este întocmit pe categorii de produse, nu este semnat de ea –pârâta și este semnat de o sigură persoană fiind ușor de falsificat.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu interogatoriul administratorului societății, cu înscrisuri, cu martori și cu expertiză.
Pe cale reconvențională solicitat ca reclamanta să fie obligată să-i acorde plata orelor lucrate pentru programul de 8-10 ore/zi, susținând că în fapt i s-au plătit doar cele 4 ore care erau trecute în contractul individual de muncă.
La întâmpinare au fost anexate înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare depus pentru termenul din 04.11.2014 ( f.382 ds.) societatea reclamantă a invocat decăderea pârâtei din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții în afara celor de ordine publică, susținând că întâmpinarea a fost depusă cu mult peste termenul prevăzut de lege.
Față de susținerile pârâtei și împrejurările producerii prejudiciului a arătat că, în anul 2009 pârâta a sunat administratorul unității în timp ce se afla la Spitalul de Urgență Oradea și a solicitat cu titlu de împrumut suma de 7.000 lei pentru a achiziționa o mașină pentru fiul ei cel mic. Pârâta a argumentat faptul că îi cumpărase deja fiului cel mare o mașină și pentru a aplana un conflict între cei doi fii dorește să-i cumpere și celuilalt o mașină . A susținut că administratorul i-a spus că nu-i poate da suma decât după inventar. Când s-a întors în localitate fiul pârâtei avea mașină iar la inventarul scriptic raportat la faptic în gestiunea pârâtei a rezultat o lipsă în cuantum de 11.918,95 lei la care se adaugă suma de 3.471,13 lei reprezentând imputarea mărfurilor perisabile, sumă pe care nu a solicitat-o în cererea de chemare în judecată.
Cu privire la cele constatate pârâta a recunoscut verbal lipsa și a promis că va returna suma în rate. A mai susținut reclamanta că, înscrisurile - caiete aflate în copie la dosar sunt înscrisuri personale de evidență și nu reprezintă o dovadă concludentă. Mai mult, pârâta introducea unele mărfuri în gestiune ca să le vândă în scopul obținerii de venituri personale fără știrea administratorului deoarece pe fiecare rând apare un semn de bifare.
Deși a fost contactată în mai multe rânduri, pârâta nu s-a prezentat la sediul societății pentru a clarifica situația din gestiune. A solicitat inventarele pe care le-a scris pârâta și registrul de evidență a mărfurilor intrări-ieșiri pe care obligatoriu le-a avut . A mai susținut că pârâta a fost angajată ca gestionară la cooperativă aproximativ 30 de ani și era în cunoștință de cauză în ceea ce privește gestiunea și evidența mărfurilor.
Cu privire la orele lucrate a susținut că prin contractul individual de muncă nr._ din 20.04.2008 pârâta a fost angajată cu fracțiune de normă respectiv 4 ore / zi deoarece era pensionată pe caz de boală ( gradul III) iar conform deciziei de pensionare avea dreptul să lucreze doar 4 ore pe zi. Aceasta a fost surprinsă de mai multe ori că stătea peste program iar acest lucru era motivat de faptul că trebuie să aștepte persoane care aveau de achitat datorii la caiet.
La termenul din 11.11.2014 ( f.476 ds.) instanța a constatat că întâmpinarea a fost depusă peste termenul legal prevăzut de lege și a apreciat că este dată decăderea pârâtei din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, cu martori și cu expertiza contabilă cu obiectivele stabilite prin Încheierea din 08.12.2014 ( f.597 ds.), respectiv:
1) Să se verifice documentele contabile întocmite pentru magazinul Suharău;
2) Din modalitatea în care au fost întocmite documentele contabile să se arate dacă rezultă în mod cert că există un prejudiciu în patrimoniul societății,
3) Cum anume s-a provocat prejudiciul/lipsa în gestiune.
În situația în care sunt necesare alte documente să se indice acest aspect pentru a solicita reclamantei să fie înaintate la dosar.
4) Să se stabilească dacă din înregistrările în contabilitate rezultă că pârâta-reclamantă a desfășurat muncă suplimentară, ( spre exemplu: dacă există bonuri fiscale emise în afara programului, facturi emise în zilele în care nu a fost stabilit programul etc.).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța în conform cu preved. art.248 Cod proc.civ. a soluționat cu prioritate excepțiile invocate în cauză .
Excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru diferențele salariale aferente intervalului martie_11 corespunzătoare programului de lucru de la 8 la 10 ore urmează a fi admisă luându-se în considerare faptul că aceste pretenții au fost formulate cu nerespectarea termenului de 3 ani prevăzut de art.268 alin.1 lit.c din Legea 53/2003.
Pe cale de consecință, va respinge, ca prescrise aceste pretenții formulate prin cererea reconvențională de pârâta-reclamantă M. L. la data de 09.10.2014 în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă . B. pentru diferențe salariale aferente perioadei martie2007-19 martie 2011 .
În ceea ce privește cererea principală instanța urmează să o admită având în vedere următoarele aspecte:
Deși pârâta a susținut că nu a avut funcția de gestionar aceasta a îndeplinit atribuțiile specifice funcției de gestionar aspecte de fapt ce rezultă din cuprinsul fișei postului de vânzător întocmită și comunicată reclamantei sub semnătură la 07.03.2009 ( f. 739-740 ds.). Astfel, la punctul 3 din această fișă s-a menționat că pârâta între atribuțiunile pe care le avea recepționa marfa la . documentelor de intrare ( aviz de expediție, factură) ,conform punctului 5 verifica mijloacele fixe și obiectele de inventar pe care le are în gestiune dacă funcționează normal ,iar în cazul deficiențelor era obligată să anunțe conducerea unității.
La punctul 19 din aceeași fișă s-a specificat atribuțiunea de a completa zilnic raportul de gestiune, iar la punctul 22 de a verifica zilnic marfa expirată pentru a fi scoasă din vânzare.
Va reține așadar instanța de judecată că deși denumirea postului era aceea de vânzător, prin atribuțiile postului pârâtei aceasta îndeplinea atribuțiuni de gestionar pentru magazinul Mixt Suharău.
Instanța de judecată și-a însușit concluziile raportului de expertiză.La efectuarea expertizei întocmită în cauză expertul a analizat documentele contabile privind gestiunea magazinului Suharău din perioada 2007-2011, intrările în gestiunea magazinului din perioada amintită, încasările din vânzarea mărfurilor în perioada martie 2007-martie 2011, rapoartele de gestiune ale magazinului Suharău, inventarierile periodice ale magazinului, registrul de casă pentru perioada martie 2007-martie 2011, contractul individual de muncă al pârâtei, decizia nr.7 din 11.03.2011, fișa postului cu valabilitate din luna aprilie 2007, state de plată, foile colective de pontaj.
A arătat expertul că intrările de marfă în gestiunea magazinului Suharău s-au făcut pe bază de avize de însoțire a mărfurilor prin transfer din depozitul general al firmei, la fiecare gestiune în parte. Avizele de însoțire a mărfii au semnătura gestionarului de depozit pentru predare a mărfii și semnătura gestionarului de la magazin de primire a mărfii. Intrările de marfă în gestiunea magazinului Suharău au fost verificate și punctate de expert care a arătat că acestea corespund cu cele înregistrate în evidența contabilă a firmei. A arătat expertul că scăderea gestiunii de marfă se face pe baza predărilor de numerar rezultat din vânzarea mărfii. Predarea numerarului către casieria societății se face pe baza de monetar și a raportului Z de la casa de marcat, monetar ce reprezintă semnătura de predare a gestionarului și semnătura de primire a casierului. Toate monetarele au fost verificate de expert care a arătat că sunt înregistrate în evidența contabilă a firmei.
A mai arătat că evidența gestiunii de marfă pentru acest magazin era ținută doar în contabilitatea societății. Gestionarul nu întocmește raportul de gestiune zilnic așa cum prevăd normele legale respectiv Ordinul MFP nr.3512/2008. Datorită lipsei raportului de gestiune la magazin nu au putut fi verificate și confruntate periodic soldurile din evidența contabilă cu cele din evidența magazinului .Pârâta își conducea evidența pe un caiet studențesc dar acesta prezintă erori de adunare, omisiuni de intrări și ieșiri, ștersături, etc. Prin urmare, stocul de marfă din caietul pârâtei nu ar corespunde cu stocul de marfă din evidența contabilă. Datorită lipsei punctajului lunar dintre contabilitatea firmei și gestionar, aceste erori nu au fost îndreptate.
A arătat expertul că din aceste motive înscrisul reprezentat de caietul gestionarului nu poate prezenta o probă demnă de luat în seamă.
În urma calculelor efectuate prin expertiză s-a stabilit stocul scriptic de marfă la data de 09.03.2011 ca având valoare de 93.277 lei. S-a stabilit stocul scriptic de marfă ca fiind în valoare de 93.277 lei. Inițial ,s-a arătat că stocul real de marfă este imposibil de stabilit avându-se în vedere că în gestiunea magazinului au fost intrări de marfă fără documente legale și predări de numerar fără predare de numerar sau chitanță. A mai susținut că inventarierea din 09.03.2011 s-a desfășurat prin numărare, măsurare, cântărire pentru fiecare produs în parte, inventarierea a fost consemnată în liste de inventariere 63 de pagini, plus o lipsă de 7 pagini pentru mărfurile expirate. Inventarierea a fost dispusă la data de 8.03.2011 de administratorul societății, conform deciziei de inventariere nr.18 din 08.03.2015, din comisia de inventariere făcând parte numiții Ț. N., M. M., S. A. și M. L..
La raportul de expertiză a fost atașată și o declarație a reclamantei ( f.651 ds.) potrivit căreia pârâta în calitate de gestionar la Magazinul Suharău a declarat că nu ar avea vreo obiecție asupra modului cum s-a efectuat inventarul.
Față de aceste elemente expertul a concluzionat că inventarierea din data de 09.03.2011 s-a desfășurat cu respectarea prevederilor legale privind procedura de organizare și efectuare a inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii aprobată prin OMFP nr.2861/2009, iar conform acestui inventar diferența minus în gestiune este 11.918,05 lei.
Față de răspunsul inițial al expertului societatea a formulat obiecțiuni ( f.745 ds.) .
Răspunzând obiecțiunilor întocmite de către societate expertul a arătat că la deplasarea pe care a făcut-o la sediul firmei ,din documentele puse la dispoziție de administratorul societății nu a găsit raportul de gestiune întocmit de gestionar. Administratorul societății împreună cu contabilul firmei i-au confirmat că raportul de gestiune pentru gestiunea magazinului Suharău se face lunar prin compartimentul financiar contabil al firmei, raport care nu este semnat de gestionar. A anexat acest document la raport și a arătat că datorită lipsei raportului de gestiune zilnic întocmit de către gestionar la Magazinul Suharău nu au putut fi confruntate și verificate periodic soldurile din evidența contabilă cu cele din evidența magazinului.
Cu toate acestea ,contrar celor arătate prin concluziile primei lucrări întocmite ,expertul a arătat că avându-se în vedere că pârâta M. L. gestionar la magazinul Suharău a semnat avizele de însoțire a mărfii pentru primirea mărfii precum și monetarele de predare a banilor și nu a avut obiecțiuni asupra conducerii evidenței contabile iar toate documentele de intrare și ieșire a mărfii sunt consemnate în rapoartele lunare de gestiune a magazinului Suharău a considerat că evidența contabilă a magazinului Suharău este condusă corect.
De asemenea, a arătat că din modalitatea în care au fost întocmite documentele contabile rezultă în mod cert că există un prejudiciu în patrimoniul societății ( f.771-772 ds.).
Față de documentele contabile puse la dispoziție de către reclamantă expertul a constatat că a existat un prejudiciu constând în lipsa în gestiune a magazinului Suharău în sumă de_,31 lei. A mai susținut că acest prejudiciu s-a produs ca urmare a lipsei organizării judicioase a gestiunii de marfă prin: neîntocmirea rapoartelor de gestiune zilnice de către gestionar și verificarea periodică a soldurilor de mărfuri cu contabilitatea, nepunerea de acord cu ocazia inventarierii a stocului de marfă faptic cu evidența contabilă, nescăderea periodică din gestiunea de mărfuri a produselor uzate, deteriorate, expirate, existența unei evidențe paralele la Magazinul Suharău.Aceste elemente au dus la slăbirea controlului asupra gestiunii și implicit au creat un mediu prielnic pentru producerea prejudiciului stabilit cu ocazia inventarierii din 09.03.2011.
În continuare expertul a detaliat aceste elemente care au condus la crearea acestui prejudiciu.
În lucrarea sa expertul a arătat că a existat o evidență paralelă la Magazinul Suharău și că nu-i este imputabilă administratorului faptul că gestionarul își nota intrările de marfă și predările de numerar fără documente, culpabilă fiind fapta de a vinde fără documente legale. A arătat că în caietele preluate de la gestionar nu este specificat cine a adus marfa și prin urmare nu rezultă că aceasta ar fi adusă de reprezentanții societății sau alte persoane, dar în diverse locuri apar nume de salariați din cadrul societății cum ar fi: am predat banii lui Oltița, Oltița lipsă o pereche de pantaloni, una plapumă dată de dl. M.- 108,60 lei predat pe I.. A solicitat ca răspunsul la această întrebare să fie dat de martori.
Față de aceste mențiuni ale expertului instanța a dispus completarea probatoriului cu martori.
Martorii audiați în fața instanței respectiv martorul M. C. I. care este angajat în funcția de conducător auto al societății reclamante de circa 10-12 ani de zile și care a aprovizionat magazinul la care pârâta era vânzătoare a susținut că numai prin intermediul său se făcea aprovizionarea ,iar marfa era prezentată pârâtei împreună cu documentele. De asemenea, a arătat că atunci când încasa banii lăsa o chitanță pârâtei în care se consemna suma de bani primită. Acest martor a arătat că nu avea cunoștință de o altă evidență despre care reprezentanții societății ar fi avut cunoștință.
Aspecte în legătură cu modalitatea ținerii unei evidențe paralele nu rezultă nici din declarația martorului propus de către pârâtă, respectiv martorul C. C..
Cum, din nici una din probele administrate nu rezultă că cele patru caiete despre care susține expertul că ar reprezenta o evidență contabilă ar fi fost ținute cu acceptul conducerii societății sau că ar fi fost adusă marfă care nu ar fi fost înregistrată cu acceptul administratorului unității, instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile pârâtei din întâmpinare.
Față de situația de fapt astfel cum rezultă din lucrarea de expertiză și din declarațiile martorilor instanța va constata că prin modalitatea de desfășurare a atribuțiilor sale de gestionar a magazinului mixt Suharău pârâta a produs o lipsă în cuantum de 14.632,31 lei, lipsă de care pârâta este ținută a răspunde în conformitate cu prevederile art.26 din Legea 22/1969 raportat la disp. art. 254 alin.1 din Legea 53/2003.
Potrivit art.26 din Legea 22/1969 „ Gestionarul răspunde integral și în cazul în care atribuțiile sale fiind exercitate, potrivit dispozițiilor legale, de un delegat sau de o comisie, se constată o pagubă fără a se putea stabili că aceasta s-a produs în absența gestionarului.”
Prin urmare, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 14.632,31 lei cu titlu de lipsă în gestiune la inventarul din 09-10.03.2011 și ..
Totodată în tem. art.453 Cod proc.civ. va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată respectiv conform chitanței nr. 169 din 16.11.2015 cu privire la onorariul de avocat.
Cum, pentru expertul ce a efectuat lucrarea în cauză nu s-a făcut dovada achitării diferenței de onorariu de 500 lei va fi obligată pârâta să vireze în contul Biroului Local de Expertiză de pe lângă Tribunalul B. pe numele expertei M. V. suma de 500 lei reprezentând diferența de onorariu pentru expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru diferențele salariale aferente intervalului martie_11 corespunzătoare a 4 ore de muncă și, pe cale de consecință, respinge ca prescrise pretențiile din cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă M. L., domiciliată în loc.Lișna, ., în contradictoriu cu reclamanta pârâtă S.C.C. . sediul ales la av.M. P. din B., ., ., jud.B..
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C.C. . contradictoriu cu pârâta M. L..
Obligă pârâta să plătească reclamantei:
-suma de_,31 lei cu titlu de lipsă în gestiune la inventarul din 9-10.03.2011;
-suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată;
-suma de 500 lei reprezentând diferență onorariu expert.
Obligă pârâta să vireze în contul Biroului Local de Expertiză de pe lângă Tribunalul B.,pe numele expertei M. V. suma de 500 lei reprezentând diferență onorariu expert.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 27.11.2015.
Cu aceeași opinie
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
P. I. P. E., C. D. P. R.
Red.P.I.
Tehnored.P.R.
Ex.4/30.12.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
