Pretentii. Sentința nr. 18/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 13593/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A VIII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18 DECEMBRIE 2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: B. D. C.
ASISTENT JUDICIAR: M. N.
ASISTENT JUDICIAR: A. T.
GREFIER: C. F. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de contestatorul I. V., în contradictoriu cu intimata R.-R. SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.12.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 18.12.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr._ la data de 07.07.2015, contestatorul I. V. a formulat, in contradictoriu cu intimata R. - R. SA, contestație împotriva deciziei nr. DJ 7437/12.06.2015 prin care s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de muncă, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună: în principal, anularea in tot pentru netemeinicie si nelegalitate a deciziei atacate, reintegrarea sa in postul si funcția deținuta anterior desfacerii contractului de munca, precum si obligarea intimatei la plata de despăgubiri reprezentând salariile indexate, majorate si reactualizate si alte drepturi materiale de care ar fi beneficiat, calculate de la data desfacerii contractului pana la efectiva reîncadrare in muncă; în subsidiar, anularea in parte a deciziei atacate, aplicarea unei sancțiuni disciplinare mai blânde, reintegrarea in postul si funcția deținute anterior, de operator rețele de telecomunicații, cu obligarea Ia despăgubiri, reprezentând salarii indexate, majorate si reactualizate si alte drepturi materiale de care as fi beneficiat, calculate de la data desfacerii contractului pana la efectiva reîncadrare in muncă.
In motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că a fost încadrat de mai mulți ani la unitatea intimata in funcția si pe postul de operator rețele de telecomunicații. În Decizia DJ nr.7437/ 12.06.2015 emisa de intimată se menționează in primul aliniat ca a existat o abatere de la disciplina muncii, care ar consta in: "neîndeplinirea atribuțiunilor de serviciu in mod corespunzător si încălcarea prevederilor Regulamentului intern de funcționare (RIF)" astfel cum rezulta din referatul DJ 6303/14.05.2015 pentru o situație de fapt din data de 14.05.2015. A arătat că în acest referat, care a stat la baza declanșării cercetării disciplinare s-au arătat aspecte care distorsionează realitatea, că a fost convocat la cercetarea prealabila inițial la data de 20.05.2015 când toate aspectele arătate si discutate nu au fost considerate îndestulătoare pentru a confirma o desfacere disciplinara a contractului de munca. De aceea, pentru ca se hotărâse deja îndepărtarea sa din unitate, a fost convocat la o a doua întâlnire pentru data de 28.05.2015. Așa cum se arată in decizie, s-a reținut altceva decât in referatul de sesizare si anume ca nu ar fi fost respectată fișa postului, semnata la 28.12.2012, care prevede ca obligație expresă de serviciu, înștiințarea de îndată a superiorilor in ipoteza in care salariatul a luat cunoștință de nereguli, abateri săvârșite de alți salariați, el precizând ca "nu mi-am parat colegul, lăsându-mă păcălit de spusele lui ca o sa termine imediat." Menționează ca nu a avut reprezentarea săvârșirii de către colegul de echipa a unor nereguli sau abateri, deoarece el îndeplinea in acele momente tot sarcini de serviciu.
În legătura cu activitatea desfășurata in . Afumați nr. 9, contestatorul a arătat că totul s-a desfășurat conform procedurii de lucru. Nu au fost încălcate disp. pct. 34 și 40 din fișa postului, este si rămâne nedovedita si lipsita de suport afirmația din decizie ca a fost prejudiciata imaginea societății. În același timp, nu exista norme de muncă care sa nu fi fost atinse, in ce privește numărul de rezilieri sau conectări - reconectări, ori alte activități. Solicită a se constata că fapta salariatului care in cadrul unei activități de teren in echipă, își așteaptă o scurta perioada de timp colegul in mașina de serviciu a acestuia, coleg care îndeplinește in acest timp tot o obligație de serviciu, nu poate constitui temei al unei masuri atât de grave cum este desfacerea disciplinară a contractului de munca, lipsind elementul esențial al răspunderii disciplinare, vinovăția. Decizia atacata încalcă principiul proporționalității intre o eventuală faptă ce ar putea fi eventual considerată abatere, in realitate aspectele de fapt putând fi considerate minore, prin aplicarea unei sancțiuni disproporționate si excesive, lipsirea de un loc de munca fiind cea mai grava sancțiune, profund păgubitoare pentru angajat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 266 - 275 Codul Muncii.
În dovedirea acțiunii, contestatorul a depus la dosar înscrisuri.
La data de 10.09.2015 intimata a depus întâmpinare (filele 29-44 dosar), prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, intimata a arătat că criticile formulate de către contestator nu privesc condițiile de legalitate și pe cale de consecință contestația formulata nu poate duce la anularea deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă. Deși menționează la modul general anularea deciziei atacate pentru motive de nelegalitate, contestatorul nu aduce argumente, nu face nici o precizare cu privire la motivele pentru care susține ca decizia atacată este nelegală. Referitor la criticile privind temeinicia luării de către angajator a deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă se observă faptul că salariatul a fost sancționat in mod întemeiat întrucât a încălcat atribuțiile de serviciu in mod flagrant si prin faptele sale a produs un prejudiciu de imagine societății. Reclamantul nu a formulat apărări pe aspectul temeiniciei deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca emise in totalitate, ci doar parțial, neaducând argumente pentru toate abaterile disciplinare reținute in sarcina sa in cadrul cercetării disciplinare ce au dus la emiterea deciziei de sancționare. Reclamantul se refera lacunar doar la unele dintre aspectele reținute făcând doar simple afirmații fără bază reală si fără a susține aceste afirmații cu înscrisuri sau cu texte de lege or din procedurile interne de lucru. Cu ocazia cercetării disciplinare s-au lămurit toate aspectele cu privire la fapta sesizată, precum si cele care s-au evidențiat cu ocazia explicațiilor fostului salariat in legătură cu fapta sesizată. Nu s-a reținut altceva decât in referatul de sesizare așa cum in mod fals indică reclamantul întrucât abaterile sesizate nu erau altceva decât o încălcare a atribuțiilor de serviciu prevăzute in fisa postului si a obligațiilor generale de serviciu prevăzute in Regulamentul Intern de Funcționare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 cod proc. civ. și art. 268 și urm. codul muncii.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus la dosar înscrisuri.
La data de 28.09.2015 contestatorul a depus răspuns la întâmpinare (filele 88-91 dosar), prin care a reiterat cererile și motivele din acțiunea introductivă.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatoriul intimatei (filele 107-111 dosar) și au fost audiați martorii C. M. A. (fila 106 dosar), la propunerea contestatorului și S. G. (fila 105 dosar), la propunerea intimatei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Contestatorul I. V. a fost salariatul intimatei, încadrat pe funcția de operator rețele de telecomunicații, conform contractului individual de muncă nr. 22/03.01.2013. Raporturile de muncă s-au derulat până la data de 12.06.2015 când angajatorul a dispus concedierea disciplinară a salariatului conform art. 61 lit. a din Codul muncii, emițând decizia nr. DJ 7437/12.06.2015. Pentru a adopta această măsură intimata a reținut în sarcina contestatorului faptul că acesta se face vinovat de săvârșirea mai multor abateri disciplinare de o gravitate suficientă încât să justifice concedierea. Conform deciziei, aceste abateri constau în: staționarea . care nu avea sarcini de serviciu de îndeplinit in acea zi, de 14.05.2015, staționarea fără colegul de echipa, plecat fără să-l anunțe unde si in ce scop, staționarea îndelungată fără nicio încărcare cu activitate si neanunțarea superiorului ierarhic in acest sens, completarea in fals a raportului de activitate întrucât nu a menționat exact ce a făcut si unde a efectuat deplasări/staționari, precum si faptul ca a menționat ca a efectuat reconectare in zona R. de la Afumați, deși reconectarea era deja realizată de o alta echipă, atitudinea inadecvată a unui salariat al societății . însemnele vizibile si cunoscute ale societății, de a sta cu picioarele pe bordul mașinii.
În privința legalității deciziei de concediere, contestatorul a formulat o singură critică, referitoare la lipsa elementului prevăzut de art. 252 alin. 1 lit. c codul muncii, motivarea înlăturării apărărilor formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare. În această privință, după analiza conținutului deciziei, aparent critica ar fi întemeiată, neexistând un paragraf distinct sau o frază care să includă sintagma „motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului sunt:”. Se reține însă că în pagina a doua a deciziei, anterior dispozitivului, angajatorul a inserat motivele pentru care înlăturat apărarea salariatului. Astfel, textul cuprinde mențiunea: „Pentru toate aceste considerente mai sus menționate, reținând toate susținerile din timpul cercetării disciplinare, precum și…… s-a constatat că faptele se confirmă și îndeplinesc condițiile prevăzute de dispozițiile….”. În această situație, Tribunalul apreciază că respectiva critică este neîntemeiată și o va înlătura.
În privința temeiniciei deciziei de concediere, se reține că au fost formulate o . critici, însă acestea nu sunt concrete și nu vizează toate faptele reținute în sarcina salariatului. Contestatorul nu aduce argumente, nu face nicio precizare cu privire la motivele pentru care susține ca decizia atacată este nelegală. Totodată, recunoaște parțial faptele imputate, însă apreciază că acestea nu constituie fapte suficient de grave cât să atragă concedierea.
Astfel, cu referire la staționarea din data de 14.05.2015 pe . au fost reținute patru fapte imputate salariatului: staționarea vreme îndelungată fără a presta activitate, ruperea echipei (prin propria-i pasivitate) și faptul că a profitat de plecarea colegului pentru a obține timp liber, neaducerea la cunoștința superiorului despre părăsirea atribuțiilor de către colegul de echipă și atitudinea neconformă cu normele de conduită manifestată prin statul cu picioarele pe bordul mașinii. Din nota explicativă întocmită cu ocazia cercetării se reține că salariatul a recunoscut că a profitat de plecarea colegului cu scopul de a obține timp liber însă „nu pot preciza intervalul pe care l-am petrecut acolo”. Însă, acest interval reiese din declarația martorului S. L., potrivit căreia este cuprins între orele 10-15, cu precizarea că acestea au fost orele în care echipa de control l-a surprins staționând pentru prima și pentru ultima dată. Totodată martorul atestă și poziția în care martorul a fost surprins, cu picioarele pe bordul mașinii de serviciu. Acest aspect este recunoscut chiar și de salariat prin nota explicativă depusă la fila 72 din dosar. Se constată că toate cele patru abateri legate de staționarea pe . și sunt suficient de grave pentru a atrage consecința desfacerii disciplinare a contractului de muncă. Într-adevăr, analizate individual nu sunt abateri care să justifice această măsură, însă instanța nu poate face abstracție de numărul lor, de intervalul scurt de timp în care au avut loc și de faptul că toate sunt săvârșite cu forma de vinovăție a intenției. Prezintă relevanță și faptul că toate aceste abateri sunt de rezultat și, totodată, că sunt de natură să știrbească încrederea angajatorului în salariat, cu precădere abaterea constând în omisiunea de aduce la cunoștința superiorului disfuncționalitățile apărute. Salariatul capabil să comită astfel de fapte devine un pericol real atât pentru echipă, cât și pentru colectiv, el periclitând activitatea grupului, iar acest pericol nu poate fi înlăturat decât prin excluderea sa.
Referitor la fapta de a completa cu mențiuni nereale raportul zilnic de activitate, Tribunalul reține că acest înscris a fost depus în copie la filele 112-114 a dosarului și atestă efectuarea de către contestator a unei reconectări pe . Afumați nr. 9. Cu privire la realitatea mențiunilor efectuate în raport, instanța reține că însuși salariatul afirmă în nota explicativă depusă la fila 71 a dosarului că la momentul la care a ajuns la adresă clientul era reconectat, probabil de altă echipă, dar că, totuși, a menționat în raport că reconectarea îi aparține. Faptul că reconectarea era făcută la momentul în care a ajuns contestatorul este confirmat și de declarația martorului C. M. A. și atestă că în raportul de activitate zilnică s-au făcut mențiuni neconforme cu realitatea.
Toate aceste fapte reprezintă veritabile încălcări ale prevederilor fișei postului, asumată de salariat prin semnătură, și ale Regulamentului Intern de Funcționare invocate în decizia de concediere.
Văzând aceste considerente, Tribunalul constată neîntemeiate pretențiile contestatorului, atât cele formulate pe cale principală, cât și cele subsidiare, contestația urmând a fi respinsă ca atare.
În baza art. 453 cod proc.civ, instanța va lua act de faptul că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de contestatorul I. V., având CNP:_, domiciliat în București, .. 14, ., ., sector 3, în contradictoriu cu intimata R.-R. SA, cu sediul în București, .. 75 Forum 2000 Building, Faza I ., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/1994, CUI_, ca neîntemeiată.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.12.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
B. D. C. M. N., A. T.,
GREFIER,
C. F. C.
Red. Asist. Jud. AT
.
| ← Obligaţie de a face. Încheierea nr. 03/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Acţiune în răspundere patrimonială. Încheierea nr. 23/2015.... → |
|---|
