Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1118/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1118/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 1118/2015
Dosar nr._ Drepturi bănești
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1118
Ședința publică de la 28 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent Judiciar E. P.
Asistent Judiciar D. C.
Grefier R. P.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanții: A. D. I., A. M., B. M., B. E., C. C., C. S., C. M., F. I., F. R., M.(G.)F., G. N., G. F. I., L. M. V., P. D., P. M., R. J. L., Ș. L. și pe pârâta Poliția L. B., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 21.10.2015, cuvântul părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință și când, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi când,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. Secția a II-a civilă la data de 28.01.2015 înregistrată sub nr._ reclamanții Abalașei N., A. T. Emanoel, A. E. L., A. M. - O., A. M., A. D. I., A. V., A. C., A. M., B. V. G., B. E., B. I., B. M., B. G., B. M., B. M. V., B. E., B. G. F., B. M. C., B. C., B. D. L., B. L., B. C. - M., C. A., C. V. - A., C. C. L., C. S., C. D., C. S. C., C. S., C. C., C. C. R., C. S., C. M., C. F., D. L. - T., D. L., D. D., D. T.-Viliana, F. I., F. R., F. C., G. N., G. C.-T., G. O. - C., G. F. I., H. D., I. M., I. C. E., I. A., L. G., L. M.-V., L. G. - F., M. R., M. V., M. M., M. D., M. M., M. C., M. A. F., M. (G.) F., N. L., N.-R. M. - A., O. C., P. M., P. G., P. L., P. V., P. I.-C., P. O., P. D., P. I. Aleodor, P. M., P. F., P. S., P. D. M., R. F., R. V., R. A., R. J. L., R. M., S. M. S., S. C., S. M., S. A. D., S. G. - D., S. C. I., S. Dumitrița G., S. B., S. I., Ș. C., Ș. L., T. M. C., T. G., T. P.-D., Ț. R., U. M., U. R., U. R. N., U. G., U. M., V. M., V. M., Z. M. - A. - prin Reprezentant S. "Șoimul"B. au chemat în judecată pârâta Poliția L. B. solicitând obligarea acesteia la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar începând cu 01.01.2011 până la zi ,reactualizat în funcție de indicii de inflație la data plății.
De asemenea au solicitat obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii respectiv dobânzi legale începând cu 01.01.2011 potrivit OG nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești până la 01.09.2011 când a devenit aplicabilă OG nr.13/2001 și obligarea Municipiului B. prin primar să asigure pârâtei Poliția L. B. sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.
În fapt, au arătat că dreptul a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul calendaristic anterior fiind un drept câștigat. Au invocat decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit interpretarea art.25 din Legea cadru 330/2009. De asemenea, au făcut referire la considerentele Curții Constituționale care a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul.
Au susținut că dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii cadru 330/2009 fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată prevăzută de lege prin executare succesivă. Această interpretare dată de Înalta Curte de Casație și Justiție îi îndreptățește la introducerea în salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar.
Dispozitivul Deciziei nr.21/2013 nu prevede imposibilitatea acordării acestui drept ci, stabilește că el nu mai poate fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Prin urmare, au arătat reclamanții dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010 era deja câștigat chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011 iar legile menționate care au abrogat posibilitatea acordării lui au intrat în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea lui. Au făcut referire la art.20 din Constituția României, la art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și au susținut că decizia 21/2013 a ÎCCJ a statuat acordarea majorării în mod succesiv.
Reclamanții au făcut trimitere și la soluția dată de Comisia Europeană în cauza C/310/10 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în tem. art.267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene de Curtea de Apel Bacău Secția civilă -România privind interpretarea art. 15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE ( JO L 180 din 19.07.2000) cu privire la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și a art.17 din Directiva Consiliului 2000/78/CE ( JO L 303 din 02.12.2000) de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Au susținut că judecătorul național are obligația să înlăture aplicarea unor reglementări naționale contrare dreptului uniunii. În acest scop tribunalele naționale nu sunt ținute să aștepte abrogarea sau modificarea dispozițiilor interne sau o schimbare a jurisprudenței Curții Constituționale care contravin dreptului Uniunii. Aceste instanțe sunt obligate să aplice dreptul uniunii așa cum a fost interpretat de Curtea de Justiție înlăturând dacă este necesar din oficiu aplicarea dispozițiilor legislative naționale sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii.
În drept, au invocat disp. art.25 din Legea 330/2009, Legea 284/2010, art.1 Cod civil, art.15 alin.2, 20,41,44,124,125 din Constituția României, art.1 din primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Directiva Consiliului 2000/78/CE de crearea unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, Legea 47/1992, Decizia nr.2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În dovedire, au solicitat administrarea probei cu expertiză contabilă extrajudiciară și proba cu înscrisuri.
La cerere au fost anexate înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Poliția L. a Municipiului .B. a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
A arătat că a aplicat prevederile legale în vigoare la momentul publicării acestora. Astfel, art.25 din Legea 330/2009 a fost abrogat începând cu 01.01.2011 prin Legea 284/2010 iar în ce privește alin.4 al acestui articol efectele aplicării lui au fost modificate prin art.8 din Legea 285/2010. A susținut că premiul anual nu ar trebui inclus în salariu cu atât mai mult cu cât din metodologia de aplicare a legii nu s-a arătat ce înseamnă că premiul aferent anual s-a avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale ce se acordă pe 2011. A făcut trimitere la art.1 alin.1 din Legea 285/2010, la Decizia 115/2012 a Curții Constituționale.
În drept, a invocat prevederile art.205,208 Cod proc.civ.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La termenul din 02.09.2015 reclamanții prin reprezentant au indicat că unii dintre reclamanți au fost personal contractual în anumite perioade de timp ( f.68 ds.), în raport de aceștia fiind pusă în discuție excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a Civilă și de contencios administrativ în soluționarea cauzei.
Prin Încheierea nr.778 din 02.09.2015 pronunțată în dosarul nr._ s-a disjuns judecata cauzei față de acești reclamanți fiind format ds. nr. 1510 /40/2015 în care la data de 02.09.2015 a fost admisă excepția necompetenței funcționale cauza fiind înaintată Secției I Civilă completului specializat de litigii de muncă și asigurări sociale.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Deși reclamanții prin S. „Șoimul” B. au formulat concluzii în raport de excepția prescrierii parțiale a dreptului la acțiune susținând că această excepție a fost invocată din oficiu, instanța nu a soluționat o asemenea excepție nerezultând din lucrările dosarului că vreuna dintre părți ar fi invocat excepția sau că excepția ar fi fost invocată de către instanță din oficiu.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța are în vedere faptul că a fost investită a soluționa cauya privind pe reclamanții A. D. Ioniț, B. M., B. M., Biuciuc E., C. C. R., C. S., F. I., F. R., M. F., G. F. I., L. E. V., P. D., P. M., Ș. L. -personal contractual până la data de 01.03.2011, respectiv reclamanții A. M., C. M., G. N., R. J. L. personal contractual până la data de 01.01.2014.
Aceștia solicită pentru perioada indicată acordarea premiului anual susținând că în baza prevederilor art.8 din Legea 285/2010 astfel cum a fost interpretat prin decizia nr. 21/2013 este datorat acest drept legea prevăzând includerea sa în majorările salariale stabilite pentru anul 2011 potrivit dispoz. art.1 din Legea 285/2010 nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
În soluționarea cererii, instanța are în vedere că, prin decizia nr. 21 /2013 Î.C.C.J. a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Instanța constată că modalitatea de interpretare a reclamanților este una greșită, deoarece pornește de la prevederile Legii nr.330/2009 în determinarea cuantumului drepturilor fără luarea în considerare a dispozițiilor legale ce au intervenit ulterior, dispoziții prin care s-a stabilit modalitatea de determinare a salariului și a sporurilor aferente .
Reclamanții nu au invocat modalitatea de punere în aplicare a dispozițiilor Legii nr.285/2010, Legii nr.283/2011 sau OUG nr.84/2012, la momentul emiterii deciziilor de stabilire a drepturilor salariale. Ei nu au făcut dovada că ar fi contestat în termen deciziile prin care s-a stabilit cuantumul drepturilor salariale . Drepturile au fost acordate în baza acestor încadrări, iar instanța de judecată nu poate cenzura la acest moment legalitatea deciziilor prin care s-a stabilit cuantumul drepturilor. De altfel, nici nu a fost investită cu o asemenea cerere. Drepturile salariale pentru reclamanți puteau fi acordate numai conform cu deciziile de încadrare salariale iar câtă vreme plata drepturilor s-a făcut în acord cu aceste decizii rezultă că reclamanților nu li se cuvin alte sume de bani.
Prevederile relevante din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale privind apărarea dreptului de proprietate și a dreptului de a primi beneficiile salariale sunt aplicabile numai în măsura în care acestea sunt reglementate prin lege și în condițiile în care beneficiarii ar uza de procedurile legale reglementate de legislația internă.
În raport cu cele consemnate tribunalul va respinge ca nefondată acțiunea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamanții: A. D. I., A. M., B. M., B. E., C. C., C. S., C. M., F. I., F. R., M.(G.)F., G. N., G. F. I., L. M. V., P. D., P. M., R. J. L., Ș. L. prin S. Șoimul B., cu sediul în B., ..16, jud.B., în contradictoriu cu pârâta Poliția L. B., cu sediul în B., ., jud.B..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 28.10.2015.
Cu aceeași opinie
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
P. I. P. E., C. D. P. R.
Red.P.I.
Tehnored.P.R.
Ex.4/27.11.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Anulare act. Sentința nr. 1078/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
