Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Sentința nr. 186/2015. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 186/2015 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 2133/113/2014
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 186
Ședința publică de la 12.03.2015
Judecător – A.-M. Cășaru
Asistenți judiciari – D. B., C. Z.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor conexe formulate de contestatoarea K. M., CNP:_, cu domiciliul în B., . . ., împotriva deciziei nr._/15.09.2014 emisă de intimata C. Județeană de Pensii B., cu sediul în B., Calea Călărașilor nr.19, județul B..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 25.02.2015 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.396 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 12.03.2015.
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.06.2014 sub nr._, contestatoarea K. M. a contestat decizia nr._/21.05.2014 emisă de intimata C. Județeană de Pensii B. privind recuperarea sumelor incasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale, solicitând anularea acesteia si exonerarea
de la plata sumei de 3020 lei.
Prin aceeași cerere contestatoarea a solicitat și suspendarea executării silite a deciziei până la soluționarea contestației formulate împotriva ei.
În motivarea contestației a susținut că este nelegală decizia prin care i s-a constituit in sarcina debitul in suma totala de 3020 lei, achitata si incasata in perioada 01.05._14.
Contestatoarea a susținut că dupa decesul sotului său, K. E., care din motive etnice, fiind de origine evreu, a fost persecutat in perioadele 08.08._41 si 06.07._42, a solicitat stabilirea calitatii ei de beneficiar al Decretului Lege nr. 118/1990. Prin Decizia nr._/ 22.07.2002 i-a fost stabilita si acordata in calitate de urmas, o indemnizatie lunara aferenta Decretului-lege nr. 118/1990.
Prin decizia contestata se sustine ca, desi drepturile i-au fost stabilite prin raportare la Decretul-lege nr. 118/1990, plata s-a efectuat conform Legii nr. 189/2000, care se refera la o alta categorie de beneficiari ai unor masuri reparatorii, aspect care nu îi poate fi imputat ei, ci intimatei cre a emis decizia.
Contestatoarea a mai arătat că intimata a urmarit o imbogatire fara just temei, deoarece la stabilirea sumei de 3020 lei nu a luat in considerare faptul ca în lunile martie si aprilie 2014 ea nu a incasat nici o suma de bani.
Ca temei de drept al contestației a invocat dispozițiile art. 153 lit. i și art. 154 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
De asemenea, contestatoarea și-a motivat cererea de suspendare a executării deciziei, cerere care a fost admisă prin încheierea de ședință din data de 23.09.2014.
Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat exceptia lipsei de obiect a contestației, motivată de faptul că decizia de debit contestată a fost emisă pentru perioada 01.05._14, iar ulterior a fost revizută prin decizia nr._/15.09.2014 cu privire la cuantumul debitului si perioada pentru care acesta s-a constituit.
Pe fond a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
În apărare a arătat că prin cererea nr._/28.05.2002 contestatoarea a solicitat punerea in plata a indemnizatiei prevazute de Legea nr. 189/2000 conform deciziei nr. 35/26.04.2002, iar ulterior a fost emisa decizia nr._/22.07.2002 privind acordarea pensiei de urmas. Aceasta a fost emisa in mod eronat sub codificarea N35/6, ce apartine indemnizatiei prevazute de Decretul - lege nr. 118/1990 si nu indemnizatiei prevazute de Legea 189/2000.
In urma verificarilor interne s-a procedat la corectarea codului de pensie, corect fiind N35/V si implicit a cuantumului indemnizatiei prin emiterea deciziei nr._/18.11.2013. Contestatoarei i s-a adus la cunoștință că această decizie este una de revizuire a deciziei din 22.07.2002 si a fost emisa pentru corectare cod fel pensie, iar decizia privind corectarea codului nu a fost contestata.
F. de aceasta situatie, intimata a emis, ca act subsecvent al deciziei de pensie revizuite, decizia de debit nr. l52230/21.05.2014, prin care s-a imputat contestatoarei suma de 3020 lei pentru perioada 01.05._14. Ulterior această decizie a fost revizuita prin decizia nr._/15.09.2014 sub aspectul cuantumului debitului (3128 lei) si al perioadei pentru care s-a constituit (01.05._14). Decizia de debit care constituie obiectul dosarului nu este altceva decat o consecinta a emiterii deciziei din 18.11.2013, prin care s-a corectat cuantumul indemnizatiei.
Intimata consideră că nu poate fi primita sustinerea contestatoarei potrivit careia a solicitat stabilirea calitatii de beneficiar al Decretului - lege nr. 118/1990, deoarece din inscrisurile ce vor fi depuse la dosar reiese că aceasta a solicitat doar punerea in plata a deciziei nr. 35/26.04.2002, care se refereră la drepturile prevazute de Legea nr. 189/2000 si nicidecum a Decretului Lege nr. 118/2000.
Intimata a invocat și dispozițiile art. 179 alin. 1 și 4 și ale art. 181 din Legea nr. 263/2010 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale.
Ulterior, intimata a depus note scrise, prin care a susținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, întrucât debitul contestatoarei nu face parte din debitele care potrivit art. 1 din această lege intră sub incidența amnistiei.
În același sens a invocat și dispozițiile art. 7 din Normele metodologice privind modul de aplicare a Legii nr. 125/2014.
Prin încheierea de ședință din data de 28.01.2015 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul B. a dispus conexarea acelui dosar la prezenta cauză.
Dosarul conexat are ca obiect contestația formulată de aceeași contestatore împotriva deciziei de debit nr._/15.09.2014, prin care s-a revizuit decizia de debit nr._/21.05.2014.
În motivarea acelei contestații s-au invocat în esență aceleași motive de fapt și de drept ca în prezenta cauză, iar intimata a formulat aceleași apărări.
În vederea soluționării celor două cauze conexe s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Contestatoarea Koffler M. este soția defunctului Koffler M. E., care în perioadele 08.08._41 si 06.07._42 a fost persecutat din punct de vedere etnic și rasial, așa cum reiese din actele depuse la dosar.
Prin decizia nr. 35/26.04.2002 (fila 57 dosar), contestatoarei i s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 (privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare).
Prin cererea înregistrată sub nr._/28.05.2002 (fila 56 dosar) contestatoarea a solicitat intimatei C. Județeană de Pensii B. punerea in plata a indemnizației prevăzute de Legea nr. 189/2000, potrivit deciziei nr. 35/26.04.2002.
În mod eronat, intimata a emis decizia nr._/22.07.2002 (fila 55) privind acordarea pensiei de urmaș sub codificarea N35/6, ce aparține indemnizației prevăzute de Decretul - lege nr. 118/1990 si nu indemnizației prevăzute de Legea 189/2000.
Ulterior s-a procedat la corectarea codului de pensie prin emiterea deciziei nr._/18.11.2013 (fila 54), cu codul N35/V.
Prin această decizie s-a corectat și cuantumul indemnizației, menționându-se că decizia revizuiește decizia din 22.07.2002 si că a fost emisa pentru corectare cod fel pensie.
Întrucât decizia privind corectarea codului nu a fost contestată, rămânând definitivă, intimata a emis decizia de debit nr._/21.05.2014, prin care a imputat contestatoarei suma de 3020 lei reprezentând prestații de asigurări sociale încasate necuvenit pentru perioada 01.05._14.
Ulterior a emis decizia nr._/15.09.2014, prin care a revizuit decizia de debit din data de 21.05.2014, în sensul că a stabilit cuantumul debitului la suma de 3128 lei, corespunzător perioadei 01.05._14.
Cele două decizii de debit au fost contestate în termenul prevăzut de art. 172-173 din OG nr. 92/2003, coroborate cu art. 153 lit. i și art. 154 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, iar instanța apreciază că emiterea celei de a doua decizii nu lipsește de obiect prima contestație.
Analizând motivele de nelegalitate invocate de contestatoare, instanța constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Deși contestatoarea a susținut că în calitate de urmașă a soțului său a solicitat să se stabilească faptul că este beneficiară a Decretului - lege nr. 118/1990 (care s-a aplicat doar persoanelor persecutate din motive politice, nu și etnice, decizia nr. 35/26.04.2002 dovedește că în realitate a beneficiat de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
De asemenea, din cererea înregistrată sub nr._/28.05.2002 reiese că la data formulării ei contestatoarea cunoștea că beneficiază de Legea 189/2000, potrivit deciziei menționate.
În consecință, este nefondată susținerea contestatoarei că în mod corect prin decizia nr._/22.07.2002, emisă ca urmare a acestei cereri, i s-a acordat pensie de urmaș în temeiul Decretului - lege nr. 118/1990 si nu al Legii189/2000.
Mai mult, atât timp cât nu a contestat decizia nr._/18.11.2013, prin care i s- adus la cunoștință că s-a corectat codul pensiei, iar drepturile sunt stabilite conform Legii nr. 189/2000, contestatoarea nu poate invoca faptul că nu a știut că drepturile stabilite prin decizia nr._/22.07.2002 sunt necuvenite.
Faptul că decizia nr._/22.07.2002 a fost emisă eronat din culpa intimatei nu o exonerează pe contestatoare de obligația de a restitui sumele încasate necuvenit.
Aceasta întrucât art. 179 alin. 1 din Legea nr.263/2010 prevede clar că sumele încasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale se recupereaza de la beneficiari, in termenul general de prescriptie, fără a distinge dacă beneficiarul are sau nu vreo culpă în încasarea acestor sume.
Este adevărat că, prin derogare de la prevederile Legii nr. 263/2010, Legea nr. 125/2014 a prevăzut scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii.
Contestatoarea nu poate beneficia însă de această amnistie, deoarece drepturile încasate de ea necuvenit nu se încadrează între cele care intră sub incidența amnistiei, conform art. 1 din Legea nr. 125/2014, coroborat cu art. 7 din Normele metodologice privind modul de aplicare a acestei legi.
Pentru considerentele expuse, instanța apreciază că în mod corect intimata a constatat existența debitului, așa cum a fost stabilit și revizuit prin cele două decizii.
D. urmare, va respinge ca nefondate contestațiile conexe împotriva celor două decizii.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care, potrivit art. 55 din Legea nr. 304/2004, au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondate contestațiile conexe formulate de contestatoarea K. M., CNP:_, cu domiciliul în B., . . . în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii B., cu sediul în B., Calea Călărașilor nr.19, județul B..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.03.2015.
Președinte Cu vot consultativ Grefier
A.-M. CășaruAsistenți judiciariAdina B.
D. B. C. Z.
Red.Cășaru AM./10.06.2015
Dact.B..A.
4 ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 445/2015. Tribunalul BRĂILA | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 544/2015.... → |
|---|
