Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1065/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1065/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 1065/2015
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1065
Ședința publică din 19.10.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul V. G. în contradictoriu cu pârâtul Ș. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: dosarul are ca obiect drepturi bănești, se află la primul termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Instanța constată că, potrivit art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011 este competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze prezenta cauză.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
Prin cererea înregistrată la data de 16 septembrie 2015 sub nr._, pe rolul Tribunalului B. – Secția I Civilă, reclamantul V. G. a chemat în judecată pe pârâtul Ș. T., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să plătească contribuțiile obligatorii pentru sumele de bani aferente lunilor octombrie 2012 – aprilie 2013 cât a lucrat la stâna acestuia pentru un salariu de 800 lei lunar și să-i elibereze o adeverință de vechime în muncă pentru șapte luni vechime.
A menționat că această adeverință îi este necesară pentru completarea carnetului de muncă în vederea obținerii dreptului de șomaj actualmente și a unei pensii sociale pentru mai târziu . Cotele și sumele ce trebuie plătite pentru Statul Român sunt pentru Casa de Asigurări de Sănătate, Casa de Pensii și șomaj urmând a fi stabilite de instanță. El estimează că Ș. T. trebuie să plătească 5000 lei pentru șapte luni. A anexat hotărârea pentru care B. P. D. are dificultăți de executare și a menționat că va formula plângere la ITM Suceava pentru a se plânge de folosirea „muncii la negru” de către Ș. T..
A depus în dovedire înscrisuri .
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
La data de 12.10.2015 reclamantul și-a modificat cererea arătând că solicită obligarea pârâtului și la plata daunelor interese cominatorii în sumă de 150 lei/zi de la data înregistrări prezentei până la achitarea integrală de către pârât a contribuțiilor obligatorii.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că prin sentința civilă nr. 394 din 17.02.2015 Judecătoria D. a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul V. G., cu domiciliul în . G. E., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul Ș. T., cu domiciliul în ., jud. Suceava. A obligat pârâtul Ș. T. să plătească reclamantului V. G. suma de 1900 lei despăgubiri civile și suma de 138 lei cheltuieli de judecată. A reținut această instanță că reclamantul V. G. a chemat în judecată pe pârâtul Ș. T., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să îl oblige la plata sumei de 1600 lei reprezentând contravaloarea a opt oi și suma de 800 lei reprezentând salariul pe luna aprilie 2013. Din actele și lucrările dosarului, respectiv probele administrate Judecătoria D. a constatat că reclamantul V. G. a lucrat la stâna pârâtului Ș. T. din ., în perioada octombrie 2012 – aprilie 2013, părțile stabilind un salariu lunar în sumă de 800 lei.
În această perioadă reclamantul a cumpărat de la pârâtul Ș. T. 10 (zece) oi la prețul de 200 lei bucata, părțile convenind ca prețul acestora să fie oprit din salariul pe care urma să îl primească reclamantul. La plecarea reclamantului de la stână din cele zece oi cumpărate mai existau opt, pe care pârâtul a refuzat să le restituie reclamantului și care nu mai trăiesc în prezent, pârâtul fiind de acord să-i dea alte oi în loc.
A mai reținut că din suma de 5600 lei datorată de pârâtul Ș. T. pentru cele 7 luni cât reclamantul a muncit la stâna sa urmează să fie scăzută suma de 2000 lei reprezentând contravaloarea celor zece oi, suma de 1600 lei reprezentând salariul pe lunile octombrie și noiembrie, suma de 200 lei reprezentând contravaloarea telefonului Nokia, suma de 1000 lei primită de reclamant în luna aprilie, suma de 500 lei pe care a primit-o reclamantul la plecarea de la stână, rezultând că pârâtul mai datorează reclamantului suma de 300 lei.
Având în vedere că cele opt oi nu mai există în prezent și că acestea nu sunt bunuri de gen care să poate fi înlocuite în executarea unei obligații, Judecătoria D. a apreciat că pârâtul Ș. T. datorează reclamantului și suma de 1600 lei, reprezentând contravaloarea celor opt oi.
Prin prezenta acțiune reclamantul solicită obligarea aceluiași pârât la plata contribuțiilor obligatorii pentru stat aferente perioadei analizate anterior de Judecătoria D..
Tribunalul menționează că potrivit art. 40 alin. 2 din Codul Muncii angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații:
…………..
f) să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii;Deci pentru a se putea stabili că sunt aplicabile prevederile actului normativ menționat ar trebui să rezulte că pârâtul din prezenta cauză a avut calitatea de angajator iar reclamantul pe cea de salariat.
Conform art. 14 și 16 din Codul Muncii în forma în vigoare în octombrie 2012 în sensul prezentului cod, prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă. Persoana fizică dobândește capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, din momentul dobândirii capacității depline de exercițiu.
Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.
Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă.
Cu alte cuvinte pentru a se dispune obligarea unui angajator la plata contribuțiilor obligatorii ar trebui să rezulte că între acesta și salariat a fost încheiat un contract de muncă. Așa cum s-a menționat mai sus obligația încheierii unui asemenea act în formă scrisă revine angajatorului. În măsura în care însă această obligație nu a fost îndeplinită persoana interesată are posibilitatea să se adreseze Tribunalului de la locul de domiciliu în vederea constatării desfășurării unor raporturi de muncă, prin hotărâre fiind necesar a se stabili o parte din elementele obligatorii ce trebuiau menționate în contract respectiv identitatea părților, locul de muncă, funcția/ocupația conform specificației Clasificării ocupațiilor din România sau altor acte normative, data de la care contractul urmează să își producă efectele, în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă temporară, durata acestora, salariul de bază, durata normală a muncii, exprimată în ore/zi și ore/săptămână.
Din actele depuse de reclamant nu rezultă însă că a fost pronunțată vreo hotărâre prin care să se constate că reclamantul a fost angajat de pârât în baza unui contract individual de muncă pentru o anumită funcție și respectiv pentru un anumit program.
Într-adevăr în sentința civilă nr. 394 din 17.02.2015 Judecătoria D. face vorbire în considerente despre o activitate desfășurată de reclamant în folosul pârâtului dar în dispozitiv se face mențiune despre despăgubiri civile ce ar trebui plătite și nu despre constatarea existenței unor raporturi de muncă sau despre plata unor drepturi salariale.
Or în lipsa constatării existenței unui contract individual de muncă încheiat Tribunalul nu poate considera că numitul Ș. T. are calitatea de angajator și are obligația de a plăti contribuțiile obligatorii . În consecință acțiunea formulată de V. G. va fi respinsă ca nefondată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul V. G., CNP_, cu domiciliul în satul Dumeni 2, . B., în contradictoriu cu pârâtul Ș. T., cu domiciliul în satul și ..
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 19.10.2015.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./12.11.2015
Tehnored. C.L./12.11.2015
4 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
