Obligaţie de a face. Sentința nr. 384/2015. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 384/2015 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 1622/113/2014
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 384
Ședința publică din 07 Mai 2015
PREȘEDINTE Cășaru A. M.
Asistenți Judiciari B. D., Z. C.
Grefier P. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul L. S., cu domiciliul ales la D. Chirața în București, Calea V., nr. 233, ., ., Sector 3 București, în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii B., cu sediul în B., Calea Călărașilor nr.19, județul B., având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 22.04.2015 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, când instanța în temeiul art. 396 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 07.05.2015.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 29.04.2014 sub nr._, reclamantul L. S. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii B. solicitând ca aceasta să fie obligată să emită o decizie prin care să îi admită cererea de acordare a drepturilor la pensie comunitară europeană de bătrânețe în baza Regulamentelor europene 1408/71 și 574/72 pentru perioada de 11 ani 3 luni și 21 zile cotizată în România, în sensul de a stabili stagiul de cotizare pe teritoriul României și a specifica în mod clar valoarea punctului de pensie realizat în acea perioadă.
În motivarea acțiunii a arătat că a formulat cerere de acordare a dreptului la pensie de bătrânețe la data de 16.01.2007 și i s-a emis doar certificatul de Atestare a Carierei de Asigurat E205 RO de către C. de Pensii G.. S-a adresat din nou cu un memoriu pârâtei la 10.03.2014, dar până în prezent aceasta a refuzat să emită decizie de pensie, nerespectând dispozițiile art. 86 din Legea nr. 19/2000, lege pe care reclamantul o consideră aplicabilă.
Reclamantul apreciază că se susține în mod greșit aplicarea Acordului încheiat în anul 1996 între Guvernul României și Guvernul Republicii Elene și modificat în anul 2003 pentru reglementarea definitivă a compensării contribuțiilor de asigurări sociale ale refugiaților politici greci repatriați în România, în detrimentul Regulamentelor Europene 1408/71 șl 574/72. De asemenea, nu se respectă instrucțiunile pentru aplicarea în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, de la data aderării României la Uniunea Europeană, a Regulamentului Consiliului nr. 1408/71/CEE/1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariați, lucrătorilor independenți și membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul Comunității și a Regulamentului Consiliului nr. 574/72/CEE1972 care stabilește modalitățile de aplicare a Regulamentului Consiliului nr. 1408/71/CEE, regulamente care au fost modificate și parțial înlocuite de către Regulamentele Europene 883/2004 și 987/2009.
În opinia reclamantului, invocarea Acordului economic dintre România și G. îi este defavorabil și încalcă Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, deoarece odată cu aderarea la Uniunea Europeană, României îi sunt aplicabile normele europene și, implicit, Regulamentul nr. 1407/71/CEE și Regulamentul nr. 547/72/CEE, modificate parțial prin Regulamentele Europene nr. 883/2004 și nr. 987/2009. Aceste regulamente îi dau reclamantului posibilitatea accesului la baza de date referitoare la stagiul său de cotizare în România și la valoarea punctului de pensie stabilit pentru fiecare perioadă lucrată pe teritoriul României. Stabilirea valorii punctului de pensie și acordarea dreptului de pensie rămân ca obligație în sarcina Statului Român, prin C. Județeană de Pensii B., obligație pe care statul grec nu o poate complini, pentru că nu deține baza de date și nici competența necesară.
Reclamantul a mai susținut că i s-a încălcat dreptul de a i se stabili pensia de bătrânețe pentru perioada de 11 ani 3 luni și 21 zile cât a cotizat, drept aferent perioadei cuprinse intre 16.01.2007 și momentul plății efective a pensiei.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 155 lit. e și f din Legea nr. 19/2000, art. 153 lit. f și g din Legea nr. 263/2010 și Instrucțiunile de Aplicare a Regulamentului European 987/2009 raportat la dispozițiile Regulamentului nr. 1408/71 și ale Regulamentului 574/72 înlocuite de Regulamentele 884/2004 si 987/2009.
Pârâta a depus întâmpinare (filele 61-62) prin care a arătat că reclamantul a depus carnetul de munca in original, însoțit de o plângere înregistrata sub nr. 7240/10.03.2014, prin care solicita urgentarea cererii de pensie. Întrucât C.J.P. B. nu a găsit nici o astfel de cerere, iar prin acțiunea formulată ulterior reclamantul a precizat ca a depus cerere de pensie de bătrânețe in anul 2007 și s-a emis doar certificatul de Atestare a Carierei de Asigurat E205 RO de către C. de Pensii G., pârâta a luat legătură cu aceasta instituție, care a confirmat faptul ca la C.J.P. G. este înregistrata o cerere de pensie de bătrânețe pe numele reclamantului, urmând sa remită aceasta cerere Casei de Pensii B.. În urma trimiterii cererii de pensie, pârâta urmează sa analizeze toate documentele si sa emită fie o decizie de admitere fie o decizie de respingere, rezervându-și dreptul de a invoca excepția lipsei calității procesuale pasive si de a completa apărările pe fondul cauzei.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare (fila 63), solicitând respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, deoarece ultimul loc de muncă a fost Întreprinderea Progresul B., iar competența de soluționare a cererii de pensie este atrasă de dispozițiile art. 22 alin. l lit. b și c raportat la dispozițiile alin. 6 teza ultimă ale art. 22 din Instrucțiunile de punere în aplicare a Regulamentelor Europene CEE1408/71 și CEE574/72.
A solicitat decăderea pârâtei din dreptul de a mai administra probe și de a invoca excepții și apărări, întrucât nu a depus nicio dovadă în sensul că a procedat la solicitarea dosarului de pensie și nu a formulat întâmpinare în sensul prevăzut de art. 200 alin. 2 Cod procedură civilă.
La data de 13.11.2014 reclamantul a depus concluzii (filele 102-103) prin care a reiterat cererea de a i se stabili drepturile de pensie pentru stagiul de cotizare de 11 ani, 3 luni și 21 de zile realizat pe teritoriul României.
La termenul de judecată din aceeași dată, pârâta, prin reprezentant, a arătat că nu mai insistă în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive și a depus decizia nr. R/_/3.11.2014 de respingere privind acordarea pensiei conform Legii nr. 19/2000 și decizia privind acordarea unor drepturile de pensie comunitară nr._/10.11.2014.
D. urmare, la 12.12.2014 reclamantul a depus note de ședință (filele 146-148) prin care și-a modificat obiectul cererii introductive, arătând că acesta îl formează contestația împotriva celor două decizii emise de pârâtă, comunicate la data de 02.12.2014, pentru aceleași motive arătate pe fondul cauzei și în concluziile depuse la 13.11.2014.
Astfel, a criticat decizia de respingere pentru faptul că s-au reținut numai 3 ani 5 luni și 9 zile. A susținut că diferența rezultă din greșita întocmire a formularului E205 RO, unde sunt trecute greșit perioadele de cotizare; există date care atestă stagiul său la 11 ani 3 luni și 21 de zile, iar diferența se poate stabili prin examinarea fotocopiei cărții de muncă depusă la dosar și a formularului E 205 RO emis de către pârâtă.
De asemenea, a solicitat ca pârâta să fie obligată să emită decizie de acordare a drepturilor de pensie comunitară având în calcul stagiul corect realizat în România de 11 ani 3 luni și 21 de zile, și un stagiu cuprins între 21.06._99 atestat de formularul european E205 GR.
Reclamantul a susținut că în acest înscris a avut timp de lucru recunoscut în G. pentru perioada de muncă realizată în Cehia între 21.06._78 și începând cu data de 01.07.1978 până la data de 31.12.1999 timp de muncă asigurat în G.. Timpul de lucru care trebuia luat în calcul trebuia să fie evidențiat astfel: România 11 ani 3 luni și 21 zile; Cehia de la 24.11.1966 până la 20.06.1978, adică 11 ani 6 luni și 26 zile, G. de la data de 01.07.1978 până la 31.12.1999, adică 13 ani 3 luni și 19 zile, cu mențiunea că pentru România și Cehia se vor avea în vedere anul de lucru de 365 zile și pentru G. anul de lucru de 264 zile, cu sporurile aferente, conform articolului 15 din Regulamentul european 574/72. Aceste date sunt furnizate de formularele europene E205 GR și adeverința eliberată de autoritățile cehe, acte fac dovada deplină a timpului de muncă realizat în G. și în Cehia și care trebuia evidențiat în decizia de pensie nr._/10.11.2014 a pârâtei, în total timpul de asigurare realizat în cele trei state fiind de 36 ani 2 luni 6 zile și nu 18 ani 8 luni și 13 zile. Dacă pârâta avea dubii cu referire la stagiul realizat în exterior putea să solicite informații prin folosirea formularului european EOOIRO către partea elenă și către partea cehă sau printr-o notificare adresată reclamantului, fapt ce nu s-a realizat.
A mai învederat că modalitatea de soluționare a cererii sale de pensie prin emiterea a două decizii diferite este inadmisibilă, întrucât se încalcă Regulamentul European 574/72 și instrucțiunile de punere în aplicare a Regulamentelor Europene 1408/71 și 574/72 aprobate prin decizia 112/2009 a Directorului CNPAS, potrivit cărora pentru o singură cerere se poate emite numai o singură decizie care să cuprindă atât calculul pensie naționale, cât și calculul pensiei comunitare.
În drept și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 87 alin. l și următoarele din Legea nr. 19/2000, art. 132 alin. 1 și 134 Cod procedură civilă.
Pârâta a formulat completări la întâmpinare (filele 239-242), prin care a susținut că drepturile de pensie stabilite prin decizia nr. R/_/03.11.2014 si decizia nr._/10.11.2014 sunt corect si legal stabilite.
În apărare a arătat că reclamantul a depus cererea inițiala la instituția IKA-ETAM din G. la data de 16.01.2007 conform formularului european E202(GR.). În vederea înscrierii la pensie a depus carnetul de munca in original, adeverința nr.2866/09.09.1966 eliberata de către Uzina de Utilaj G. Progresul, adeverința nr.2076/17.08.1969 emisa de către Grupul Școlar Forestier B., formularul European E202 și formularul European E205. Analizându-se actele depuse si condițiile impuse de lege s-a constatat ca reclamantul a lucrat in România 3 ani, 5 luni si 21 zile, iar in G. 15 ani, 3 luni, 4 zile. S-a valorificat perioada cuprinsă in adeverința nr. 2866/29.09.1966 emisa de Uzina de Utilaj G. Progresul, nu și perioadele înscrise în adeverința nr. 2076/17.08.1969 și în carnetul de munca pozițiile 2-7, deoarece din aceste înscrisuri rezulta că perioada 01.02._63 se suprapune, in sensul ca reclamantul ar fi desfășurat activitatea in același timp atât la I.M.B B., I.M.B Suceava cat si Grupul Școlar Forestier B., ceea nu era posibil nici din punct de vedere fizic și nici legislativ conform art. 3 din Legea nr. 57/1974, cumulul de funcții fiind legiferat abia prin Legea nr. 2/1991 .
Referitor la perioada de vechime din Cehia, invocata de către reclamant, pârâta a arătat că la dosarul de pensie nu exista formularul European E205 care sa ateste acest lucru, formular ce trebuia transmis de către statul grec care a instrumentat dosarul de pensie al reclamantului, iar din formularul E205 (GR) rezulta ca o perioada de vechime respectiv 21.06._78 efectuata in Cehia a fost luata in calcul la stagiul de cotizare din G.. Prin urmare, singura perioada nevalorificata de pârâtă este 24.11._73.
Cât privește emiterea a doua decizii de pensie diferite, pârâta a precizat că acesta s-a realizat in conformitate cu dispozițiile Instrucțiunilor pentru aplicarea Regulamentelor Europene nr. 1408/71 si 574/1972 care prevăd in mod clar ca se fac doua calcule diferite atat pentru pensia naționala cat si pentru pensia comunitara, iar reclamantul nu a fost prejudiciat in niciun fel, acesta având posibilitatea legala sa le conteste pe oricare dintre ele.
Prin notele de ședință depuse la data de 20.02.2015 (filele 274-275), reclamantul a răspuns la suplimentul de întâmpinare, susținând că nu este real faptul că ar avea suprapuse perioade de asigurare realizate în România deoarece a realizat stagiu de vechime în muncă în perioada 01.06._63 la G. Școlar Forestier B., dar nu în totalitate, în această perioadă fiind intercalate și perioadele de contribuții aferente stagiilor de muncă la I.M.B. B. și I.M.B. Suceava, fapt pe care îl va dovedi cu adeverințele de vechime în muncă pe care le-a solicitat la 15.02.2015 de la .. Ulterior, de la 13.04.1963 și până la 22.09.1966 a lucrat la Uzinele Progresul B.. Aceste perioade însumate au ca rezultat 11 ani 3 luni și 21 de zile, fapt atestat prin formularul european E205RO emis de către pârâtă la data de 11.01.2008 înregistrat sub nr._/01-02-2008 la IKA ETAM G.. În ceea ce privește dispozițiile referitoare la cumulul de funcții, nu sunt aplicabile întrucât Legile 2/1991 și 57/1974 nu pot retroactiva și să reglementeze o situație raporturi juridice de muncă din perioada 1955-1966.
Reclamantul a mai susținut că sunt nefondate afirmațiile pârâtei potrivit cărora nu i s-ar fi comunicat formularul european E205 CZ (atestatul privind cariera de asigurat în Cehia), atâta timp cât din întreaga documentație emisă de către IKA ETAM G. rezultă că acest formular s-ar fi trimis și că această cerere de pensie a fost comunicată și către CSSZ Czech Republic. Din înscrisurile depuse de către pârâtă rezultă că le deținea, iar traducerile acestor înscrisuri au fost de puse pentru termenul de judecată din 15.12.2014. Pârâta nu se poate prevala de propria-i culpă deoarece chiar și în ipoteza în care ar fi observat că îi lipsesc aceste înscrisuri ar fi trebuit să formuleze imediat cerere către partea cehă și să solicite în aplicarea regulamentelor europene 1408/71 și 574/72 emiterea formularului european atestat privind cariera de asigurat în Cehia E205 CZ și decizia casei de pensii cehe pentru a putea adopta propria decizie în condiții de deplină legalitate. Nu interesează casa românească de pensii cum s-a făcut integrarea sa socială în G., prin asimilarea unei perioade din timpul de lucru în Cehia pe teritoriul Greciei. Asimilarea are ca efect despăgubirea sa de către Statul G. pentru prejudiciile morale suferite pe calea războiului civil din 1945-1949. Din cuprinsul traducerii deciziei de pensie_/16.05.2000 reiese că, deși se ia în calcul o perioadă de timp de lucru asimilat din Cehia, nu se calculează și prestații la eventualele contribuții din această perioadă. Astfel, pentru perioada 21.06._78 IKA ETAM G. nu calculează prestații, ele fiind calculate avându-se în vedere contribuțiile realizate în perioada 1994-1999, iar pentru stabilirea valorii zilei de muncă care îl încadrează în clasa de muncă pe baza căreia se are în vedere valoarea de pensie reală se folosesc numai ultimele 1000 de zile de muncă, care îi dau dreptul la a 15-a clasă de asigurare. Prin urmare, pe baza adeverinței de vechime în muncă cehe depuse odată cu cererea introductivă, pârâta trebuia să evidențieze în cuprinsul deciziei de pensie contestate perioada de asigurare din Cehia, așa cum a evidențiat perioadele de stagiu din România și G..
Față de cele arătate, reclamantul a solicitat să se constatate că a dovedit cu traducerea adeverinței de stagiu în muncă din Cehia din 18.03.1985 că a avut stagiu de muncă în acea țară de la 24.11.1966 până la 20.06.1978, că pârâta a avut cunoștință de stagiul de cotizare în Cehia și G. conform formularelor europene E 205GR și E205CZ și că modalitatea de stabilire a perioadelor de stagiu în cele două decizii contestate este greșită.
În dovedirea celor susținute ambele părți au depus înscrisuri.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform actelor depuse de reclamantul L. S. la dosar (filele 9-56) reiese că la data de 16.01.2007 reclamantul a formulat către instituția IKA-ETAM din G. cererea de acordare a drepturilor de pensie de bătrânețe, care a fost înaintată Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale din România împreună cu o . acte printre care formularul European E202, formularul european E205, carnetul de muncă, adeverința nr. 2866/09.09.1966 eliberata de către Uzina de Utilaj G. Progresul, adeverința nr. 2076/17.08.1969 emisa de către Grupul Școlar Forestier B. și decizia de pensie_/16.05.2000 emisă de IKA Salonic (a cărei copie tradusă se aflată la fila 194 dosar).
Ca răspuns la cererea formulată de reclamant, pârâta C. Județeană de Pensii B. a emis decizia nr. R/_/3.11.2014 de respingere privind acordarea pensiei conform Legii nr. 19/2000 și decizia privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară nr._/10.11.2014 (filele 139-140).
În decizia nr. R/_/3.11.2014 s-a arătat că reclamantul a realizat în România un stagiu total de cotizare de 3 ani, 5 luni și 9 zile. Întrucât acest stagiu este mai mic decât stagiul minim necesar, de 10 ani, cererea privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă a fost respinsă deoarece nu au fost îndeplinite prevederile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Prin decizia privind acordarea unor drepturi de pensie comunitară nr._/10.11.2014, reclamantului i s-a stabilit, cu începere de la data de 16.01.2007, o pensie pentru limită de vârstă corespunzătoare unui stagiu total realizat în România de 3 ani, 5 luni și 9 zile, iar în G. de 15 ani, 3 luni și 4 zile.
Prin acțiunea de față, așa cum a fost modificată, reclamantul a contestat cele două decizii.
Analizând motivele invocate de reclamant prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, instanța constată următoarele:
Referitor la soluționarea cererii reclamantului prin emiterea a două decizii diferite, se reține că art. 370 din Instrucțiunile pentru aplicarea Regulamentelor Europene nr. 1408/71 si 574/1972 prevede: “ (1) Articolul 46 din Regulamentul 1408/71 prevede diferite moduri de calcul, in funcție de necesitatea recurgerii la totalizarea perioadelor de asigurare sau echivalente acestora. (2) Daca dreptul poate fi stabilit fără a fi necesara totalizarea cu perioade de asigurare sau echivalente acestora realizate in alte state, se efectuează un dublu calcul al drepturilor de pensie. (3) Primul calcul consta in stabilirea pensiei naționale, luând in considerare numai perioadele de asigurare realizate conform legislației proprii. (4) Cel de-al doilea calcul consta in stabilirea pensiei comunitare, prin aplicarea metodei totalizare – proratizare (proporționalizare) prevăzute de Regulamentul 1408/71, adică ținând cont de ansamblul perioadelor de asigurare sau echivalente acestora confirmate de instituțiile tuturor statelor membre implicate, respectându-se următoarele etape: I calculul pensiei teoretice, având in vedere totalul perioadelor de asigurare sau echivalente acestora, prin aplicarea formulei naționale de calcul. Calculul pensiei proratizate (proporționalizate) aferenta perioadelor de asigurare sau echivalente acestora realizate in România.”
Atât timp cât dispozițiile citate prevăd că se poate efectua un dublu calcul al drepturilor de pensie, iar în deciziile privind pensia națională si cea comunitară a reclamantului s-a prevăzut dreptul de a fi contestate, instanța apreciază că modalitatea în care pârâta a înțeles să răspundă cererii reclamantului nu este de natură să îl prejudicieze pe acesta.
În ceea ce privește cele stabilite prin fiecare decizie, instanța constată că sunt nefondate criticile aduse de reclamant.
Astfel, se reține că potrivit adeverinței nr. 2866/29.09.1966 emisa de Uzina de Utilaj G. Progresul (fila 35), reclamantul a fost salariatul acesteia în perioada 13.04._66, fapt confirmat și de înscrierile de la pozițiile 1, 8 și 9 din carnetul de muncă (filele 20-21).
Conform înscrierilor de la pozițiile 2-7 din același carnet, în perioadele 01.02._61 și 24.09._63 reclamantul a lucrat la I.M.B. B., iar în perioada 14.10._62 a lucrat la I.M.B. Suceava.
Din adeverința nr. 2076/17.08.1969 eliberată de Grupul Școlar Forestier B. (fila 34), reiese însă că în perioada 1.06._63 reclamantul a fost salariatul respectivei unități școlare.
Întrucât această adeverință nu se coroborează cu înscrierile din carnetul de muncă, instanța constată că nu există dovezi certe că în perioada 1.06._63 reclamantul a fost salariat.
Cu privire la acest aspect, se reține că sunt întemeiate argumentele pârâtei conform cărora reclamantul nu putea să desfășoare concomitent activitate atât la Grupul Școlar Forestier B., cât și la I.M.B. B. sau I.M.B. Suceava și nici nu putea să fie salariat al mai multor unități în același timp, în condițiile în care cumulul de funcții a fost legiferat abia prin Legea nr. 2/1991.
Prin urmare, în mod corect pârâta a luat în calculul stagiului de cotizare doar perioada 13.04._66, atestată atât cu carnetul de muncă, cât și cu adeverința emisă de angajator.
Instanța are în vedere și faptul că, deși reclamantul a susținut că va dovedi perioadele de contribuții aferente stagiilor de muncă la I.M.B. B. și I.M.B. Suceava cu adeverințele de vechime în muncă pe care le-a solicitat de la .., nu a depus asemenea dovezi, cu toate că s-au acordat mai multe termene în acest sens.
Față de cele reținute, instanța apreciază că este lipsit de relevanță faptul că în formularul european E205RO, respectiv atestatul privind carierea de asigurat în România, emis de către Comisia Administrativă de Securitate Socială pentru Lucrătorii Migranți sub nr. D359/11.01.2008 (filele 206-207) figurează că durata totală de asigurare în sistemul român de pensii al reclamantului este de 11 ani 3 luni și 21 de zile.
Referitor la perioada de vechime din Cehia, reclamantul a invocat drept probă înscrisul constând în adeverința de recunoaștere a timpului de asigurare, eliberată la cererea formulată de el la data de 18.03.1985 (fila 169).
Instanța observă însă că acest act reprezintă de fapt o traducere din limba greacă a unei traduceri din limba cehă a unui înscris care nu a fost prezentat nici pârâtei și nici instanței, pentru a se putea verifica existența lui.
În această situație, ținând seama că la dosarul de pensie nu exista formularul European E205 (CZ) care sa ateste perioada lucrată de reclamant în Cehia (fapt pe care reclamantul nu l-a contestat), se apreciază că neluarea în calcul a acestei perioade nu îi este imputabilă pârâtei.
De asemenea, nu i se poate imputa pârâtei faptul că a reținut că perioada 21.06._78, menționată în formularul E205 GR (fila 228 verso) ca timp recunoscut ca refugiat politic din Cehia, a fost luată in calcul la stagiul de cotizare din G., atât timp cât în decizia de pensie emisă de IKA Salonic (fila 194) această perioadă se regăsește în cadrul stagiului de asigurare în raport de care s-au stabilit drepturile de pensie în G..
Instanța nu poate verifica interpretarea dată de reclamant modului în care Statul G. i-a luat în calcul această perioadă, deoarece nu cunoaște înscrisurile și legislația în baza cărora IKA Salonic a emis respectiva decizie.
În consecință, se apreciază că, raportat la actele prezentate de reclamant, drepturile de pensie menționate în cele două decizii contestate au fost legal stabilite.
Pentru considerentele expuse instanța constată că acțiunea reclamantului, așa cum a fost modificată, este nefondată, astfel că va fi respinsă ca atare.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care, potrivit art. 55 din Legea nr. 304/2004 de organizare judiciară, au făcut parte din completul de judecată, cu vot consultativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea modificată formulată de reclamantul L. S., cu domiciliul ales la D. Chirața în București, Calea V., nr. 233, ., ., Sector 3 București, în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii B., cu sediul în B., Calea Călărașilor nr.19, județul B..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.05.2015.
Pt. Președinte, Cu vot consultativ Pt. Grefier,
Cășaru A.-M. Asistenți Judiciari P. M.
(C.O.) B. D. Pt. Z. C. (încetat activitatea)
Vicepreședinte Tribunal (C.O.) Grefier-șef secție
C. R. Vicepreședinte Tribunal G. D.
C. R.
Red./Tehnored. CAM
10.08.2015/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 91/2015. Tribunalul BRĂILA | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 123/2015.... → |
|---|
