Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 04/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 04/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 04-12-2015 în dosarul nr. 12628/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A-VIII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 04 Decembrie 2015
Completul compus din:
Președinte L. G. C.
Asistent judiciar D. N. I.
Asistent judiciar M. C. E.
Grefier N. M. S.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M. A. EXTERNE, în contradictoriu cu pârâții V. O., V. S. M., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 16.11.2015 și 27.11.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 04.12.2015 când
TRIBUNALUL,
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ reclamantul M. A. EXTERNE a chemat în judecată pe pârâții V. O. si V. S. - M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea în solidar a celor doi pârâți la plata către M. A. Externe (MAE) a sumei de 52.500 euro (235.982 lei), în echivalent lei la data plății, actualizată cu rata inflației, precum și la achitarea dobânzii legale, calculată la suma menționată de la data introducerii prezentei acțiuni.
În motivare, arată următoarele:
În fapt, cei doi pârâți se găsesc în relație de rudenie (soți) și s-au aflat în serviciul MAE în cadrul Ambasadei României la Chișinău.
Pârâtul, angajat al MAE pe durată determinată în baza contractului individual de muncă nr. 501N, s-a aflat în perioada_10 în funcția de șef serviciu administrativ în cadrul misiunii permanente în străinătate pe care a desfășurat-o la Ambasada României la Chișinău.
Pârâta V. O. este angajata MAE în baza contractului de muncă pe durată nedeterminată nr. 481N, iar în perioada 5 septembrie 2005 - 18 mai 2010 a îndeplinit funcția de referent principal - relații și, ulterior, aceea de economist principal în cadrul misiunii permanente în străinătate ce s-a desfășurat la Ambasada României la Chișinău.
Atribuțiile fișei postului încredințat pârâtei V. O. erau, printre altele:
-Să urmărească și să controleze modul de efectuare a cheltuielilor, legalitatea acestora, încadrarea în prevederile bugetare aprobate și valabilitatea actelor;
-Să țină la zi și în ordine evidența financiar-contabilă;
-Să efectueze plăți din casa misiunii sau din disponibilul de la bancă, cu aprobarea șefului de misiune, pe bază de acte justificative, conform prevederilor legale.
Potrivit Notei de constatare nr. G1-1/2904/10.04.2013, verificările efectuate de Direcția Planificare Bugetară, contabilitate și Salarizare din cadrul MAE asupra actelor financiar-contabile ale Ambasadei României la Chișinău au condus la evidențierea efectuării unor plăți duble a chiriei aferente lunilor septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2010 pentru spațiul în care își desfășoară activitatea Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău.
Astfel, a reieșit că pârâta V. O. a eliberat, la data de 28 februarie 2010, din casieria misiunii diplomatice suma de 70.000 euro pentru o presupusă plată în avans pe patru luni a chiriei sediului Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău (septembrie - decembrie 2010), fără a avea aprobarea Centralei MAE sau a șefului de misiune, contrar legislației în materie, a normelor interne și a prevederilor contractului de închiriere potrivit căruia plățile se făceau lunar, doar prin bancă, în lei moldovenești (echivalentul a 17.500 euro/lună) și numai la data scadentă.
Din cercetările întreprinse ulterior de MAE a reieșit că proprietarul sediului Secției Consulare nu a primit suma de 70.000 de euro, acesta negând vehement faptul de a fi semnat o chitanța liberatorie pentru pretinsa plată efectuată de Ambasada României la Chișinău.
După încheierea misiunii permanente a celor doi pârâți, noul gestionar de fonduri al misiunii a efectuat la data scadentă conform prevederilor contractului de închiriere, plățile prin bancă a chiriei datorate, în lei moldovenești, în perioada septembrie - decembrie 2010. Plățile efectuate prin bancă în lei moldovenești au reprezentat echivalentul a 70.000 euro.
Concluziile cercetării au stabilit că suma de 70.000 euro a fost folosită în interes personal de către pârâți.
În scopul evitării descoperirii prejudiciului produs MAE, pârâta a înregistrat în jurnalul de casă în euro al lunii februarie 2010, în mod nereal, suma de 70.000 euro cu explicația „Chirie consulat”.
Pentru a îngreuna depistarea pagubei, pârâta a omis să înregistreze suma e operată în avans în situațiile financiare lunare.
Cu aceeași intenție de ascundere a faptului prejudiciabil, pârâta a anexat la documentele justificative ale plăților misiunii o chitanță prin care se atesta, în mod nereal, primirea de către proprietarul sediului închiriat de MAE (prin Ambasada României la Chișinău) a sumei de 70.000 euro.
Prin versiunile susținute în etapa controlului intern care a fost dispus de MAE, ambii pârâți au încercat să înlăture răspunderea ce-i revenea pârâtei V. O., în virtutea atribuțiilor de serviciu, în comiterea faptului prejudiciabil.
Ulterior, din informațiile provenind de la pârâtă, obținute în cadrul cercetării interne prin Notă explicativă din 24 aprilie 2013 și prin Declarația din data de 26 aprilie 2013, au rezultat, în principal, următoarele:
-a recunoscut că a scos din casieria misiunii suma de 70.000 euro, fără aprobarea Centralei MAE și fără aprobarea șefului de misiune;
-a prezentat șefului de misiune, spre aprobare, chitanța de plată și jurnalul de casă euro, ulterior scoaterii banilor din casierie, odată cu toate documentele financiar - contabile lunare, conștientă fiind de faptul că șeful de misiune nu cunoștea, în totalitate, conținutul documentelor pe care urma să le semneze;
-a susținut că soțul său, pârâtul V. S., nu i-a spus, nici la acel moment și nici ulterior, că și-ar fi însușit o parte din banii primiți.
La rândul său, pârâtul V. S., în prima Notă de relații dată echipei de control în data de 25 aprilie 2013, a susținut că a predat personal suma de 70.000 euro proprietarului sediului Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău, care a semnat în fața sa pentru primirea banilor.
La data de 26 aprilie 2013, pârâtul V. S. a recunoscut, verbal și scris, că a luat suma de 70.000 euro, dar nu a înmânat-o proprietarului și că a mărturisit soției despre această împrejurare în data de 25.04.2013.
Cu această ocazie, pârâtul a pus la dispoziția organelor de control intern a MAE un angajament de plată în favoarea MAE pentru acoperirea prejudiciului de 70.000, în rate de aproximativ 500 euro/lună până la data de 01 mai 2025.
Față de valoarea inițială a prejudiciului de 70.000 euro s-a constatat ulterior că, într-adevăr, proprietarul imobilului închiriat pentru sediul Secției Consulare a primit, fără chitanță, suma de 17.500 euro, sumă pe care acesta a restituit-o misiunii diplomatice la data de 22 august 2013, în prezent cuantumul prejudiciului creat de cei doi pârâți fiind de 52.500 euro.
Față de cele prezentate solicită să se dispună obligarea ambilor pârâți la plata sumei menționate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 254 alin.1) din Codul Muncii, art, 1349 alin.1) și 2) din Codul Civil.
Solicită administrarea probei cu înscrisuri (între care se regăsesc și mărturisirile extrajudiciare ale celor doi pârâți) și cu interogatoriul pârâților.
Pârâta V. O. a formulat întâmpinare prin care înțelege sa solicite instantei admiterea excepției lipsei calitatii procesual pasive a pârâtei, excepția lipsei calitatii de reprezentant a semnatarului cereriii de chemare in judecata si excepția prescripției dreptului material la acțiune. In subsidiar, in masura in care instanta va depasi aceste exceptii, solicită respingerea ca neîntemeiata a acțiunii in ceea ce o privește.
În motivare, arată ca, in ceea ce privește excepția lipsei calitatii procesual pasive a pârâtei, din chiar susținerile reclamantului din cererea de chemare in judecata, rezulta ca presupusul prejudiciu al angajatorului, ce face obiect al acțiunii nu a fost creat de parata.
In atare situatie, avand in vedere dispozițiile art 254 si urm din Codul Muncii, precum si particularitatile specifice răspunderii patrimoniale a salariatului fata de angajator, apreciaza ca nu pot fi tinuta sa răspund in solidar alaturi de persoana care a recunoscut producerea prejudiciului.
Mai mult decât atat, solicită instantei sa aiba in vedere si în soluționarea prezentei faptul ca, pentru plata pe care a efectuat-o, conform procedurilor si pe care a înregistrat-o in contabilitatea angajatorului, a avut si acordul acestuia, prin semnătură șefului misiunii diplomatice.
Referitor la excepția lipsei calitatii de reprezentant a semnatarului cererii de chemare in judecata, solicită de asemenea admiterea cestei excepții motivat de faptul ca reclamantul este o persoana juridica ale cărei acte de dispoziție nu pot fi făcute decât prin organele care ii angajaza raspunderea.
Semnatarul cererii de chemare in judecata poate reprezenta in mod valabil intereselele institutiei, eventual in cadrul procesului civil, dar este de notorietate ca nu poate face acte de dispoziție in lipsa unul mandat special care nu se reagaseste atașat cererii de chemare in judecata si actelor care o însoțesc.
Reclamantul, fiind o institutie publica nu poate investi instanta in mod valabil cu o cerere de chemare in judecata, decât prin organele sale de conducere sau in baza unui mandat special ce nu rezulta a fi fost acordat in prezenta cauza.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune solicită admiterea acesteia, motivat de faptul ca presupusul prejudiciu ce face obiectul dosarului are o vechime mai mare de 3 ani.
Astfel, plata, in baza careia a fost calculata suma care se incearca a îi fi imputata in solidar cu celalalt parat a fost efectuata in luna februarie 2010, cand in vigoare era vechiul cod civil si in materia prescpriptiei extintive operau prevederile Decretului nr.167/1958.
In consecinta, in virtutea principiului, “tempus regit actum”, legea aplicabila in speța de fata in materie de prescripție o constituie prevederile decretului nr.167/1958, potriviri caruia dreptul material la acțiune se prescrie in termenul general de 3 ani.
Ori, potrivit propriilor înscrisuri depuse de reclamant in susținerea cererii sale introductive, presupusul prejudiciu, vizeaza plati efectuate si înregistrate in contabilitate in luna februarie 2010. In acest context, apreciez ca, dreptul reclamantului la acțiune se considera născut, potrivit dispozițiilor legale anterior enuntate, de la momentul înregistrării acestor plați in contabilitatea institutiei, respectiv, luna februarie 2010, iar acțiunea promovata in anul 2014 este prescrisa, motiv pentru care, respectuos solicitam instantei sa o respingă ca atare.
In ceea ce privește fondul cauzei, solicită respingerea ca neîntemeiata a acțiunii in ceea ce o privește.
Astfel, potrivit art. 284 C. Muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Prin prisma acestor prevederi legale, existența unei pagube în patrimoniul reclamantei nu este suficientă pentru a antrena în concret răspunderea unui salariat, în condițiile în care atât sub aspectul vinovăției, cât și sub aspectul legăturii de cauzalitate între faptă si prejudiciu, reclamantul nu dovedește vinovăția angajatului.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamanta a susținut că, prin activitatea sa, activitate de gestiune, parata, alaturi de soțul său, ar fi creat un prejudiciu în cuantum de 52.500 euro, reprezentând contravaloarea unei plați aferente unui contract de inchiriere.
Apreciaza că în cauză nu poate fi antrenată răspunderea sa in solidar cu cea a celuilalt parat, in condițiile in care acesta din urma a recunoscut intreg prejudiciului, simplul fapt a raporturilor de rudenie dintre ei nefiind suficient, pentru a antrena raspunderea patrimoniala si a paratei.
Mai mult decât atat, potrivit dispozițiilor art.255 Codul Muncii, cand paguba a fost produsa de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei.
Parata a eliberat din casierie in vederea plații chiriei sediului Secției Consulare a Ambasadei României la Chisinau suma ce reprezintă prejudiciul, a inmanat-o soțului sau, angajat al reclamantei pe funcția de sef al serviciului administrativ, care i-a adus ulterior o chitanta liberatorie semnata de proprietarul imobilului. Plata a fost inregistata in evidentele contabile si a avut aprobarea șefului de misiune.
Coroborând aceasta situatie, cu obligațiile contestatoarei din fisa postului indicate de reclamanta in cuprinsul acțiunii respectiv: obligația de a urmări si controla modul de efectuare a cheltuielilor, legalitatea acestora, încadrarea in prevederile bugetare aprobate si valabilitatea actelor, intocmirea evidentelor contabile la zi si efectuarea de plați din casieria misiunii sau din disponibilului din banca cu aprobarea șefului de misiune, pe baza de acte justificative, conform prevederilor legale, solicită sa se constate ca nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii patrimoniale a contestatoarei, asa cum sunt acestea stipulate de dispozițiile art. 254 si urm. C. Muncii.
Din aceasta perspectivă, atât sub aspectul vinovăției contestatoarei cât și sub aspectul legăturii de cauzalitate între faptă si prejudiciu, reclamanta nu a dovedit vinovăția subsemnatei prin raportarea la atribuțiile și responsabilitățile descrise în fișa postului coroborate cu practicile institutiei.
Existența unei pagube în patrimoniul reclamantei nu este suficientă pentru a antrena în concret răspunderea unui salariat, iar legaturile de rudenie nu sunt suficiente pentru antrenarea răspunderii sale alaturi de celalalt parat, chiar daca este vorba despre soțul său.
In final, arata ca intinderea prejudiciului a fost recunoscuta in totalitate de către celalalt parat, inițial cu mult peste suma ce face obiectul prezentei, ca reclamanta a luat la cunostinta despre toata situatia descrisa de celalalt parat in nota explicativa cu o zi inainte de întocmirea acesteia si ca nu are niciun fel de vina in paguba pretinsa de angajator, după mai mult de 4 ani de la presupusa sa producere.
Nu in ultimul rând, solicită sa se aiba in vedere faptul ca, desi reclamanta incearca prin prezenta sa le impute in solidar presupusul prejudiciu in cuantum de 52.500 euro, omite sa aduca la cunostiinta instantei faptul ca parata, alaturi de celalalt parat, avu depusa cu titlu de garanție la reclamanta o suma ce depășește 5000 USD.
In dovedire, a solicitat inscrisuri, proba in cadrul careia solicita reclamantei sa depună la dosarul cauzei evidentele contabile aferente plații din luna februarie 2010.
In drept, au fost invocate disp art. 254 si urm. C.muncii, decretul nr.167/1958.
Reclamantul M. A. EXTERNE a formulat RĂSPUNS LA ÎNTÂMPINARE, prin care a solicitat să fie înlăturate apărările pârâtei V. O. pentru următoarele considerente:
1)Excepția lipsei calității procesuale pasive. Potrivit dispozițiilor art. 36 NCPC, „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.”
Astfel, a probat existența identității între partea chemată în judecată și partea care se află implicată în raportul obligațional de drept material, dedus judecății.
Atunci când a avut loc faptul prejudiciabil din care izvorăsc pretențiile solicitate în acțiunea de față, pârâta V. O. era parte a unui raport de muncă cu MAE, încheiat pe durată nedeterminată în cadrul misiunii permanente derulate la Ambasada României la Chișinău.
Faptul prejudiciabil, în teza probatorie pe care o propune, a avut loc prin încălcarea obligațiilor de serviciu de către pârâtă și acest eveniment atrage răspunderea contractuală a angajatului care nu este altul decât partea chemată în judecată.
Orice alte considerații expuse în întâmpinare de către pârâtă, în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive sunt chestiuni de fond ce vor primi dezlegare la încheierea judecății pe fond. Pentru aceste motive, solicita să fie respinsă excepția ca neîntemeiată.
2)De asemenea, solicita respingerea exceptiei lipsei calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de chemare în judecată pentru că titularul dreptului la acțiune al angajatorului MAE, ministrul afacerilor externe, a delegat atribuțiile și competența de a reprezenta în justiție și de a apăra interesele MAE către directorul Direcției Juridic, Legislație și C. din cadrul MAE, potrivit Ordinului ministrului afacerilor externe nr. 368/02.04.2012. Mandatul acordat prin actul sus-menționat acoperă și ipoteza exercițiului dreptului la acțiune prin efectuarea unor acte de dispoziție în acest sens.
3)Solicita respingerea excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune, deoarece angajatorul a luat act de prejudiciul creat și de cei responsabili de comiterea faptului prejudiciabil prin Nota de constatare nr. G1 -1/2904/10.04.2013. Este evident că se afla în interiorul termenului de prescripție la data introducerii acțiunii.
Legea specială, după care se poartă litigiul în contradictoriu cu pârâta V. O., Codul Muncii, nu conține nicio referire suplimentară la momentul nașterii dreptului la acțiune.
Prevederile art. 268 alin. 1) lit. „c” din Codul Muncii nu stabilesc, în concret, care este „data nașterii dreptului la acțiune”, motiv pentru care aceasta va fi reglementată de dreptul comun.
Din acest punct de vedere, dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 2528 din Noul Cod Civil sunt identice, astfel că nu există o dilemă în ce privește modul lor de interpretare, indiferent de acțiunea legii civile în timp. Așa cum se arată și în doctrina juridică, „cât timp dreptul la acțiune, adică posibilitatea de a obține, prin constrângere, realizarea dreptului subiectiv încălcat ori a interesului legitim proteguit nu s-a născut încă, nu poate să înceapă să curgă prescripția, deoarece nu numai că ea ar fi lipsită de obiect, dar s-ar ajunge și la consecința ilogică, absurdă ca dreptul la acțiune să se stingă înainte de a se naște”.
Ceea ce interesează din dreptul comun este identificarea datei la care s-a născut dreptul la acțiune.
Se mai arată în doctrină că „dacă prescripția ar începe să curgă de la data producerii pagubei, s-ar putea ca dreptul la acțiune să se stingă prin împlinirea prescripției chiar înainte ca titularul său, cel păgubit, să fi avut posibilitatea de a-și exercita acest drept, căci atâta timp cât păgubitul nu cunoaște existența pagubei și pe cel chemat să răspundă, el nu poate acționa; s-ar ajunge ca prescripția extinctivă să fie deturnată de la finalitatea sa: mobilizarea titularilor drepturilor subiective la valorificarea lor grabnică și, prin aceasta, la limpezirea, în termen cât mai scurt, a situațiilor neclare”.
În speța, cei doi pârâți au conlucrat la crearea și păstrarea unei situații neclare, deoarece au depus eforturi demne de o cauză mai bună pentru a nu se putea depista prejudiciul produs în evidențele financiar-contabile ale MAE.
Se observă că au fabricat documente justificative pentru decontarea sumei sustrase, iar banii retrași din casa Ambasadei României la Chișinău proveneau din încasările consulare de urgență, adică bani care nu erau prevăzuți în bugetul misiunii diplomatice prin virament din Centrala MAE, tocmai pentru a îngreuna descoperirea pagubei.
A pretinde că s-a prescris dreptul la acțiune atunci când pârâta a utilizat în mod conștient și concertat manopere apte să-i asigure un interval temporal cât mai lung între data retragerii banilor din casa de bani a misiunii și data descoperirii lipsei în contabilitatea MAE este o tentativă clară de a întoarce un instrument juridic împotriva scopului pentru care s-a edictat instituirea lui.
Prescripția extinctivă este o sancțiune care poată să fie aplicată atunci când se ajunge la concluzia că a existat o pasivitate culpabilă a creditorului, ceea ce nu se regăsește în ipoteza de față.
Prin urmare, dreptul la acțiune al MAE s-a născut atunci când angajatorul a cunoscut, atât paguba, cât și pe cel răspunzător de crearea acesteia, respectiv ia data de 10.04.2013.
Nu se poate susține că MAE a întârziat culpabil să verifice balanța contabilă a misiunii de la Chișinău din moment ce, aparent, suma sustrasă avea o justificare de plată și nu se produsese un minus de casă. Pe de altă parte, bugetul acordat misiunii din partea Centralei MAE nu fusese afectat.
Numai în urma verificărilor dispuse prin cercetarea încrucișată a documentelor contabile transmise în Centrala MAE și cele păstrate la misiune s-a putut ajunge la concluzia existenței unui prejudiciu.
Pentru aceste argumente, solicită să se respingă excepția prescripției extinctive ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei solicită să se respingă apărările pârâtei ca neîntemeiate deoarece a arătat în acțiune, și va demonstra în cursul cercetării judecătorești, că pârâta este în mod solidar răspunzătoare de crearea prejudiciului împreună cu soțul acesteia, ambii acționând premeditat și concertat în etapa pregătirii faptului prejudiciabil cât și ulterior, în vederea înlăturării elementelor care ar fi condus la descoperirea rapidă a pagubei.
Mai mult, în ciuda faptului că se poate dovedi că și-a încălcat grav atribuțiile de serviciu, încălcare ce nu provine din nepregătire profesională și, tocmai, dintr-o încredere excesivă în posibilitățile proprii de a ascunde faptul prejudiciabil, pârâta pledează pentru o situație de nevinovăție.
Această poziție poate avea o oarecare incidență în raportul de drept penal în care se află alături de soțul domniei-sale, dar în materia răspunderii patrimoniale cei doi pârâți răspund în proporții egale (50-50%) pentru că paguba a rezultat din cooperarea conștientă și prin rezoluția comună a celor doi pârâți.
Pârâta evită să amintească posibilitatea prezumțiilor pe care judecătorul poate să le instituie în dosar; din moment ce, în cursul raporturilor contractuale cu terții activitatea contabilă derulată de pârâtă a avut un caracter regulat, brusca încălcare a normelor de efectuare a plăților către terți nu poate să aparțină exclusiv soțului pârât, în mod izolat și advers față de toată activitatea anterioară și ulterioară a pârâtei.
In aceste condiții solicită să se înlăture apărările formulate și să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată.
Analizând cu prioritate, in temeiul art.248 C.pr.civ., exceptia autoritatii de lucru judecat, instanța retine următoarele:
Conform art.28 alin.1 C.pr.pen., hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite.
Prin sentinta penala nr.14/2015, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr._/299/2014, ramasa definitiva prin decizia penala nr.632 /A/27.04.2015 a Curtii de Apel Bucuresti, s-a retinut ca fapta descrisa de reclamanta in prezenta cerere de chemare in judecata a fost savarsita de paratul V. S. – M., acesta fiind obligat singur la repararea integrala a prejudiciului produs reclamantei in cuantum de 52.100 Euro, retinandu-se ca a achitat deja suma de 400 Euro din prejudiciul total de 52.500 Euro.
Cu privire la parata V. O., nu s-a dispus trimiterea in judecata in procesul penal, clasandu-se cauza cu privire la aceasta prin rechizitoriul intocmit in dosarul nr.7098/P/2013 al Parchetului de pe langa Judecatoria Sector 1 Bucuresti (f.87). Reclamanta a pretins in cursul actualului litigiu ca a atacat la instanta aceasta solutie a procurorului, dar nu a produs nici o dovada in acest sens.
Prin sentinta penala nr.14/2015, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, s-a respins ca neintemeiata cererea MAE de obligare a paratei V. O. la plata despagubirilor in solidar cu paratul V. S. – M., retinandu-se ca nu exista temei juridic de obligare a acesteia.
F. de aceste considerente, instanta retine ca s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, prin sentinta penala nr.14/2015, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, ca fapta descrisa prin actiunea dedusa judecatii in prezentul litigiu a fost savarsita exclusiv de paratul V. S. – M., acesta fiind obligat la repararea integrala a prejudiciului.
In consecinta, va admite exceptia autoritatii de lucru judecat si va respinge actiunea ca existand autoritate de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autoritarii de lucru judecat.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. A. EXTERNE, cu sediul în București, ., sector 1, în contradictoriu cu pârâții V. O. – CNP_, domiciliată în București, ., ., sector 1 și V. S. M. – CNP_, domiciliat în București, ., ., sector 1, ca existând autoritate de lucru judecat.
Cu apel in 10 zile de la comunicare ce se depune la sediul Tribunalului București - Secția a VIII - a.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.12.2015.
Președinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar,
L. G. C. D. N. I. M. C. E.
Grefier,
N. S.
Red. Jud. C.L.G.
..
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 04/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Încheierea nr. 03/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
