Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 283/2015. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 283/2015 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 283/2015
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 283
Ședința publică de la 8.04.2015
Judecător – A.-M. Cășaru
Asistenți judiciari – D. B., C. Z.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de contestatoarea P. A. CNP_, cu domiciliul în B., . ..3 ., județul B., împotriva deciziei de concediere nr.CZ 3.2/1333/19.09.2014 emisă de intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă „C. Marfă” SA, J_, CUI RO_, cu sediul în București, ..38, sector 1, prin C. Z. de Marfă G., cu sediul în G., ., județul G..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 24.03.2015 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.396 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 8.04.2015.
TRIBUNALUL
Asupra conflictului de drepturi de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 21.10.2014 sub nr._ contestatoarea P. A. a contestat decizia de concediere nr. CZ 3.2/1333/19.09.2014 emisă de intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă „C. Marfă” SA - Sucursala M. - C. Z. de Marfă G., solicitând anularea deciziei, repunerea în situația anterioară emiterii deciziei prin reintegrarea în funcție, precum și obligarea angajatorului la plata drepturilor bănești indexate, majorate si
reactualizate ce i s-ar fi cuvenit în condiții de continuitate la locul de muncă.
În motivarea contestației a arătat că prin decizia contestată i s-a adus la cunoștință încetarea contractului individual de muncă ca urmare a aplicării prevederilor Programului de restructurare și reorganizare a C. Marfă SA.
Întrucât la data de 27 09.2013 a fost aleasa în funcția de vicepreședinte marfa al Sindicatului Liber Independent Solidaritatea B. pentru un mandat de 4 ani, contestatoarea apreciază că decizia este nelegală, deoarece concedierea sa încalcă prevederile art. 60 alin. 1 lit. g Codul muncii.
Contestatoarea a menționat că inițial i s-a emis decizia de concediere nr. 3.4/955/06.08.2014, care a fost anulata prin actul nr. 3.2/1047/12.08.2014 și că Federația Naționala Feroviara Mișcare Comercială a înaintat conducerii intimatei actul ce a fost înregistrat sub nr. 4279/03.07.2014, prin care a solicitat menținerea in structura organizatorica a societății a posturilor ocupate de reprezentanții organizațiilor sindicale ce dețin funcții eligibile in organismele executive de conducere ale acestora și pe care i-a nominalizat.
În dovedirea celor susținute contestatoarea a depus înscrisuri și a invocat practică judiciară.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, susținând că decizia este temeinică și legală.
În apărare a arătat că funcția contestatoarei a fost cea de magaziner tranzit în Stația B. și că, în baza Programului de restructurare si reorganizare al S. C. Marfa SA, începând cu data de 11.08.2014 Stația B. a fost desființată. În urma desființării tuturor posturilor din cadrul acestei subunități a emis pentru contestatoare decizia de concediere nr. A3.4/955, pe care a anulat-o având in vedere consultările purtate de Administrație cu Sindicatele pentru identificarea posibilităților de menținere in structura organizatorica a posturilor ocupate de reprezentanții organizațiilor sindicale ce dețin funcții eligibile in organismele executive de conducere ale acestora. Ulterior, s-a constatat ca Sindicatul Liber Independent Solidaritatea B. are in componență un singur membru salariat al societarii intimate si care își desfășoară activitatea in alta subunitate, restul membrilor fiind salariați ai altor societăți. Având în vedere că, practic, activitatea sindicala a acestui sindicat nu mai are legătura cu societatea intimată, precum si faptul ca toate posturile subunității Stația B. au fost desființate, s-a dispus emiterea deciziei de concediere care face obiectul prezentei contestații.
Intimata susține că din interpretarea dispozițiilor art. 220 alin. 2 Codul muncii și ale art. 10 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 reiese că voința legiuitorului a fost de a oferi imunitate oricărui membru de sindicat în fața unor eventuale abuzuri ale conducerii societății, dar această imunitate este strict limitată la activitatea sindicală.
Consideră că este eronat a se interpreta aceste texte în sensul unei imunități speciale oferite membrilor de sindicat aleși față de simpli membri de sindicat în cadrul unei concedieri colective, deoarece acesta ar deveni un criteriu de departajare între salariați, cei cu funcții de conducere in sindicate neputând fi concediați colectiv, indiferent de situația concretă a locului lor de muncă, de celelalte criterii de departajare sau de competența lor profesională. S-ar ajunge astfel ca, deși în cadrul restructurării să dispară total o anumită funcție din cadrul societății (respectiv cea de magaziner șef tranzit, care nu mai este în statul de funcții), societatea să nu poată concedia în cadrul concedierilor colective nici un salariat care ar avea funcția respectivă și ar fi ales în structura de conducere a unui sindicat.
Intimata a mai susținut că, întrucât exista un singur salariat al său care este membru în sindicat, nu poate fi vorba de o activitate sindicala cu privire la drepturile acestuia, pe care sindicatul sa o desfășoare în cadrul sau în parteneriat cu societatea.
Pentru a-și dovedi apărările a anexat înscrisuri și a invocat, la rândul său, practică judiciară.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat și detaliat cele susținute cu privire la nelegalitatea concedierii.
De asemenea, a învederat că potrivit susținerilor intimatei nu mai există funcția de magaziner șef tranzit, în timp ce ea îndeplinește funcția de magaziner tranzit, care există în statul de funcții și se regăsește la toate stațiile de cale ferată.
Din actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin decizia nr. CZ 3.2/1333/19.09.2014, emisă de intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă „C. Marfă” SA - Sucursala M., prin managerul Centrului Z. de Marfă G., s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei P. A., având funcția de magaziner tranzit în cadrul Stației B., începând cu data de 23.09.2014, ca urmare a concedierii colective conform art. 55 lit. c coroborat cu 65 alin. 1 Codul muncii republicat.
În decizie s-a arătat că motivele de fapt ale concedierii colective sunt determinate de situația economico-financiară a societății, care impune măsurile concretizate în Planul de disponibilizare a salariaților C. Marfă SA, Programul de restructurare și reorganizare a C. Marfă SA și Programul de concediere colectivă, a căror aplicare are drept consecință desființarea postului contestatoarei.
S-a mai precizat că salariata contestatoare se încadrează în situația în care au fost desființate toate posturile din cadrul subunității Stația B..
Conform celor menționate în decizie, la data de 22.09. 2014 aceasta a fost comunicată contestatoarei, care a atacat-o în termenul prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. a Codul muncii.
Analizând legalitatea deciziei de concediere prin prisma motivelor invocate de contestatoare, instanța reține următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă aflat la dosar, contestatoarea a îndeplinit funcția de magaziner tranzit la Stația B. din cadrul Centrului Z. Marfă G. al societății intimate.
Cu toate că motivul invocat pentru emiterea deciziei de concediere este desființarea tuturor posturilor din cadrul subunității Stația B., din Programul de restructurare și reorganizare a S. C. Marfă SA, anexă la nota nr. 105/19.05.2014 (filele 57-88 dosar), reiese că a fost prevăzută reducerea posturilor doar pentru Centrele Zonale de Marfă C. și București, nu și pentru C. Z. Marfă G..
Prin urmare, chiar dacă din documentul menționat rezultă că există cauze reale și serioase care au determinat desființarea de posturi la nivelul S. C. Marfă SA, se reține că intimata nu a făcut dovada că posturile din cadrul Stației B. au fost desființate efectiv.
Mai mult, prin întâmpinare intimata a susținut că este vorba despre dispariția din statul de funcții a funcției de magaziner șef tranzit, astfel că este vorba despre altă funcție decât cea de magaziner tranzit pe care o ocupa contestatoarea.
Față de cele expuse, instanța constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 65 alin. 2 Codul muncii, în sensul că nu s-a dovedit că locul de muncă al contestatoarei a fost desființat efectiv.
Pe de altă parte, din procesul-verbal al Adunării Generale a reprezentanților Sindicatului Liber Independent Solidaritatea B., în baza căruia Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr. 6417/30.10.2013 (filele 13-24 dosar), se observă că la momentul concedierii contestatoarea avea calitatea de vicepreședinte marfă al acestui sindicat al salariaților din cadrul Stației C. B. și a subunităților din raza ei de activitate, funcție în care a fost aleasă pentru un mandat de 4 ani, începând cu 27.09.2013.
Or, art. 60 alin. 1 lit. g Codul muncii interzice concedierea salariaților pe durata exercitării unei funcții eligibile într-un organism sindical, cu excepția situației în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârșite de către acel salariat.
Cum textul de lege menționat nu face nicio distincție între concedierea colectivă și cea individuală, instanța reține că interdicția vizează ambele feluri de concediere.
În consecință, întrucât încetarea contractului individual de muncă a fost cauzată de concedierea colectivă, deci pentru motive care nu țin de persoana contestatoarei, se constată că a fost încălcată interdicția menționată mai sus, astfel că potrivit art. 78 alin. 1 Codul muncii măsura concedierii este lovită de nulitate absolută.
Nu poate fi primită interpretarea dată de intimată art. 220 alin. 2 Codul muncii și art. 10 alin. 1 din Legea nr. 62/2011, întrucât aceste texte de lege instituie interdicția concedierii reprezentanților aleși în organele de conducere ale sindicatelor pentru motive ce privesc apartenența la sindicat și activitatea sindicală, iar această situație expres prevăzută de legiuitor nu înlătura aplicarea art. 60 alin. 1 lit. g Codul muncii.
De altfel, intimata și-a exprimat același punct de vedere și în dosarul nr._ al Tribunalului B., având ca obiect contestația formulată împotriva deciziei de concediere nr. 4CZ.3.1/818/06.06.2011, emisă în aceleași condiții ca cea din prezentul dosar și care a fost anulată prin sentința civilă nr. 18/12.01.2012, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1559/11.09.2012 a Curții de Apel G..
Nu are relevanță faptul că potrivit adresei CZ3/201/14.01.2015 (fila 100) la nivelul Centrului Z. de Marfă G. al societății intimate există doar un membru al Sindicatului Liber Independent Solidaritatea B., întrucât acest aspect nu îi afectează contestatoarei calitatea de vicepreședinte al sindicatului și deci nu înlătură aplicarea dispozițiilor art. 60 alin. 1 lit. g Codul muncii.
Pentru considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 80 alin. 1 din Codul muncii modificat, instanța va admite contestația și va dispune anularea deciziei.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 80 alin. 2 referitoare la repunerea părților în situația anterioară, va dispune și reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior concedierii, iar conform alin. 1 al aceluiași articol va obliga pe intimată să îi plătească acesteia drepturile bănești constând în salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând de la data de 23.09.2014 și până la data reintegrării efective.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care, conform art. 55 din Legea nr. 304/2004, au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de contestatoarea P. A. CNP_, cu domiciliul în B., . ..3 ., împotriva deciziei de concediere nr. CZ 3.2/1333/19.09.2014 emisă de intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă „C. Marfă” SA, J_, CUI RO_, cu sediul în București, ..38, sector 1, prin C. Z. de Marfă G., cu sediul în G., ., județul G..
Anulează decizia de concediere contestată.
Dispune reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior concedierii.
Obligă pe intimată să plătească contestatoarei drepturile bănești constând în salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând de la data de 23.09.2014 și până la data reintegrării efective.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică astăzi, 08.04.2015.
Președinte Cu vot consultativ Grefier
A.-M. CășaruAsistenți judiciariAdina B.
D. B. C. Z.
Red.Cășaru AM./10.06.2015
Dact.B..A.
5 ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 483/2015. Tribunalul BRĂILA | Pretentii. Sentința nr. 744/2015. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
