Acţiune în răspundere patrimonială. Încheierea nr. 23/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 23/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 12260/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A-VIII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
INCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23.11.2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE U. R. V.
ASISTENT JUDICIAR LAZAROIU P.
ASISTENT JUDICIAR CORATU M. D.
GREFIER V. M.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant C. NAȚIONALĂ LOTERIA ROMÂNĂ SA și pe pârât B. G., pârât S. L. C., pârât L. R. L., pârât B. I. M., pârât T. N. C., pârât B. D. Ș., pârât A. I., pârât S. C., pârât V. O., pârât M. I. G., pârât P. C., pârât C. D., pârât D. I., pârât R. C., pârât R. O., pârât B. C. L., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta reclamanta, prin consilier juridic, paratul L. R. L., personal si asistat de avocat, R. B., parata B. I. M.,prin avocat T. N. C., personal si asistata de avocat, B. D. Ș., personal, A. I.,personal,S. C.,prin avocat, M. I. G., personal, P. C., prin avocat, C. D., pârât D. I.,prin avocat, R. O., prin avocat cu imputernicire avocatiala flata la fila 308 dosar, pârât B. C. L.,prin avocat,lipsind paratii B. G., pârât S. L. C. si V. O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care,
Tribunalul constata procedura completa.Uneste cu fondul exceptiile, dupa care acorda cuvantul cu privire la probatoriu.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicita respingerea exceptiei de nelegalitate a deciziei nr. 3/ 2011 si a raportului de control nr. 5608/ 2011 emise de Curtea de Conturi a Ramaniei avand in vedere considerentele din raspunsul la intampinare depus la dosar, cererea de precizare a petitului actiunii introductive de instanta sens in care solicita obligarea paratilor la plata sumei de 622.134, 26 lei reprezentand prejudiciu produs in urma efectuarii platilor nejustificate si nelegale pentru servicii care nu au fost prevazute in acordul cadru incheiat in anul 2009 intre CNLR si societatea de avocatura R. & R., proportional cu salariul net al fiecaruia dintre parati la data constatarii pagubei,respectiv, la data emiterii de catre Curtea de Conturi a Romaniei a Deciziei nr. 3/ 2011/14.07.2011. Totodata, criteriul raspunderii patrimoniale proportional cu salariul net al angajatului de la data contestarii pagubei, are el insusi o baza obiectiva deoarece importanta atributiilor si deci si a rasapunderii se numara printre elementele care justifica diferentierea salariilor.
Aparatorul paratului Lazureanu R. L. arata ca nu mai era necesar sa faca precizarea modificare de actiune.
Avocat pentru parata B. C. L. sustine concluziile puse de aparatorul paratului Lazureanu R. L..
Avocat pentru parata C. D. sustine concluziile puse de aparatorul paratului Lazureanu R. L..
Avocat pentru parata D. I. sustine concluziile puse de aparatorul paratului Lazureanu R. L..
Avocat pentru parat R. O. a sustine concluziile puse de aparatorul paratului Lazureanu R. L..
Avocat pentru parat B. I. M. a sustine concluziile puse de aparatorul paratului Lazureanu R. L. modificarea de actiune este depusa peste termenul legal,motiv pentru care solicita respingerea, decaderea reclamantei din dreptul de a depune precizari.
Avocat pentru paratul T. N. C.,pune aceleasi concluzii
Avocat pentru paratul S. C., pune aceleasi concluzii.
Avocat pentru paratul P. C. referitor la cererea modificatoare solicita respingerea.
Parata A. INRINA,personal, referitor la cererea modificatoare solicita respingerea.
Parata M. I., personal, referitor la cererea modificatoare solicita respingerea.
Paratul B. S.,personal, referitor la cererea modificatoare solicita respingerea.
Tribunalul, dupa deliberare, constata decazuta reclamanta din dreptul de a mai modifica actiunea fiind facuta peste termenul legal.
Reclamanta, prin consilier juridic, in cadrul administrarii probei cu inscrisurii arata ca va depune la dosar dupa ce instanta va incuviinta toate documentele.
Avocat pentru parata B. C. L. solicita respingerea probei solicitata avand in vedere ca trebuiau depuse odata cu cererea de chemare in judecata aratand ca se incalca dreptul la aparare.
Avocat pentru parata C. D. pune aceleasi concluzii de respingere.
Avocat pentru parata D. I. solicita respingerea cererii de suplimentarea probatoriului, reclamanta fiind decazuta din drepturi, aceasta avea obligatia depunerii.
Avocat pentru parat R. O. solicita respingerea invocand disp.art. 194cpr.civ., si 272 Codul Muncii se pot depune pana la primul termen de judecata.
Avocat pt. parata B. I. M. solicita respingerea.
Avocat pentru parat T. N. C. solicita respingerea cererii odata cu actiunea putea sa depuna dovada prejudiciului.
Avocat pentru paratul STANCULESCU C. solicita respingerea cererii dovada trtebuia depusa pana la primul termen de judecata.
Avocat pentru paratta P. C. pune aceleasi concluzii de respingere mentionate si in intampinarea depusa la dosar.
Paratii, B. S., I. A. si M. I., personal, avand pe rand cuvantul, solicita respingerea cererii de probe suplimentare.
La interpelarea instantei, in perioada asta Loteria avea Cabinet de Asistenta Juridica, reclamanta, prin consilier juridic arata ca, avea doi consilieri juridici pe paratii B. D. Ș. si A. I..
La interpelarea instantei, contractul intre Loteria R. si Loteria N. si aceasta Casa de Avocati l-a semnat vreunul din parati, reclamanta, prin consilier juridic, arata ca parata B. I. M. era director, este constatarea Curtii de conturi.
La interpelarea instantei, contractul cadru intre Loteria R. si Casa de Avocatura cine l-a semnat, reclamanta, prin consilier juridic, arata ca a spus in cuprinsul actiunii.
Tribunalul, dupa deliberare, constata ca reclamanta este decazuta din dreptul de a mai propune alte probe cu inscrisuri avea obligatia sa le depuna odata cu actiunea.
Paratii, prin aparatori si paratii, personal, avand pe rand cuvantul, arata ca nu mai au alte probe in afara de inscrisurile depuse la dosar.
Tribunalul, dupa deliberare, incuviinteaza tuturor paratilor proba cu inscrisuri, o constata administrata prin actele depuse la dosar si,
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, tribunalul constată cercetarea judecătorească încheiată, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei. Va amana pronuntarea.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicita instantei amanarea pronuntarii pentru a depune concluzii scrise. Pe fondul cauzei, solicita admiterea actiunii si obligarea paratilor la achitarea prejudiciului constatat de catre Curtea de Conturi asa cum reise din situatia expusa pe larg in cuprinsul actiunii. Solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
Aparatorii paratilor prezenti, avand pe rand cuvantul, arat ca sunt de acord cu exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicita respingerea exceptiei dreptului la actiune invocata de parati si respingerea exceptiei nelegalitatii
Avocat pentru parata B. C. L.,avand cuvantul, solicita respingerea actiunii ca neintemeiata avand in vedere motivele aratate in intampinare urmand a depune la dosar concluzii scrise. Solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
Avocat pentru pârât L. R. L. solicita respingerea ca inadmisibilia a cererii de chemare in judecata, admiterea exceptiei de nelegalitate a raportului de control. Pe fond, respingerea actiunii ca neintemeiata a cererii de chemare in judecata. Solicita cheltuieli pe cale separata.
Avocat pentru parata C. D. sustine verbal motivele invocate in intampinare solicitand admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive si respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala, admiterea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune si respingerea actiunii in angajarea raspunderii patrimoniale, suspendarea judecarii cauzei in baza art. 413 alin.1 pct. 1 c.pr.civ pana la solutionarea irevocabila a dosarului_ aflat in faza de recurs pe rolul ICCJ cu prim termen la 04.02.2015, pe fond, solicita respingerea actiunii ca neintemeiata. Solicita cheltuieli de judecata conform chitantei privind onorariul de avocat.
Avocat pentru parata D. I. sustine verbal motivele invocate in intampinare si solicita respingerea actiunii promovata de reclamanta ca fiind neintemeiata.
Avocat pentru P. C., sustine verbal motivele din intampinare solicitand respingerea actiunii ca inadmisibila prin invocarea exceptiei lipsei procedurii prealabile, exceptiei prescriptiei dreoptului material la actiune al reclamantei si pe fiind ca neintemeiata, nelegala si nefondata cu obligarea reclamantei la suportarea tuturor cheltuielilor de judecata. Solicita cheltuieli de judecata in suma de 2000 lei.
Avocat pentru parata B. I. M. solicita admiterea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune ai reclamantei, admiterea exceptiei de nelegalitate a raportului de control si pe fond, respingerea cererii de chemare in judecata formulata de CNLR ca neintemeiata. aratand ca va depune odata cu concluziile scrise si chitanta privind cheltuielile de judecata.
Avocat pentru paratul S. C., pentru considerentele expuse in intampinare solicita instantei in raport de exceptiile invocate, respingerea cererii de chemare in judecata in principal ca prescrisa iar in subsidiar, solicita respingerea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta ca fiind vadit, in mod vadit, neintemeiata si legala. Solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
Avocat pentru parata T. N. C., solicita respingerea ca prescrisa a actiunii, admiterea exceptiei de nelegalitate a raportului de control si pe fond solicita respingerea actiunii ca neintemeiata a cererii de chemare in judecata. Solicita cheltuieli de judecata in suma de 300 lei. Va depune concluzii scrise.
Parata M. I. sustine verbal exceptiile invocate prin intampinare, sa constate prescriptia dreptului material la actiune al reclamantei iar in subsidiar, pe fond, in cazul inlaturarii exceptiei invocate, respingerea actiunii, pe de o parte, in speta, nefiind indeplinite, conditile legale de angajare a raspunderii patrimoniale prevazute de art. 254 alin.1 din Codul Muncii, reclamanta nefacand dovada indeplinirii cumulative ale celor cinci conditii prevazute de lege, iar pe de alta parte, nefiind indeplinite conditiile angajarii taspunderii patrimoniale solidare.
Paratul B. D. Ș. sustine verbal exceptiile invocata prin intampinare, sa constate prescriptia dreptului material la actiune al reclamantei,iar in subsidiar, pe fond, in cazul inalturarii exceptiei invocate, respingerea actiunii pe de o parte, in speta, nefiind indeplinite conditiile legale de angajare a raspunderii patrimoniale prev.de art. 254 alin.1 din Codul Muncii,reclamanta nefacand dovada indeplinirii cumulative ale celor cinci conditii prev. de lege iar pe de alta parte, nefiind indeplinite conditiile angajarii raspunderii patrimoniale solidare.
Parata A. I. sustine verbal motivele din intampinare solicitand pe cle de exceptie respingerea ca prescrisa a actiunii, admiterea exceptiei de nelegalitate a raportului de control nr. 5608/ 2011 si a Deciziei nr. 3/ 2011 emisa de Curtea de Conturi, pe fond, respingerea ca neintemeiata a cererii de chemare in judecata. Nu solicita cheltuieli de judecata.
Avocat pentru parata R. C. L. sustine verbal motivele invocate in intampinare si in raport de probatoriul administrat in cauza, solicita respingerea cererii de chemare in judecata de catre CNLR prin care s-a solicitat obligarea paratilor, in solidar, la plata sumei 622.134, 26 lei reprezentand prejudiciu produs Companiei ca fiind neintemeiata si respectiv.
Avocat pentru pârât B. G. sustine verbal motivele din intampinare solicitand respingerea cererii conform notelor de sedinta.
Paratul B. D. Ș.,personal,avand cuvantul, solciita, respingerea actiunii. Nu solicita cheltuieli de judecata.
Paratul R. O.,personal, avand cuvantul, solicita respingerea actiunii. Solicita cheltuieli de judecata.
Tribunalul retine cauza in pronuntare.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a se depune concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronuntarea la data de 27.11.2015.
Cu cale de atac odată cu fondul.
Pronuntată în sedintă publică, azi 23.11.2015.
P., ASISTENT JUDICIAR ASISTENT JUDICIAR
GREFIER
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A-VIII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA CIVILA Nr._/2015
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27.11.2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE U. R. V.
ASISTENT JUDICIAR LAZAROIU P.
ASISTENT JUDICIAR CORATU M. D.
GREFIER V. M.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant C. NAȚIONALĂ LOTERIA ROMÂNĂ SA și pe pârât B. G., pârât S. L. C., pârât L. R. L., pârât B. I. M., pârât T. N. C., pârât B. D. Ș., pârât A. I., pârât S. C., pârât V. O., pârât M. I. G., pârât P. C., pârât C. D., pârât D. I., pârât R. C., pârât R. O., pârât B. C. L., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 23.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea pentru data de la data de 27.11.2015 când,
TRIBUNALUL,
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ reclamanta C. NAȚIONALA „LOTERIA R." S.A., au chemat în judecată pe pârâții B. G., B. I. M., T. N.-Constanta;B. D. Ș., A. I., Stanculescu C., V. O., M. I. G., P. C., C. D., D. I., R. C., R. O., B. C.-L., in temeiul disp. art.194 C.proc.civ rap. la art. 254 Codul muncii (fostul art. 270), solicitând instanței ca prin hotararea ce se va pronunța, sa se dispună:obligarea paraților la plata sumei de 622.134,26 lei reprezentând prejudiciu produs CNLR S.A.; obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare a arătat următoarele:
Prezenta acțiune in răspundere patrimoniala se intemeiaza exclusiv pe constatările si masurile Curții de Conturi a României evidentiate in Decizia nr. 3/2011, ce au la baza Raportul de control al aceleiași Curți, inregistrat sub nr. 5608/25.05.2011.
Raportul, prin continutul sau, indica atat sumele pe care CNLR SA este obligata sa le recupereze, cat si persoanele împotriva carora compania este obligata sa acționeze in judecata in scopul repararii prejudiciului.
PREZENTAREA SITUATIEI DE FAPT:
In perioada 24.01._11, in temeiul prevederilor Legii nr. 94/1992, Curtea de Conturi a României - Departamentul II a efectuat o acțiune periodica de control a situatiei, evoluției si modului de administrare al patrimoniului public si privat al statului, pe anul 2010, la C. Naționala "Loteria R." S.A. Urmare a finalizarii controlului Curții de Conturi a României - Departamentul II a fost întocmit "Raportul de Control privind controlul situatiei, evoluției si modului de administrare a patrimoniului public si privat al statului la C. Naționala Loteria R. S.A.", inregistrat sub nr.5608/25.05.2011, sens în care la data de 14.07.2011 a fost emisa Decizia nr. 3/2011.
Învederează ca împotriva Deciziei nr. 3/2011 a Curții de Conturi C. a formulat contestație, aceasta facand obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel București - Secția C. Administrativ si Fiscal. Cu ocazia judecării fondului, instanta a pronunțai sentința nr.2300/19.07.2013 prin care s-a admis in parte acțiunea principala a Companiei. împotriva sentinței nr.2300/19.07.2013. C. Naționala ..Loteria R." S.A. a declarat recurs la data 5.02.2014. dosarul fiind înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație si Justiție, cu prim termen de judecata la data de 04.02.2015.
Curtea de Conturi, prin Decizia mai sus mentionata, a constatat o . fapte cauzatoare de prejudicii savarsite de parați, angajați ai CNLR S.A., in exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel cum acestea au fost prevăzute in Contractul individual de munca, Fisa postului, Contractului Colectiv de Munca, Regulamentului de Organizare si Funcționare al C.N. Loteria R. S.A., Regulamentul Intern, fapte de natura sa le atraga raspunderea patrimoniala, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, respectiv au fost cauzate pagube angajatorului din vina si in legătură cu munca lor.
Astfel, constatările echipei de control au a ratat faptul ca CNLR a plătit nejustificat si nelegal suma de 622.134,26 lei, pentru servicii care nu au fost prevăzute in acordul cadru incheiat in anul 2009 intre CNLR si societatea de avocatura.
In acest sens, in ședința Consiliului de Administrație din data de 13.03.2009 membrii CA au aprobat achiziția serviciilor de audit juridic al companiei; serviciilor de evaluare economica a companiei; serviciilor de asistenta si reprezentare juridica, asa cum erau prezentate in Nota Departamentului Economic nr. 6.658/12.03.2009. Urmare aprobarii notei Departamentului Economic, Departamentul Juridic a întocmit Nota de fundamentare nr. 4227/07.04.2009, prin care s-a motivat necesitatea angajarii unei societati de avocatura care "sa asigure servicii de asistenta de specialitate si reprezentare in fata instantelor judecătorești si arbitrate pe aceste categorii de spete care au o frecventa redusa in activitatea juridica a Companiei". Astfel, a rezultat ca la nivelul Departamentului Juridic s-au solicitat exclusiv servicii de asistenta si reprezentare juridica.
Din cele trei servicii aprobate de CA in vederea achiziționării de către CNLR, prin referatul Departamentului Logistica Administrativ nr.955/16.04.2009, se demareaza procedura de achiziție numai pentru prestarea serviciilor de reprezentare juridica.
In baza Deciziei directorului general de la acea vreme nr. 1122/16.04.2009 s-a constituit comisia de evaluare pentru atribuirea contractelor subsecvente acordului cadru pe un an privind prestarea "Serviciilor de reprezentare juridica" aferente perioadei aprilie 2009 - aprilie 2010.
La aceeași data Serviciul Achiziții a intocmit si transmis către trei case de avocatura cererea de oferta nr. 956/16.04.2009, prin care s-a precizat obiectul achiziției care a constat in prestarea serviciilor de asistenta si reprezentare juridica, alocandu-i-se achiziției codul CPV_-8. Astfel, au fost solicitate servicii de asistenta si reprezentare juridica pe un cod care include si consultanta juridica, desi serviciile de consultanta nu au fost aprobate de Consiliul de Administrație. Ca urmare a introducerii acestui cod, s-a asimilat in mod eronat termenul de asistenta juridica cu cel de consultanta juridica, extinzând nejustificat obiectul achiziției si la servicii de consultanta, contrar prevederilor Regulamentului (CE) nr.213/2008 al comisiei din 28 noiembrie 2007.
In acest act normativ se face in mod dar distinctia intre servicii de consultanta si de reprezentare juridica (CPV_-8) si servicii de reprezentare juridica (cod CPV_-2) .
In susținerea celor prezentate de echipa de control, a fost si faptul ca in anul 2010, CNLR a încheiat cu R. & R. un nou acord cadru in care s-a prevăzut in mod explicit ca societatea de avocatura sa presteze servicii de consultanta si reprezentare juridica.
Urmare a adjudecarii licitatiei, la data de 29.04.2009 CNLR a încheiat cu R. & R. SCA acordul - cadru de servicii nr. 140, obiectul acestui acord cadru fsind prestarea serviciilor de asistenta si reprezentare juridica pentru problemele punctuale.
In aceste imprejurari, in perioada aprilie 2009 - mai 2010, desi obiectul acordului cadru era numai prestarea serviciilor de asistenta si reprezentare juridica, CNLR a incheiat contracte subsecvente cu aceeași societate de avocatura si pentru alte servicii decât cele prevăzute de acordul cadru, respectiv pentru servicii de consultanta juridica, CNLR plătind facturi in valoare de 622.134,26 lei, suma care se compune din: 386.951,16 lei aferenta contractului subsecvent nr. 239.601/22.05.2009, incheiat pentru redactarea unui raport de analiza privind probleme juridice legate de incheierea si derularea contractelor incheiate de CNLR cu Intracom si Intralot; 149.162,67 lei aferenta contractului subsecvent nr. 239.614/06.07.2009, incheiat pentru participarea si emiterea de rapoarte cu privire la negocierea contractelor incheiate de CNLR cu Intracom, Intralot si Lotrom; 42.433,94 lei aferenta contractului subsecvent nr. 239.616/28.07.2009, incheiat pentru acordarea de consultanta cu privire la posibilitatea încheierii unui contract cu Loteria Spaniei si încheiere Memorandum de Intentie; 43.586,49 lei aferent contractului subsecvent nr._/06.10.2009, incheiat pentru consultanta cu privire la incetarea contractelor de mandat, precum si cu privire la posibilitatea de utilizare a contractului de franciza pentru exploatare pariuri in cota fixa in agențiile mandatare.
Din aspectele prezentate, echipa de control a constatat ca CNLR a solicitat societatii de avocatura sa efectueze servicii de consultanta juridica, desi au fost aprobate de Consiliul de Administrație numai servicii de asistenta si reprezentare juridica. Procedandu-se astfel, s-a excedat aprobarea Consiliului de Administrație si prevederile acordului cadru, platindu-se nejustificat si nelegal suma de 622.134,26 lei.
PERSOANELE RASPUNZATOARE DE PREJUDICIUL PRODUS CNLR-SA:
Pentru aspectele prezentate supra la punctul I, Curtea de Conturi, prin Decizia nr. 3/2011, a stabilit ca fiind responsabile urmatoarele persoane de producerea prejudiciului in cuantum de 622.134,26 lei, reprezentând plați către SCA R. & R., in baza contractelor nr. 239.601/2009, nr._/2009, nr._/2009 si nr._/2009, aferente unor servicii care nu au fost prevăzute in Acordul cadru incheiat in anul 2009: B. G. - fost director general, care a semnat toate cele 4 contracte subsecvente si care a semnat adresele prin care s-au solicitat incheierea contractelor subsecvente nr. 239.616/2009 si 239.628/2009; S. L. - Director Departamentul Economic, care a semnat contractul subsecvent nr._/2009; Lazareanu R. L. - Director Departamentul Logistica Administrativ, care a semnat toate cele 4 contracte subsecvente si care a semnat adresele prin care s-au solicitat incheierea contractelor subsecvente nr. 239.614/2009 si 239.616/2009; B. I. Mi reia - Director Departamentul Juridic, care a semnat contractele subsecvente nr. 239.601/2009, 239.614/2009 si 239.616/2009 si care a semnat adresele prin care s-au solicitat incheierea contractelor subsecvente nr. 239.601/2009 si 239.616/2009; T. N.-Constanta, Director Departamentul Economic, care a semnat contractul subsecvent nr. 239.614/2009 si 239.616/2009 si care a semnat adresa prin care s-a solicitat incheierea contractului subsecvent nr. 239.616/2009; B. D. Ș. –
-sef Serviciu Juridic, care a semnat contractul subsecvent nr.239.628/2009 precum si care a semnat adresa prin care s-a solicitat incheierea contractului subsecvent nr. 239.628/2009; A. I. - director Departamentul Economic, care a semnat contractul subsecvent nr.239.628/2009 si care a semnat adresa prin care s-a solicitat incheierea contractului subsecvent nr. 239.628/2009; Stanculescu C. - director Departamente Vanzari - Marketing, care a semnat contractul subsecvent nr. 239,628/2009, respectiv care a semnat adresa prin care s-a solicitat încheierea contractului subsecvent nr. 239.616/2009; V. O. - sef Serviciu Resurse Umane Politici Salariale, care a semnat contractul subsecvent nr. 239,628/2009, respectiv care a semnat adresa prin care s-a solicitat incheierea contractului subsecvent nr. 239.628/2009; M. I. G. - sef Serviciu Avizare care a avizat contractele subsecvente nr.239.614/2009, 239.616/2009 si 239.628/2009 si care a semnat adresele prin care s-au solicitat incheierea contractelor subsecvente nr. 239.601/2009 si 239.616/2009, P. C. - economist care a acordat viza de certificare In privința nealitatii, regularitatii si legalitatii pe contractele subsecvente nr.239,614/2009 si 239.616/2009, respectiv care a semnat adresa prin care s-a solicitat incheierea contractului subsecvent nr.239.614/2009; C. D. - sef Birou Formare Profesionala care a acordat viza de certificare in privința realitatii, regularitatii si legalitatii pe contractul subsecvent nr. 239,628/2009; D. luliana - sef Birou Control Financiar Preventiv care a acordat viza de control financiar preventiv pe contractele subsecvente nr, 239,614/2009, 239,616/2009 si 239,628/2009 precum si pe facturile emise de SCA R. & R. aferente tuturor celor 4 contracte subsecvente; R. C. - consilier juridic care a semnat adresa prin care s-a solicitat încheierea contractului subsecvent nr. 239.601/2009; Ripanu O.
-sef serviciu Achiziții care a semnat adresele prin care s-au solicitat incheierea contractelor subsecvente nr, 239.614/2009 si 239.616/2009; B. C. - economist principal I care a acordat viza de control financiar preventiv pe facturi emise de R. & R. aferente contractelor subsecvente nr. 239.614/2009 si 239.616/2009.
ÎNDEPLINIREA CONDIȚIILOR ANGAJARII RĂSPUNDERII:
Potrivit art. 254 alin. 1 din Codul muncii (fostul art. 270), salariații răspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legătură cu munca lor.
Raspunderea patrimoniala a salariatului reprezintă o varietate a răspunderii civile contractuale, având aspecte particulare generate de specificul raportului juridic de munca. Pentru a exista răspundere patrimoniala, este necesar sa fie întrunite cumulativ urmatoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba; fapta ilicita si personala a salariatului, savarsita in legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; culpa salariatului.
Instanta de judecata are plenitudine de jurisdicție cu privire la toate aspectele privind angajarea răspunderii patrimoniale, inclusiv in ceea ce privește cuantumul răspunderii fiecaruia dintre salariați
Învederează instantei ca sunt indeplinite toate condițiile prevăzute de lege in vederea angajarii răspunderii patrimoniale a angajaților CNLR S.A., astfel:
(i)T. parații dețin sau au detinut calitatea de salariat al CNLR S.A. la momentul producerii prejudiciului, astfel cum a mentionat supra Ia punctul II.
(ii)Fapta ilicita si personala a paraților a fost savarsita in legătură cu muncalor, caracterul ilicit urmând a se analiza in raport cu obligațiile de serviciu ce decurg din contractul individual de munca, fisa postului, contractul colectiv de munca aplicabil si regulamentul intern. Un reper esențial este, din acest punct de vedere, fisa postului, fiecare dintre parați facandu-se vinovat de neindeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor mentionate in fisa postului, astfel cum am invederat la punctul II.
(iii)Consecința economico - financiara a deficientelor constatate s-a materializat in crearea unui prejudiciu adus C.N. Loteria R. SA in suma de 622.134,26 lei care reprezintă plați efectuate in mod nejustificat si nelegal către . servicii care nu au fost prevăzute in acordul cadru incheiat in anul 2009 intre CNLR si societatea de avocatura.
(iv)Intre fapta ilicita si prejudiciul cauzat exista un raport de cauzalitate,respectiv exista un rezultat dăunător care se concretizează . valoare economica generata de salariați din vina si in legătură cu munca lor.
(v)Nu in ultimul rand, vinovatia paraților este dovedita prin nerespectarea culpabila a indatoririlor de serviciu, aceștia reprezentandu-si fapta si efectul ei păgubitor in momentul incalcarii atribuțiilor stabilite prin contractul individual de munca si fisa postului, manifestandu-si in mod liber voința in momentul savarsirii faptei prejudiciabile. Menționează ca raspunderea patrimoniala este angajata in egala masura pentru toate formele vinovăției, de la cea mai ușoara culpa, pana la intentia directa, eventual calificata si printr-un oarecare scop.
In concluzie, pentru toate aceste considerente, solicita instantei sa admita acțiunea si sa dispună obligarea paraților la plata sumei de 622.134,26 lei reprezentând prejudiciu produs CNLR S.A., obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata.
In probatiune, in dovedirea celor sustinute, solicita proba cu înscrisuri, precum si a altor probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
In drept, au fost invocate disp. art. 254 Codul muncii (fostul art. 270 C muncii)
În dovedire solicită proba cu înscrisuri.
Reclamanta C. NAȚIONALA „LOTERIA R." S.A., in temeiul disp. art. 78 alin.2 Cod procedura civila, a formulat cerere de introducere in cauza a Curții de Conturi a României, avand in vedere urmatoarele considerente:
Factorul declanșator al prezentei acțiuni il constituie Decizia nr. 3/2011 emisa de Curtea de Conturi a României la data de 14.07.2011, prin care s-au constat o . fapte cauzatoare de prejudicii savarsite de parații chemați in judecata in fata acestei instante, care, in exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel cum acestea au fost prevăzute in Contractul individual de munca, Fisa postului, Contractului Colectiv de Munca, Regulamentului de Organizare si Funcționare al C.N. Loteria R. S.A., Regulamentul Intern, au comis fapte de natura a le atrage raspunderea patrimoniala, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, respectiv au fost cauzate pagube angajatorului din vina si in legătură cu munca lor.
Totodata, invederează faptul ca instituția a cărei introducere in cauza o solicitam deține in integralitate toate documentele care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 3/2011. prin care au identificate faptele si persoanele raspunzatoare de prejudicierea Companiei.
In concluzie, pentru considerentele mai sus mentionate si pentru o administrare optima a probatoriului, solicita instantei introducerea in cauza a Curții de Conturi a României, avand in vedere calitatea sa de emitent a Deciziei nr.3/2011, decizie care a născut in sarcina CNLR-SA obligația de recuperare in integralitate a tuturor prejudiciilor constatate prin acțiunea de control.
In drept, invocă disp. art. 78 alin.2 Cod procedura civila.
Solicita judecarea cauzei si in lipsa, in temeiul art. 223 alin. 2 si art. 411 alin. 1 pct.l teza a Il-a Cod procedura civila.
Pârâții Ș. D. B. și M. I. G., în temeiul art.205 Cod procedură civilă, a formulat întâmpinare prin care solicită să se dispună:
-în principal, pe cale de excepție, respingerea acțiunii în răspundere patrimonială formulată de reclamantă ca fiind prescris dreptul material la acțiune;
-în subsidiar, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată;
respingerea cererii de introducere în cauză a Curții de Conturi ca neîntemeiată.
În motivare arată următoarele:
In fapt, prin cererea de chemare în judecată formulată de C. Națională “Loteria Română” S.A. (denumită în continuare C., CNLR SA sau reclamanta), se solicită obligarea unui număr de 16 salariați/foști salariați “la plata sumei de 622.134,26 iei, reprezentând prejudiciu produs CNLR S.A.” și a cheltuielilor de judecată (?), reclamanta întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art.254 din Codul muncii referitoare la angajarea răspunderii patrimoniale.
Reclamanta arată prin cererea de chemare în judecată că, acțiunea se întemeiază “exclusiv pe constatările și măsurile Curții de Conturi a României evidențiate în Decizia nr.3/2011, ce au la bază Raportul de control al aceleiași Curți, înregistrat sub nr. 5608/25.05.2011.
In motivarea cererii sale, reclamanta indică faptul că, raportul de control mai sus amintit “indică atât sumele pe care CNLR SA este obligată să le recupereze, cât și persoanele împotriva cărora compania este obligată să acționeze în judecată în scopul reparării prejudiciului.
Se mai arată în cererea de chemare în judecată că, prin decizia mai sus menționată, Curtea de Conturi “a constatat o . fapte cauzatoare de prejudicii săvârșite de pârâți, angajați ai CNLR S.A., în exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel cum acestea au fost prevăzute în Contractul individual de muncă, Fișa postului, Contractului Colectiv de Muncă, Regulamentului de Organizare și Funcționare al C.N. Loteria Română S.A., Regulamentul Intern, fapte de natură să le atragă răspunderea patrimonială, în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale, respectiv au fost cauzate pagube angajatorului din vina și în legătură cu munca lor”, pârâta fiind chemată în judecată pentru că, în calitate de șef Serviciu Avizare am “avizat contractele subsecvente nr.239.614/2009, 239.616/2009 și 239.628/2009” și a “semnat adresele prin care s-au solicitat încheierea contractelor subsecvente nr.239.601/2009 și 239.616/2009”, contracte care, în opinia reclamantei, invocând Raportul de control al Curții de Conturi nr.5608/25.05.2011, nu faceau obiectul Acordului cadru nr. 140/29.04.2009, încheiat de C. Națională “Loteria Română” S.A. în perioada aprilie 2009 - mai 2010, fapt ce a “excedat aprobarea Consiliului de Administrație și prevederile acordului cadru, plătindu-se nejustificat și nelegal suma de 622.134,26 lei”.
Față de toate susținerile invocate de reclamantă, solicită să se constate netemeinicia acestora, urmând ca prin intermediul prezentei să răspund acuzațiilor nefondate adresate pârâtei.
In primul rând, în temeiul art. 268 alin.(l) lit.c) din Codul muncii, invocă prescripția dreptului material la acțiune în raport de data producerii presupusului prejudiciu.
Astfel, art. 268 din Codul muncii (n.n. - care instituie, în fapt, termenele de prescripție extinctivă în dreptul muncii) stipulează la alin. 1 lit. c) următoarele: “(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate ()... c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fată de angajator”.
Față de prevederea imperativă a articolului mai sus citat - 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, se pune problema care este data exactă a nașterii acestui drept la acțiune.
Legiuitorul, într-o reglementare paralelă, complementară Codului Muncii, în speță Legea dialogului social nr. 62 din 2011, republicată, tranșează fară echivoc eventualele dispute cu privire la acest aspect, statuând la art. 211 pct. c) faptul că, “Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează: (...) c) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate și restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei
Analizând și corelând cele două texte de lege mai sus citate, ținând cont și de caracterul obiectiv al datei instituite prin Legea nr. 62/2011. republicată, ajungem la concluzia că, în prezentul litigiu, vizând răspunderea patrimonială a pârâtei față de angajator, cererea în vederea soluționării conflictului de muncă putea fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, data nașterii acestui drept fiind data producerii pretinsului prejudiciu. în speța de față, datele de semnare a contractelor subsecvente nr.239.614/06.07._/28.07.2009 si 239.628/06.10.2009. respectiv datele de semnare ale adreselor prin care s-a solicitat încheierea contractelor subsecvente nr.239.601/22.05.2009 si 239.616/28.07.2009 (adrese care nu au fost depuse ca probatoriu si ale căror date nu sunt specificate nici în cererea de chemare în judecată, nici în înscrisurile depuse odată cu aceasta).
Pe această cale solicită instanței de judecată să pună în vedere reclamantei să depună la dosarul cauzei Acordul cadru nr.140/29.04.2009 încheiat cu SCA R.&R., contractele subsecvente nr.239.614/06.07.2009, 239.616/28.07.2009 și 239.628/06.10.2009, precum și adresele/notele/referatele prin care s-a solicitat încheierea contractelor subsecvente nr.239.601/22.05.2009 și 239.616/28.07.2009, pentru a se putea stabili, cu exactitate, atât data emiterii acestora, cât și natura lor (adresă, notă sau referat aprobat de conducerea CNLR SA).
Chiar și în cazul în care am analiza prescripția dreptului la acțiune prin prisma dispozițiilor art.8 din Decretul nr. 168/1958 privind prescripția extinctivă - în vigoare la data semnării celor trei contracte subsecvente nr. 239.614/06.07.2009, 239.616/28.07.2009 și 239.628/06.10.2009, respectiv a adreselor prin care s-a solicitat încheierea contractelor subsecvente nr.239.601/22.05.2009 și 239.616/28.07.2009 - prevederi potrivit cărora: „Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când văsubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, concluzia inevitabilă este aceea că acțiunea ar fi trebuit formulată în termen de 3 ani de la data producerii pretinsului prejudiciu, respectiv nu mai târziu de data de:
•06.07.2009 pentru contractul subsecvent nr.239.614;
•28.07.2009 pentru contractul subsecvent nr.239.616 ori a semnării adresei prin care s-a solicitat încheierea acestui contract, deci anterior datei de semnare a contractului subsecvent;
•06.10.2009 pentru contractul subsecvent nr.239.628;
•data semnării adresei (? - n.n. - dată pe care nu o cunoaștem, întrucât reclamanta nu a depus înscrisurile la care face referire în acțiune, aceasta urmând a fi precizată la o dată ulterioară, în raport de înscrisurile pe care aceasta le va depune la dosarul cauzei) prin care s-a solicitat încheierea contractului subsecvent nr. 239.601/22.05.2009, deci anterior datei de 22.05.2009, data de semnare a contractului subsecvent în discuție.
Ori, acțiunea a fost introdusă la data de 03.07.2014, Ia aproximativ 5 ani față de datele de semnare ale contractelor subsecvente 239.614/06.07.2009, 239.616/28.07.2009 și 239.628/06.10.2009, respectiv a adreselor prin care s-a solicitat încheierea contractelor subsecvente nr.239.601/22.05.2009 și 239.616/28.07.2009 (adrese întocmite anterior datelor de semnare a contractelor subsecvente în discuție).
Într-o altă accepțiune (n.n. - îmbrățișată de unele instanțe de judecată), momentul de început al curgerii termenului de prescripție de 3 ani pentru recuperarea pagubelor pricinuite de salariat raportat la momentul la care angajatorul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască paguba, nu putea fi mai târziu de data plății sumelor aferente contractelor subsecvente nr.239.614/06.07.2009, 239.616/28.07.2009 și 239.628/06.10.2009, plăți efectuate, probabil în decursul anului 2009 (n.n. - aceasta este doar o simplă supoziție, având în vedere faptul că reclamanta nu a depus la dosarul cauzei dovezile de plată ale sumelor aferente contractelor subsecvente mai sus menționate, chestiune la care voi reveni și asupra căreia voi face precizări ulterioare, în raport de înscrisurile pe care le va depune reclamanta), operațiuni în legătură cu care pârâta nu aveam atribuții.
În acest context, solicită instanței de judecată să pună în vedere reclamantei să depună la dosarul cauzei documentele de plată aferente contractelor subsecvente nr.239.614/06.07.2009, 239.616/28.07.2009, 239.628/06.10.2009 și 239.601/22.05.2009, constând în, dar fară a se limita la acestea, facturi, fișe de timp aferente facturilor, ordine de plată și documentele interne ale CNLR SA aferente plății.
De asemenea, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
În speță, prin Raportul de control al Curții de Conturi nr.5608/25.05.2011, pe care reclamanta își întemeiază (n.n. - în mod greșit, așa cum voi demonstra pe fondul cauzei) acțiunea în răspundere patrimonială formulată împotriva unui număr de 16 salariați, inclusiv a pârâtei, s-a stabilit că “CNLR (n.n. - în speță, relamanta!!!) a plătit nejustificat și nelegal suma de 622 J 34,26 lei pentru servicii care nu au fost prevăzute în acordul cadru încheiat în anul 2009 între CNLR și societatea de avocatură5 - a se vedea în acest sens pct.IV.3, pagina 141 din raport!!! - (n.n. - presupusul prejudiciu - nereal, așa cum va demonstra pe fondul cauzei), precum și “persoanele răspunzătoare cu atribuții în domeniu” (n.n. - în raport cu care nu sunt îndeplinite condițiile cumulative ale răspunderii patrimoniale așa cum, de asemenea, voi demonstra pe fondul cauzei).
Atât în Raportul de control al Curții de Conturi nr.5608/25.05.2011 (depus în extras de către reclamantă), cât și în cererea de chemare în judecată, reclamanta indică, în raport de pârâta, data producerii pretinsei pagube ca fiind data la care au fost semnate contractele subsecvente nr.239.614/06.07.2009, 239.616/28.07.2009 și 239.628/06.10.2009, respectiv adrese prin care s-a solicitat încheierea contractelor subsecvente nr.239.601/22.05.2009 și 239.616/28.07.2009, termene fată de care operează atât prescripția dreptului la acțiune prevăzută de art. 268 din Codul muncii, coroborat cu art. 211 pct. c) din Legea dialogului social nr. 62 din 2011. cât si cea prevăzută de art.8 din Decretul nr. 168/1958 privind prescripția extinctivă. raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată la Tribunalul București, respectiv data de 03.07.2014, astfel cum rezultă din extrasul informativ de pe portalul instanțelor de judecată.
Așadar, în raport de cele mai sus arătate, se poate trage concluzia că termenul de trei ani instituit de lese, în care se putea introduce o cerere vizând răspunderea patrimonială a pârâtei fată de angajator în speța de față a fost depășit cu mult. acțiunea fiind prescrisă, iar introducerea cererii de chemare în judecată fiind tardivă, raportat la data producerii pretinsei pagube, respectiv data semnării contractelor subsecvente nr. 239.614/06.07.2009, 239.616/28.07.2009 si 239.628/06.10.2009 si a adreselor prin care s-a solicitat încheierea contractelor subsecvente nr.239.601/22.05.2009 si 239.616/28.07.2009.
În ceea ce privește semnarea adreselor prin care s-a solicitat încheierea contractelor subsecvente nr.239.601/22.05.2009 și 239.616/28.07.2009, învederează instanței de judecată că nu există o dovadă a producerii pretinsei pagube ca urmare a semnării acestora, adresa de solicitare adresată societății de avocatură neputând angaja patrimonial nici C., nici salariatul care a semnat o asemenea cerere, singura operațiune care ar fi putut avea acest efect fiind încheierea contractului subsecvent, prin procedura specifică efectuată de serviciul de specialitate în achiziții din cadrul Companiei, și plata efectivă a sumelor aferente acestor contracte.
Practica judiciară arată că reclamanta nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica neintroducerea cererii de chemare în judecată în termenul legal de trei ani, astfel că nu poate fî primit eventualul argument potrivit căruia nu a cunoscut existența unei pagube (ipotetice) în propriul patrimoniu decât în urma unui audit extern (în speță al Curții de Conturi a României).
Față de cele mai sus arătate, solicită să se constate tardivitatea introducerii cererii de chemare în judecată în raport de data producerii pretinsei pagube și, pronunțând în consecință, să se constate prescris, din punct de vedere extinctiv, dreptul angajatorului în formularea unei acțiuni în răspundere patrimonială în baza art. 254 alin. 1 din Codul muncii fată de pârâtă.
In al doilea rând, în subsidiar, pe fondul cauzei, în situația înlăturării excepției invocate anterior, solicită respingerea acțiunii formulată de reclamanta C. Națională “Loteria Română” S.A. ca neîntemeiată, în speță nefiind îndeplinite cumulativ condițiile angajării răspunderii patrimoniale prevăzute de art.254 alin.l din Codul muncii.
Învederează instanței de judecată că, timp de 12 ani de activitate în cadrul CNLR SA am executat obligațiile izvorâte din contractul individual de muncă în concordanță cu atribuțiile din fișa postului, cu prudența și diligența unui bun revizor contabil, referent în cadrul Serviciului Juridic, consilier juridic stagiar, consilier juridic definitiv, șef serviciu juridic, șef serviciu/birou avizare, legislație sau director executiv (după caz), în condițiile în care, la momentul avizării pentru legalitate a contractelor subsecvente nr. 239.614/06.07.2009.239,616/28.07.2009 si 239.628/06.10.2009 si a semnării adreselor prin care s-a solicitat încheierea contractelor subsecvente nr.239.601/22.05.2009 si 239.616/28.07.2009 - practic faptele prin care se consideră de către angajator că s-a produs o așa-zisă pagubă în patrimoniul său, am fost - în calitate de sef al Serviciului Avizare, Legislație - în mod rezonabil îndreptățită să consider că acționez în interesul Companiei, pe baza unor informații corecte, câtă vreme avizul pârâtei pe contractele subsecvente în discuție aveau la bază documente semnate în privința legalității, regularității, oportunității si eficientei operațiunilor la care se refereau de către persoane responsabile din cadrul compartimentelor, birourilor, serviciilor sau departamentelor de specialitate, si aprobate de conducerea CNLR SA, iar în ceea ce privește si semnătura pe adresele prin care s-a solicitat încheierea contractelor subsecvente nr. 239.601/22.05.2009 si 239.616/28.07.2009, aveau la bază Acordul cadru nr.140/29.04.2011 care avea ca obiect servicii de consultantă si reprezentare juridică (conform codului CPV nr._-8).
Pe această cale, reiterează solicitarea de a se pune în vedere reclamantei să depună la dosarul cauzei documentele (adrese/note de fundamentare/referate) care au stat atât la baza încheierii contractelor subsecvente nr.239.614/06.07.2009, 239.616/28.07.2009 și 239.628/06.10.2009, cât și la baza transmiterii adreselor prin care s-a solicitat încheierea contractelor subsecvente nr.239.601/22.05.2009 și 239.616/28.07.2009, precum și documentele întocmite de Serviciul Achiziții în acest sens.
Totodată, solicită să se aibă în vedere faptul că avizul de legalitate, respectiv semnătura pârâtei pe contractele subsecvente mai sus menționat, respectiv pe adresele în discuție, s-a aplicat “numai pentru aspectele strict juridice ale documentului respectiv, fară a implica în niciun fel pronunțarea asupra aspectelor economice, tehnice sau de altă natură cuprinse în documentul semnat” - conform prevederilor art. 40 alin. 3) din Statutul profesiei de consilier juridic/2004 care stipulează, printre altele, că juristul va semna acte cu caracter juridic, semnătură sa fiind aplicată numai pentru aspectele strict juridice ale documentului respectiv, precum și faptul că acesta nu se pronunță asupra aspectelor economice, tehnice sau de altă natură cuprinse în documentul semnat de acesta.
În conformitate cu dispozițiile art.254 alin. 1 din Codul muncii, “Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor."""’
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a acestui text legal, în acord cu principiile ce guvernează instituția răspunderii civile contractuale, concluzia care se impune este aceea că mai multe condiții trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se pune problema angajării răspunderii patrimoniale a salariatului față de angajator, lipsa fie și a uneia dintre aceste condiții având ca efect inexistența unei asemenea răspunderi civile.
Pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond:
1.calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba;
2.fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa;
3.prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului;
4.raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
5.vinovăția (culpa) salariatului.
Ori, în speță, reclamanta nu făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor 5 condiții esențiale care angajează răspunderea patrimonială. Considerațiile teoretice din finalul acțiunii, expuse la modul general, nu pot constitui o analiză corectă și concretă a faptei fiecărui salariat chemat în judecată pe baza cărora să fie angajată răspunderea patrimonială a acestora.
Așa cum rezultă din cuprinsul acțiunii, reclamanta nu a individualizat și nu a dovedit, cel puțin în raportul cu pârâta, care sunt raporturile de muncă și în baza cărui act se desfășoară acestea, care este fapta concretă a pârâtei, săvârșită în legătură cu munca mea nu a indicat atribuțiile de serviciu din fișa postului încălcate de pârâta, care sunt elementele din care să rezulte caracterul ilicit al presupusei faptei, care este presupusul prejudiciul cauzat de pârâta în patrimoniul angajatorului prin această presupusă faptă și cum a fost acesta stabilit, care este raportul de cauzalitate între presupusa faptă ilicită și presupusul prejudiciu precum și vinovăția pârâtei.
a)Cu privire la calitatea de salariat - prima condiție pentru angajarea răspunderii patrimoniale - în speță sunt aplicabile dispozițiile art.266 din Codul muncii, care stipulează că “Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă (...)”
în raport de această prevedere legală, fac precizarea că, pârâta, începând cu data de 27.07.2013 nu mai are calitatea de salariat al CNLR SA, fiind concediată în baza art. 65 din Codul Muncii pentru motive care nu țin de persoana salariatului. Așadar, raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată (03.07.2014), prezentul litigiu de muncă se poartă între două părți ,fost angajator și fost angajat.
În atare situație, în lumina prevederilor legale invocate anterior, condiția calității de salariat cu contract individual de muncă nu este îndeplinită, astfel încât, în lipsa acesteia, dat fiind faptul că este o condiție obligatorie și cumulativă pentru angajarea răspunderii patrimoniale, rog instanța de judecată să constate că nu se poate angaja răspunderea patrimonială a pârâtei.
b)Cu privire la fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, cea de a doua condiție a angajării răspunderii patrimoniale, învederează instanței de judecată că, în speță, nici această condiție legală, obligatorie și cumulativă nu este îndeplinită.
Astfel, din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a dispozițiilor art.254 alin.l din Codul muncii, cu privire la faptă, se conturează patru elemente esențiale a căror existență este necesară pentru a putea angaja răspunderea patrimonială: să existe fapta, fapta să fie ilicită, fapta să fie personală, fapta să fie în legătură cu munca salariatului. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că, “fapta salariatului se analizează în raport de obligațiile acestuia concrete, stabilite prin contract, fișa postului și regulamentul intern.”
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, în speță nu a fost individualizată fapta de natură a atrage răspunderea patrimonială a pârâtei, care să îndeplinească cele patru condiții esențiale menționate anterior, reclamanta arătând în cuprinsul acțiunii “persoanele răspunzătoare de prejudiciul produs CNLR-SA” strict în baza Raportului de control al Curții de Conturi nr.5608/25.05.2011, dar fără a analiza, specifica, indica ori dovedi, în mod concret, care sunt faptele pârâtei de natură să atragă răspunderea patrimonială în înțelesul dispozițiilor art.254 alin.l din Codul muncii.
Învederează faptul că, potrivit cerințelor art. 254 alin. 1 din Codul muncii, fapta săvârșită în exercitarea atribuțiilor de serviciu trebuie stipulată, în mod clar și explicit, în fișa postului angajatului și corelată cu prevederile legale, contractul colectiv/individual de muncă sau regulamentul intern al angajatorului.
în cazul în care se confirmă această ipoteză, a inexistenței fișei de post aferentă funcției deținute de pârâta și perioadei în discuție, în mod evident, nu putem vorbi despre o faptă care să atragă răspunderea patrimonială a pârâtei, situație în care acțiunea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
b.Chiar și în situația în care ar exista o fișă de post, valabilă în perioada respectivă, pentru funcția deținută de pârâta, atribuțiile de avizare pentru legalitate ale unui înscris cu caracter juridic - în speța de față a contractelor subsecvente nr. 239.614/06.07.2009, 239.616/28.07.2009 si 239.628/06.10.2009 - si de semnare a unor înscrisuri, respectiv a adreselor prin care s-a solicitat încheierea contractelor subsecvente nr.239.601/22.05.2009 si 239.616/28.07.2009. nu ar fi putut fi stabilite decât în concordanță cu dispozițiile art.40 alin.3 din Statutul profesiei de consilier juridic/2004, care stipulează următoarele:
“(1) Consilierul juridic apără drepturile și interesele legitime ale instituției, persoanei juridice, autorității sau entității pentru care exercită profesia, asigură consultanță și reprezentare juridică, avizează și contrasemnează actele cu caracter juridic emise de acestea.
(2)Consilierul juridic acordă consultanță, opinia sa fiind consultativă. Consilierul juridic formulează punctul său de vedere potrivit prevederilor legale și a crezului său profesional. Consilierul juridic manifestă independență în relația cu organele de conducere ale persoanei juridice unde exercită profesia, precum și cu orice alte persoane din cadrul acesteia; punctul de vedere formulat de către consilierul juridic în legătura cu aspectul juridic al unei situații
nu poate fi schimbat sau modificat de către nici o persoană, consilierul juridic menținându-și opinia legală formulată inițial, indiferent de împrejurări (...).
(3)Consilierul juridic va aviza și va semna acte cu caracter juridic, avizul pozitiv sau negativ, precum și semnătură sa fiind aplicate numai pentru aspectele strict juridice ale documentului respectiv. Consilierul juridic nu se pronunță asupra aspectelor economice, tehnice sau de altă natură cuprinse în documentul avizat ori semnat de acesta.
Mai mult, cu privire la contractele subsecvente nr.239.614/06.07.2009, 239.616/28.07.2009 si 239.628/06.10.2009 si adresele prin care s-a solicitat încheierea contractelor subsecvente nr.239.601/22.05.2009 si 239.616/28.07.2009, pe care reclamanta susține că le-am avizat pentru legalitate, respectiv semnat, în condițiile în care serviciile care făceau obiectul contractelor respective “mm au fost prevăzute în acordul cadru încheiat în anul 2009 între CNLR și societatea de avocatură” excedând astfel “aprobarea Consiliului de Administrație și prevederile acordului cadru, plătindu-se nejustificat și nelegal suma de 622.134,26 lei precizează următoarele:
Avizarea pentru legalitate a oricărui contract, inclusiv a celor în discuție, presupunea, în primul rând, verificarea strictă a aspectelor de legalitate cuprinse în contract (în ceea ce privește părțile, obiectul, durata, modalitățile de plată, obligațiile părților, clauzele de încetare, de forță majoră, termene de execuție, garanții etc., precum și faptul că nu există clauze contrare sau clauze care să nu fie în acord cu legea aplicabilă etc.).
În al doilea rând, învederează că, avizul de legalitate se acorda strict în baza documentelor atașate contractelor subsecvente, în speța de față fiind vorba de documente (adrese/note de fundamentare/referate) întocmite de salariații cu atribuții în acest sens din cadrul serviciului de specialitate și aprobate de conducerea CNLR SA, documente pe care instanța de judecată, pentru o justă soluționare a cauzei, urmează să le solicite reclamantei.
În al treilea rând, atât contractele subsecvente nr. 239.614/06.07.2009, 239.616/28.07.2009 și 239.628/06.10.2009, cât și adresele prin care s-a solicitat încheierea contractelor subsecvente nr.239.601/22.05.2009 și 239.616/28.07.2009 au fost avizate, respectiv semnate, în condițiile în care obiectul Acordului cadru nr.140/29.04.2009 prevedea prestarea, în baza contractelor subsecvente încheiate cu promitentul achizitor (în speța de față CNLR SA), de “servicii de asistență și reprezentare juridică pentru problemele punctuale cu care se confruntă Promitentul-Achizitor și emanate de la departamentul de specialitate ale acestuia în perioada aprilie 2009-aprilie 2010, cod CPV_-8”. Fac precizarea că, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr.213/2008 al Comisiei din 28 noiembrie 2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2195/2002 al Parlamentului European și al Consiliului privind Vocabularul comun privind achizițiile publice (CPV) și a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește procedurile de achiziții publice, în ceea ce privește revizuirea CPV, valabil din 15 martie 2008, codul CPV nr._-8, stabilit prin Acordul cadru nr.140/29.04.2009 reprezenta Servicii de consultanță și reprezentare juridică. în atare situație, este evident că, pârâta am avizat, respectiv semnat documentele în cauză strict în conformitate cu obiectul Acordului cadru nr.140/29.04.2009 care, așa cum am arătat mai sus, avea ca obiecta “servicii de asistență și reprezentare juridică pentru problemele punctuale cu care se confruntă Promitentul-Achizitor și emanate de la departamentul de specialitate ale acestuia în perioada aprilie 2009-aprilie 2010, cod CPV_-8”, codul CPV vizând atât servicii de consultantă, cât și servicii de reprezentare.
Discuția dacă serviciile de consultanță excedau sau nu aprobării Consiliului de Administrație ori acordului cadru, nu poate fi opusă pârâtei la momentul avizării contractelor semnării adreselor 239.601/22.05.2009 si 239.616/28.07.2009. aceasta punând o problemă la momentul demarării procedurii de achiziție publică a serviciilor în cauză, desfășurată anterior avizării contractelor, respectiv semnării adreselor în discuție.
În raport de cele prezentate, rezultă, cu claritate, faptul că aspectele pentru care reclamanta mă face răspunzătoare nu au caracterul unor fapte ilicite, pe de o parte, acestea neputând fi probate printr-un document esențial - fișa postului, iar pe de altă parte, și dacă ar exista o fișă a postului, pârâta îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu în limitele legii, așa cum a arătat mai sus.
Pe cale de consecință, în lipsa faptei care să întrunească elementele esențiale pentru angajarea răspunderii patrimoniale, rog instanța de judecată să constate că nu se poate angaja răspunderea patrimonială a pârâtei, cererea de chemare în judecată urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
c)Cu privire la prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, cea de a treia condiție necesară angajării răspunderii patrimoniale a salariatului, precizez faptul că, din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă care este prejudiciul cauzat de pârâta în legătura cu munca mea, astfel încât nu este îndeplinită nici această condiție pentru a putea fi antrenată răspunderea patrimonială a pârâtei.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamanta invocă suma de 622.134,26 lei ca fiind sumă plătită nejustificat și nelegal de către CNLR SA către SCA R.&R. ca urmare a faptului că au fost încheiate contracte care, în opinia reclamantei, invocând Raportul Curții de Conturi, nu faceau obiectul acordului cadru încheiat de C. Națională “Loteria Română” S.A. în perioada aprilie 2009 - mai 2010, fapt ce a “excedat aprobarea Consiliului de Administrație și prevederile acordului cadru”, pârâta fiind chemată în judecată pentru că, în calitate de șef Serviciu Avizare am “avizat contractele subsecvente nr.239.614/2009, 239.616/2009 și 239.628/2009” și am “semnat adresele prin care s-au solicitat încheierea contractelor subsecvente nr.239.601/2009 și 239.616/2009”.
Se mai rețin următoarele aspecte:
-așa cum a arătat mai sus, atât contractele subsecvente nr. 239.614/06.07.2009, 239.616/28.07.2009 și 239.628/06.10.2009, cât și adresele prin care s-a solicitat încheierea contractelor subsecvente nr.239.601/22.05.2009 și 239.616/28.07.2009 au fost avizate, respectiv semnate de pârâta, în condițiile în care obiectul Acordului cadru nr.140/29.04.2009 prevedea prestarea, în baza contractelor subsecvente încheiate cu promitentul achizitor, de “servicii de asistență și reprezentare juridică pentru problemele punctuale cu care se confruntă Promitentul-Achizitor și emanate de la departamentul de specialitate ale acestuia în perioada aprilie 2009- aprilie 2010, cod CPV_-8” - Servicii de consultanță și reprezentare juridică;
suma de 622.134,26 lei a fost achitată către SCA R.&R. strict în baza documentelor care faceau dovada prestării serviciilor solicitate prin contractele subsecvente încheiate cu aceasta - în acest sens rog instanța de judecată să pună în vedere reclamantei să depună la dosarul cauzei documentele care atestă acest fapt, fără a se limita la acestea: rapoartele de analiză juridică, fișele de timp, facturile, ordinele de plată aferente contractelor subsecvente nr. 239.614/06.07.2009, 239.616/28.07.2009, 239.628/06.10.2009 și 239.601/22.05.2009, documente care atestă că plățile efectuate erau justificate și legale;
suma de 622.134,26 lei a fost achitată către SCA R.&R. de către compartimentele de specialitate din cadrul CNLR SA, pârâta neavând atribuții de efectuare a plății sumelor aferente contractelor încheiate cu societatea de avocatură;
-suma de 622.134,26 lei, solicitată cu titlu de prejudiciu, pe de o parte, nu poate face obiectul angajării răspunderii patrimoniale a pârâtei întrucât, așa cum arătat anterior, în speță nu se face dovada producerii vreunui prejudiciu prin fapta pârâtei în legătură cu atribuțiile mele de serviciu, iar pe de altă parte, acestă sumă nu întrunește trăsăturile specifice prejudiciului, respectiv să fie real și cert, atât sub aspectul existenței, cât și sub aspectul posibilității de evaluare, al întinderii, să fie cauzat direct angajatorului, să fie material și să nu fi fost reparat la data la care angajatorul solicită acoperirea pagubei.
Învederează instanței de judecată faptul că, așa cum de altfel am arătat anterior și cum, de altfel, s-a stabilit în doctrină, pentru a da naștere răspunderii patrimoniale, prejudiciul trebuie să întrunească în mod cumulativ anumite trăsături: să fie real și cert, atât sub aspectul existenței cât și sub cel al posibilității de evaluare, al întinderii, să fie cauzat direct angajatorului, să fie material și să nu fi fost reparat la data la care angajatorul solicită acoperirea pagubei.
În ceea ce privește caracterul de certitudine al prejudiciului, aceasta implică, pe de o parte, posibilitatea de evaluare a acestuia, iar pe de altă parte determinarea întinderii lui, pe baza unor date economice concrete, salariatul neputând fi ținut să răspundă pentru înlocuirea valorilor efectiv pierdute din patrimoniul angajatorului. Dovada certitudinii prejudiciului cade în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe, să rezulte neîndoielnic întinderea cuantumului pagubei.
În prezenta cauză, reclamanta nu a dovedit prin niciun mijloc de probă certitudinea prejudiciului cauzat acesteia de către pârâta prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu, acțiunea sa bazându-se strict pe Raportul de control al Curții de Conturi nr.5608/25.05.2011, fară ca organul de control intern abilitat să fi efectuat, conform recomandării Curții de Conturi, propriul control pentru stabilirea întinderii prejudiciului, în acord cu Normele metodologice privind modul de organizare și exercitare a controlului financiar de gestiune, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.l 151/2012.
Învederează de asemenea, faptul că actele depuse de reclamantă, respectiv Decizia nr.3/2011 și extrasul din Raportul de control al Curții de Conturi nr.5608/25.05.2011 nu au suficientă forță probantă pentru a stabili în mod obiectiv existența și întinderea prejudiciului ce se presupune a fi produs în patrimoniul reclamantei de către reclamantă.
De asemenea, trebuie arătat că acest document nu este în concordanță nici cu dispozițiile art.254 alin.3 din Codul muncii, potrivit căruia, angajatorul ar fi trebuit să întocmească o notă de constatate și evaluare a pagubei, cu atât mai mult cu cât, prin Decizia nr.3/2011 (pagina 9) Curtea de Conturi a decis, în sarcina CNLR SA “stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora”, cu termen de realizare până la data de 30.09.2011.
Chiar și în măsura în care s-ar admite că Raportul de control al Curții de Conturi nr.5608/25.05.2011 și Decizia nr.3/2011 sunt suficiente ca probatoriu, trebuie observat că nici în cuprinsul acestora nu sunt identificate faptele ilicite și personale ale salariaților în legătură cu atribuțiile de serviciu, nici existența prejudiciului cauzat prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu, nici vinovăția salariatului, astfel încât să fie antrenată răspunderea patrimonială a salariaților, Curtea de Conturi utilizând noțiunea de persoane cu atribuții în domeniul în care s-a constatat abaterea și lăsând la latitudinea Companiei, printr-o recomandare, să stabilească întinderea prejudiciului și luarea măsurilor legale de recuperare a acestuia. Cu privire la acest aspect, precizez că reclamanta ar fi putut demara procedurile de recuperare a pretinsului prejudiciu chiar de la societatea cu care a încheiat contractul, respectiv de la . printr-o acțiune în pretenții.
De asemenea, din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă faptul că, reclamanta a atacat Raportul de control al Curții de Conturi nr.5608/25.05.2011 pe care îl invocă în speță, respectiv Decizia nr.3/2011, cauză ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu prim termen de judecată la data de 04.02.2015, fapt ce denotă o atitudine duplicitară a reclamantei, pe de o parte contestând constatările Curții de Conturi, iar pe de altă parte, bazându-și pretențiile din cauza de față pe documentele contestate.
Mai mult, trebuie precizat că la încetarea raporturilor dintre pârâta și reclamantă (27.07.2013), la întocmirea notei de lichidare, aceasta nu a avut în vedere pretinsul prejudiciu, obiect al acțiunii de fată, deși toate elementele invocate în susținerea acțiunii prin invocarea Raportului Curții de Conturi fiind cunoscute la acea dată. Raportul de control al Curții de Conturi nr. 5608 fiind comunicat acesteia la data de 25.05.2011.
Pe cale de consecință, având în vedere cele prezentate, faptul că literatura de specialitate admite unanim și fără rezerve că prejudiciul este cel mai important element al răspunderii civile, fiind o condiție esențială și necesară a acesteia, de sine stătătoare, precum și faptul că, prin cererea de chemare în judecată nu s-a dovedit existența vreunui prejudiciu cauzat reclamantei de către pârâta prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu, rog să se constate că nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii patrimoniale a pârâtei sub acest aspect, urmând ca acțiunea să fie respinsă.
d)Cu privire la raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, cea de a patra condiție a angajării răspunderii patrimoniale a salariatului, având în vedere, în raport de cele prezentate anterior, că nu sunt îndeplinite condițiile de existență a faptei ilicite și personale săvârșită de pârâta în legătură cu munca mea, respectiv cele privitoare la existența prejudiciului cauzat prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu, în mod evident nici acest element al răspunderii patrimoniale nu există, astfel încât se impune respingerea acțiunii.
Trebuie observat că nici în cererea de chemare în judecată, nici în probatoriul depus de reclamantă nu se dovedește raportul de cauzalitate între presupusa faptă ilicită și presupusul prejudiciul produs de pârâta în exercitarea atribuțiilor de serviciu, avizarea pentru legalitate a contractelor subsecvente nr. 239.614/06.07.2009, 239.616/28.07.2009 și 239.628/06.10.2009 și semnarea adreselor prin care s-a solicitat încheierea contractelor subsecvente nr.239.601/2009 și 239.616/2009 realizându-se în conformitate cu obiectul Acordului cadru nr. 140/29.04.2011 - conform Codului CPV Servicii de consultanță și reprezentare juridică, fapt ce conduce la concluzia că nu sunt întrunite elementele esențiale necesare angajării răspunderii patrimoniale.
e)Cu privire la vinovăția (culpa) salariatului, cea de a cincea condiție a angajării răspunderii patrimoniale a salariatului, practica judiciară arată, ca regulă, că la baza răspunderii patrimoniale stă vinovăția celui în cauză. Ori în speța de față, reclamanta nu a dovedit vinovăția pârâtei prin raportare la atribuțiile concrete stabilite prin fișa postului, a cărei existență este oricum pusă sub semnul întrebării, ori prin R.O.F., așa cum se statuează prin lege.
Existența vinovăției presupune că pârâta am acționat cu bună știință în sensul săvârșirii presupuselor fapte prejudiciabile. “Vinovăția presupune atât discernământul autorului, deci capacitatea sa de a-și reprezenta legătura dintre faptă și rezultatul negativ, ilicit, antisocial al acesteia, cât și voința liberă în desfășurarea conduitei sale” . Ori, nici acest element nu a fost probat în speță de către reclamantă, astfel încât nu se poate reține de către instanță existența lui.
în atare situație, este evident că răspunderea patrimonială nu poate fi angajată atât timp cât nu se face dovada vinovăției celui care a cauzat prejudiciul. Răspunderea patrimonială reglementată de Codul muncii este, ca și răspunderea civilă contractuală, o formă de răspundere subiectivă, fără constatarea vinovăției salariatului care a produs prejudiciul, răspunderea patrimonială fiind inadmisibilă.
Pe cale de consecință, în raport de cele prezentate, rezultă, fară echivoc, faptul că, în raport de pârâta, în speță nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile angajării răspunderii patrimoniale, reclamanta nefăcând dovada existenței acestora conform art.272 din Codul muncii, motiv pentru care solicit instanței de judecată să constate că nu se poate angaja răspunderea patrimonială a pârâtei conform dispozițiilor art.254 alin.l din Codul muncii, care condiționează atragerea răspunderii patrimoniale a salariatului de calitatea de salariat a acestuia, de existența faptei ilicite și personale, săvârșită de salariat în legătură cu munca sa, de existența prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și de existența vinovăției salariatului, urmând ca cererea de chemare în judecată să fie respinsă.
In al treilea rând, pe lângă apărările făcute până acum cu privire la neîndeplinirea condițiilor răspunderii patrimoniale a pârâtei, înțelege să invoce și existența unor cauze exoneratoare de răspundere ce sunt incidente în prezenta cauză.
După cum este cunoscut, cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei sunt acele situații legale, care exonerează de răspundere, cu toate că prejudiciul s-a produs. Astfel, salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului, astfel cum se prevede în disp. art. 254 alin.(2) din Codul muncii.
Prin riscul normal al serviciului se înțelege existența anumitor factori inerenți ai muncii care, atunci când sunt incidenți, transferă riscul asupra patrimoniului angajatorului.
Cu privire la acest risc normal de serviciu, în jurisprudența noastră s-a reținut faptul că salariații nu răspund în situația intervenției unui element pe care salariatul nu îl putea cunoaște, la momentul exercitării atribuțiilor, aspect ce reprezintă o cauză străină, neimputabilă acestuia, iar eventualele consecințe, ce nu puteau fi prevăzute la momentul emiterii/semnării actului, țin de „riscul normal al serviciului” drept cauză exoneratoare de răspundere.
Or, în prezenta cauză, există cel puțin o împrejurare care se circumscrie riscului normal al serviciului, de natură a înlătura atragerea răspunderii patrimoniale, respectiv faptul că avizul de legalitate al pârâtei pe contractele subsecvente nr. 239.614/06.07.2009, 239.616/28.07.2009 și 239.628/06.10.2009, respectiv semnarea adreselor prin care s-au solicitat încheierea contractelor subsecvente nr.239.601/2009 și 239.616/2009 au avut la bază Acordul cadru nr.140/2011 al cărui obiect era “servicii de asistență și reprezentare juridică pentru problemele punctuale cu care se confruntă Promitentul-Achizitor și emanate de la departamentul de specialitate ale acestuia în perioada aprilie 2009-aprilie 2010, cod CPV_-8”, codul CPV vizând atât servicii de consultanță, cât și servicii de reprezentare.
Pentru aceste considerente, solicită să constatați că presupusa faptă ce mi se impută se circumscrie riscului normal al serviciului, impunându-se exonerarea de răspundere a pârâtei.
In ai patrulea rând, cu privire la obligarea persoanelor menționate în cererea L- de chemare în judecată la plata sumei de 622.134,26 lei, învederează faptul că în speță nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii solidare, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 255 alin.l din Codul muncii, când paguba a fost cauzată de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit fiecare la producerea ei.
Din interpretarea dispozițiilor legale invocate anterior, rezultă că, în cazul în care prejudiciul este cauzat de mai mulți angajați, aceștia au o răspundere patrimonială conjunctă, care reprezintă o multitudine de răspunderi individuale ale unor angajați cu vinovății concurente în producerea prejudiciului.
În acest context, pentru a putea angaja răspunderea solidară, reclamanta era obligată să stabilească răspunderi individuale ale salariaților chemați în judecată, raportat la atribuțiile de serviciu ale fiecăruia, ori, din cererea de chemare în judecată nu rezultă acest fapt.
Mai mult, din practică, rezultă că “răspunderea patrimonială nu este solidară, întrucât în dreptul muncii solidaritatea există doar în cazurile expres prevăzute de legiuitor, de exemplu Legea nr. 22/1969 a gestionarilor”, ori, în speță pârâții nu fac parte dintr-o astfel de categorie, caz în care cuantumul răspunderii fiecărui salariat, potrivit art. 255 alin.l din Codul muncii, se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.
Chiar dacă legea prevede, la art.255 alin.2 din Codul muncii faptul că, atunci când măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei și, atunci când este cazul, și în funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar,arată că reclamanta nu a solicitat obligarea fiecărui pârât proporțional cu salariul net, ci a cerut obligarea în solidar a tuturor pârâților la o sumă globală, prejudiciul indicat nefiind unul divizibil.
În concluzie, în raport de cele prezentate, rezultă, fară echivoc, faptul că nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii solidare a pârâtei, astfel încât solicit instanței de judecată respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată.
In al cincilea rând, cu privire la cererea de introducere în cauză a Curții de Conturi a României, solicit respingerea cererii formulată de C. Națională “Loteria Română” SA ca neîntemeiată pentru motivele pe care le va arăta mai jos.
Astfel, prin cererea formulată de Companie se solicită introducerea în cauză a Curții de Conturi motivat, pe de o parte, de faptul că, “factorul declanșator al prezentei acțiuni îl constituie Decizia nr. 3/2011”, iar pe de altă parte de faptul că această instituție “deține în integralitate toate documentele care au stat la baza emiterii Deciziei nr.3/2017”.
Cu privire la primul argument, trebuie precizat că acesta este în totală contradicție atât cu dispozițiile art.254 alin.3 din Codul muncii referitoare la existența notei de constatate și evaluare a pagubei ce ar fi trebuit întocmită de angajator, și nu de un organ de control și audit public extern (a se vedea în aceast sens și Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, cu modificările și completările ulterioare) și pusă la dispoziția angajatului, cât și cu dispoziția Curții de Conturi cuprinsă în Decizia nr.3/2011, care a stabilit în sarcina reclamantei obligația de stabilire a întinderii prejudiciului și de recuperarea acestuia, cu termen de realizare până la data de 30.09.2011 (a se vedea în acest sens și pagina 9 din { Decizia nr.3/2011).
Mai mult, cu privire la acest aspect, trebuie arătat că, în conformitate cu dispozițiile art.267 din Codul muncii, “pot fi părți în conflictele de muncă:
a)salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b)angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice -, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
c)sindicatele și patronatele;
d)alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă
Ori, prin cererea sa, reclamanta nu face dovada faptul că această instituție îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi parte într-un conflict de muncă dintre un angajat și un angajator - entitate controlată/auditată! Mai mult, conform Regulamentului de organizare și desfășurare a activității Curții de Conturi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 130/2011, cu modificările și completările ulterioare, această instituție poate fi chemată în judecată de către entitatea verificată în instanța de contencios administrativ și fiscal, litigiile de muncă în care Curtea de Conturi este parte fiind doar cele în care această instituție are calitatea de angajator, nicidecum cea de controlor/auditor al unei entități controlate,
În ceea ce privește cel de-al doilea argument adus de reclamantă, cu privire la faptul că această instituție deține toate documentele care au stat la baza emiterii Deciziei nr.3/2011, apreciez că acesta nu poate fi acceptat întrucât documentele care au stat la baza întocmirii Raportului de control al Curții de Conturi nr.5608/25.05.2011 (raport care a stat ulterior la baza emiterii Deciziei nr.3/2011) și care se constituie, în fapt, anexe la Raport, au fost puse Ia dispoziția Curții de Conturi de însăși reclamantă, astfel încât aceasta nu se poate prevala de această justificare, inacceptabilă din punctul meu de vedere, cu atât mai mult cu cât, însăși reclamanta susține că se află în litigiu cu Curtea de Conturi.
În cauza ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, cu prim termen de judecată la data de 04.02.2015, care are ca obiect contestație împotriva Deciziei nr.3/2011 de care reclamanta se prevalează în formularea acțiunii.
În concluzie, în raport de cele prezentate, apreciază că cererea reclamantei de introducere în cauză a Curții de Conturi este neîntemeiată, motiv pentru care solicit respingerea acesteia. în măsura în care însă, se va aprecia ca fiind utilă soluționării cauzei, introducerea în cauză a Curții de Conturi, pentru echivalență, solicit introducerea în cauză și a SCA R.&R., cu care reclamanta a încheiat Acordul cadru nr.140/29.04.2009 și contractele subsecvente care fac obiectul cererii de chemare în judecată, pentru a putea dovedi instanței de judecată că aceste contracte au fost legal întocmite, iar plățile efectuate către această societate de avocatură au fost justificate și legale, având la bază documentele justificative cerute de lege și fiind în acord cu obiectul Acordului cadru nr.140/29.04.2009.
Pe cale de consecință, în raport de cele prezentate, ținând cont de considerațiile legale invocate, solicit instanței de judecată, în raport de excepțiile invocate, să constate prescripția dreptului material Ia acțiune al reclamantei, iar în subsidiar, pe fond, în cazul înlăturării excepției invocate, respingerea acțiunii, pe de o parte. în speță, nefiind îndeplinite, condițiile legale de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâtei prevăzute de art.254 alin.l din Codul muncii, reclamanta nefăcând dovada îndeplinirii cumulative ale celor cinci condiții prevăzute de lege, iar pe de altă parte, nefiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii patrimoniale solidare.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.205 Cod procedură civilă, art.254, art.255, art.266, art.267 și art.272 Codul muncii, Decretul nr. 168/1958 privind prescripția extinctivă, Hotărârea Guvernului nr.l 151/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de organizare și exercitare a controlului financiar de gestiune, dispozițiile Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.l30/2011, cu modificările și completările ulterioare.
În dovedire solicită proba cu: înscrisuri, pe de o parte cele atașate prezentei întâmpinări, iar pe de altă parte cele precizate în cuprinsul întâmpinării, fără a ne limita însă la acestea, care urmează a fi solicitate reclamantei, în măsura în care instanța le va considera utile soluționării cauzei.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, solicită respingerea acestora, întrucât reclamanta nu a făcut dovada lor.
Pârâta R. C. L., in temeiul art.201 si următoarele din Codul de procedura civila, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicită ca prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună: respingerea cererii de chemare in judecata formulata de către CNLR SA, prin care s-a solicitat obligarea paraților, in solidar, la plata sumei de 622.134,26 lei, reprezentând prejudiciu produs Companiei, ca fiind neîntemeiată;
obligarea reclamantei la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauza, in temeiul art. 453 Cod proc.civ..
Pe cale de excepție, invocă:
1.Excepția inadmisibilitații cererii de chemare in judecată
In susținerea prezentei excepții, învederează faptul ca obiectul acțiunii reclamantei constă in obligarea pârâților, in solidar, la plata sumei de 622.134,26 lei, temeiul de drept pe care aceasta înțelege să-si întemeieze cererea fiind dispozițiile art.254 din Codul Muncii.
Prevederile art. 254 din Codul Muncii reglementează raspunderea patrimoniala a salariaților în raporturile cu angajatorul, în cazul producerii cu vinovăție a unor pagube. Acest tip de răspundere nu poate opera în solidar, fiecare salariat fiind ținut să acopere prejudiciul proporțional cu gradul său de contribuție la producerea acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 255 din Codul Muncii, ”(l)Cand paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la
producerea ei. (2) Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei și atunci când este cazul, și în funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar.”
Prin urmare, în materia raporturilor de munca, este aplicabil principiul răspunderii divizibile, fiecare salariat fiind răspunzător în raport de gradul de contribuție pe care l-a avut la producerea prejudiciului, putând fi ținut astfel să acopere numai cuantumul prejudiciului aferent îndatoririlor de serviciu, încălcate.
Mai mult, în cazul în care există pluralitate de salariați care au cauzat angajatorului un prejudiciu, fiecare este ținut să răspundă în raport de gradul său de vinovăție, în măsura în care a contribuit la producerea prejudiciului. Prin urmare, este imperios necesar ca reclamanta să probeze vinovăția pârâtei, să stabilească cota parte din prejudiciul pe care pretinde că l-am cauzat, astfel încât să-mi pot formula apărările.
Astfel, apreciez că, asupra salariaților poate fi atrasă doar răspunderea divizibila și nu solidară, proporțional cu gradul de participare la producerea prejudiciului, urmare incălcarii atribuțiilor de serviciu, răspundere ce ar fi putut fi stabilită eventual, în urma unei experize contabile care ar fi relevat cuantumul prejudiciului imputabil fiecărui salariat in parte.
Potrivit principiului disponibilității, reclamantul este in măsura să stabilească cadrul procesual, obiectul cererii de chemare in judecată, temeiul de drept al acesteia, instanța de judecată fiind ținută să se pronunțe doar asupra obiectului cererii deduse judecății, sarcina probei revenindu-i angajatorului, in temeiul art. 272 din Codul muncii.
Astfel, având in vedere că obiectul acțiunii formulate de către reclamantă îl reprezintă angajarea răspunderii solidare, formă de răspundere ce este considerata ca fiind inadmisibilă in raporturile de muncă, solicit instanței să dispună admiterea excepției pentru considerentele anterior precizate și pe cale de consecință, respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată privind angajarea răspunderii solidare a pârâților.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune
în conformitate cu prevederile art. 268 alin (1) lit. c) din Codul Muncii termenul de prescripție al dreptului material la acțiune privind răspunderea patrimonială este cel general de 3 ani.
Astfel, în prezenta cauza, dreptul material la acțiune s-a născut în momentul in care CNLR a luat cunoștința de producerea presupusului prejudiciu, respectiv la data de 25.05.2011, data înregistrării Raportului de Control nr. 5608. Față de acest moment, temenul de 3 ani pentru formularea acțiunii în răspundere patrimonială s-a împlinit la data de 25.05.2014, prezenta acțiune fiind prescrisă la momentul depunerii, respectiv la data de 03.07.2014.
Pentru aceste considerente, vă rog să admiteți excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că cererea de chemare în judecată este formulată după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 268 din Codul muncii.
Pe fondul cauzei
În fapt, prin cererea de chemare în judecată formulată de CNLR și înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamanta a solicitat instanței de judecata obligarea paraților, în solidar, la plata sumei de 622.134,26 lei, reprezentând prejudiciu produs CNLR, întemeindu-și acțiunea exclusiv pe constatările Curții de Conturi, constatari transmise Companiei prin Raportul de Control privind controlul situatiei, evoluției si modului de administrare a patrimoniului public si privat al statului la C. Naționala Loteria R. SA, înregistrat cu nr. 5608/2011 și reluate în Decizia nr. 3/2011, considerând plățile ca fiind nejustificate și nelegale.
Cu toate acestea, CNLR invedereaza instantei că împotriva Deciziei nr. 3/2011 a Curții de Conturi a României a formulat contestație, aceasta facand obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel București - Secția C. Administrativ si Fiscal. Pronunțându-se pe fondul acestei cauze, instanța a admis în parte acțiunea principala a Companiei prin sentinta nr. 2300/19.07.2013 împotriva căreia CNLR a declarat recurs cu un prim termen de judecata, la înalta Curte de Casație si Justitie, in data de 04.02.2015.
In motivarea prezentei cereri de chemare în judecată, reclamanta a arătat, reluând constatările Curții de Conturi, faptul că, în data de 29.04.2009, CNLR SA a incheiat cu R. & R. SCA, acordul cadru nr. 140, avand ca obiect prestarea serviciilor de asistență și reprezentare juridică pentru probleme punctuale, în baza căruia s-au încheiat contracte subsecvente pentru servicii de consultanță juridică, considerând ca s-au plătit facturi, nejustificat și nelegal, excedând aprobarii Consiliului de Administrație și prevederilor acordului cadru, in valoare de 622.134,26 lei, deși chiar prin cererea de recurs formulată împotriva sentinței civile nr. 2300/19.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, consideră atat Raportul de Control nr. 5608/2011. cât și Decizia nr. 3/2011 ca fiind neîntemeiate și nelegale.
Astfel, reclamanta invoca ca temei al pretențiilor sale, Decizia nr.3/2011, document de valorificare a Raportului de Control nr.5608/2011 al Curții de Conturi a României, in cuprinsul careia la punctul 4 (pag. 4) se prevede astfel: „CNLR a efectuat plați nejustificate si nelegale către SCA R. & R., in suma totala de 12.026.460,07 lei pentru servicii care: (...) nu au fost prevăzute în acordul cadru încheiat în anul 2009 între CNLR SA și societatea de avocatura și au excedat aprobarea CA (in suma de 622.134,26 lei)”.
Reclamanta nu precizează care ar fi cota parte din suma de 622.134,26 lei ce reprezintă cuantumul plăților nejustificate și nelegale pentru serviciile prestate în baza a 4 contracte subsecvente, servicii ce nu ar fi fost prevăzute în acordul cadru nr. 140/2009 și implicit care este cuantumul // J prejudiciului, din suma de 386.951,16 lei aferentă contractului subsecvent nr. 239.601/22.05.2009, cauzat de pârâta prin întocmirea adresei prin care s-a solicitat încheierea acestui contract subsecvent.
Mai mult, reclamanta justifică prezența pârâtei în această cauză considerând că îmi revine culpa pentru comiterea unei nereguli stabilite de către Curtea de Conturi prin Raportul de Control nr. 5608/2011, culpă generată de semnarea adresei prin care s-a solicitat S.C.A. R.&R. încheierea contractului subsecvent nr. 239.601/2009 având ca obiect redactarea unui raport de analiză privind probleme juridice legate de încheierea și derularea contractelor încheiate de CNLR cu Intracom și Intralot.
Totuși înțelege să achieseze la argumentele prezentate chiar de către reclamantă în cuprinsul cererii de recurs anterior amintită, care pe lângă faptul că a cosiderat atât Raportul de control nr. 5608/2011 cât si Decizia nr.3/2011 întocmite de către Curtea de Conturi prin depășirea atribuțiilor stabilite în sarcina auditorilor publici externi cu imixtiunea in sfera de atribuții conferite ANRMAP. ca fiind neîntemeiate si nelegale, s-a pronutat si cu privire la presupusul prejudiciu cauzat printr-o întrebare retorica, astfel: ”atâta timp cât prestațiile au fost efectuate corelativ cu plata facturilor emise potrivit prestațiilor, cum se poate retine existenta vreunui preiudiciu?”Fără a mai relua în totalitate susținerile reclamatei prezentate in cuprinsul cererii de recurs, se poate evident afirma ca acestea sunt în favoarea pârâților și contra actualelor acuze preluate din Raportul de Control pe care, așa cum am precizat, l-a considerat netemeinic și nelegal.
Contrar celor precizate in cuprinsul actualei cereri de chemare în judecată, răspunderea civilă este evident exclusă din această cauză, pentru simplul motiv al nedovedirii și al imposibilității demonstrării cu argumente solide a vreunui prejudiciu în condițiile in care serviciile au fost prestate cu respectarea clauzelor contractuale, plățile fiind efectuate în consecință.
Mai mult, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a angajaților trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:
-existenta faptei ilicite și personale a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa;
-prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului;
-raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
-vinovăția (culpa) salariatului.
Raportat la presupusa fapta ilicita
Fapta ilicită vizează încalcarea unei prevederi din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil, regulamentul intern, din fisa postului sau din Codul Muncii. Astfel, reclamanta ar fi trebuit să facă dovada sarcinilor de serviciu a căror neîndeplinire sau îndeplinire defectuasa a cauzat prejudicii, salariații răspunzând personal numai pentru fapta proprie.
Insă, fapta ilicită nu a fost idividualizată și motivată față de fiecare pârât în parte,echivalând practic cu nedemonstrarea faptei ilicite ca element al răspunderii patrimoniale si prin urmare, existența oricărui dubiu profita paraților.
Mai mult, desi obiectul acțiunii în instanta îl reprezintă un presupus prejudiciu în valoare totala de 622.134,26 lei reprezentând plăți efectuate de CNLR către SCA R.& R., în baza contractelor subsecvente nr. 239.601/2009, 239.614/2009,_/2009 si 239.628/2009, reclamanta nu individualizează în ce constă fapta ilicită, care sunt actele normative încalcate, rezumandu-se, în raport de pârâta, la a afirma ca am întocmit adresa prin care s-a solicitat încheierea contractului subsecvent nr. 239.601/2009, document care nu ar fi putut în nici un caz să cauzeze vreun prejudiciu, serviciile de natură juridică nefiind prestate ca urmare a solicitării pârâtei ci în baza încheierii contractului subsecvent nr. 239.601/2009.
Astfel, reclamanta nu a făcut dovada existentei faptei prejudiciabile personale săvârșită de pârâta, nefiind îndeplinită în cauză condiția existenței unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, de natura a atrage răspunderea partimonială, aceasta nefiind dovedită în Raportul de Control nr. 560 8/2011 și implicit în cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă. Pe cale de consecința, pârâta nu a săvârșit o fapta ilicită prin semnarea unei adrese, care ar fi putut sau nu sa duca la încheierea unui contract subsecvent si care cu siguranța a fost intocmita dupa ce organele decizionale ale CNLR au hotărât asupra necesității, oportunității. legalitatii încheierii unui astfel de contract care sa aiba ca obiect întocmirea unui raport de analiză privind probleme juridice legate de încheierea si derularea contractelor încheiate de CNLR cu Intracom si Intralot. pârâta nefacând decât să redacteze adresa în cauză, fara a se pronunța asupra acestor aspecte.
Prin urmare, este surprinzător faptul că la acest moment, reclamanta încearca să impute pârâtei aspecte stabilite exclusiv de către aceasta, prin organele sale decizionale (conform fișei postului funcția detinută de mine era una de execuție, fiind în raporturi de subordonare cu șeful ierarhic), fara participarea pârâtei care nu am făcut decât sa redactez ceea ce însăși reclamanta prin organele decizionale deja hotărâse. Așadar, având în vedere presupusa faptă ilicită, precizez ca am redactat adresa respectivă, neavând nici o implicare în stabilirea obiectului contractului nr. 239.601/2009., a clauzelor contractuale, în derularea acestuia.
Referitor la presupusul prejudiciu cauzat angajatorului
Pentru ca salariatul să răspundă patrimonial, prejudiciul trebuie determinat pe baza unor informații economice, sa fie cert, material. Din actele de constatare a prejudiciului, trbuie să rezulte fară echivoc cuantumul acestuia în raport de fapta culpabilă a fiecărui salariat. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu a dovedit existența unui prejudiciu real, cert și actual, suma solicitata fiind cea precizata de către echipa de control a Curții de Conturi fară ca reclamanta să efectueze o minimă analiză economica.
Prin urmare, este necesar ca prejudiciul să se reflecte în patrimoniul societății cu certitudine, să fie efectiv și real, să fie cuantificat printr-o evaluare precisă într-o sumă de bani determinată pe baza unor date economice concrete.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, solicită să se constate că existenta prejudiciului imputat nu îndeplinește condițiie prevăzute de lege, neputand fi stabilita în prezent întinderea acestuia.
Referitor la raportul de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciul cauzat
Reclamanta nu face dovada nici a legăturii de cauzalitate dintre pretinsă faptă culpabilă a pârâtei și prejudiciul imputat, în materia litigiilor de muncă orice dubiu profitând salariatului.
Reclamanta nu face dovada prejudiciului solicitat pe calea răspunderii patrimoniale prin elemente de determinare concrete ale pagubei și nu demostrează că prejudiciul este consecința directă a faptei personale și ilicite a pârâtei, săvârșită în îndeplinirea obligațiilor de serviciu prin semnarea adresei prin care s-a solicitat încheierea contractului subsecvent nr. 239.601/2009.
Pe cale de consecința, nici condiția existenței unui raport de cauzalitate între fapta ilicită imputată și prejudiciul cauzat nu este demostrată în cauză.
Reclamanta nu a dovedit vinovăția pârâtei și nu a administrat nicio probă cu privire la acest aspect. Simpla mențiune, preluată din Raportul Curții de Conturi, în sensul că documentul prin care s-a solicitat încheierea contractului subsecvent nr. 239.601/2009 a fost semnat de către pârâta, nu face dovada vinovăției mele.
4.Referitor Ia vinovatia salariatului
Pentru următoarele considerente, vă rog să constatați că nici condiția exercitării faptei imputate cu vinovăție nu este îndeplinită în cauză. Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei sunt acele situații legale, care exonerează de răspundere, deși în fapt, prejudiciul s-a realizat. Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Prin riscul normal al serviciului se înțelege existența anumitor factori inerenți ai muncii, care tranferă riscul asupra patrimoniului angajatorului.
Astfel, se poate reține că pârâta nu răspunde în situația intervenției unui element pe care nu îl putea cunoaște, la momentul exercitării atribuțiilor, aspect ce reprezintă o cauză străină, neimputabilă, iar eventualele consecințe, ce nu puteau fi prevăzute Ia momentul semnării adresei prin care s-a solicitat încheierea contractului subsecvent nr. 239.601/2009, țin de riscul normal al serviciului, drept cauză exoneratoare de răspundere.
Prin urmare, pentru simpla semnare pentru întocmire a adresei înregistrate la Departamentul Juridic cu nr. 5102/21.05.2009 prin care s-a solicitat încheierea contractului subsecvent nr. 239.601/2009, nu-mi pot fi opozabile acțiunile de derulare a contractului subsecvent și nici necesitatea, oportunitatea și legalitatea încheierii acestuia.
Pentru toate aceste considerente, apreciez că presupusa fapta ce mi se impută se circumscrie riscului normal al serviciului, impunându-se exonerarea de răspundere a pârâtei
Având în vedere motivele invocate mai sus și în raport de probatoriul ce urmează a fi administrat în cauză, solicită instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către CNLR, prin care s-a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 622.134,26 lei, reprezentând prejudiciu produs Companiei, ca fiind neîntemeiată și respectiv, obligarea reclamantei la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, in temeiul art. 453 Cod proc.civ..
In drept au fost invocate disp. art. 201 și urm. din Codul de procedură civilă, art. 254 și următoarele dm Codul Muncii
Probe: înscrisuri, precum și orice altă probă concludentă și utilă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
Potrivit art. 411 din codul de procedură civilă solicit judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâta D. I., în temeiul art. 205 si următoarele din Codul de procedura civila, a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea acțiunii promovate de reclamanta C. NAȚIONALA „LOTERIA R.” S.A., prin care invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, raportat la disp. art. 268 alin. 1 lit. c din C. muncii coroborat cu art. 211 lit. c din legea nr. 62/ 2011;
Solicita respingerea acțiunii ca inadmisibila raportat la disp. art. 255 alin. 1 C. Muncii, text de lege care exclude raspunderea solidara a asociaților in cadrul procedurii de angajare a răspunderii patrimoniala a salariaților;
Invoca excepția de nelegalitate a Raportului de control nr. 5608/2011 si a Deciziei nr. 3/2011 emise de Curtea de Conturi cu privire la identificarea paratei D. I. ca fiind una dintre personale răspunzătoare de la care trebuie recuperat pretinsul prejudiciu pentru motivele dezvoltate pe larg la punctul 4 din prezenta întâmpinare;
Pe fond, solicita sa se respingă ca neîntemeiata cererea de chemare in judecata prin care s-a solicitat obligarea paratei, in solidar cu ceilalți parați in cauza, la plata către reclamanta a sumei de 622.134,26 lei, reprezentând prejudiciu produs CNLR SA; si, de asemenea, solicita respingerea cererii de introducere in cauza a Curții de Conturi a României ca fiind neintemeiata.
Cu cheltuieli de judecata
În motivare a arătat următoarele:
In primul rand, solicita Instantei sa puna in vedere reclamantei sa precizeze care sunt acțiunile sau inacțiunile concrete ale paratei care constituie fapta ilicita cauzatoare de prejudicii a căror reparație se solicita, respectiv sa precizeze in ce a constat exact neindeplinirea sau indelinirea defectuoasa a atributiunilor de serviciu, care au cauzat prejudiciul a cărui reparație se pretinde.
In al doilea rand, solicitam Instantei sa puna in vedere reclamantei sa calculeze valoarea exacta a prejudiciului suferit din cauza fapei ilicite a paratei.
In al treilea rand, solicita Instantei sa puna in vedere reclamantei sa precizeze si sa depună toate inscrisurile pe care isi sprijină cererea, conform art. 194 lit. e) C. Proc. Civ., intrucat, desi reclamanta face referire in cuprinsul cererii de chemare in judecata la o . inscrisuri, totuși, aceasta precizeza, in mod expres, ca inscrisurile de care intelege sa se prevaleze in susținerea demersului judiciar sunt Decizia nr. 3/2011, emisa de Curtea de Conturi la data de 14.07.2011, si extrasul din Raportul de control al Curții de Conturi, inregistrat sub nr. 5608/25.05.2011.
Or, raportat la acest din urma aspect, pârâta nu pot formula aparari, prin prezenta intampinare, decât cu privire la inscrisurile atașate de către reclamanta cererii de chemare in judecata, urmând ca acestea sa fie completate dupa depunerea de către reclamanta a Întregului probatoriu pe care aceasta intelege sa-1 administreze.
Pe fondul cauzei, prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului București, Secția a VlII-a Conflicte de Munca si Asigurări Sociale, sub nr._, la data de 03.07.2014, reclamanta C. NAȚIONALA „LOTERIA R.” S.A. (denumita in cele ce urmeaza si „CNLR”/ „Loteria R.”), a solicitat obligarea paratei D. I. (denumita in cele ce urmeaza si „parata”), alaturi de ceilalți parați, la plata
sumei de 622.134.26 lei, reprezentând un pretins prejudiciu produs reclamantei prin incheierea de contracte subsecvente acordului-cadru de servicii nr. 140/29.04.2009, incheiat cu R. & R. SCA, cu depasirea obiectului acordului cadru.
In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamanta a aratat, in esența, ca, in urma Raportului de control nr. 5608/25.05.2011 al Curții de Conturi (denumit in cele ce urmeaza si „Raportul de controF sau „Raportul de control nr. 5608/2011”), au fost constatate o . nereguli in activitatea CNLR cu privire la modul de incheiere a contractelor subsecvente nr. 239.601/22.05.2009, nr. 239.614/06.07.2009, nr. 239.616/28.07.2009 si nr. 239.628/06.10.2009, incheiate intre reclamanta si R. & R. SCA pentru servicii de consultanta juridica cu depasirea obiectului acordului-cadru de servicii nr. 140/29.04.2009 care consta numai in prestarea serviciilor de asistenta si reprezentare juridica.
De asemenea, reclamanta mentioneaza faptul ca acțiunea se intemeiaza exclusiv pe constatările si masurile Curții de Conturi evidentiate in Decizia nr. 3/2011 („Decizia’) si in Raportul de Control nr. 5608/2011.
Or, avand in vedere prejudiciul constatat si persoanele indicate ca fiind cu atributii in domeniu prin Decizia nr. 3/2011 coroborat cu Raportul de Control al Curții de Conturi, reclamanta a inteles sa atraga raspunderea civila contractuala a tuturor paraților din prezenta cauza indicând drept temei al cererii sale dispozițiile art. 254 din Codul Muncii.
Iar, fata de parata D. I., reclamanta a indicat ca fundament al pretențiilor sale, prin reproducerea exclusiva a conținutului Raportul de Control nr. 5608/2011, si faptul ca parata a acordat viza de control financiar preventiv pe contractele subsecvente nr. 239.614/06.07.2009, nr. 239.616/28.07.2009 si nr. 239.628/06.10.2009, precum si pe toate facturile emise de SCA R. 8s R. aferente tuturor celor 4 contracte subsecvente.
F. de aspectele invocate de către CNLR, solicita sa se constate ca cererea de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu parata D. I. este neîntemeiata, impunandu-se respingerea acesteia, avand in vedere urmatoarele:
EXCEPȚIA PRESCRIPȚIEI DREPTULUI MATERIAL LA ACȚIUNE
In conformitate cu prevederile art. 268 alin (1) lit. c) din Codul Muncii termenul de prescripție al dreptului material la acțiune privind raspunderea patrimoniala este cel general de 3 ani. Conform art. 211 lit. c din legea nr. 62/2011, termenul de 3 ani curge de la data producerii pagubei.
Or, in cauza, dreptul material la acțiune s-a născut in momentul producerii presupusului prejudiciu prin pretinsa fapta culpabila a paratei D. I., astfel cum reiese din motivarea acțiunii, respectiv data incheierii contractelor subsecvente nr. 239.614/06.07.2009, nr. 239.616/28.07.2009 si nr. 239.628/06.10.2009, purtând viza de control financiar preventiv acordata de parata. F. de acest moment, temenul de 3 ani de formulare a acțiunii in răspundere patrimoniala s-a implinit cel mai târziu, fata de ultimul contract subsecvent si factura aferenta la data de 06.10.2012, prezenta acțiune fiind prescrisa la data introducerii sale, respectiv la data de 03.07.2014.
Pentru toate aceste argumente, solicită să se admită excepția prescripției dreptului material la acțiune, avand in vedere faptul ca cererea de chemare in judecata este formulata dupa implinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 268 din Codul muncii si, astfel, sa se respingă cererea de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu parata D. I. ca fiind prescrisa extinctiv.
ACȚIUNEA ESTE INADMISIBILA PRIN RAPORTARE LA DISP. ART. 255 A.. 1 C. MUNCII.
Textul de lege indicat prevede clar faptul ca angajarea răspunderii patrimoniale a a salariaților se va face proporțional cu culpa fiecaruia la producerea pagubei. Cu alte cuvinte, in situatia pluralitatii de salariați care au provocat paguba, Codul Muncii exclude expres posibilitatea ca acești salariați sa fie obligați in solidar la repararea pagubei, fiecare salariat putând fi obligat doar la repararea strict a prejudiciului cauzat de fapta proprie. Or, in cauza, acțiunea reclamantei tocmai la asta tinde, la angajarea răspunderii solidare.
F. de dispozițiile exprese ale art. 255 alin. 1 C. Muncii, solicita respingerea acțiunii ca inadmisibila.
EXCEPȚIA DE NELEGALITATE A RAPORTULUI DE CONTROL NR. 5608/2011 SI A DECIZIEI NR. 3/2011 EMISE DE CURTEA DE CONTURI CU PRIVIRE LA IDENTIFICAREA PARATEI D. I. CA FIIND UNA DINTRE PERSONALE RASPUNZATOARE DE LA CARE
răspundere patrimoniala se intemeiaza exclusiv pe constatările si masurile Curții de Conturi a României”, ce sunt de o vadita nelegalitate, cu privire la identificarea paratei D. I. ca fiind una dintre persoanle raspunzatoare de la care trebuie recuperat pretinsul prejudiciu.
Totodata, astfel cum reiese din continutul acțiunii, prin Raportul de control nr. 5608/2011 se contureaza, in opinia reclamantei, faptele cauzatoare de prejudicii pentru care s-a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a paraților, prezumatul prejudiciu si asa-zisa identitate a persoanelor responsabile.
In acest context, in temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, intelegem sa invocam excepția de nelegalitate a Raportului de control nr. 5608/2011 si a Deciziei nr. 3/2011 emise de Curtea de Conturi cu privire la identificarea paratei D. I. ca fiind una dintre personale raspunzatoare de la care trebuie recuperat pretinsul prejudiciu, solicită fie admisă pentru aceleași argumente ca acelea dezvoltate pe larg la punctul 4 de mai jos, respectiv solicita sa se constate ca NU SUNT ÎNDEPLINITE URMATOARELE CONDIȚII pentru ca parata D. I. sa poate fi considerata una dintre personale raspunzatoare pentru producerea prejudiciului detaliat la punctul IV.3 din Raport:
-fapta ilicita si personala a a paratei D. I.;
-prejudiciul cauzat patrimoniului reclamantei;
-raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
-vinovatia (culpa) paratei D. I..
NETEMEINICIA CERERII DE CHEMARE IN JUDECATA
Pe fond, învederează ca, din cuprinsul cererii de chemare in judecata, si a probatoriului administrat de către reclamanta in susținerea cererii sale, rezulta ca nu sunt indeplinite cumulativ condițiile pentru atragerea răspunderii civile contractuale a paratei D. I., nefiind indeplinite condițiile art. 254 alin. 1 si ale art. 255 alin. 1 din Codul Muncii, aspecte analizate in continuare.
• Neindeplinirea in mod cumulativ a condițiilor necesare pentru atragerea răspunderii patrimoniale a paratei
Potrivit dispozițiilor art. 254 alin. 1 din Codul muncii, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a angajaților trebuie indeplinite, in mod cumulativ, urmatoarele condiții:
-calitatea de salariat a persoanei care a produs prejudiciul;
-fapta ilicita si personala a salariatului, savarsita in legătură cu munca sa;
-prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului;
-raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
-vinovatia (culpa) salariatului.
Or, in cauza nu sunt întrunite urmatoarele condiții pentru atragerea răspunderii patrimoniale, astfel cum vom demonstra in continuare.
In ceea ce privește presupusele fapte ilicite ale paratei
Astfel, dupa cum reiese din cuprinsul cererii de chemare in judecata, faptele imputate paratei constau in acordarea vizei de control financiar preventiv pe contractele subsecvente nr. 239.614/06.07.2009, nr. 239.616/28.07.2009 si nr. 239.628/06.10.2009, precum si pe toate facturile emise de SCA R. & R. aferente tuturor celor 4 contracte subsecvente, ne fiind individualizate presupusele fapte ilicite ale paratei, care sa fie savarsite in legătură cu munca acesteia.
În opinia pârâtei, reclamanta avea obligația sa indice in acțiunea introductiva care sunt acțiunile sau inacțiunile concrete savarsite de parata in legătură cu munca acesteia care sa constituie fapta ilicita a acesteia, prin care s-a cauzat prejudiciul pretins de către reclamanta.
Indicarea de către reclamanta, in cuprinsul cerererii de chemare in judecata a faptului ca parata a acordat viza de control financiar preventiv, sau identificarea paratei, in concluziile raportului de control, printre persoanele raspunzatoare cu atributii in domeniul in care s-au constatat abaterile invocate la incheierea contractelor subsecvente nr. 239.614/06.07.2009, nr. 239.616/28.07.2009 si nr. 239.628/06.10.2009, precum si mențiunea ca parata a acordat viza pe toate facturile emise de SCA R. & R. aferente tuturor celor 4 contracte subsecvente, nu echivaleaza cu individualizarea pretinselor fapte ilicite ale paratei D. I., cu atat mai mult cu cat toate aceste susțineri nu sunt dovedite in niciun fel.
In aceste condiții, nici nu se poate discuta, la acest moment, daca este indeplinita sau nu condiția referitoare la existenta faptei ilicite, in condițiile in care pretinsele fapte ilicite ale paratei D. I. nu a fost individualizate, iar dovezile in acest sens nu au fost depuse.
Cu privire la acordarea vizei de control financiar preventiv, dupa cum insasi reclamanta arata in cuprinsul acțiunii, acordul cadru de servicii nr. 140/29.04.2009 avea ca obiect prestarea serviciilor de asistenta si reprezentare juridica pe codul CPV_-8 care include si consultanta juridica, iar, ca procedura, toate aceste contracte subsecvente ajungeau la parata purtând toate vizele si semnaturile necesare si insotite de toate documentele care faceau dovada legalitatii acestora.
In aceste condiții, este evident ca parata a avut credința legitima, ca atat
contractelesubsecventenr.239.614/06.07.2009,nr.239.616/28.07.2009 si nr. 239.628/06.10.2009, cat si facturile emise de SCA R. & R. aferente tuturor celor 4 contracte subsecvente sunt legale.
Mai mult decât atat, prin reținerile raportului de control nr. 5608/25.05.2011, reluate integral prin din cererea de chemare in judecata de către reclamanta, nu este rasturnata aceasta prezumție absoluta de legalitate a faptelor imputate paratei, nefiind indeplinita in cauza condiția existentei unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, de natura a atrage raspunderea partimoniala. In plus, pretinsele fapte imputate de reclamanta ar fi putut face obiectul unei cercetări disciplinare, dar reclamanta nu a procedat in acest sens.
Concluzionând, reclamanta nu a făcut dovada faptei/faptelor prejudiciabile personale savarsita/e de către parata.
Referitor la presupusul prejudiciu
Prin prejudiciu se intelege acea modificare a patrimoniului care se realizeaza atat prin diminuarea activului, urmare a savarsirii unei fapte ilicite, sau prin creșterea pasivului. Pentru ca salariatul sa răspundă patrimonial, prejudiciul trebuie sa indeplineasca urmatoarele condiții cumulative:
a.sa fie real si actual, adica determinat pe baza unor analize economice concrete, salariatul nefiind tinut sa răspundă pentru valori pierdute din patrimoniul angajatorului din alte cauze;
b.sa fie cert, atat in ceea ce privește existenta cat si evaluarea sa; c- sa fie cauzat direct angajatorului;
d. sa fie material, condiție care rezulta din cuprinsul art. 254 din Codul muncii, unde se prevede expres ca salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legătură cu munca lor; e- sa nu fi fost reparat;
Astfel, in ceea ce privește caracterul real si actual al prejudiciului, in doctrina si jurisprudenta s-a aratat ca din actele de constatare a pagubei trebuie sa rezulte in mod neindoielnic cuantumul prejudiciului, raportat la acțiunea culpabila a fiecărui salariat.
In acest sens, considera ca cererea reclamantei nu respecta nici prevederile art. 255 alin. 1 din Codul Muncii potrivit carora atunci cand paguba a fost produsa de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecaruia se stabilește in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei.
Or, in cauza reclamanta nu a dovedit existenta unui prejudiciu real, cert si actual, din moment ce sumele solicitate sunt estimate, fara ca reclamanta sa realizeze o evaluare reala a prejudiciului.
In același sens, cuantumul răspunderii paratei D. I. nu este stabilit nici macar la nivel estimativ, rezultad, in mod clar, din cererea de chemare in judecata ca reclamanta solicita atragerea răspunderii paraților, in mod solidar, independent de masura in care fiecare dintre parați a contribuit la pretinsa producere a prejudiciului reclamantei.
In plus, modul de calcul al sumelor solicitate si modalitatea de defalcare a acestora prin raportare la documente justificative nu rezulta din niciun document depus de reclamanta. Or, in conformitate cu prevederile din Codul muncii, Întinderea prejudiciului trebuie sa fie determinata pe baza unor date economice concrete.
Prin urmare, este necesar ca prejudiciul sa se reflecte in patrimoniul societatii cu certitudine, sa fie efectiv si real, sa fie cuantificat printr-o evaluare precisa . bani determinata pe baza unor indicatori concreți si a unor date economice neindoielnice.
In consecința, solicită să se constate ca prejudiciul imputat nu îndeplinește in mod cumulativ conditiie prevăzute de lege, respectiv prejudiciul nu este real, cert si actual, existenta acestuia nefiind sigura si intinderea acestuia neputand fi stabilita in prezent.
Dupa cum a precizat si anterior, cu privire la cuantumul prejudiciului, in speța este aplicabila divizibilitatea răspunderii patrimoniale.
Potrivit art. 255 din Codul muncii, principiul incident in materia răspunderii patrimoniale este divizibilitatea răspunderii intre salariați, fiecare angajat raspunzand individual pentru fapta sa, numai in masura in care a contribuit la producerea prejudiciului, in funcție de fapta ilicita proprie si gradul de vinovăție.
Or, reclamanta CNLR nu si-a precizat in mod defalcat pretentiile, individualizandu-le raportat la pretinsele fapte ilicite ale fiecărui parat si masura in care acesta a contribuit la producerea presupusului prejudiciu, fiind imposibila determinarea acestora.
In plus, in realitate, tot cu privire la prejudiciu, menționam faptul ca plățile considerate ca fiind nelegale sunt justificate, ele reprezentând contraprestatia din partea CNLR pentru serviciile juridice realizate de avocați si legale, fiind efectuate in temeiul contractului existent intre parti, contract incheiat cu respectarea intocmai a normelor legale ce reglementează aceasta materie.
Având in vedere aceste aspecte si faptul ca solidaritatea salariaților nu este prevăzută de legislația muncii, solicită să se constate ca individualizarea prejudiciului este imposibila, impunadu-se respingerea acțiunii ca nefondata.
Referitor la raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul cauzat
Reclamanta nu face dovada nici a legăturii de cauzalitate dintre vreo pretinsa fapta culpabila a paratei si prejudiciul imputat, in materia litigiilor de munca orice dubiu profitând salariatului.
Astfel, reclamanta nu probeaza prejudiciul solicitat pe calea răspunderii patrimoniale prin elemente de determinare concrete ale pagubei si nu demostreaza ca prejudiciul este consecința directa a faptei personale si ilicite a salariatului savarsita cu vinovăție in indeplinirea obligațiilor de serviciu.
Prin urmare, nici condiția existentei unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita imputata si prejudiciul cauzat nu este demonstrata in cauza.
In ceea ce privește vinovatia
Reclamanta nu a menționat si nici nu a dovedit in niciun moment sau in vreun document in ce consta vinovatia paratei D. I.. Simpla mențiune in sensul ca aceasta a acordat viza de control financiar preventiv pe contractele subsecvente nr. 239.614/06.07.2009, nr. 239.616/28.07.2009 si nr. 239.628/06.10.2009, precum si pe toate facturile emise de SCA R. & R. aferente tuturor celor 4 contracte subsecvente nu face dovada vinovăției acesteia.
De asemenea, in niciun moment nu a idividualizat sau probat vina paratei, la savarsirea pretinselor fapte ilicite.
Dupa cum a mentionat si anterior, indicarea de către reclamanta, in cuprinsul cerererii de chemare in judecata a faptului ca parata a acordat viza de control financiar preventiv pe contractele subsecvente nr. 239.614/06.07.2009, nr. 239.616/28.07.2009 si nr. 239.628/06.10.2009, precum si pe toate facturile emise de SCA R. & R. aferente tuturor celor 4 contracte subsecvente sau identificarea paratei, in concluziile raportului de control, printre persoanele responsabile avand atributii in domeniu, nu echivaleaza cu individualizarea si probarea de către reclamanta a vinovăției paratei D. I..
Pentru toate aceste considerente, solicită să se constate ca nici condiția exercitării faptei imputate cu vinovăție nu este indeplinita in cauza.
Nu in ultimul rand, precizează faptul ca in conformitate cu dispozițiile art. 272 din Codul muncii, sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depună dovezile in apararea sa.
Pentru toate aceste motive, solicita sa se respingă acțiunea promovata de reclamanta C. NAȚIONALA „LOTERIA R.” S.A. in contradictoriu cu parata D. I. ca fiind neintemeiata.
In ceea ce privește cererea de introducere in cauza a Curții de Conturi, solicita respingerea acesteia ca fiind neintemeiata
Cererea de chemare in judecata ce face obiectul prezentului dosar este intemeiata in drept pe raspunderea patrimoniala prevăzută de art. 254 si urmatoarele din Codul Muncii.
Din analiza dispozițiilor art. 254 alin. (1) din Codul Muncii rezulta ca esența acțiunilor intemeiate pe prevederile Codului Muncii este existenta unor raporturi contractuale, intre salariat si angajator, in legătură cu munca angajatului. Prin urmare, singurele parti ce au calitate procesuala . munca sunt angajatorul si salariatul.
Participarea Curții de Conturi nu poate fi intemeiata nici pe art. 78 alin. 2 invocat de reclamanta CNLR, dispoziții ce au in vedere numai cererile de introducere in cauza formulata de instanta din oficiu, nefiind deci aplicabil in speța.
De asemenea, in ceea ce privește solicitarea de chemare in judecata a Curții de / Conturi pentru motivul ca aceasta deține toate documentele care au stat la baza emiteriii Deciziei nr. 3/2011 si aceasta este neintemeiata intrucat reclamanta poate sa solicite aplicarea dispozițiilor art. 298 C. Proc. Civ., daca este cazul.
In drept:invocă disp. art. 205 si urm. din Codul de procedura civila, art. 254, 255 si urmatoarele din Codul Muncii, art. 211 lit. c din Legea nr. 62/2011, art. 4 Legea nr. 554/2004.
Probe: inscrisuri, precum si orice alta proba concludenta si utila a cărei
Pârâta C. D. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicită ca prin hotararea ce se va pronunța sa se dispună:
Admiterea Excepției lipsei calitatii procesuale pasive a contestatoarei si respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala.
Admiterea Excepției prescripției dreptului la acțiune si respingerea acțiunii in angajarea răspunderii patrimoniale in consecința.
Suspendarea judecării cauzei in baza art. 413 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. pana la soluționarea irevocabila a dosarului nr._ aflat in faza recursului pe rolul înaltei Curți de Casație si Justitie cu prim termen la 04.02.2015.
Pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
De asemenea solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, ca urmare a desfasurarii de către Departamentul II al Curții de Conturi a României a acțiunii de verificare “controlul situatiei, evoluției si modului de administrare a patrimoniului public si privat al statului’- efectuat la C. Naționala Loteria R. SA in perioada 24.01._11, Curtea de Conturi a României a intocmit Raportul de control înregistrat sub nr. 5608/25.05.2011 in baza caruia, la 14.07.2011, a emis Decizia nr. 3/2011. 1
Din constatările echipei de control a Curții de Conturi a României rezulta ca C.N. Loteria R. S.A. a plătit in mod nejustificat si nelegal, printre altele, si suma de 622.134,26 lei pentru servicii care au excedat aprobarea Consiliului de administrație si care nu ar fi fost prevăzute in acordul cadru incheiat in 2009 cu SCA R. & R..
Astfel, prin Raportul de control mentionat mai sus Curtea de Conturi a României a constatat o . fapte cauzatoare de prejudicii savarsite de angajați ai CN Loteria R. SA in exercitarea atribuțiilor de serviciu, in cadrul Raportului de control indicând persoanele considerate a fi raspunzatoare de producerea prejudiciilor raportat la semnaturile si vizele acordate pe documentele care au stat la baza contractării serviciilor, respectiv la plata acestora.
Prin Decizia Curții de Conturi nr. 3/2011 se retine in sarcina C.N. Loteria R. S.A., printre altele, obligativitatea luării de masuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor si recuperarea acestora.
Prin cererea de chemare in judecata, formulata de C.N. Loteria R. S.A. in contradictoriu cu cele 16 persoane indicate in Raportul de control al Curții de Conturi ca fiind raspunzatoare de producerea prejudiciilor raportat la semnaturile si vizele aplicate de aceștia pe documentele care au stat la baza contractării serviciilor SCA R. & R., se solicita instantei sa se dispună angajarea răspunderii patrimoniale si obligarea paraților la plata sumei de 622.134,66 lei reprezentând prejudiciu produs C.N. Loteria R. S.A.
Este demn de remarcat precizarea reclamantei cuprinsa in Secțiunea “Motivele cererii” unde se arata ca cererea de chemare in judecata este întemeiata exclusiv pe constatările si masurile Curții de Conturi a României evidentiate in Decizia nr. 3/2011, ce au la baza Raportul de Control înregistrat sub nr. 5608/25.05.2011.
Solicită sa se dispună admiterea Excepției lipsei calitatii procesuale pasive a contestatoarei si respingerea cererii de chemare in judecata in consecința pentru urmatoarele motive:
In conformitate cu dispozițiile art. 36 teza I C.proc.civ.: “Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.”
Asa cum a statuat literatura de specialitate in problema calitatii procesuale, deoarece reclamantul este acela care delcanseaza procedura judiciara, lui ii revine obligația de a justifica atat calitatea sa procesuala cat si calitatea procesuala a paratului.
Conform susținerilor reclamantei, preluate de reclamanta in integralitate din Raportul de control al Curții de Conturi înregistrat sub nr. 5608/25.05.2011 fara a fi analizate in prealabil si individualizate, prejudiciul in cuantum de 622.134,26 lei reprezintă suma totala rezultata din plata serviciilor aferente unor contracte subsecvente Acordului -cadru nr. 140/29.04.2009 incheiat de CN Loteria R. SA cu SCA R. & R., respectiv:
-386.951,16 lei aferenta Contractului subsecvent nr. 239.601/22.05.2009;
-149.162,67 lei aferenta Contractului subsecvent nr. 239.614/06.07.2009;
-42.433,94 lei aferenta Contractului subsecvent nr. 239.616/28.07.2009;
-43.586,49 lei aferenta Contractului subsecvent nr. 239.628/06.10.2009.
In speța, asa cum rezulta din Raportul Curții de Conturi, pârâta C. D. sunt enumerata in lista persoanelor considerate ca fiind raspunzatoare “cu atributii in domeniu” (filele 147-149 din Raportul de Control) pentru faptul ca CN Loteria R. SA a efectuat plați către SCA R. & R. pentru servicii care nu au fost prevăzute in acordul cadrul incheiat in 2009.
Se retine in Raportul de Control al Curții de Conturi ca pârâta, in calitate de Sef Birou Formare Profesionala, am acordat o viza de certificare pe Contractul subsecvent nr. 239.628/06.10.2009 incheiat pentru consultanta cu privire la încetarea contractelor de mandat, precum si cu privire la posibilitatea de utilizare a contractului de franciza pentru exploatare pariuri in cota fixa in agențiile mandatare.
Motivul pentru care pârâta a trebuit sa acord respectiva viza doar pe Contractul subsecvent nr. 239.628/06.10.2009, pe langa semnaturile celorlalți Șefi de servicii si directori din cadrul Companiei, a fost acela ca obiectul auditului juridic il constituia incetarea contractelor de mandat si incheierea de contracte individuale de munca cu toti angajații CN Loteria R. SA, iar contractele de mandat erau gestionate de Departamentul Resurse Umane si Politici in cadrul caruia funcționa si Biroul de Formare Profesionala.
Viza contestatoarei a fost acordata pe un singur Contract si doar in baza Referatului Departamentului Juridic nr. 8611/05.10.2009 inregistrat la Cabinet CNLR SA sub nr._/0510.2009 precum si a Notei de fundamentare nr._/09.04.2009 emisa de Departamentul Juridic, aprobata, in prealabil de Directorul General al Companiei si Avizata de Departamentul Economic prin Director executiv.
Asa cum reiese din atat din Contractul individual de munca cat si din Fisa Postului pentru Funcția de Sef Birou Formare Profesionala, pârâta nu dețin si nu pot exercita prerogative si atribuții de control cu privire la alte activitati in afara celor de organizare si coordonare a cursurilor de pregătire si perfecționare profesionala a salariaților CN Loteria R. SA.
Prin indicarea pretențiilor sale, precum si a împrejurărilor de fapt si de drept pe care se bazeaza aceaste pretentii, reclamantul este obligat, conform dispozițiilor art. 194 si urm. C.proc.civ., sa justifice indreptatirea pe care o are de a introduce cererea impotriva unui anumit parat.
In speța, prin cererea introductiva, reclamanta nu justifica cu motive de fapt sau de drept numirea contestatoarei ca parata in prezenta cauza si nici nu demonstrează raportul juridic obligational dedus judecații.
Astfel, in nici un inscris depus in probatiune de reclamanta nu se tinde la dovedirea legăturii contestatoarei cu prejudiciul de 622.134,26 lei, simpla enumerare a subscrisei . alte 15 persoane nefiind de natura sa imi confere calitate procesuala pasiva . stabilire a răspunderii patrimoniale.
Pentru toate aceste considerente solicita sa se dispună admiterea Excepției lipsei calitatii procesuale pasive a contestatoarei si respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala
Solicita admiterea Excepției prescripției dreptului la acțiune si respingerea acțiunii pentru urmatoarele motive:
In conformitate cu dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii: “Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.”
Mai mult, dispozițiile art. 210 coroborat cu prevederile art. 211 lit. c din Legea nr. 62/2011 stabilesc in mod imperativ faptul ca cererile privind conflicte individuale de munca adresate instantelor judecătorești referitoare la plata despăgubirilor pentru pagube cauzate pot fi formulate in termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
In speța, solicita sa se constate ca fata de momentul inregistrarii cererii de chemare in judecata (03.07.2014) raportat (1) fie la momentul acordarii de către pârâta a vizei de certificare pe Contractul subsecvent nr. 239.628/06.10.2009 in anul 2009 sau (2) chiar raportat la momentul achitarii contravalorii serviciilor aferente acestui Contract in anul 2010, termenul de 3 ani in care reclamanta putea sa isi exercite dreptul material Ia acțiune a fost depășit.
Pentru toate aceste considerente solicitam sa dispuneți admiterea Excepției prescripției dreptului la acțiune si respingerea acțiunii in angajarea răspunderii patrimoniale in consecința.
Solicita sa se dispună suspendarea judecării cauzei in baza art. 413 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. pana Ia soluționarea irevocabila a dosarului nr._ aflat in faza recursului pe rolul înaltei Curți de Casație si Justitie pentru urmatoarele motive:
In conformitate cu dispozițiile art. 413 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ.: “Instanța poate suspenda judecata: când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecăți”
Prin cererea introductiva reclamanta arata ca împotriva Deciziei 3/2011 a Curții de Conturi a României CN Loteria R. SA a formulat contestatie înregistrata pe rolul Curții de Apel - Secția C. Administrativ si Fiscal sub nr._, iar la data de 19.07.2013, prin Sentinta nr. 2300 instanta de fond a admis in parte acțiunea principala a CN Loteria R. SA dispunând anularea unor masuri cuprinse in Decizia nr. 3/2011.
Împotriva Sentintei Curții de Apel București nr. 2300/19.07.2013 s-a declarat recurs atat de către CN Loteria R. SA cat si de către SCA R. & R., dosarul fiind inregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație si Justitie - Secția C. Administrativ si Fiscal cu prim termen de judecatat la 04.02.2015.
Având in vedere ca obiectul contestatiei formulate de CN Loteria R. SA impotriva Deciziei nr. 3/2011, il constituie si masurile de recuperare a sumei de 622.134,26 lei dispuse de Curtea de Conturi a României, acestea reprezentând singurul motiv pentru înregistrarea cererii de chemare in judecata ce face obiectul prezentei cauze, consideram ca cele doua dosare sunt ..
F. de aceste considerente solicita sa se constate faptul ca este esențial ca înalta Curte de Casație si Justitie sa se pronunțe cu privire la legalitatea masurilor dispuse de Curtea de Conturi prin Decizia nr. 3/2011, inainte de a se trece la soluționarea prezentei cauze.
In consecința, solicita sa se dispună suspendarea judecării cauzei in baza art. 413 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. pana la soluționarea irevocabila a dosarului nr._ aflat in faza recursului pe rolul înaltei Curți de Casație si Justitie.
Pe fond, solicita respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata pentru urmatoarele motive:
Din analiza prevederilor art. 254 Codul muncii, pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită si personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa. prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită si prejudiciu, vinovăția salariatului.
D. îndeplinirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială, iar lipsa uneia dintre condițiile enumerate înlătură această răspundere.
In practica de specialitate, in spete avand ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale a unor angajați in urma prejudiciului indicat . control al Curții de Conturi Curtea de Apel București in mod judicios a retinut ca in temeiul art. 272 Codul muncii, angajatorul este cel care trebuie să dovedească ce sarcini de serviciu avea salariatul, sarcini a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare au creat prejudiciul respectiv.
Din înscrisurile depuse la dosar sau chiar din susținerile reclamantei cuprinse in cererea introductiva nu rezultă care este prejudiciul imputat fiecărui pârât, având în vedere că răspunderea patrimonială a salariaților nu este o răspundere solidară, ci în situația de față vorbim de o răspundere conjunctă, care presupune antrenarea răspunderii individuale a fiecăreia dintre persoanele care au concurat, prin fapte culpabile, la producerea prejudiciului unic.
Față de aceste considerente, solicita instanței sa constate că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, nefacându-se dovada faptei ilicite a contestatoarei prin raportare la obligațiile de serviciu cuprinse in Contractul individual de munca si Fisa Postului, si de asemenea nu se face dovada prejudiciului ce i se impută fiecăruia dintre 16 pârâți.
Asa cum reiese din cererea introductiva, reclamanta a interpretat in mod eronat instrucțiunile Curții de Conturi in sensul ca in vederea recuperării prejudiciului ar fi fost obligata sa acționeze in judecata persoanele indicate in Raportul de control.
In concret la pag. 9 din Decizia nr. 3/2011 se arata ca trebuie “aplicate masuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor si recuperarea acestora”, iar la pag. 10 din aceeași Decizie, cu referire la suma de 622.134,26 lei se dispune “luarea masurilor de recuperare de la persoanele raspunzatoare”.
Este demn de remarcat ca din Decizia nr. 3/2011 a Curții de Conturi reiese faptul ca reclamanta ar fi trebuit, in prealabil, sa procedeze conform normelor interne la sesizarea Serviciului Control Financiar de Gestiune din cadrul Companiei si, eventual, sa procedeze la constituirea unei Comisii de disciplina, la efectuarea unei anchete in interiorul Companiei, eforturi concretizate prin stabilirea intinderii prejudiciilor si a persoanelor raspunzatoare.
Asa cum se arata in Raportul de Control al Curții de Conturi ca pârâta, in calitate de Sef Birou Formare Profesionala, am acordat o viza de certificare pe Contractul subsecvent nr. 239.628/06.10.2009 incheiat pentru consultanta cu privire Ia încetarea contractelor de mandat, precum si cu privire la posibilitatea de utilizare a contractului de franciza pentru exploatare pariuri in cota fixa in agențiile mandatare.
Conform Paragrafului 8 lit. d) aflate la pag. 8 in Decizia nr. 3/2011, Curtea de Conturi a României decide in sarcina CN Loteria R. SA luarea măsurii renunțării la contractele de mandat si încheierea de contracte individuale de munca, cu excepția directorului general.
In fapt CN Loteria R. SA a pus in aplicare masura dispusa de Curtea de Conturi prin implementarea Raportului de audit juridic întocmit pe aceasta problematica de SCA R. & R. in temeiul Contractului subsecvent nr. 239.628/06.10.2009.
Este deci vădit inoportun si nelegal sa se pretindă ca s-ar fi cauzat vreun prejudiciu reclamantei in masura in care serviciile contractate au avut un efect juridic aflat in concordanta cu recomandările Curții de Conturi a României.
Pârâta arată ca și-a exercitat in mod corect si legal atributiile de serviciu prin aplicarea vizei de certificare pe Contractul subsecvent nr. 239.628/06.10.2009 deoarece posibilitatea efectuării serviciilor contractate a fost analizata in baza Referatului Departamentului Juridic nr. 8611/05.10.2009 si propusa prin Nota de fundamentare a Departamentului Juridic înregistrata sub nr._/09.04.2009, iar pârâta, in concordanta cu atributiile de serviciu cuprinse in fisa postului, m-am raportat doar acest document care a fost aprobat, in prealabil, de Directorul General al Companiei si Avizat de Departamentul Economic prin Director executiv.
In speța, fata de pârâtă, reclamanta nu face dovada faptei ilicite si nici nu indica prejudiciul imputabil in raport de atributiile de serviciu cuprinse in Contractul Individual de munca si de Fisa postului.
In condițiile in care fapta salariatului prin care se produce un prejudiciu angajatorului poate fi calificata ca fiind ilicita numai prin prisma obligațiilor de serviciu, iar, in cauza, reclamanta nu a făcut dovada nerespectarii dispozițiilor legale de către pârâta in exercitarea atribuțiilor de serviciu cu prilejul avizarii si certificării Contractului subsecvent nr. 239.628/06.10.2009, ori a incalcarii vreunei obligații rezultând din lege, Contractul individual de munca sau Fisa Postului, va solicitam sa constatati ca nu se poate retine in sarcina contestatoarei savarsirea unor fapte cu caracter ilicit care sa justifice antrenarea răspunderii patrimoniale.
F. de motivele de fapt si de drept din cererea introductiva, precum si raportat la probele prezentate de reclamanta in susținerea acestora, va solicit sa constatati ca nu sunt îndeplinite și cerințele privitoare la culpă și legătura de cauzalitate aceste condiții esențiale nerezultand din materialitatea faptelor prezentate, ori din natura atribuțiilor de serviciu ale pârâtei.
Pentru toate aceste considerente solicită ca prin hotararea ce se va pronunța să se dispună:
Admiterea Excepției lipsei calitatii procesuale pasive a contestatoarei si respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala.
Admiterea Excepției prescripției dreptului la acțiune si respingerea acțiunii in angajarea răspunderii patrimoniale in consecința.
Suspendarea judecării cauzei in baza art. 413 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. pana la soluționarea irevocabila a dosarului nr._ aflat in faza recursului pe rolul înaltei Curți de Casație si Justitie cu prim termen la 04.02.2015.
Pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
De asemenea solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
Secția aVIII-a C onflicte de Muncă si Asigurări Sociale Dosar nr._
Pestisartu C., in temeiul art.205 si următoarele din Codul de procedură civilă, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă prin invocarea excepției lipsei procedurii prealabile, excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei si pe fond ca neîntemeiată, nelegală si nefondată, cu obligarea reclamantei la suportarea tuturor cheltuielilor de judecata.
În motivare arată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de C.N.Loteria Română S.A. si înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a în contradictoriu cu pârâta în solidar cu alti 15 pârâți, toti având calitatea de salariați ai reclamantei, aceasta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 622.134,26 lei reprezentând prejudiciu cauzat în conformitate cu art.254 Codul Muncii precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Acțiunea are la bază controlul situatiei evoluției si modului de administrare al patrimoniului public si privat al statului pentru anul 2010, în urma căruia s-a întocmit Raportul de control privind controlul situatiei evoluției si modului de administrare a patrimoniului public si privat al statului la C.N.Loteria Română S.A., înregistrat sub nr.5608/25.05.2011, sens în care Curtea de Conturi a României a emis Decizia nr.3/2011. Prin cele două documente emise de Curtea de Conturi s-a constat o . fapte cauzatoare de prejudicii săvârsite de pârâții din prezentul dosar în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Reclamanta susține la pct. 1 al cererii de chemare în judecată că datorită pârâților s-a plătit nejustificat si nelegal suma de 622.134.26 lei pentru servicii juridice care nu au fost prevăzute în Acordul cadru nr. 140/2009, încheiat între reclamantă si SCA R.&R..
Cererea de chemare în judecată este inadmisibilă:
Excepția procedurii prealabile prin coroborarea prevederilor art. 251 cu art. 254 alin 3 Codul muncii, coroborat cu art. 193 Cod procedură civilă.
Conform prevederilor legale mai sus mentionate reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă înainte de declanșarea acțiunii în angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților pentru prejudiciul cauzat în legătură cu atributiile de serviciu.
Pentru aceste considerente solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În conformitate cu art.268 alin 1 lit.c din Codul Muncii termenul de prescripție al dreptului material la acțiune privind răspunderea patrimonială este cel de trei ani. Dacă coroborăm prevederile Codului Muncii cu prevederile legale în domeniul prescripției deducem ca prescripția are două momente de la care poate să curgă respectiv:
a)începe să curgă de la data producerii prejudiciului, dată care in situatia dosarului de fată pentru contractul subsecvent nr._ este data de 06.07.2009, iar pentru contractul subsecvent nr._ este data de 28.07.2009. Având în vedere acest moment al calculării termenului de prescripție, dreptul la acțiune al reclamantei s-a prescris de la data de 01.08.2012, acțiunea fiind înregistrată la reclamantă cu nr. 3592/02.07.2014 iar la dosarul cauzei in data de 03.07.2014.
b)începutul curgerii termenului de prescripție de 3 ani pentru recuperarea pagubelor pricinuite de salariat este cel târziu momentul la care angajatorul ar fi trebuit să cunoască paguba, putând lua în considerare si în această situatie două momente de la care putem calcula începutul termenului de prescriptive:
-potrivit prevederilor fiscale, momentul prescripției nu poate începe mai devreme de data de 1 ianuarie a anului următor fată de cel în care s-a produs prejudiciul, ceea ce înseamnă că începutul prescripției poate fi considerată data de 01.01.2010;
-potrivit susținerilor din acțiunea reclamantei de la pag. 3, Raportul de control privind controlul situatiei, evoluției si modului de administrare a patrimoniului public si privat al statului la C.N.Loteria Română S.A. a fost înregistrat sub nr. 5608/25.05.2011, aceasta fiind data la care angajatorul a cunoscut fapta si pe cei responsabili, dată de la care curge prescripția.
Reglementările cu privire la prescripție sunt de strictă interpretare si anume, trei ani de la data săvârsirii faptei sau cel mai târziu momentul la care angajatorul trebuia să cunoască paguba si anume data de 01.01.2010 sau 25.05.2011, nefiind specificat în nici o reglementare legală că termenul de prescripție se calculează de la data documentului prin care se dispun măsuri ca urmare a unui control.
Pentru toate motivele sustinute mai sus cu privire la excepțiile ridicate, solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
In cazul în care se respinge excepțiile sau le veti uni cu fondul, solicităm respingerea acțiunii ca neîntemeiată, nelegală si nefondată fată de probatoriul depus de reclamantă în susținerea acțiunii. Acțiune neintemeiata, nelegala si nefondata.
In conformitate cu dispozițiile art.272 din Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, orice dubiu în probatoriul administrat profitând salariatului. Din lecturarea cererii de chemare în judecată nu rezultă mai multe aspecte esențiale ce ar trebui demonstrate si probate de reclamantă pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților, aspecte pe care le vom analiza în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 254 din Codul Muncii pentru atragerea răspunderii patrimoniale a angajaților trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:
1.calitatea de salariat a persoanei care a produs prejudiciul;
2.fapta ilicită si personală a salariatului, săvârsită în legătură cu muncasa;
3.prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului;
4.raportul de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu;
5.vinovatia (culpa) salariatului.
1.Calitatea de salariat a persoanei care a produs prejudiciul
Ca trăsătură de bază. răspunderea patrimonială este o răspundere contractuală care are la bază un contract individual de muncă, nefiind obligați să răspundă patrimonial cei cu contract de mandat. Este o răspundere individuală, iar o eventuală răspundere solidară conjunctă, subsidiară este prevăzută expres de normele juridice.
Reclamanta susține că pârâta își angajează răspunderea pentru nerespectarea prevederilor contractului de muncă individual, fisa postului, contractul colectiv de muncă, regulamentul de organizare si funcționare al C.N.Loteria Română S.A., regulamentul intern dar nu însoteste cererea de chemare în judecată cu documentele de care face vorbire.
Pârâta fiind legată de clauza de confidențialitate si de clauza secretului de serviciu nu pot depune în apărarea mea si nici folosi documentele pe care reclamanta cu rea credință nu le-a depus în susținerea acțiunii, fiindu-i astfel îngrădit dreptul la apărare, motiv pentru care solicit instantei să oblige reclamanta să depună la dosarul cauzei toate documentele care stau la baza susținerii cererii de chemare în judecată.
.Fapta ilicită si personală a salariatului, săvârsită în legătură cu munca sa
Fapta salariatului prin care aduce un prejudiciu angajatorului se consideră a fi ilicită în măsura în care salariatul nu îsi respectă obligațiile de serviciu, astfel cum rezultă din contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, regulamentul intern sau fisa postului. Mai mult decât atât, antrenarea răspunderii se poate realiza doar în măsura în care angajatorul indică si dovedește ce sarcini de serviciu avea salariatul, sarcini a căror îndeplinire necorespunzătoare a creat un prejudiciu în patrimoniul companiei.
Asa cum reiese din cererea de chemare în judecată, faptele imputate pârâților sunt, în esență aceleași, desi funcțiile si atributiile fiecărui salariat în parte au caracter de unicitate, fiind deci inadmisibil ca faptele ilicite să fie pentru toti parații, identice. în acest context, fapta ilicita nu a fost individualizată fată de fiecare pârât în parte, existenta oricărui dubiu profitând angajaților si echivalând practic cu nedemonstrarea faptei ilicite ca element al răspunderii patrimoniale.
Prin nedepunerea documentelor mai sus mentionate, reclamanta nu a făcut dovada unei fapte ilicite săvârsite de pârâta în legătură cu munca sa.
Mai mult individualizarea faptei ilicite presupune ca atributiile aferente fiecărui salariat să fie bine definite astfel încât să nu existe nici un dubiu sub aspectul existentei întinderii acestor atributii si a domeniului de activitate al salariatului.
Cu privire la fapta ilicită pretinsă de reclamantă, săvârsită de pârâta, singura mențiune este la pag.6 din acțiune “P. C.-economist, care a acordat viza de certificare în privința realitătii, regularității si legalitătii pe contractele subsecvente nr._/2009 si_/2009, respectiv care a semnat adresa prin care s-a solicitat încheierea contractului subsecvent nr._/2009” nedepunând la dosarul cauzei contractele si adresa de care face vorbire. învederăm instantei că la pag. 4 a cererii de chemare în judecată insasi reclamanta precizează că a fost transmisă către trei case de avocatură Cererea de oferta nr.956/2009 prin care s-a precizat obiectul achiziției si anume "prestarea de servicii de asistentă si reprezentare juridică”, fiind alocat codul CPV_-8 care include si consultanta juridică, astfel încălcându-se aprobarea dată de Consiliul de Administrație din data de 13.03.2009, susțineri eronate si nefondate deoarece Consiliul de Administrație a aprobat achiziția:
-serviciilor de audit juridic al companiei
-servicii de evaluare economică a companiei
-servicii de asistentă si reprezentare juridică, document pe care reclamanta nu l-a depus la dosarul cauzei.
În literatura de specialitate precum si în practică - servicii de audit - reprezintă verificarea situației unei societăți comerciale la un moment dat, făcută de o persoană fizică sau juridică competentă, denumită auditor, verificare ce se încheie cu un raport către persoana sau organul care a numit auditorul, prin care se certifică situația supusă verificării. Auditul poate fi financiar contabil, fiscal, juridic, de marketing.
La o verificare pe site-ul Ministerului de Finanțe am găsit urmatoarea explicație cu privire la auditul juridic:
Obiectivele misiunii
Obiectivele misiunii de audit intern privind activitatea juridică, stabilite prin Planul de audit pot fi următoarele, având caracter de posibilitate pentru completare (enunciativ) de către auditorul public intern:
•redactarea cererilor de chemare în judecată, de exercitare a căilor de atac, modificarea, renunțarea la pretentii si căi de atac;
•reprezentarea si apararea intereselor persoanei juridice în fata organelor administrației de stat, a instantelor judecătorești, a altor organe cu caracter jurisdictional, precum si în cadrul oricărei proceduri prevăzute de lege, în baza delegației date de conducerea persoanei juridice;
•participarea la negocierea de înțelegeri internaționale privind domeniul de activitate în care funcționează sau, după caz, avizarea de astfel de înțelegeri;
•obținerea titlurilor executorii;
•modul de urmărire, semnalare si transmitere către organele de conducere, unitătile din subordine, serviciile interesate sau angajații cu atributii specifice a noilor acte normative apărute si informarea - prelucrarea atribuțiilor ce le revin din acestea;
•evidenta, structurarea si arhivarea actelor normative;
•contributia adusă prin întreaga activitate la asigurarea respectării legii, apărarea proprietatii publice sau private a statului aflate în administrarea institutiei publice si a unitătilor din subordine, precum si gospodărirea mijloacelor materiale si financiare din patrimoniu;
•semnalarea către organele competente a cazurilor de aplicare neuniformă a actelor normative si propunerile corespunzătoare făcute pentru remedierea acestor cazuri/situatii;
•asigurarea consultantei juridice către structurile entitătii, precum si unitătilor publice din subordine;
•organizarea, planificarea si raportarea activitatii juridice;
•sistemul de gestionare a dosarelor cauzelor la care entitatea este parte (înregistrare, repartizare, constituire si urmărire);
•modalitatile de analiză a cauzelor care au determinat respingerea în instantă a acțiunilor formulate;
•declanșarea falimentului în vederea recuperării debitelor;
•sistemul informatic;
•arhivarea dosarelor;
•modul de avizare a actelor care pot angaja răspunderea patrimonială a persoanei juridice, precum si al oricăror alte acte care produc efecte juridice;
•participarea la comisia de coordonare a activitatii de privatizare;
•participarea la negocierea ti încheierea contractelor.
O etapa importantă în pregătirea misiunii de audit public intern este procedura analizei riscurilor, materializată prin documentul de lucru „Identificarea riscurilor”, astfel dupa cum se poate observa din „Ghidul practic, misiunea de audit intern privind activitatea juridică” .
Astfel, s-au analizat ca obiective ale misiunii de audit intern privind activitatea juridică:
1.organizarea, planificarea si raportarea activitătii juridice;
2.sistemul de gestionare a dosarelor cauzelor la care entitatea este parte (înregistrare, repartizare, constituire si urmărire);
3.reprezentarea entitătii în instantele de judecată;
4.modalitățile de analiză a cauzelor care au determinat respingerea în instantă a acțiunilor formulate;
5.investirea hotărârilor judecătorești si solicitarea punerii lor în aplicare de către organul de executare;
6.declanșarea falimentului în vederea recuperării debitelor;
7.sistemul informatic;
8.arhivarea dosarelor.
Ceea ce înseamnă, ținând cont de aprobarea data de Consiliul de Administrație că sunt cuprinse si serviciile de consultantă juridică.
Asistenta juridică poate fi definită ca activitatea profesională desfaturată de avocați în scopul promovării si apărării drepturilor, libertăților si intereselor legitime a persoanelor juridice si fizice de drept public si privat, constând în:
a)consultatii si cereri cu caracter juridic;
b)asistentă si reprezentare juridică în fata instantelor judecătorești a organelor de urmărire penală a autoritătilor cu atributii jurisdictionale, a notarilor publici, a executorilor judecătorești, a organelor administrației publice si a institutiilor, a altor persoane juridice în condițiile legii;
c)redactarea de acte juridice, atestarea identitătii părților a conținutului si a datei actelor;
d)asistarea si reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în fata altor autorităti publice.
Din cele mentionate mai sus luând în considerare si susținerile din cererea de chemare în judecată, reclamanta nu răstoarnă prezumția absolută de legalitate a faptelor ce le impută salariaților, nefiind îndeplinită în cauză condiția existentei unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii de natură de a atrage răspunderea patrimonială a pârâtei care a semnat adresa prin care s-a solicitat încheierea unui contract subsecvent ce are ca obiect “participarea si emiterea de rapoarte cu privire la negocierea contractelor încheiate de C.N. Loteria Română
S.A cu Intracom S.A., Intralot S.A. si Lotrom S.A.” si am aplicat viza de certificare în privința realitătii, regularității si legalitătii pe acest contract precum si pe contractul subsecvent nr._/2009 ce a avut ca obiect “acordarea de consultantă cu privire la posibilitatea încheierii unui contract cu Loteria Spania si incheierea Memorandum de intentie” obiecte ce sunt prevăzute in Acordul cadru nr. 140/2009 care a fost semnat în conformitate cu aprobarea dată de Consiliul de Administrație în data de 13.03.2009.
De asemenea, reclamanta nu a dovedit ce sarcini de serviciu din fisa postului au fost încălcate sau nerespectate de pârâtă, ci doar s-a rezumat la a extrage concluziile din Raportul Curții de Conturi.
Pe cale de consecință, solicită să respingă ca neîntemeiată, nelegală si nefondată angajarea răspunderii patrimoniale, asa cum este prevăzută de lege si îndreptată împotriva pârâtei P. C., nefîind îndeplinită condiția cu privire la fapta ilicită si personală a salariatului săvârsită în legătură cu munca sa.
Prejudiciul cauzat în patrimoniul angajatorului
Prin prejudiciu se înțelege acea modificare a patrimoniului care se realizează atât prin diminuarea activului, urmare a săvârsirii unei fapte ilicite sau prin creșterea pasivului. Pentru ca salariatul să răspundă patrimonial, prejudiciul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
a.să fie real si actual, adică determinat pe baza unor analize economice concrete, salariatul nefiind tinut să răspundă pentru valori pierdute din patrimoniul angajatorului din alte cauze;
b.să fie cert, atât în ceea ce privește existenta cât si evaluarea sa;
c.să fie cauzat direct angajatorului;
d.să fie material, condiție care rezultă din cuprinsul art. 254 din Codul Muncii, unde se prevede expres că salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legătură cu munca lor;
e.să nu fi fost reparat
Astfel, în ceea ce privește caracterul real si actual al prejudiciului, în doctrină si jurisprudentă s-a arătat că din actele de constatare a pagubei trebuie să rezulte în mod neîndoielnic cuantumul prejudiciului, raportat la acțiunea culpabilă a fiecărui salariat. Totodată, este necesar ca prejudiciul să se reflecte în patrimoniul societătii cu certitudine, să fie efectiv si real. să fie cuantificat printr-o evaluare precisă . bani determinată pe baza unor indicatori concreți si a unor date economice neîndoielnice.
În speță, pentru a vorbi despre existenta unui prejudiciu trebuie ca acesta să se reflecte în patrimoniul C.N. Loteria Română S.A. cu certitudine, ceea ce înseamnă că întinderea lui trebuie să fie determinată pe baza unor date economice concrete.
Potrivit Legii nr.82/1992 si Ordinului nr.2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, pentru pagubele constatate în gestiune răspund persoanele vinovate.
Reclamanta nu a depus niciun document din care să rezulte înregistrarea prejudiciului în contabilitate, motiv pentru care nu se poate retine că acesta îndeplinește condiția de certitudine prevăzută de lege, singurele documente depuse fiind raportul si decizia Curții de Conturi.
În consecință, prejudiciul nu este real, cert si actual, existenta acestuia nefiind sigură si întinderea acestuia neputând fi stabilită în prezent.
Ținând cont de considerentele expuse mai sus, se constata ca prejudiciul imputat nu îndeplinește în mod cumulativ condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art.255 din Codul Muncii, principiul incident în materia răspunderii patrimoniale este divizibilitatea răspunderii între salariați, fiecare angajat răspunzând individual pentru fapta sa, numai în măsura în care a contribuit la producerea prejudiciului, în funcție de fapta ilicită proprie si gradul de vinovăție.
Ori, reclamanta nu si-a precizat în mod defalcat pretentiile, individualizându-le raportat la pretinsele fapte ilicite ale fiecărui pârât si măsura în care acesta a contribuit la producerea presupusului prejudiciu, fiind imposibilă determinarea acestora.
Pe cale de consecință, fată de cele arătate, solicită să se respingă ca neintemeiată, nelegală si nefondată angajarea răspunderii patrimoniale asa cum este prevăzută de lege si îndreptată împotriva pârâtei P. C., nefiind îndeplinită condiția cu privire la existenta prejudiciului material suportat de angajator.
Raportul de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu
Reclamanta nu face dovada nici a legăturii de cauzalitate dintre vreo presupusă faptă culpabilă si prejudiciul imputat, în materia litigiilor de muncă orice dubiu profitând salariatului.
Astfel, reclamanta nu a probat prejudiciul solicitat pe calea răspunderii patrimoniale prin elemente de determinare concretă a pagubei si nu demonstrează că prejudiciul este consecința directă a faptei personale si ilicite a pârâtei săvârsită în îndeplinirea obligațiilor de serviciu.
Pe cale de consecință, fată de cele arătate, solicită să se respingă ca neîntemeiată, nelegală si nefondată angajarea răspunderii patrimoniale asa cum este prevăzută de lege si îndreptată împotriva pârâtei P. C., nefiind îndeplinită condiția cu privire la raportul de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu.
Vinovăția
Ține să precizeze faptul că, asa cum rezultă din contextul materiei, pentru antrenarea răspunderii patrimoniale împotriva salariatului trebuie ca salariatul să se facă vinovat de o încălcare a atribuțiilor de serviciu ce conduce la prejudicierea angajatorului, iar pentru a retine vinovăția salariatului trebuie analizat concret fapta si împrejurările în care a fost săvârsită, în raport de atributiile de serviciu ale salariatului, pentru a putea constata dacă poate fi retinută vreo culpă a salariatului în producerea pagubei. Mai mult vinovăția salariatului putând fi înlăturată dacă există o cauză exoneratoare de răspundere.
Reclamanta nu a dovedit vinovăția pârâtei menționând ca temei al răspunderii patrimoniale aceleași fapte pentru toti pârâții, nu a arătat care este forma vinovăției, incidența cu privire la pârâta si nu a administrat nicio probă cu privire la acest aspect. Simpla mențiune preluată din raportul Curții de conturi nu face dovada vinovăției.
Conform documentelor mentionate de reclamantă prin care se încearcă angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei pentru nerespectarea obligațiilor de serviciu învederez instantei urmatoarele aspecte:
1.obligația contractuală de a solicita rapoarte de specialitate cu privire la desfasurarea optimă în condiții de legalitate a semnării, derulării, modificării, încetării unor contracte comerciale în care reclamanta este parte, acest aspect neputând fi retinut în sarcina mea ca o încălcare a atribuțiilor de serviciu.
2.acordarea vizei de certificare în privința realitătii, regularității si legalitătii în situatia de fată pe contracte subsecvente prin aplicarea ștampilei emise în acest scop mă obliga în verificarea următoarelor documente: acordul cadru, contractul subsecvent si nota de fundamentare sau referatul emis de serviciile specializate cu privire la necesitatea încheierii contractului subsecvent, verificări pe care le-am efectuat corect, legal si cu bună credință.
Pe cale de consecință, fată de cele arătate, solicită să respingă ca neîntemeiată, nelegală si nefondată angajarea răspunderii patrimoniale asa cum este prevăzută de lege si îndreptată împotriva pârâtei P. C., nefiind îndeplinită condiția cu privire la vinovăție (culpă).
Fată de cele arătate mai sus, solicită să respinsă acțiunea în răspundere patrimonială ca neîntemeiată. nelegală si nefondată. întrucât reclamanta a ignorat respectarea prevederilor legale si prin niciun document depus la dosar nu a tinut cont, nu a respectat si nu a probat sau dovedit întocmai îndeplinirea trăsăturilor si condițiilor cumulative a răspunderii patrimoniale.
Ținând cont că prezenta întâmpinare este bazată pe reglementări juridice si nu si pe probatoriul administrat de reclamantă în susținerea acțiunii cu incalcarea prevederilor art. 194 coroborat cu art. 150 Cod de Procedura Civila, ne rezervăm dreptul procedural de a ne completa apărarea dupa ce instanta obligă reclamanta să depună la dosarul cauzei toate documentele de care face vorbire în acțiunea care face obiectul prezentului dosar.
In probațiune solicită proba cu:înscrisuri prin obligarea de către instantă a reclamantei să depună la dosarul cauzei toate documentele de care face vorbire în acțiune precum si întregul dosar de personal al pârâtei în vederea individualizării răspunderii,interogatoriu.
În drept: invocă dispozițiile art.205, art. 194 lit.e coroborat cu art. 150 Cod de Procedura Civila, art.2500 si următoarele Cod civil, Codul Muncii, legea 51/1995
Pârâta P. C., in temeiul art.205 si următoarele din Cod procedură civilă a formulat întâmpinare la cererea de introducere în cauză a Curții de Conturi a României, prin care solicită respingerea cererii ca netemeinică si nelegală.
În motivare a arătat următoarele.
În fapt reclamanta solicită instantei introducerea în cauză a Curții de Conturi a României motivat că ar deține în integralitate toate documentele care au stat la baza emiterii Deciziei nr.3/2011 prin care au fost identificate faptele si persoanele răspunzătoare de prejudicierea reclamantei.
Onorată instantă documentele care au stat la baza Raportului si Deciziei Curții de Conturi sunt în posesia reclamantei si nicidecum în posesia Curții de Conturi, aceasta le-a avut numai pe perioada controlului efectuat reclamantei.
In drept reclamanta îsi întemeiază cererea pe prevederile art.78 alin 2 cod procedură civilă care sunt de strictă interpretare oferind posibilitatea judecătorului ca din oficiu, când raportul juridic dedus judecății o impune să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane nepermițând părților să facă o cerere de introducere în cauză a altor persoane, deci solicitarea reclamantei nu are susținere pe întemeierea în drept.
Pentru cele mentionate mai sus solicită respingerea cererii ca nelegală si nefondată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.205 si art.78 alin 2 Cod de Procedura Civila.
Pârâta B. C., a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicita:
Chestiuni prealabile
In temeiul dispozițiilor prevăzute de art.194 alin. 1 lit.e c.pr.civ. si fata de faptul ca prin adresa de comunicare s-a atașat cererii de chemare in judecata doar decizia nr.3/2011 emisa de Curtea de Conturi, invoca faptul ca reclamanta nu a comunicat dovezile pe care se sprijină pretentiile sale, desi in cuprinsul cererii de chemare in judecata se face vorbire despre existenta altor inscrisuri. În aceste condiții, își rezerva dreptul de a solicita completarea probatoriului, in condițiile prevăzute de art.205 alin.2 lit.d c.pr.civ., in masura
comunicării tuturor dovezilor.
2)- Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta solicita obligarea paratei B. C. la plata sumei de 622.134,26 lei, reprezentând prejudiciu, a laturi de fostul director general si atti foști directori executivi, far a insa a depune la dosarul cauzei hotararea Adunării Generale a Acționarilor din care sa rezulte nașterea dreptului ia formularea unei astfel de acțiuni.
Menționează faptul ca, potrivit OUG nr.159/1999 si statutului C.N.L.R., funcția de director general era ocupata de președintele Consiliului de Administrație al C.N.L.R.
In consecința, potrivit legii si regulamentului de organizare si funcționare al C.N.L.R., Capitolul 2, art.9, alin.2, lit.m, dreptul de a formula o acțiune prin care se urmărește tragerea la răspundere a administratorilor si a directorilor executivi pentru prejudiciile aduse companiei, se naște numai in momentul in care hotararea Adunării Generale a Acționarilor decide in acest sens.
Având in vedere inexistenta la dosarul cauzei a unei hotarari A. in care sa se decidă dreptul de a formula o astfel de acțiune, INVOCA EXCEPȚIA INADMISIBILITĂȚII INTRODUCERI ACȚIUNII.
3)in temeiul art. 194 alin. 1 iit. d coroborat cu art. 196 alin.1 c.pr. civ. invocam NULITATEA cererii de chemare in judecata întrucât aceasta nu cuprinde motivele de fapt pentru care parata B. C. se face vinovata de crearea prejudiciului in cuantum de 622.134,26 lei. Din acest punct de vedere, solicitam instantei de judecata sa constate faptul ca cererea de chemare in judecata nu identifica care sunt faptele ilicite savarsite de către fiecare parat, care sunt obligațiile de serviciu incalcate de către parata B. C. si daca este vorba de o fapta ilicita . de mai multe fapte ilicite savarsite in mod distinct de parați.
Este necesar sa subliniem faptul ca parata B. C. nu a semnat acordul-cadru de servicii nr. 140/29.04.2009, nu a semnat niciun contract subsecvent încheiat de CNLR in legătură cu acest acord-cadru si nici nu a acordat viza de control financiar preventiv in vederea aprobarii acestor acte.
in condițiile in care reclamanta nu indica in mod clar ce atributii de serviciu a incalcat parata B. C., nu depune la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare in acest sens (fisa postului, contractul individual de munca, înscrisurile semnate de către parata B. C. care dovedesc fapta ilicita savarsita de către aceasta), parata B. C. este in imposibilitate de a formula apa rari si de a solicita probe in aparare.
4)- In cererea de chemare In judecata se gaseste o singura fraza legata de parata B. C. si anume aceea la pagina 6: „economist principal I care a acordat viza de control financiar preventiv pe facturi emise de R. â R., aferente contractelor subsecvente nr._/2009 si_/2609”.
Face din nou mențiunea ca niciunul dintre înscrisurile respective nu sunt atașate cererii de chemare in judecata.
In aceasta situatie INVOCA EXCEPȚIA LIPSEI CALITÂTI! PROCESUALE PASIVE A PARATEI B. C., aducand si urmatoarele argumente:
-Din fraza amintita mai sus, reiese ca parata B. C. a acordat viza de control financiar preventiv numai in vederea aprobarii la plata a unor FACTURI emise de R. & R. si nu in legătură cu legătură cu aprobarea acordului cadru ori a contractelor subsecvente;
-Situatia de fapt, astfel cum a fost descrisa prin cererea de chemare în judecata nu arata ca parata B. C. ar fi avut vreun fel de atributii in legătură cu modul de întocmire a actelor necesare încheierii acordului cadru si a contractelor subsecvente si nici ca ar fi participat, in vreun mod la încheierea acestor contracte;
-in calitate de economist principal, raspunderea patrimoniala a paratei B. C., este o răspundere pentru fapta proprie si nu pentru fapta altei persoane;
Faptele reclamate prin cererea de chemare in judecata si pretinsul prejudiciu, se refera strict la modul de încheiere a acordului cadru si a contractelor subsecvente si nu la nerespectarea de către parata B. C. a condițiilor impuse de fisa postului pentru acordarea vizei de control financiar preventiv, in faza de efectuare a cheltuielilor;
-Calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre cel care formuleaza cererea si cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecații (calitate procesuala activa), precum si, pe de alta parte, intre cel impotriva caruia este indreptata cererea si cel obligat in același raport juridic dedus judecații (calitate procesuala pasiva). In cauza de fata, nu exista identitate intre parata B. C. si persoana (persoanele) obligata sa răspundă de modul de incheiere a acordului cadru nr. 140/2009 si a contractelor subsecvente.
În dovedirea excepției lipsei calitatii procesuale pasive, solicita încuviințarea următoarelor probe: inscrisuri si interogatoriul reclamantei.
5) - Din cuprinsul cererii de chemare in judecata reiese ca pretinsul prejudiciu, in cuantum de 622.134,26 lei, este rezultatul unei fapte ilicite si anume, modul nelegal in care au fost încheiate, atat contractul cadru cat si contractele subsecvente.
Având in vedere data incheierii acestor contracte, raportat la data introducerii cererii de chemare in judecata, 03.07.2014, INVOCĂM EXCEPȚIA PRESCRIPȚIEI DREPTULUI MATERIAL LA ACȚIUNE, in temeiul art.8 din Decretul nr. 167/1958, având in vedere dispozițiile din codul muncii in vigoare la data producerii prejudiciului.
In ceea ce privește momentul la care reclamanta trebuia sa cunoasca paguba, considera ca acesta coincide cu momentul la care acordul cadru a fost incheiat, respectiv data de 29.04.2009.
În acest sens sunt si urmatoarele argumente
-încheierea acordului cadru s-a făcut de fostul director general a! C.N.L.R, S.Â, respectiv de președintele consiliului de administrație;
-Potrivit statutului companiei, la art.13 se prevede ca „Loteria R. este condusa de consiliul de administrație compus din 5 membri iar la art. 15 se prevăd care sunt atributîîie consiliului de administrație.
Printre atributii, se regăsesc doua care au o importanta deosebita in cauza de fata, respectiv atributiile prevăzute la lit.d si cele prevăzute la lit.k.
-Conform acestoratributii, încheierea acordului cadru se putea realiza
numai in baza deciziei luate de consiliul de administrație, consiliu care avea îndatorirea sa asigure gestiunea si coordonarea activitatii companiei, precum si obligația de a aproba investițiile ce urmeaza a se realiza de către companie.
- in aceste condiții, este evident ca la momentul incheierii acordului cadru, consiliul de administrație a cunoscut sau trebuia sa cunoasca acordul cadru nr. 140/29.04.2009 încheiat de către directorul general, care este si președintele consiliului de administrație.
- in plus, conformatribuțiilor amintite, consiliul de administrație era obligat sa cunoasca si sa verifice modul in care deciziile consiliului de administrație sunt respectate sau nu. Din acest punct de vedere, se prezuma ca atat încheierea acordului cadru cat si a contractelor subsecvente încheiate de către directorul general au fost cunoscute de către consiliul de administrație, in virtutea atribuțiilor prevăzute în statut.
Este necesar sa precizam ca jurisprudenta in materie a hotarat ca termenul de prescripție nu curge de la data incheierii procesului - verbal al Curții de Conturi, ci de la momentul la care angajatorul trebuia sa ia cunoștinta de existenta prejudiciului si de persoanele care sunt raspunzatoare.
in dovedirea excepției prescripției dreptului material la acțiune, solicita încuviințarea probei cu înscrisuri si interogatoriul reclamantei.
Invoca lipsa deciziei consiliului de administrație in privința acționarii in judecata a paratei B. C., avand in vedere atributiile consiliului de administrație prevăzute la art. 15 din statutul CNLR SA.
În acest sens arata faptul ca cererea de chemare in judecata este semnata de directorul general si de directorul direcției juridice, fara insa a se indica sau anexa decizia consiliului de administrație care sa exprime voința reclamantei de formula o astfel de acțiune. Precizam ca statutul CNLR SA nu prevede, in atributii le directorului general, posibilitatea acestuia de a decide acționarea in judecata a unui salariat, in lipsa unei decizii luate de către consiliul de administrație cu privire la introducerea unei astfel de acțiuni, INVOCA EXCEPȚIA INADMISIBILITATII INTRODUCERII ACȚIUNII.
7)- in ceea ce privește cererea de introducere in cauza a Curții de Conturi a României, solicita instantei de judecata sa o respingă, avand in vedere ca ne opunem la introducerea in cauza a Curții de Conturi.
De asemenea, considera ca introducerea in cauza a Curții de Conturi nu se impune fata de temeiul de drept invocat in cererea de chemare in judecata, respectiv art.270 Codul muncii.
PE FOND, solicită să se respingă acțiunea ca fiind vădit netemeinica si nelegala.
Sa fie obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecata constând in onorariu de avocat si cheltuieli privind copii xerox înscrisuri necesare soluționării cauzei.
În motivare a arătat următoarele:
In fapt, parata B. C., nu a incalcat in niciun mod legea, contractul individual de munca, regulamentul de organizare si funcționare al companiei sau atributiile prevăzute in fisa postului.
Tînand seama de faptul ca, la acest moment procesual, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru atragerea răspunderii patrimoniale a paratei B. C., facand referire la o . acte pe care insa nu a înțeles sa le comunice in conformitate cu dispozițiile legale, apararea este obligata sa se limiteze strict la cererea de chemare in judecata si la înscrisurile atașate.
Astfel, fapta descrisa la pagina 6, din cuprinsul cererii de chemare in judecata, se limiteaza doar la a arata ca parata „economist principal l care a acordat viza de control financiar preventiv pe FACTURI emise de R. & R., aferente contractelor subsecvente nr._/2009 si_/2009”, fara insa a se
Situatia descrisa de către reclamanta, se refera la aspecte de fapt care nu au niciun fel de legătură cu atributiile de serviciu ale paratei B. C.. Pentru ca instanta de judecata sa inteleaga mai bine afirmația de mai sus, este necesar sa face urmatoarele precizări:
În cererea de chemare in judecata, reclamanta susține ca ist intemeieaza acțiunea exclusiv pe constatările si masurile Curții de Conturi a României evidentiate in decizia nr.3/2011 ce au la baza raportul de control al aceleiași curți, inregistrat sub nr.5608 din 25.05.2011.
Acesta situatie de fapt dovedește in mod indubitabil ca reclamanta nu a făcut verificări si constatari proprii in legătură cu pretinsa paguba adusa,
vinovăției fiecărui parat in parte. Or, potrivit dispozițiilor prevăzute de Secțiunea 2 - Atributiile Curții de Conturi {art.26-art.30), din Legea 94/1992 privind organizarea si funcționarea Curții de Conturi, in atributiile Curții de Conturi nu intra stabilirea vinovăției persoanelor raspunzatoare de producerea vreunui prejudiciu. Prin urmare, reclamanta era obligata, ca incadrul unei proceduri interne, sa investigheze faptele paraților si sa stabileasca in mod concret raspunderea acestora. In acest sens, facem precizarea ca parata B. C. nu a fost sanctionata disciplinar in legătură cu atributiile sale de serviciu, împrejurare care susține nevinovatia paratei si înlătură astfel atragerea răspunderii patrarnoniale a acesteia.
II. In cererea de chemare in judecata se face referire la faptele cauzatoare de prejudicii savarsite de parați, invocandu-se doua situatii de fapt diferite:
a)-plata unor servicii juridice, nelegale si nejustificate, ce nu au fost prevăzute in acordut-cadru nr. 140/2009;
b)- faptul ca acordul-cadru nr. 140/2009 a excedat aprobarii Consiliului de Administrație aprobare data la data de 13.03.2009.
in niciuna dintre cele doua situatii a ratate mai sus nu este vorba de o fapta personala savarsita de către parata B. C., ci se refera la fapte personale savarsite de către alti parați, cu care aceasta nu are niciun fel de legătură.
Mai trebuie a ratat ca cele doua situatii mentionate sunt confuze si contradictorii in anumite privințe. Spre exemplu din cererea de chemare in judecata nu se intelege in ce masura acordul cadru nr. 140/2009 a incalcat decizia Consiliului de Administrație data in 13.03.2009 si in ce masura contractele subsecvente au respectat sau nu acordul-cadru mentionat.
Din in punct de vedere juridic, codul muncii (in vigoare la data incheierii contractelor si acordarii vizei pe facturi de către parata B. C.) stabiIeste, potrivit art. 270 alin.2, ca salariații nu răspund de pagube provocate de alte cauze neprevăzute si care nu puteau fi in tatu rate. In speța de fata, reclamanta susține ca parata B. C. trebuie sa fie obligata la plata unei sume de 622.134,26 lei, ca si cum aceasta ar răspunde in mod solidar cu faptele savarsite de către ceilalți parați, fara insa sa arate care este legătură de cauzalitate dintre aceste fapte.
Subliniază ca fapta paratei B. C. de a aviza facturile (o parte dintre aceste facturi), pe langa faptul ca nu reprezintă o fapta ilicita, nici nu constituie o cauza generatoare de prejudicii.
Pentru a se intelege mai bine, face distinctie intre existenta unor situatii juridice total diferite si anume:
A)- Cauza sau cauzele care au generat producerea pretinsului prejudiciu, respectiv situatia juridica existenta la acel moment, astfel cum este descrisa de către reclamanta si care poate fi structurata pe doua aspecte:
a)- Întocmirea actelor necesare in vederea aprobarii acordului cadru nr. 140/2009 si a contractelor subsecvente si
b)- semnarea acordului cadru nr. 140/2009 si a contractelor subsecvente mentionate.
B)- Situatia juridica ulterioara, respectiv executarea acordului cadru si a contractelor subsecvente, ca situație juridica generala si situatia plaților făcute de către reclamanta in baza acestor acte juridice, ca situație speciala si care are o legătură cu atributiile de serviciu ale paratei B. C., dar numai in privința acelor facturi avizate de către aceasta.
Ca si o concluzie, este evident ca pretinsul prejudiciu si cauza sau cauzele care l-au generat, au in vedere perioade si fapte care nu au legătură cu atributiile de serviciu ale paratei B. C.. Altfel spus, controlul financiar preventiv pentru întocmirea si semnarea acordului cadru si a contractelor
alte persoane. Cu riscul de ne repeta, învederam instantei de judecata ca avizarea facturilor, din punctul de vedere al controlului financiar preventiv, este distincta de avizarea actelor necesare intocmirii si semnării contractelor care urmeaza sa angajeze compania.
Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul ca in cadrul companiei atributiile in legătură cu controlul financiar preventiv erau repartizate distinct, in ceea ce privește legalitatea si regularitatea si ca, odata ce erau acordate vizele de către departamentele de resort, actele juridice respective nu mai trebuiau supuse reavizarii.
Referindu-se la situatia juridica ce o privește strict pe parata B. C. si anume situatia plaților avizate de aceasta, este util sa arate ca C.N. LOTERIA R. S.A a aprobat la data de 07.08.2007 normele metodologice privind organizarea controlului financiar preventiv.
Conform acestor norme, la capitolul VI - Răspunderi - salariații răspund diferit in funcție de faza in care se realizeaza plățile (cheltuielile). Aceste norme
metodologice fac distinctie intre faza de angajare a cheltuielilor si faza de efectuare a cheltuielilor.
F. de cele mentionate mai sus, putem concluziona ca parata B. C. nu era in masura sa înlăture efectele juridice generate de semnarea acordului-cadru si a contractelor subsecvente si, in niciun caz, din punct de vedere al atribuțiilor sale de serviciu, nu era in masura sa refuze acordarea vizei de control financiar preventiv. De vreme ce parata B. C. nu a participat in vreun fel la incheierea acordului-cadru si a contractelor subsecvente, este evident ca aceasta nu putea sa prevada cauza (cauzele) producerii pretinsului prejudiciu. A inlatura efectele juridice ale contractului cadru si a contractelor subsecvente inseamna ori a constata nulitatea absoluta (nulitatea relativa) a acestor contracte, ori a rezilia (in modurile prevăzute de lege) aceste contracte.
In niciuna dintre aceste situații, parata B. C. nu putea interveni pentru inlaturarea efectelor juridice generate de contractele respective.
Situatia juridica in care se afla reclamanta, raportat la momentul cand se pune in discuție atragerea răspunderii patrimoniale a paratei B. C., impunea ca aceasta sa-si respecte obligațiile contractuale si anume» reclamanta era obligata sa achite contravaloarea serviciilor prestate de SCA R. & R..
Neplata facturilor emise de către SCA R. & R., in baza acordului-cadru nr. 140/2009, a contractelor subsecvente si a tuturor celorlalte documente justificative care faceau dovada prestării serviciilor, ar fi creat reclamantei un prejudiciu cert (distinct de pretinsul prejudiciu invocat in prezenta acțiune) si care ar fi fost alcatuit din cheltuielile de judecata si dobânzile generate de neplata la timp a sumelor de bani cuprinse in facturile recunoscute si insusite de către reclamanta.
Aducem la cunostînta instantei faptul ca reclamanta a fost obligata către . SRL, prin sentinta arbitra la nr. 204/06.11.2012 la plata următoarelor sume: 292,872,75 lei, reprezentând contravaloarea produselor si serviciilor furnizate conform facturii fiscale nr.0242/05.10.2011;
-27.112,25 iei taxa arbitrala;
-862,98 lei taxa de înregistrare si
-4.500 lei onorariu de avocat.
Ceea ce este relevant in speța prezentata, este ca reclamanta a suferit un prejudiciu ca urmare a refuzului de a plați factura fiscala nr.0242/05.10.2011, factura acceptata de aceasta prin semnare si stampilare. Motivul refuzului a fost ca serviciile prestate de către . SRL au fost realizate după expirarea contractului subsecvent nr.237/14.06.2010.
Concluzionând, susținem ca neacordarea vizei de control financiar preventiv, de către parata B. C., pe acele facturi insusite, (recunoscute de reclamanta si emise in conformitate atat cu acordul-cadru, contractul subsecvent, cat si cu documentele justificative aferente), cu consecința neplății acestora din acest motiv, ar fi insemnat crearea unui prejudiciu distinct pentru reclamanta, prejudiciu pentru care parata B. C. ar fi putut sa răspundă patrimonial. Neacordarea vizei de control fianaciar preventiv pe facturi care aveau la baza toate documentele justificative cerute de normele metodologice privind organizarea controlului financiar preventiv, ar fi putut reprezenta o incalcare a atribuțiilor sale din fisa postului.
Subliniază faptul ca nu se contesta niciun moment faptul ca viza de control financiar preventiv ar fi fost acordata in lipsa unor documente justificative.
V)in ceea ce privește pretinsul prejudiciu, susținem ca acesta nu este
dovedit.
Literatura de specialiatate a statuat ca, certitudinea prejudiciului presupune atat existenta lui sigura, neindoielnica cat si posibilitatea evaluari lui in prezent. Daca prejudiciul nu este sigur, nu se poate sti daca s-a născut dreptul la reparație, iar daca incertitudinea privește intinderea lui, obiectul creanței in
In speța de fata, se invoca un prejudiciu rezultat din încheierea unui contract (contracte), pe baza unor simple afirmații. Faptul ca auditorii externi, in procesul
-verbal de control emis de Curtea de Conturi, au susținut ca s-a creat un prejudiciu, in cuantumul pretins de reclamanta, nu inseamna ca acest prejudiciu este cert. Este momentul sa indica faptul ca art.33 alin.3 din Legea nr.94/1992, privind organizarea si funcționarea Curții de Conturi, prevede ca „In situațiile in care se constata existenta unor abateri de ia legalitate si regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunica conducerii entitatii publice auditate aceasta stare de fapt. Stabilirea intinderii prejudiciului si dispunerea masurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate”.
Prin urmare, stabilirea intinderii prejudiciului nu intra in competentele si atributiile Curții de Conturi, ceea ce inseamna ca întinderea prejudiciului trebuia stabilita, in cazul de fata, de către reclamanta, nu prin preluarea recomandărilor făcute de auditorii externi, ci prin administrarea unor probe care sa dovedeasca întinderea prejudiciului. Or, înscrisurile comunicate nu fac dovada ca reclamanta a suferit vreun prejudiciu. In lipsa unor astfel de dovezi, parata B. C., este practic in imposibilitate de a face apararî cu privire la acest aspect, cu atat mai mult cu cat reclamanta arata ca la producerea acestui prejudiciu ar fi participat persoane fara niciun fel de legătură cu parata si cu atributiile sale de serviciu.
Referitor la cererea reclamantei de a fi angajata raspunderea patrimoniala a paratei pentru o suma globala, solicitam onoratei instanțe de judecata sa o respingă ca neîntemeiata, avand in vedere dispozițiile prevăzute de codul muncii, în vigoare la momentul semnării contractelor (2009), respectiv a dispozițiilor prevăzute de art. 270 si 271. Așadar, in cazul răspunderii patrimoniale reglementate de codul muncii, daca mai mulți salariați savarsesc împreuna o fapta ilicita prin care este prejudiciat angajatorul, nu exista solidaritate intre aceștia.
În cazul de fata, asa cum a mai aratat, parata B. C. nu participat in niciun mod la încheierea contractelor mentionate, astfel incat nu poate fi vorba de o fapta ilicita savarsita împreuna cu ceilalți parați si. in niciun caz, de o răspundere solidara.
In susținerea celor de mai sus, solicita încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, interogatoriul paraților S. L. C. si D. luliana, precum si a martorului T. Negoisteanu.
Pârâta A. I. în contradictoriu cu C. Națională „LOTERIA ROMÂNĂ” S.A. în temeiul art. 205 și următoarele din Codul de procedură civilă a formulat întâmpinare prin care solicită, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
PE CALE DE EXCEPȚIE respingerea ca PRESCRISĂ a acțiunii;admiterea excepției de nelegalitate a Raportului de control nr. 5608/2011 și a Deciziei nr. 3/2011 emise de Curtea de Conturi;PE FOND, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată;respingerea cererii de introducere în cauză a Curții de Conturi a României; Obligarea reclamantei la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea acestui proces având în vedere următoarele MOTIVE:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată formulată de CNLR și înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VII l-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu pârâții A. I. și alții, reclamanta a solicitat instanței obligarea acestora, în solidar, la plata către C.N. Loteria Română S.A, a sumei de 622.134,26 Lei (reprezentând presupus prejudiciu produs CNLR, constatat prin Decizia nr. 3/2011 a Curții de Conturi a României care are la bază Raportul de Control al aceleiași Curți înregistrat sub nr. 5608/25.05.2011, apreciind că suma reprezintă plăți nejustificate și nelegale aferente serviciilor care nu au fost prevăzute în conținutul acordului cadru nr. 140/2009, încheiat între CNRL și S.C.A. R. & R.); în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat, că, în urma Raportului de control nr. 5608/25.05.2011 al Curții de Conturi (denumit în cele ce urmează „Raportul de controf’ sau ..Raportul de control nr. 5608/2011"), au fost constatate o . nereguli în activitatea CNLR, în raport de încheierea/derularea Acordului cadru nr. 140/2009. Constatările Curții de Conturi au fost transmise Companiei pentru punere în aplicare prin Decizia nr. 3/14.07.2011 (denumită în continuare ..Decizia Curții de Conturi sau Decizia 3/2011”), considerând plățile ca nejustificate și nelegale întrucât nu au fost prevăzute în contractul mai sus menționat.
În acest context, reclamanta invocă drept unic temei al pretențiilor din cererea introductivă Decizia nr. 3/2011 și Raportul de Control nr. 5608/2011 al Curții de Conturi a României. Astfel, în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat, în esență, că, acțiunea formulată se bazează exclusiv pe constatările și măsurile Curții de Conturi evidențiate în cuprinsul Deciziei nr. 3/2011 și a Raportului de control nr. 5608/25.05.2011, ale Curții de Conturi, Raportul, prin conținutul său indicând atât sumele pe care CNLR este obligată să le recupereze, cât și persoanele împotriva cărora C. este obligată să le acționeze în judecată în scopul reparării prejudiciului.
Cererea de chemare în judecată formulată de CNLR este neîntemeiată, impunându-se respingerea acesteia, având în vedere următoarele considerente:
1- EXCEPȚIA PRESCRIPȚIEI DREPTULUI MATERIAL LA ACȚIUNE
În conformitate cu prevederile art. 268 alin (1) lit. c) din Codul Muncii termenul de prescripție al dreptului material la acțiune privind răspunderea patrimonială este cel general de 3 ani.
Or, în cauza, dreptul material la acțiune s-a născut în momentul producerii presupusului prejudiciu, astfel cum reiese din motivarea acțiunii, respectiv data încheierii Contractelor subsecvente cu nr. 239.601/22.05.2009, 239.614/06.07.2009; 239.616/28.07.2009 și 239.628/ 06.10.2009, toate încheiate în anul 2009 între CNLR și S.C.A. R. & R.. Față de aceste momente, termenul de 3 ani de formulare a acțiunii în răspundere patrimonială s-a împlinit cel mai târziu la data de 06.10.2012, prezenta acțiune fiind prescrisă la data introducerii acțiunii în răspundere patrimonială. Mai mult decât atât, și de la momentul emiterii Raportului de control al Curții de Conturi nr. 5608/25.05.2011 și până la momentul formulării prezentei acțiuni au trecut mai mult de 3 ani.
Pentru toate aceste argumente, vă rog să admiteți excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că cererea de chemare în judecată este formulată după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 268 din Codul muncii.
2. EXCEPȚIA DE NELEGALITATE A RAPORTULUI DE CONTROL NR. 5608/25.05.2011 AL CURȚII DE CONTURI SI A DECIZIEI NR. 3/2011. ÎN TEMEIUL ART. 4 DIN LEGEA NR. 554/2004
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta CNLR a invocat ca unic fundament al pretențiilor sale ce fac obiectul răspunderii patrimoniale Raportul de control nr. 5608/25.05.2011 si Decizia nr. 3/2011, ambele emise de Curtea de Conturi, menționând că „prezenta acțiune în răspundere patrimonială se întemeiază exclusiv pe constatările si măsurile Curții de Conturi a României”, ce sunt de o vădită nelegalitate astfel cum va demonstra în cele ce urmează. Totodată, astfel cum reiese din conținutul acțiunii, prin Raportul de control nr. 5608/2011 se conturează, în opinia reclamantei, faptele cauzatoare de
prejudicii pentru care s-a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților, prezumatul prejudiciu și așa-zisa identitate a persoanelor responsabile.
În acest context, formulează, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, EXCEPȚIA DE NELEGALITATE a Raportului de control nr. 5608/25.05.2011 al Curții de Conturi si a Deciziei nr. 3/2011, precum si a tuturor actelor ce au stat la baza emiterii acestora si a actelor subsecvente, motivat de argumentele pe care le voi expune în cele ce urmează.
Prin Raportul de control nr. 5608/2011, Curtea de Conturi procedează, în mod vădit nelegal și cu exces de putere, la arogarea unor prerogative ce aparțin ANRMAP, UCVAP, CNSC și instanțelor de judecată. Prin urmare, acestea exced atribuțiilor Curții de Conturi, prevăzute de Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi (denumită în cele ce urmează „Legea nr. 94/1992"), astfel cum este aceasta completată prin dispozițiile Regulamentului din 4 noiembrie 2010 privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități (denumit în continuare „Regulamentul de organizare al Curții de Conturi.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 coroborate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Capitolul I Secțiunea 1 și următoarele, Capitolul II Secțiunea 1 și următoarele din Regulamentul de organizare al Curții de Conturi, activitățile de control desfășurate de Curtea de Conturi, pe de o parte, vizează operațiunile de formare, administrare și întrebuințare a fondurilor publice ce se circumscriu noțiunii de buget public național, iar, pe de altă parte, se realizează cu respectarea principiilor legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității.
În vederea evidențierii trăsăturilor specifice ale activității de control a Curții de Conturi și delimitării competențelor acestei autorități de cele ale altor instituții publice din sfera celor trei puteri constituționale principale, la art. 2 din Legea nr. 94/1992, se definesc noțiunile de „control", „audit public extern”, „audit financiar”, „audit al performanței”, „legalitate”, „regularitate”, „economicitate”, „eficiență”, „eficacitate”, „entitate auditată”, „fonduri publice”.
Analizând în detaliu toate competentele Curții de Conturi, enumerate în cuprinsul Legii nr. 94/1992, prin raportare la dispozițiile legii fundamentale, în general, si la dispozițiile art. 140 din Constituția României, în special, se poate concluziona că activitățile de control ale Curții de Conturi sunt, în fapt, proceduri de audit financiar si de audit al performantei operațiunilor de formare, administrare si utilizare a fondurilor publice.
Prin urmare. Curtea de Conturi are competente de auditare si de informare a organelor în drept să ia măsuri pentru remedierea disfunctionalitătilor constatate, aparținând ANRMAP si UCVAP activitatea de analiză a legalității, manierei de derulare a unei proceduri de achiziție publică, oportunității criteriilor de atribuire, relevantei factorilor de evaluare precum si exercitarea controlului si aplicarea anumitor sancțiuni în această materie.
În acest sens s-a pronunțat chiar ANRMAP prin punctul de vedere exprimat la pagina 22 din Newsletter-ul „Info ANRMAP” nr. 9 din luna noiembrie 2010, unde se precizează inter alia că:
Întrucât controlul Curții de Conturi este unul ex-post, J.. .1 această instituție nu se poate implica în activitatea de supraveghere a modului de derulare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice. ”
Astfel, în aceste condiții, este incontestabilă competenta exclusivă a ANRMAP în ceea ce privește verificarea legalității atribuirii contractelor de achiziție publică.
Or, în prezenta cauză, ANRMAP a verificat și validat procedura de achiziție publică criticată prin Raportul de control al Curții de Conturi, certificând astfel legalitatea acesteia.
•NELEGALITATEA SI NETEMEINICIA CRITICILOR ADUSE CONTRACTELOR DE SERVICII JURIDICE ÎNCHEIATE DE CNLR CU R. & R. SCA
Legalitatea Acordurilor-cadru de servicii încheiate de CNLR si R. si R. SCA
Raportul de control al Curții de Conturi reține, pe de o parte, faptul că, în urma verificării dosarului de achiziție publică, s-a constatat că procedura de atribuire a Acordului-cadru nr. 140/2009 este nelegală (Secțiunile 1V.2-IV.4, pag. 135-145 din Raportul de control), iar, pe de altă parte, că CNLR a efectuat plăți nelegale și nejustificare către R. & R. SCA, în temeiul contractelor subsecvente atribuite în baza Acordurilor-cadru nr. 140/2009 și nr. 156/2010 (Secțiunea IV.I, pag. 129, Secțiunea IV.2, pag. 136, Secțiunea IV.3, pag. 141-144).
Or, constatările auditorilor publici externi ai Curții de Conturi:
-sunt nelegale: atât din perspectiva lipsei de competență a organului de control în ceea ce privește verificarea legalității și regularității procedurilor de achiziție publică, cât și din faptul că nicio autoritate competentă și niciun ofertant sau altă persoană interesată nu a contestat respectivele proceduri de achiziție; și
-sunt neîntemeiate: Acordurile-cadru respectă toate principiile incidente în materia operațiunilor cu fonduri publice la care fac referire dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea
nr. 94/1992.
Astfel cum a arătat pe larg mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi are competența de a verifica operațiunile de formare, administrare și utilizare a fondurilor publice din perspectiva respectării principiilor legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității, astfel cum acestea sunt definite la art. 2 din același act normativ.
Totodată, potrivit dispozițiilor imperative cuprinse în;
- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare („OUG nr. 34/2006”);
-Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 34/2006 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 („HG nr. 925/2006”);
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2005 privind înființarea Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, cu modificările și completările ulterioare („OUG nr. 74/2006”): și
-Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006 privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare („OUG nr. 30/2006”):
verificarea legalității si regularității în materia achizițiilor publice este atribuția specială și exclusivă a următoarelor autorități:
-Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice („ANRMAP”): art. 1 alin. (3), art. 2 lit. a) și d), art. 3 lit. a)-c) și e) din OUG nr. 74/2005 și art. 295 alin. (1) și (4) din OUG nr. 34/2006;
-Unitatea Centrală pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice („UCVAP”) din cadrul Ministerului Finanțelor Publice: art. 4 alin. (1) și (2) din OUG nr. 30/2006;
-Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor („CNSC”): art. 255, art. 2563 alin. (4), 266 alin. (1), art. 278, art. 280 din OUG nr. 34/2006; și
-instanțele de judecată art. 281, art. 283, art. 285-287 din OUG nr. 34/2006.
Având în vedere caracterul special si derogator al dispozițiilor OUG nr. 74/2005, OUG nr. 30/2006 si OUG nr. 34/2006 fată de dispozițiile de drept comun ale Legii nr. 94/1992 (specialia generalibus derogant), se relevă în mod incontestabil lipsa de competență a Curții de Conturi în ceea ce privește verificarea legalității și regularității procedurilor de achiziție publică.
În ciuda acestui fapt, auditorii publici externi ai Curții de Conturi au procedat, în mod ilegal și abuziv, la verificarea Acordurilor-cadru nr. 140/29.04.2009 și nr. 156/16.04.2010 și au constatat, pe de o parte, nelegalitatea Acordului-cadru nr. 140/29.04.2009, iar, pe de altă parte, plata nelegală și nejustificată către R. și R. SCA a unor onorarii avocațiale, fapt care a avut ca efect nu numai încălcarea de către organul de control a dispozițiilor legale imperative, ci și încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat.
Mai mult, auditorii externi ai Curții de Conturi au constatat nelegalitatea Acordului-cadru și a contractelor subsecvente în condițiile în care niciun ofertant (toți fiind societăți reputate de avocați) și nici o altă persoană interesată (alte societăți de avocați specializate în materia achizițiilor publice) nu a contestat procedura de atribuire a respectivului Acord și în contextul în care nici CNSC și nici o altă instanță judecătorească nu a constatat nulitatea procedurii de atribuire sau a Acordului-cadru amintit, în baza cărora au fost emise contractele subsecvente ce fac obiectul prezentei cauze.
În realitate, atât procedurile de atribuire, cât și conținutul Acordurilor-cadru respectă în totalitate principiile legalității si regularității care guvernează operațiunile de formare, administrare și utilizare a fondurilor publice și la care fac referire dispozițiile art. 21 din Legea nr. 94/1992.
Totodată, prețul din oferta declarată câștigătoare în cadrul unei proceduri de achiziție publică (procedură menită să asigure utilizarea judicioasă a fondurilor publice și obținerea unui preț competitiv) este prezumat absolut că respectă în totalitate principiul economicității menționat de art. 21 din Legea nr. 94/1992.
În speță, având în vedere că Acordurile-cadru și contractele subsecvente au fost încheiate ca urmare a derulării unei proceduri publice de achiziție organizate de CNLR, rezultă că onorariile avocațiale cuprinse în oferta R. și R. SCA declarată câștigătoare respectă în totalitate și principiul economicității în ceea ce privește operațiunile de formare, administrare și utilizare a fondurilor publice, derulate de Companie.
Deși, față de dispozițiile imperative ale art. 21 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi rămâne competentă să verifice eficiența și eficacitatea operațiunilor cu fonduri publice în materia achizițiilor publice, trebuie observat că organul de control nu poate constata existența unor prejudicii pentru nerespectarea acestor două principii întrucât în accepțiunea art. 33 alin. (3) din același act normativ numai nerespectarea principiilor legalității si regularității poate provoca prejudicii în patrimoniul entității auditate și nu și nerespectarea principiilor economicității, eficienței și eficacității.
Față de considerentele sus-menționate și față de dispozițiile pct. 5 alin. (2) din Regulamentul Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 130/2010 („Regulamentul Curții de Conturi”) limitează verificarea de către organul de control a derulării contractelor de achiziție publică de către entitățile controlate exclusiv prin raportare la:
-încadrarea sumelor achitate în baza contractelor de achiziție publică în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat;
-corespondenta obiectului contractului de achiziție publică cu scopul, obiectivele și atribuțiile prevăzute în actele normative prin care a fost înființată entitatea auditată; și
-atingerea scopurilor vizate la încheierea contractului de achiziție publică în urma derulării acestuia, respectiv executarea corespunzătoare și la termen a obligațiilor contractuale (aceasta reprezentând în fapt verificarea respectării principiilor economicității, eficienței și eficacității în executarea contractelor).
încheierea Acordurilor-cadru și a contractelor subsecvente nu numai că respectă rigorile impuse de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, dar și-au dovedit utilitatea pentru Companie și pentru managementul acesteia în contextul în care:
-CNLR avea o nouă echipă de conducere care nu avea la îndemână toate instrumentele necesare pentru evidențierea completă și actualizată a situației juridice a Companiei;
-presa a semnalat o . posibile nelegalități în organizarea jocurilor de noroc, a procedurilor de achiziție publică, în reorganizarea CNLR etc. de care ar fi fost responsabilă fosta conducere a Companiei ceea ce făcea necesară clarificarea urgentă a acestor alegații;
-CNLR nu putea folosi resursele umane interne în condițiile în care chiar prin nota de fundamentare pentru demararea procedurii de achiziție publică s-a evidențiat că personalul de specialitate este insuficient și nu beneficiază de experiența necesară pentru soluționarea unor probleme juridice de o înaltă complexitate.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. c din O.U.G. nr. 74/2005, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează, în mod clar, faptul că „Prin atribuțiile încredințate și prin structura sa Autoritatea îndeplinește următoarele funcții: (...) de monitorizare, analiză, evaluare si supraveghere a modului de atribuire a contractelor de achiziție publica”, precum si adresa Curții de Conturi nr. 2804/13.12.2007 transmisă ANRMAP, în cuprinsul căreia, însuși președintele Curții de Conturi susține faptul că „Ordonanța Guvernului nr. 34/2006, privind achizițiile publice nu acordă nicio competență Curții de Conturi pe linia constatării si sancționării abaterilor în materie de achiziții publice (...) Potrivit legislației în vigoare, activitatea de supraveghere si monitorizare a modului de atribuire a contractelor de achiziție publică, revine în exclusivitate ANRMAP”.
În acest context, atât analiza efectuată de echipa de control, cât și concluziile acesteia cu privire la contractele în cauză, sunt neîntemeiate și nejustificate, aceste chestiuni fiind strict de competenta ANRMAP, singura autoritate abilitată în domeniu pentru monitorizarea, analiza, evaluarea și supravegherea modului de atribuire a contractelor de achiziție publică.
Mai mult, trebuie avut în vedere faptul că, în cuprinsul Raportului de control în discuție, concluziile reținute de către auditorii publici externi nu au fost motivate în fapt si. mai ales în drept, astfel încât acestea urmează a fi invalidate, aprecierile acestora fiiind subiective, neputând fi deci reținute ca veritabile fundamentări ale vreunei abateri, indiferent de natura acesteia. Curtea de Conturi - Departamentul II, a preluat concluziile echipei de auditori financiari referitoare la punctul IV. din Raportul de control nr. 5608/25.07.2011, fără a mai analiza ea însăsi, deși avea obligația legală să o facă, toate documentele anexate acestui raport si nici argumentele legale prezentate de Companie prin obiectiunile la Raportul de control, fără a indica dispozițiile legale încălcate în conformitate cu punctul 85 alin. 2. limitându-se doar la preluarea informațiilor considerate esențiale din Raportul de control si transformarea constatărilor echipei de control în măsuri stabilite în sarcina Companiei.
În plus, în realitate, plățile considerate ca fiind nelegale sunt justificate, ele reprezentând contraprestația din partea CNLR pentru serviciile juridice realizate de avocați și legale, fiind efectuate în temeiul contractului existent între părți, contract încheiat cu respectarea întocmai a normelor legale ce reglementează această materie.
Obiectul contractelor subsecvente cu nr. 239.601/22.05.2009, 239.614/06.07.2009: 239.616/28.07.2009 si 239.628/06.10.2009, constă în prestarea de activități juridice care nu fac altceva decât să particularizeze aspectele punctuale asupra cărora se va efectua analiza juridică, cu respectarea cadrului general conferit de acordul cadru nr. 140/29.04.2009.
De asemenea, achiziționarea de către CNLR a unor servicii juridice de la o societate reputată de avocați, având în componență specialiști recunoscuți în materiile juridice pentru care au fost atribuite Acordurile-cadru (unul dintre partenerii coordonatori ai R. și R. SCA este doctor în drept public) și o asigurare de răspundere profesională consistentă (valoare asigurată de 3.500.000 lei), s-a dovedit a fi nu numai o măsură oportună pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale Companiei în realizarea activităților sale reglementate de lege, ci și o garanție că serviciile juridice de care va beneficia sunt de o înaltă calitate.
Pe cale de consecință, nu se poate reține faptul că plățile efectuate către SCA R. & R., în baza contractelelor subsecvente cu nr. 239.601/22.05.2009, 239.614/06.07.2009, 239.616/ 28.07.2009 si 239.628/06.10.2009 sunt nejustificate, necesitatea si oportunitatea acestora regăsindu-se în însăși necesitatea Companiei de a asigura îndeplinirea unor obiective de maxim interes din punct de vedere al afacerii, printre altele asistența în renegocierea contractelor încheiate cu INTRACOM, INTRALOT (contract subsecvent 239.614/ 06.07.2009), în implementarea unui proiect nou în domeniul jocurilor de noroc (jocul EL GORDO), în conformitate cu Memorandumul de Intenție încheiat de CNLR cu Loteria de Stat Spaniola (contract subsecvent 239.616/ 28.07.2009), în analiza posibilităților legale de organizare și exploatare a pariurilor în cotă fixă în agențiile mandatare, în contextul modificării legislației în domeniul jocurilor de noroc, precum și elaborarea unei opinii legale privind modalitatea de încetare a contractelor de mandat, în contextul reorganizării Companiei (contract subsecvent 239.628/ 06.10.2009), acțiunile desfășurate în scopul realizării acestor obiective fiind fie avizate inițial, fie raportate Consiliului de Administrație.
De altfel, membrii echipei de control ai Curții de Conturi sunt într-o vădită eroare și fac grave confuzii în ceea ce privește modalitatea de gestionare a resurselor economice (bugetare) de către un agent economic care are ca principal scop obținerea de profit și modalitatea de gestionare și contabilizare a resurselor bugetare specifice ordonatorilor de credite, neîntelegând de ce CNLR nu are organizată evidenta angajamentelor bugetare care este specifică doar instituțiilor care sunt susținute economic de la bugetul consolidat al statului. Anexăm spre exemplificare adresa CNLR cu nr. cabinet_/29.07.2009 si adresa Ministerului Finanțelor Publice cu nr._/12.08.2009 cu exprimarea punctului de vedere care converge cu cel exprimat de specialiștii din cadrul Companiei.
În concluzie, Acordurile-cadru nr. 140/29.04.2009 și nr. 156/16.04.2010 și contractele subsecvente încheiate în baza acestora au fost legal încheiate și respectă în totalitate rigorile statuate de Legea nr. 94/1992 privind operațiunile de formare, administrare și utilizare a fondurilor publice.
Legalitatea și oportunitatea Contractelor subsecvente încheiate între CNLR si R. & R.
În urma analizei documentației din dosarul procedurii de achiziției publică a Acordului-cadru nr.140/29.04.2009, auditorii publici externi ai Curții de Conturi au constatat că CNLR, a plătit în mod ilegal onorarii avocațiale pentru prestarea unor servicii de consultanță juridică de către R. și R. SCA, întrucât achiziționarea acestui tip de servicii juridice nu a fost aprobat de Consiliul de Administrație al CNLR înainte de lansarea procedurii de atribuire a respectivului Acord-cadru.
Constatările organului de control sunt total neîntemeiate pentru următoarele motive:
-Consiliul de Administrație a aprobat de la bun început, atât servicii de asistență (asigurarea de consultanță de specialitate) și reprezentare juridică, cât și servicii de „audit juridic” (care include în mod logic și consultanța juridică), acest fapt fiind confirmat chiar prin raportul de control la pag. 141 pct. IV.3)
-chiar dacă în perioada prealabilă lansării procedurii publice de atribuire a Acordului- cadru nr.140/29.04.2009 personalul CNLR a utilizat o terminologie neunitară în ceea ce privește serviciile juridice care vor fi achiziționate, fapt care ar fi putut pune unele dificultăți în ceea ce privește serviciile ce vor fi prestate, prin cererea de oferte s-a precizat în mod expres codul CPV care include atât serviciile de consultantă juridică, cât si serviciile de reprezentare juridică (codul CPV_-8);
-chiar dacă, prin absurd, Consiliu! de Administrație al CNLR nu ar fi aprobat și servicii de consultanță juridică, trebuie observat că toate compartimentele implicate (inclusiv Consiliul de Administrație) au avizat/aprobat Acordul-cadru înainte de semnarea acestuia, deci au aprobat și serviciile de consultanță juridică;
-Acordul-cadru nr. 140/29.04.2009 menționează în mod expres atât serviciile de consultantă juridică, cât si serviciile de reprezentare juridică si
-la încheierea Contractelor subsecvente Acordului-cadru nr.140/29.04.2009, având ca obiect prestarea unor servicii de consultantă juridică a fost obținută în prealabil aprobarea tuturor compartimentelor implicate ale Companiei (inclusiv cea a Consiliului de Administrație) acestea conținând in „obiect si servicii juridice dar si asistenta juridica”.
În consecință, se relevă cu claritate că, prin coroborarea cu rea-credință a unor mențiunii din documentele cuprinse în dosarul achiziției publice care utilizează o terminologie neunitară, organul de control încearcă, în mod abuziv, să acrediteze ideea că achiziționarea serviciilor de consultanță juridică s-a făcut fără aprobarea Consiliului de Administrație, fapt care nu numai că nu este adevărat, dar este contrazis chiar de constatările auditorilor publici externi cuprinse în Raportul de control.
În ceea ce privește obiectul contractelor subsecvente de asistență juridică, denaturat de auditorii Curții de Conturi, trebuie menționat că prin natura sa, contractul de asistență juridică este un contract complex încheiat între o formă de exercitare a profesiei de avocat, pe de o parte, și o persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, numită client, pe de altă parte, prin care cel dintâi se obligă să asigure prin avocatul titular sau prin alt avocat colaborator, în favoarea clientului îndeplinirea prestației de specialitate ce poate fi limitată la una sau mai multe dintre activitățile prevăzute expres de art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
Astfel, potrivit art. 3 din Legea nr. 51/1995, activitatea avocatului se realizează prin:
“a consultații si cereri cu caracter juridic;
b) asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire penală, a autorităților cu atribuții jurisdicționale, a notarilor publici și a executorilor judecătorești, a organelor administrației publice și a instituțiilor, precum și a altor persoane juridice, în condițiile legii;
c) redactarea de acte juridice, atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor prezentate spre autentificare;
d) asistarea și reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în fața altor autorități publice cu posibilitatea atestării identității părților, a conținutului și a datei actelor încheiate;
e) apărarea și reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice în raporturile acestora cu autoritățile publice, cu instituțiile și cu orice persoană română sau străină; (..)
j) orice mijloace și căi proprii exercitării dreptului de apărare, în condițiile legii’.
Astfel, indiferent de denumirea atribuită contractului de asistență juridică, respectiv „contract de asistență și/sau reprezentare juridică” ori „contract de asistență și/sau consultanță juridică”, prin acceptarea mandatului acordat de client, avocatul, printr-o formă de exercitare a profesiei dintre cele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 51/1995 și art. 180 din Statutul profesiei de avocat, acesta se obligă să efectueze tot ceea ce este necesar și legal în vederea apărării drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanei fizice sau juridice, de drept public ori de drept privat contractante.
Așadar, obiect al contractului de asistență juridică poate fi una sau mai multe activități prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1995, art. 26 din Legea nr. 51/1995 precizând expres că „Exercitarea oricărei activități de asistentă juridică specifică profesiei de avocat si prevăzută la art. 3 de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou și pe tabloul avocaților acelui barou constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale.”
Mai mult, potrivit art. 122 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat „Contractul de asistentă juridică trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente:(. )
c) obiectul contractului, care poate fi limitat la una sau mai multe dintre activitățile prevăzute de art. 3 din Lege ori poate avea caracter general, dând dreptul avocatului la acte de administrare si conservare a patrimoniului clientului; (..). ’’
în plus, activitățile pe care avocații le pot desfășura, prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1995, au fost detaliate în Statutul profesiei de avocat, în Capitolul III [Activitatea profesională a avocatului], Secțiunea 1 [Conținutul activității profesionale].
Astfel, detaliind activitățile prevăzute de art. 3, litera a) din Legea nr. 51/1995, respectiv consultații și cereri cu caracter juridic, art. 89 din Statutul profesiei de avocați stabilește expres care este conținutul acestei activități, respectiv
„Consultațiile juridice pot fi acordate în scris sau verbal în domenii de interes pentru client, precum:
a)redactarea și/sau furnizarea către client, prin orice mijloace, după caz, a opiniilor juridice și informațiilor cu privire la problematica solicitată a fi analizată;
b)elaborarea de opinii legale:
c)elaborarea proiectelor de acte juridice (contracte, convenții, statute etc.) și asistarea clientului la negocierile referitoare la acestea;
d)elaborarea proiectelor de acte normative;
e)participarea în calitate de consultant la activitatea organelor deliberative ale unei persoane juridice, în condițiile legii;
f)orice alte consultații în domeniul juridic."
Astfel, exercitarea acestei activități de consultanță se realizează de către avocat potrivit art. 108 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, respectiv „Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activități specifice profesiei se naște din contractul de asistentă juridică, încheiat în formă scrisă între avocat și client ori mandatarul acestuia.”
Faptul că legiuitorul a permis exercitarea activităților prevăzute la art. 3 din Legea nr. 51/1995 în temeiul unui Contract de asistență juridică este demonstrat și de prevederile art. 113 din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora „(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviințate prin hotărâri judecătorești să desfășoare activități de consultantă, reprezentare sau asistență juridică, în orice domenii, își încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activități constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale.
(2)De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicțional prin care au fost recunoscute ori încuviințate activități de consultantă, reprezentare și asistență juridică contrare dispozițiilor prezentei legi.
(3)Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică profesiei de consilier juridic, care va fi exercitată potrivit dispozițiilor Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, cu completările ulterioare.”
În consecință, deși auditorii Curții de Conturi diferențiază cele două activități de „asistență juridică și reprezentare” și „consultanță juridică", Statutul profesiei de avocat precizează, în mod expres, faptul că „asistenta juridică”, din perspectiva de obiect al contractului de asistentă juridică, poate îmbrăca forma oricărei activități necesare ocrotirii si apărării intereselor clientului, deci implicit activitatea de consultantă juridică.
Prin urmare, în ciuda denumirii de „Contracte subsecvente de servicii de consultantă, asistentă si/sau reprezentare juridică” acesta îsi păstrează calificarea juridică, încadrându-se. fără putință de tăgadă, în categoria contractului de asistentă juridică, în sensul avut în vedere de legiuitor la art. 31 alin. (3) din Legea nr. 51/1995.
În acest context, rezultă în mod evident că toate constatările Curții de Conturi din cuprinsul Raportului nr. 5608/2011 si a Deciziei nr. 3/2011 sunt profund nelegale, fiind luate cu exces de putere si cu arogarea unor prerogative ce exced atribuțiilor acesteia.
Prin urmare, toate măsurile dispune de Curtea de Conturi în cuprinsul Raportului de control nr. 5608/2011 și a Deciziei nr. 3/2011, actele ce au stat la baza emiterii acestora și cele subsecvente sunt nelegale, impunându-se admiterea excepției de nelegalitate formulată, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, pentru restabilirea legalității.
În concluzie, consideră că nici o afirmație și nici o constatare din cele reținute în Raportul de Control nr. 5608/2011, considerat de reclamantă ca document edificator pentru probarea în instanță a presupusei culpe împotriva mea cât și în Decizia nr. 3/2011, nu se probează cu niciun act sau fapt juridic, așa cum am demonstrat prin argumentele mai sus expuse, o culpa sau prejudiciu.
•NELEGALITATEA SI NETEMEINICIA CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ
Acțiunea în răspundere patrimonială se întemeiază exclusiv pe constatările și măsurile Curții de Conturi a României evidențiate în Decizia nr. 3/2011, ce au la bază Raportul de Control al aceleiași Curți, înregistrat sub nr. 5608/25.05.2011.
Or, în conformitate cu punctul nr. 5 din Hotararea nr. 130 reprezentând Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității specifice a Curții de Conturi a României, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, cu referire expresă la definirea prejudiciului, se iterează că “. . . în timpul acțiunii de control/audit. auditorii publici externi extimează valoarea erorii/abaterii constatate, urmând ca întinderea prejudiciului să fie stabilita de conducerea entității verificate, potrivit art. 33 alin. 3 din lege”.
Or, CNLR nu a atașat ca document probant a presupuselor culpe si a cuantificării presupusului prejudiciu un proces-verbal sau un alt act emis în propriul control intern, fapt care atrage nulitatea acțiunii în răspundere patrimonială.
Apreciază că, răspunderea pârâtei este eminamente exclusă din aceasta cauză, pentru simplul motiv al nedovedirii si al imposibilității demonstrării cu argumente solide a vreunui prejudiciu în condițiile în care serviciile au fost prestate cu respectarea clauzelor contractuale iar plățile s-au efectuat în conformitate cu prevederile legale, aspect demonstrat cu evidență de argumentele învederate în susținerea excepției de nelegalitate, aspecte la care fac trimitere pentru a nu le relua.
Astfel, pe fond, apreciază că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată și nedovedită, față de probatoriul administrat.
în conformitate cu dispozițiile art. 272 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa. Mai mult, orice dubiu profită salariatului.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă mai multe aspecte esențiale, ce ar fi trebuit demonstrate și probate de reclamantă pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților, aspecte ce urmează a fi analizate în continuare.
•Neîndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor necesare pentru atragerea răspunderii patrimoniale a salariaților
Potrivit dispozițiilor art. 254 din Codul muncii, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a angajaților trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:
1.calitatea de salariat a persoanei care a produs prejudiciul;
2.fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa;
3.prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului;
4.raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
5.vinovăția (culpa) salariatului.
Or, în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale, astfel cum vom demonstra în continuare.
în ceea ce privește presupusele fapte ilicite
Pentru stabilirea răspunderii patrimoniale, caracterul ilicit al faptei se analizează în raport cu obligațiile de serviciu, ce decurg din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern. Un reper esențial este, din acest punct de vedere si fisa postului. în acest sens, reclamanta ar fi trebui să facă dovada sarcinilor de serviciu ale salariaților a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare au cauzat prejudicii, salariații răspunzând personal numai pentru fapta proprie. Mai mult, individualizarea faptei ilicite presupune ca atribuțiile aferente fiecărui salariat să fie bine definite, astfel încât să nu existe niciun dubiu sub aspectul existentei, întinderii acestor atribuții si al domeniului de activitate al angajatului.
Or, astfel cum reiese din cererea de chemare în judecată, faptele imputate pârâților sunt, în esență, aceleași deși funcțiile si atribuțiile fiecărui salariat în parte au caracter de unicitate, fiind deci inadmisibil ca faptele ilicite să fie pentru toți intimații, identice. în acest context, fapta ilicită nu a fost individualizată si motivată fată de fiecare pârât în parte, existenta oricărui dubiu profitând angajaților si echivalând practic cu nedemonstrarea faptei ilicite ca element al răspunderii patrimoniale.
Mai mult, desi obiectul acțiunii este reprezentat de un presupus prejudiciu în valoare totala de 622.134.26 reclamanta nu individualizează în ce constă pretinsa faptă ilicită, nu se precizează care sunt actele normative încălcate, rezumându-se la a afirma că am semnat adresa prin care s-a solicitat incheierea contractului subsecvent nr. 239.628/2009 si contractul subsecvent cu nr. 239.628/2009, acte asumate pentru susținerea cu resurse bugetare în limita acordului cadru nr. 140/2009 si în conformitate cu prevederile articolului 31 din OUG nr. 34/2006 cu modificările si completările ulterioare, documente care îndeplinesc întrutotul condițiile unui document legal. întrucât nicio instanță nu le-a declarat nule.
Prin urmare, în mod eronat si fără temei reclamanta susține că mi-am încălcat contractul individual de munca, fisa postului, contractul colectiv de munca si Regulamentul de Organizare si Funcționare, susținere mai mult decât falsă deoarece pentru perioada în care am avut delegate competente limitate de director al departamentului economic (01.09-09.11.2009) nu am beneficiat sub semnătură de fisa de post pentru postul vacant de director si nu existau aprobate prin R. atribuții specifice atât pentru funcția de director cat si pentru structurile organizatorice a căror activitate o coordonam, singura fisă de post opozabilă fiind cea pentru funcția de șef serviciu financiar, atribuții pentru care nu există referiri prezentate de Curtea de Conturi în Raport.
Mai mult decât atât, faptele ilicite privesc derularea unei proceduri de achiziție publică și contracte de prestări servicii subsecvente încheiat în baza acesteia, procedură care nu a fost invalidată de organismele specializate.
Prin urmare, asupra presupuselor fapte ilicite imputate angajaților există o prezumție iuris . legalitate, prezumție ce se răsfrânge si asupra contractului subsecvent cu nr. 239.628/06.10.2009. în aceste condiții, este evident că pârâții au avut credința legitimă că procedura de atribuire si contractul încheiat sunt legale, din moment ce niciuna din autoritățile competente în materia monitorizării si supravegherii procedurilor de achiziție publică nu au atacat actele îndeplinite.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu răstoarnă această prezumție absolută de legalitate a faptelor imputate salariaților, nefiind îndeplinită în cauză condiția existentei unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, de natură a atrage răspunderea partimonială. în plus, pretinsele fapte imputate de reclamantă ar fi putut face obiectul unei cercetări disciplinare, dar reclamanta nu a procedat în acest sens.
Referitor la presupusul prejudiciu
Prin prejudiciu se înțelege acea modificare a patrimoniului care se realizează atât prin diminuarea activului, urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, sau prin creșterea pasivului. Pentru ca salariatul să răspundă patrimonial, prejudiciul trebuie să îndeplinească următoarele condiții cumulative:
a.să fie real si actual, adică determinat pe baza unor analize economice concrete, salariatul nefiind ținut să răspundă pentru valori pierdute din patrimoniul angajatorului din alte cauze;
b.să fie cert, atât în ceea ce privește existența cât și evaluarea sa;
c.să fie cauzat direct angajatorului;
d.să fie material, condiție care rezultă din cuprinsul art. 254 din Codul muncii, unde se prevede expres ca salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
e.să nu fi fost reparat.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu demonstrează întrunirea în mod cumulativ a condițiilor enumerate mai sus, astfel cum vom demostra în continuare.
în ceea ce privește caracterul real si actual al prejudiciului. în doctrină și jurisprudență s-a arătat că din actele de constatare a pagubei trebuie să rezulte în mod neîndoielnic cuantumul prejudiciului, raportat la acțiunea culpabilă a fiecărui salariat.
Or, în cauză reclamanta nu a dovedit existența unui prejudiciu real, cert și actual, din moment ce sumele solicitate sunt prezentate estimativ, de către echipa de control a Curții de Conturi fără ca reclamanta să declanșeze la nivel de companie, prin propriul organ de control intern, o analiză proprie, cu atât mai mult cu cât existau mai mult decât evidente diferente între „recomandările cuprinse în Raport” si măsurile dispuse în Decizia nr. 3/2011. cap. II 8.
În plus, modul de calcul al sumelor solicitate si modalitatea de defalcare a acestora prin raportare la documente justificative nu rezultă din niciun document depus de reclamantă. Or. în conformitate cu prevederile din Codul muncii, intinderea prejudiciului trebuie să fie determinată pe baza unor date economice concrete, care ar fi putut să se regăsească în propriul raport de control dacă ar fi considerat oportun să-l inițieze.
Prin urmare, este necesar ca prejudiciul să se reflecte în patrimoniul societății cu certitudine, să fie efectiv și real, să fie cuantificat printr-o evaluare precisă într-o sumă de bani determinată pe baza unor indicatori concreți și a unor date economice neîndoielnice,
În speță, prejudiciul nu este înregistrat în contabilitatea reclamantei, în conformitate cu prevederile din Legea nr. 82/1992 si Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2861/2009, singurul aspect de natură a certifica realitatea acestuia.
Mai mult decât atât, așa cum în mod greșit se retine în Raportul de Control. în privința pârâtei nu s-a înregistrat producerea vreunui prejudiciu prin semnarea unor acte adiționale la contractele subsecvente sau extinderea acestora pe acordul cadrul nr. 140/2009, cum eronat si fără fundamentare susține reclamanta preluând aprecierile auditorilor Curții de Conturi.
În plus, valoarea cumulată a plăților efectuate pentru contractul subsecvent nr. 239.628/2009 este de 43.586,49 lei, cu mult inferioară pretinsului prejudiciul solicitat de reclamantă (de 622.134.26 lei - aferent tuturor contractelor).
Un alt aspect de remarcat este faptul că sumele conțin TVA, deși în mod evident TVA-ul precum și orice taxă sau impozit pe profit plătit de angajator către stat nu poate fi imputat pârâților. în plus, perioada pentru care sunt solicitate sumele depășește cu mult perioada de delegare de competență a pârâtei .
În consecință, prejudiciul nu este real, cert si actual, existența acestuia nefiind sigură și întinderea acestuia neputând fi stabilită în prezent.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, se constată că prejudiciul imputat nu îndeplinește în mod cumulativ condițiie prevăzute de lege.
Divizibilitatea răspunderii patrimoniale
Potrivit art. 255 din Codul muncii, principiul incident în materia răspunderii patrimoniale este divizibilitatea răspunderii între salariați, fiecare angajat răspunzând individual pentru fapta sa, numai în măsura în care a contribuit la producerea prejudiciului, în funcție de fapta ilicită proprie și gradul de vinovăție.
Or, reclamanta CNLR nu și-a precizat în mod defalcat pretențiile, individualizându-le raportat la pretinsele fapte ilicite ale fiecărui pârât și măsura în care acesta a contribuit la producerea presupusului prejudiciu, fiind imposibilă determinarea acestora, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu este convinsă că suma reprezintă prejudiciu, fapt susținut de nedeclansarea propriei acțiuni de cercetare prin compartimentul propriu de control intern în vederea identificării și individualizării presupusului prejudiciu, pentru fiecare pârât.
Având în vedere aceste aspecte și faptul că solidaritatea salariaților nu este prevăzută de legislația muncii, vă rugăm să constatați că individualizarea prejudiciului este imposibilă, impunâdu-se respingerea acțiunii ca nefondată și inadmisibilă sub acest aspect.
Referitor la raportul de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciul cauzat
Reclamanta nu face dovada nici a legăturii de cauzalitate dintre vreo pretinsă faptă culpabilă a pârâților și prejudiciul imputat, în materia litigiilor de muncă orice dubiu profitând salariatului.
Astfel, reclamanta nu probează prejudiciul solicitat pe calea răspunderii patrimoniale prin elemente de determinare concrete ale pagubei si nu demostrează că prejudiciul este consecința directă a faptei personale si ilicite a salariatului săvârșită în îndeplinirea obligațiilor de serviciu.
Prin urmare, nici condiția existenței unui raport de cauzalitate între fapta ilicită imputată și prejudiciul cauzat nu este demostrată în cauză, cu atat mai mult cu cât perioada de delegare de competente a pârâtei ca Director al Departamentului Economic a inceput la 01.09.2009 si a expirat în 09.11.2009.
În ceea ce privește vinovăția
Reclamanta nu a dovedit vinovăția pârâtei menționând ca temei al răspunderii patrimoniale aceleași fapte pentru toți salariații, cu toate că nu sunt semnatara contractelor subsecvente 239.601/2009, 239.614/2009 și 239.616/2009. Mai mult decât atât, CNLR nu a arătat care este forma vinovăției incidență si nu a administrat nicio probă cu privire la acest aspect. Simpla mențiune, preluată din Raportul Curții de Conturi. în sensul că anumite documente au fost semnate/aprobate de către pârâți nu face dovada vinovăției acestora, cu atât mai mult cu cât chiar auditorii interni nu au precizat ce anume am încălcat, ce prevederi si acte normative.
Pentru toate aceste considerente, se constata că nici condiția exercitării faptei imputate cu vinovăție nu este îndeplinită în cauză.
Incidența în cauză a cauzelor exoneratoare de răspundere
Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei sunt acele situații legale, care exonerează de răspundere, deși în fapt, prejudiciul s-a realizat. Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Prin riscul normal al serviciului se înțelege existența anumitor factori inerenți ai muncii, care, atunci când sunt incidenți, transferă riscul asupra patrimoniului angajatorului.
Astfel, în iurisprudenta instanțelor s-a reținut că salariații nu răspund în situația intervenției unui element pe care salariatul nu îl putea cunoaște, la momentul exercitării atribuțiilor, aspect ce reprezintă o cauză străină, neimputabilă acestuia, iar eventualele consecințe, ce nu puteau fi prevăzute la momentul emiterii/semnării actului, țin de riscul normal al serviciului" drept cauză exoneratoare de răspundere.
În cauză, există o . evenimente ce se circumscriu riscului normal al serviciului, de natură a invalida atragerea răspunderii patrimoniale, din care menționez ca la momentul semnării adresei și contractului subsecvent 239.628/2009, pentru asigurarea surselor bugetare în exercițiul bugetar 2009, dețineam atribuții limitate de delegare de competențe ca Director al Departamentului Economic, fără a fi precizate și aprobate în mod clar în R. responsabilitățile efective ale directorului de direcție și a structurilor organizatorice din componența acestuia, iar după data de 09.11.2009 și pentru exercițiul bugetar 2010 nu-i pot fi opozabile acțiunile de derulare a contractelor subsecvente semnate.
Pentru toate aceste considerente, apreciez că presupusele fapte ce i se impută se circumscriu riscului normal al serviciului, impunându-se exonerarea de răspundere a contestatoarea.
În legătură cu activitățile constatate ca fiind prejudiciabile pentru CNLR
În urma Controlului din cadrul CNLR, efectuat echipa de control al Curții de Conturi, concretizat în Raportul de Control nr. 5608/25.05.2011, finalizat cu Decizia nr. 3/2011, documente contestate în instanță inclusiv de reclamantă, aceasta din urma nu a declanșat o acțiune proprie de control în condițiile în care existau foarte mari diferențe între recomandările cuprinse în Raport si măsurile cuprinse în Decizia nr. 3/2011, fapt cu atât mai necesar cu cât nu se face dovada că aceste diferențe s-ar datora unei acțiuni suplimentare de control ai membrilor echipei Curții de Conturi in conformitate cu prevederile punctului. 165, din Regulamentul Curții. Ori, aceste aspecte nu fac decât să confirme vădita nelegalitate a actelor de control si a aprecierilor din cuprinsul acestora, preluate de reclamantă în prezenta acțiune.
În ceea ce privește cererea de introducere în cauză a Curții de Conturi, aceasta este neîntemeiată, motivat de următoarele argumente:
Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar este întemeiată în drept pe răspunderea patrimonială prevăzută de art. 254 și următoarele din Codul Muncii.
Din analiza dispozițiilor art. 254 alin. (1) din Codul Muncii rezultă că esența acțiunilor întemeiate pe prevederile Codului Muncii este existența unor raporturi contractuale, între salariat și angajator, în legătură cu munca angajatului. Prin urmare, singurele părți ce au calitate procesuală într-un litigiu de muncă sunt angajatorul și salariatul.
În plus, potrivit art. 36 din Codul de procedură civilă calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum este acesta dedus judecății, participarea Curții de Conturi într-un litigiu de dreptul muncii fiind lipsită de orice fundament juridic. De asemenea, participarea Curții de Conturi nu poate fi întemeiată nici pe art. 78 alin. 2 invocat de reclamanta CNLR, dispoziție legală ce are în vedere numai cererile de introducere în cauză formulată de instanță din oficiu, nefiind deci aplicabil în speță.
Raportat la aspectele anterior menționate și ținând cont de faptul că, Curtea de Conturi a României este organismul de stat care are rolul de a controla modul de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, rezultă că acest organism al statului nu poate avea calitatea de parte într-o acțiune în răspundere patrimonială.
În plus, plecând de la prevederile art. 32 și ale art. 33 ale Legii nr. 94/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, rezultă că auditorii publici externi „formulează recomandări cu privire la măsurile ce urmează a fi luate și își exprimă opinia față de acestea”, pe de o parte, iar pe de altă parte, „în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii”, acestea se comunică conducerii entității publice, „stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia” devenind obligație a conducerii enitătii auditate.
Ori, din interpretarea coroborată a articolelor anterior citate reiese că luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru recuperarea unui prezumat prejudiciu, în urma unui Control al Curții de Conturi reprezintă o sarcină ce îi incumbă în exclusivitate entității controlate, Curtea de Conturi neavând deci nicio calitate procesuală în acțiunile ce urmează a fi demarate de respectiva entitate, competenta acesteia încetând odată cu finalizarea controlului efectuat.
În acest context, este evident că, Curtea de Conturi nu poate avea calitatea de parte într-o cauză care are ca obiect o acțiune în răspundere patrimonială prin care se urmărește recuperarea unui presupus prejudiciu produs de salariați ai companiei reclamante.
În ceea ce privește susținerea reclamantei referitoare la faptul că toate documentele ce au stat la baza Deciziei nr. 3/2011, prin care „au fost identificate faptele și persoanele răspunzătoare de prejudicierea Companiei” sunt „deținute în integralitate” de această instituție, facem precizarea că este o afirmație vădit eronată.
Astfel, potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi exercită auditarea la sediu sau la fața locului. în ceea ce privește „deficiențele consemnate în Raportul de control nr. 5608/25.05.2011, încheiat în urma acțiunii de verificare (...) efectuate la C. Națională Loteria Română S.A.”, ce au stat la baza emiterii Deciziei nr. 3/2011, trebuie precizat faptul că această acțiune de auditare s-a desfășurat la sediul companiei auditate, în perioada 24.01._11, respectiv la sediul CNLR, astfel că toate documentele solicitate /analizate/verificate de auditorii publici externi se află în posesia reclamantei.
Mai mult decât atât, acest aspect rezultă și din mențiunea inserată în finalul Raportului de control, potrivit căreia „prin semnarea raportului de control se recunoaște restituirea tuturor actelor și documentelor puse la dispoziția auditorilor publici”.
Prin urmare, având în vedere toate considerentele expuse mai sus și ținând cont de esența raporturilor juridice care pot face obiectul unei acțiuni în răspundere patrimonială, cât și calitatea persoanelor ce sunt reclamante sau pârâte, într-o astfel de acțiune rezultă cu evidență că cererea de introducere în cauză a Curții de Conturi e vădit nefondată, fapt pentru care solicit respingerea acesteia.
În drept au fost invocate disp. art. 32-33, art. 205 și urm. din Codul de procedură civilă, art. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 254 și următoarele din Codul Muncii precum și toate dispozițiile legale invocate în cuprinsul prezentei întâmpinări
Probe: înscrisuri, precum și orice altă probă concludentă și utilă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri. îmi rezerv totodată dreptul de a solicita si alte probe în raport de înscrisurile sau pretențiile ce urmează a fi completate sau precizate de CNLR.
Potrivit art. 411 din Codul de procedură civilă solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâtul B. G., a depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea de chemare in judecata formulata de C. NAȚIONALA „LOTERIA R." S.A., solicitând să se respingă cererea indreptata împotriva pârâtului, cu consecința obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
I.PRECIZĂRI PREALABILE:
a)Pârâtul nu a avut calitatea de salariat, astfel ca nu îi sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii, invocate de reclamanta ca temei de drept al acțiunii.
Pârâtul a avut calitatea de Președinte al Consiliului de Administrație, precum si funcția de Director General al C.N. Loteria R. S.A., și-a îndeplinit atributiile in baza contractului de mandat incheiat la data de 13.03.2009. Prin urmare, nu îi sunt aplicabile prevederile art. 254 din Codul muncii, invocate de reclamanta.
b)Reclamanta nu a înregistrat in contabilitate ca prejudiciu suma de 622.134,26 lei, cu privire la care a formulat cererea de chemare in judecata, imprejurare care dovedește ca in actele care trebuie tinute potrivit dispozițiilor Legii nr. 82/1991, ale Ordinului nr. 3055/2009, ale Ordinului nr. 2861/2009, reclamanta nu a recunoscut existenta prejudiciului si nu l-a cuantificat.
Din punct de vedere patrimonial si contabil nu exista un prejudiciu, context in care nu exista temei pentru formularea cererii de chemare in judecata si nici pentru admiterea acesteia, indiferent daca se raportează la dispozițiile Codului muncii ori la cele cuprinse in Codul civil.
Potrivit susținerilor cuprinse in pagina 3 din cererea de chemare in judecata, insasi reclamanta a contestat existenta pretinsului prejudiciu, formulând contestatie împotriva Deciziei nr. 3/2011 a Curții de Conturi a României, contestatie care a fost înregistrata in dosarul nr._ al Curții de Apel București. împotriva soluției de admitere in parte a acțiunii, C.N. Loteria R. S.A. a declarat recurs, primul termen de judecata la Înalta Curte de Casație si Justitie fiind stabilit pentru data de 04.02.2015.
Potrivit susținerilor reclamantei, acțiunea inregistrata in dosarul nr._ al Tribunalului București „se intemeiaza exclusiv pe constatările si masurile’" Curții de Conturi a României evidentiate in Decizia nr. 3/2011, ce au la baza Raportul de control al aceleiași Curți inregistrat sub nr. 5608/25.05.2011.”
In acest context, apreciază ca s-ar impune suspendare în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă la soluționarea definitiva a dosarului nr._ .
c)Suma de 622.134,26 lei pretinsa prin cererea de chemare in judecata a fost plătită societatii de avocatura in baza unor contracte valabil încheiate, care nu au fost anulate.
In ipoteza in care s-ar fi dovedit efecuarea unor plați in mod nelegal către societatea de avocatura, soluția prevăzută de lege este recuperarea acelor sume de la societatea care le-a incasat si nu formularea unei cereri de obligare a paraților din prezentul dosar la plata sumei.
d)Este prescris dreptul la acțiune indiferent daca avem in vedere prevederile Decretului nr. 167/1958 sau ale Codului Muncii.
A invocat incidența ambelor prevederi in condițiile in care la litera a) din prezenta, a sustinut ca nu a avut calitatea de salariat, context in care nu îi sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii ci a legislației civile.
Din cererea de chemare in judecata rezulta ca sumeleau fostplătitein anul 2009.
Cu toate ca a invocat prescripția dreptului de la acțiune si susțin aceasta excepție, arată ca cererea de chemare in judecata este neintemeiata fiindcă nu s-au anulat contractele in baza carora s-au făcut plățile.
Menține si celelalte aparari care vor fi prezentate in continuare.
II.ARGUMENTE CARE JUSTIFICA RESPINGEREA CERERII DE CHEMARE IN JUDECATA, RAPORTAT LA MOTIVELE DE FAPT SI DE D. INVOCATE DE RECLAMANTA:
•In primul rand, apreciază că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată și nedovedită, față de probatoriul administrat.
În conformitate cu dispozițiile art. 272 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa. Mai mult, orice dubiu profită salariatului.
Invoca aceste aparari in condițiile in care cererea de chemare in judecata este motivata in drept pe dispozițiile Codului muncii, pârâtul fiind obligat sa formulez aparari fața de cererea de chemare in judecata, asa cum este ea formulata.
•Nu sunt intrunite condițiile prevăzute de art. 254 alin. 1 din Codul muncii pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, in calitate de fost director general al Companiei Naționale LOTERIA R. S.A.
Potrivit dispozițiilor art. 254 alin. 1 din Codul muncii, „(1) Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. ”
Raportat la acest text de lege, rezulta ca pentru a fi angajata raspunderea patrimoniala este necesar sa fie intrunite, cumulativ, urmatoarele condiții:
-calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba;
-fapta ilicita si personala a salariatului savarsita in legătură cu munca sa;
-prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului;
-raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
-vinovatia salariatului.
Aceste condiții nu sunt îndeplinite in raport cu subsemnatul, pentru urmatoarele considerente:
11.1. Asa cum a relevat si la punctul I. din prezenta intampinare, pârâta nu a avut calitatea de salariat al reclamantei.
Pârâtul a detinut funcția de Director General al C.N. Loteria R. S.A., avand si calitatea de Președinte al Consiliului de Administrație in cadrul companiei. Raporturile dintre pârâtul si reclamanta s-au derulat in baza contractului de mandat incheiat in data de 13.03.2009.
Contractul de mandat a incetat in luna iunie 2012, prin renunțarea pârâtului la mandat, ca urmare a „demisiei” depuse in luna mai 2012, act prin care s-a realizat notificarea mandantului cu privire la renunțare.
Nu a fost incheiat un contract individual de munca intre C.N. LOTERIA R. S A. si pârâtul B. G.; reclamanta nici nu a probat existenta unui astfel de contract.
D. urmare, in ceea ce îl privește, nu este incidența legislația muncii, intrucat, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii (republicata), „Dispozițiile cuprinse în prezentul cod se aplică:
a) cetățenilor români încadrați cu contract individual de muncă, care prestează muncă în România”.
Lipsa calitatii sale de salariat exclude, de plano, răspunderea patrimoniala a pârâtului, in baza dispozițiilor art. 254, 255 si urm, din Codul muncii, invocate de reclamanta ca temei de drept al cererii de chemare in judecata.
Acest argument dovedește netemeinicia cererii de chemare in judecata, chiar si in lipsa celorlalte motive expuse de pârât in cuprinsul prezentei intampinari.
H.2. Nu este îndeplinita nici condiția existentei unui prejudiciu real, cert si actual.
Prin acțiunea formulata, reclamanta nu a probat faptul ca prejudiciul pretins de aceasta ar indeplini, cumulativ, urmatoarele condiții:
-sa fie real si actual, adică determinat pe baza unor analize economice concrete, salariatul nefiind ținut să răspundă pentru valori pierdute din patrimoniul angajatorului din alte cauze;
-sa fie cert, atât în ceea ce privește existența cât și evaluarea sa;
-sa fie cauzat direct angajatorului:
-sa fie material;
-sa nu fi fost reparat.
a)Sumele pretinse de reclamanta prin cererea de chemare in judecata nu au fost înregistrate in contabilitate ca prejudiciu, conform prevederilor Legii nr. 82/1991 si ale Ordinului nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.
Potrivit dispozițiilor art. 46 alin. 3 paragraf 4 din Ordinul nr. 2861/2009, “Pagubele constatate la inventariere, imputate persoanelor vinovate, precum și debitorii deveniți insolvabili se evidențiază în contabilitate în conturi analitice distincte, iar în cadrul acestora, pe fiecare debitor, urmărindu-se recuperarea lor potrivit legii. ”
In Ordinul nr. 3055/2009 se prevede ca în debitul contului 428 "Alte datorii și creanțe în legătură cu personalul" se înregistrează:
-sumele achitate personalului, evidențiate anterior ca datorie față de acesta (531);
-sumele datorate de personal, reprezentând chirii, avansuri nejustificate, salarii, ajutoare de boală, sporuri și adaosuri necuvenite, imputații si alte debite, precum și sumele achitate de unitate acestuia (706, 708, 758, 4427, 438, 512, 531);
Existenta unui prejudiciu cert presupune determinarea lui pe baza unor date economice concrete, ceea ce inseamna ca salariatul este tinut sa răspundă doar pentru 1 inlocuirea valorilor efectiv pierdute din patrimoniul angajatorului. /
Cata vreme reclamanta nu a probat înregistrarea prejudiciului in contabilitate", nu se poate retine ca acesta indeplineste condiția caracterului cert. Din punct de vedere patrimonial si contabil nu exista un prejudiciu.
In aceasta ordine de idei, arat ca in jurisprudenta au fost pronuntate hotarari prin care s-a retinut lipsa caracterului cert al prejudiciului, pe motivul neinregistrarii acestuia in contabilitatea angajatorului. Cu titlu de exemplu, invoc sentinta nr. 2697/2007, pronuntata de Tribunalul București - Secția conflicte de munca si asigurari sociale1, prin care s-au retinut urmatoarele:
„Așadar, in contabilitatea reclamantei sumele pretinse de la parat nu au fost înregistrate ca prejudiciu produs de acesta, existând posibilitatea recuperării lor de la clienți, ceea ce inseamna ca intinderea lui nu are caracter de certitudine.
întrucât sumele pretinse nu au fost înregistrate ca prejudiciu produs de acesta, nu suntem in prezenta unei diminuări a activului, adica a unei modificări negative a patrimoniului, care ar echivala cu un prejudiciu. ”
b)Nu exista un prejudiciu real, cert si actual.
Asa cum a aratat anterior, reclamanta isi intemeiaza acțiunea exclusiv pe Decizia nr. 3/2011 si pe Raportul nr. 5608/25.05.2011, acte emise de Curtea de Conturi a României, care au fost contestate, fiind format dosarul nr._ al Curții de Apel București, care nu este solutionat inca definitiv.
In aceste condiții, in prezent nu se poate cunoaște daca masurile dispuse de Curtea de Conturi vor ramane valabile sau vor fi anulate in totalitate de instanța de judecata cu ocazia soluționării recursului.
Prin urmare, nici sumele pretinse de reclamanta nu reprezintă un prejudiciu real, cert si actual, existența acestuia nefiind sigură și întinderea acestuia neputând fi stabilită în prezent.
c)In plus, mai arat ca, in măsura în care reclamanta ar fi fost prejudiciată prin încheierea contractelor de asistenta juridica, ar fi avut posibilitatea sa formuleze impotriva societatii de avocatura o cerere de chemare in judecata pentru recuperarea sumelor pretins a fi plătite in plus ori nelegal.
11.3.Pârâtul nu a savarsit vreo fapta ilicita si nu este indeplinita nici condiția vinovăției.
In pagina 3 din cererea de chemare in judecata sunt mentionate pretinsele „fapte cauzatoare de prejudicii savarsite de parați”, astfel cum acestea au fost retinute de Curtea de Conturi a României:
„Astfel, constatările echipei de control au aratat faptul ca CNLR a plătit nejustificat si nelegal suma de 622.134,26 lei, pentru servicii care nu au fost prevăzute in acordul cadru incheiat in anul 2009 intre CNLR si societatea de avocatura..”
Contractele cu societatea de avocatura s-au incheiat pentru realizarea unor servicii de care a beneficiat reclamanta, astfel ca nu se poate pune problema existentei unei fapte ilicite si nici a producerii unui prejudiciu in patrimoniul reclamantei.
11.4.Lipsește raportul de cauzalitate intre prejudiciul solicitat de reclamanta si pretinsele fapte ilicite retinute in sarcina pârâtului.
Reclamanta nu probează prejudiciul solicitat pe calea răspunderii patrimoniale prin elemente de determinare concrete ale pagubei și nu demonstrează că prejudiciul este consecința directă a faptei personale și ilicite a pârâtului săvârșită în îndeplinirea obligațiilor de serviciu.
Nu exista niciun raport de cauzalitate intre pretinsul prejudiciu de 622.134,26 lei si vreo fapta ilicita retinuta in sarcina pârâtului publicata in Codul muncii - Comentat si adnotat cu legislație, doctrina si jurisprudenta, coordonator A. Ticlea, voi. II, p. 495.
III.In ceea ce privește cererea de introducere in cauza a Curții de Conturi a României, nu se opune admiterii cererii.
Solicită judecarea cauzei chiar si in lipsa de la dezbateri a pârâtului si/sau a avocatului ales, in temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 - teza finala din Codul de procedura civila.
In drept au fost invocate disp.art. 205, 451, 453 din Codul de procedura civila.
In probatiune solicită proba cuinterogatoriul reclamantei.
Pârâta, B. I. M., în temeiul prevederilor art. 205 și următoarele din Codul de procedură civilă, a formulat întâmpinare la Cererea de chemare în judecată promovată de către reclamantă, solicitând ca, prin Hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
Pe cale de excepție:
•admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei CNLR;
•admiterea excepției de nelegalitate a Raportului de control nr. 5608/2011 și a Deciziei nr. 3/2011, emise de Curtea de Conturi;
Pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de CNLR, ca neîntemeiată:
Respingerea cererii de introducere în cauză a Curții de Conturi a României, ca inadmisibilă:
Obligarea reclamantei la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea prezentului litigiu.
Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, solicită să se aibă în vedere următoarele:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată formulată de CNLR și înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei, în solidar cu pârâții B. G. ș.a., la plata, în beneficiul CNLR, a sumei de 622.134.26 lei, reprezentând prejudiciul pretins a fi produs CNLR, în urma Deciziei nr. 3/2011 a Curții de Conturi a României (cap. 11.8), emise în baza Raportului de control înregistrat sub nr. 5608/25.05.2011, comunicat CNLR la aceeași dată de 25.05.2011.
În esență, Reclamanta susține faptul că suma reprezintă plăți nejustificate și nelegale aferente unor servicii care nu au fost prevăzute în conținutul Acordului-cadru nr. 140/2009, încheiat între CNLR si S.C.A. R. & R..
Motivele de „nelegalitate” relevate de Curtea de Conturi prin actele administrative evocate mai sus sunt următoarele:
În ședința Consiliului de Administrație („CA”) al CNLR din data de 13.03.2009 s-a aprobat achiziția serviciilor de asistentă si reprezentare juridică a companiei, astfel cum erau prezentate în Nota Departamentului Economic nr. 6.658/12.03.2009; ulterior, aprobării Notei Departamentului Economic, Departamentul Juridic a întocmit Nota de fundamentare nr. 4227/07.04.2009, prin care s-a motivat necesitatea angajării unei societăți de avocatură care „să asigure servicii de asistentă de specialitate si reprezentare în fata instanțelor judecătorești si arbitrate pe aceste categorii de spețe care au o frecventă redusă în activitatea juridică a Companiei.,
Ca urmare a aprobării în CA, prin referatul Departamentului Logistică Administrativ nr. 955/16.04.2009 s-a demarat procedura de achiziție și s-a transmis către trei societăți de avocați cererea de ofertă nr. 956/16.04.2009 prin care s-a precizat că obiectul achiziției constă în prestarea serviciilor de asistentă si reprezentare juridică, cod CPV_-8 (Servicii de consultanță și reprezentare juridică);
Urmare derulării procedurii, contractul de servicii juridice a fost atribuit S.C.A. R. & R., CNLR încheind cu aceasta Acordul-cadru de servicii nr. 140/29.04.2009, cu obiect prestarea serviciilor de asistentă si reprezentare juridică:
În perioada aprilie 2009- mai 2010, deși obiectul Acordului-cadru nr. 140/29.04.2009 era prestarea serviciilor de asistență și reprezentare juridică, CNLR a încheiat cu S.C.A. R. & R. contracte subsecvente și pentru servicii de consultantă juridică, respectiv contractele subsecvente cu nr. 239.601/22.05.2009, 239.614/06.07.2009; 239.616/28.07.2009 și_/ 06.10.2009, achitând acesteia în baza respectivelor contracte suma totală de 622.134.26 lei.
Pentru toate aceste motive Curtea de Conturi a constatat un prejudiciu egal cu suma totală achitată de CNLR pentru serviciile menționate, în cuantum de 622.134,26 lei.
În motivarea solicitării de respingere a cererii de chemare în judecată formulate, solicită să se aibă în vedere următoarele:
PRESCRIPȚIA DREPTULUI LA ACȚIUNE AL RECLAMANTEI CNLR
Potrivit art. 268 alin (1) lit. c) din Codul muncii, termenul de prescripție al dreptului material la acțiune privind răspunderea patrimonială este cel general, de 3 ani.
Dealtfel, potrivitprevederilorart.3 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă, termenul prescripției este de 3 ani, urmând a fi constatată îndeplinirea termenului de 3 ani anterior introducerii acțiunii, după cum urmează:
Formulând cererea de chemare în judecată datată 02.07.2014, CNLR a depășit termenul de prescripție de 3 ani, în ambele ipoteze:
(a)Atât în ipoteza în care se raportează la oricare dintre datele de 22.05.2009, 06.07.2009, 28.07.2009 si 06.10.2009. reprezentând datele încheierii contractelor subsecvente cu nr. 239.601/22.05.2009, 239.614/06.07.2009,239.616/28.07.2009 și_/ 06.10.2009; cât și
(b)în ipoteza în care ne raportăm la data de 25.05.2011, data înregistrării la CNLR a Raportului Curții de Conturi care a evidențiat atât sumele pe care CNLR SA este obligată să le recupereze, cât și persoanele împotriva cărora compania este obligată să acționeze în judecată în scopul reparării prejudiciului.
În susținerea pct. (a) de mai sus, precizăm că dreptul material la acțiune s-a născut în momentul producerii presupusului prejudiciu, astfel cum reiese din motivarea acțiunii, respectiv datele de 22.05.2009, 06.07.2009, 28.07.2009 și 06.10.2009, când au fost încheiate Contractele subsecvente invocate de reclamantă în acțiunea sa drept fundament al pretențiilor. Față de aceste momente, termenul de 3 ani de formulare a acțiunii în răspundere patrimonială s-a împlinit cel mai târziu la datele de 22.05.2012, 06.07.2012, 28.07.2012 si 06.10.2012, prezenta acțiune fiind prescrisă la data introducerii sale, respectiv 02.07.2014.
În susținerea pct. (b) de mai sus, arătăm că acțiunea în răspundere patrimonială formulată de CNLR se întemeiază „exclusiv pe constatările și măsurile Curții de Conturi a României evidențiate prin Decizia nr. 3/2011, ce au la bază Raportul de control al aceleiași Curți înregistrat sub nr. 5608/25.05.2011. Raportul, prin conținutul său, indică atât sumele pe care CNLR SA este obligată să le recupereze, cât și persoanele împotriva cărora compania este obligată să acționeze în judecată în scopul reparării prejudiciului” (s.n.). Or, potrivit dispozițiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune incepe sa curgă de la data cind păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atit paguba cit si pe cel care răspunde de ea, respectiv la data de 25.05.2011.
În condițiile în care Raportul Curții de Conturi a fost emis și înregistrat în data de 25.05.2011, dată la care a fost comunicat CNLR, termenul de prescripție al acțiunii în răspundere patrimonială a CNLR se împlinea în data de 25.05.2014, acțiunea fiind si din acest punct de vedere prescrisă la data introducerii sale, si anume 02.07.2014.
Având în vedere cele expuse, solicită să se admită excepția prescripției dreptului material la acțiune, cererea de chemare în judecată fiind formulată de CNLR după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 268 din Codul muncii.
B.EXCEPȚIA DE NELEGALITATE A RAPORTULUI DE CONTROL NR. 5608/25.05.2011 SI A DECIZIEI NR. 3/2011. EMISE DE CURTEA DE CONTURI. ÎN TEMEIUL ART. 4 DIN LEGEA NR. 554/2004
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta CNLR a invocat ca unic fundament al pretențiilor sale ce fac obiectul răspunderii patrimoniale Raportul de control nr. 5608/25.05.2011 si Decizia nr. 3/2011. ambele emise de Curtea de Conturi, menționând că „prezenta acțiune în răspundere patrimonială se întemeiază exclusiv pe constatările si măsurile Curții de Conturi a României”, ce sunt de o vădită nelegalitate, astfel cum vom demonstra în cele ce urmează.
Totodată, astfel cum reiese din conținutul acțiunii, prin Raportul de control nr. 5608/2011 se conturează, în opinia reclamantei, faptele cauzatoare de prejudicii pentru care s-a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților, prezumatul prejudiciu și așa-zisa identitate a persoanelor responsabile.
În acest context, formulează în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004. excepția de nelegalitate a Raportului de control nr. 5608/25.05.2011 si a Deciziei nr. 3/2011, precum si a tuturor actelor ce au stat la baza emiterii acestora si a actelor subsecvente, motivat de argumentele pe care le voi expune în cele ce urmează.
(i)Depășirea de către Curtea de Conturi a competentelor sale legale în privința constatării nelegalitătii contractelor subsecvente încheiate între CNLR si S.C.A. R. & R.
Prin Raportul de control nr. 5608/2011, Curtea de Conturi procedează, în mod vădit nelegal și cu exces de putere, la arogarea unor prerogative ce aparțin ANRMAP, UCVAP, CNSC și instanțelor de judecată. Prin urmare, acestea exced atribuțiilor Curții de Conturi, prevăzute de Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi („Legea nr. 94/1992”), astfel cum este aceasta completată prin dispozițiile Regulamentului Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 130/2010 („Regulamentul Curții de Conturi”).
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 coroborate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Capitolul I Secțiunea 1 și următoarele, Capitolul II Secțiunea 1 și următoarele din Regulamentul de organizare al Curții de Conturi, activitățile de control desfășurate de Curtea de Conturi vizează operațiunile de formare, administrare și întrebuințare a fondurilor publice ce se circumscriu noțiunii de buget public național, realizându-se cu respectarea principiilor legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității.
În vederea evidențierii trăsăturilor specifice ale activității de control a Curții de Conturi și delimitării competențelor acestei autorități de cele ale altor instituții publice din sfera celor trei puteri constituționale principale, la art. 2 din Legea nr. 94/1992, se definesc noțiunile de „control”, „audit public extern”, „audit financiar”, „audit al performanței”, „legalitate”, „regularitate”, „economicitate”, „eficiență”, „eficacitate”, „entitate auditată”, „fonduri publice”.
Analizând în detaliu toate competentele Curții de Conturi, enumerate în cuprinsul Legii nr. 94/1992. se poate concluziona că activitățile de control ale Curții de Conturi sunt. în fapt, proceduri de audit financiar si de audit al performantei operațiunilor de formare, administrare si utilizare a fondurilor publice.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi are competența de a verifica operațiunile de formare, administrare și utilizare a fondurilor publice din perspectiva respectării principiilor legalității, regularității, economicității, eficientei si eficacității, astfel cum acestea sunt definite la art. 2 din același act normativ.
Prin urmare. Curtea de Conturi are competente de auditare si de informare a organelor în drept să ia măsuri pentru remedierea disfunctionalităților constatate. Cu toate acestea, atribuțiile de analiză a legalității si manierei de derulare a unei proceduri de achiziție publică, a oportunității criteriilor de A atribuire, relevantei factorilor de evaluare precum si exercitare a controlului si de aplicare a anumitor sancțiuni în această materie aparțin în mod exclusiv ANRMAP si UCVAP.
În acest sens, potrivit dispozițiilor imperative cuprinse în:
- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare („O.U.G. nr. 34/2006”);
-Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 34/2006 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 („H.G. nr. 925/2006”);
-Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2005 privind înființarea Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, cu modificările și completările ulterioare („O.U.G. nr. 74/2006”); și
-Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006 privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare („O.U.G. nr. 30/2006”),
verificarea legalității si regularității în materia atribuirii contractelor de achiziție publică este atribuția specială si exclusivă a următoarelor autorități:
-Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice („ANRMAP”): art. 1 alin. (3), art. 2 lit. a) și d), art. 3 lit. a)-c) și e) din O.U.G. nr. 74/2005 și art. 295 alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 34/2006;
-Unitatea Centrală pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice („UCVAP”) din cadrul Ministerului Finanțelor Publice: art. 4 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 30/2006;
-Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor („CNSC”): art. 255, art. 2563 alin. (4), 266 alin. (1), art. 278, art. 280 din O.U.G. nr. 34/2006; și
-instanțele de judecată: art. 281, art. 283, art. 285-287 din O.U.G. nr. 34/2006.
În special, se observa că prin dispozițiile art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 74/2005, cu modificările și completările ulterioare, se stipulează, în mod clar, faptul că „Prin atribuțiile încredințate și prin structura sa Autoritatea (ANRMAP. n.n.) îndeplinește următoarele funcții: (...) de monitorizare, analiză. evaluare si supraveghere a modului de atribuire a contractelor de achiziție publică”. în acest sens este și poziția ANRMAP și a Curții de Conturi.
Având în vedere caracterul special si derogator al dispozițiilor O.U.G. nr. 74/2005, O.U.G. nr. 30/2006 si O.U.G. nr. 34/2006 fată de dispozițiile generale, de drept comun, aplicabile verificării operațiunilor de administrare si utilizare a fondurilor publice conținute în Legea nr. 94/1992 (specialia generalibus derogării), se relevă în mod incontestabil lipsa competentei Curții de Conturi în ceea ce privește verificarea legalității si regularității procedurilor de achiziție publică.
În acest sens s-a pronunțat chiar ANRMAP prin punctul de vedere exprimat la pag. 22 din Newsletter-ul „Info ANRMAP” nr. 9/noiembrie 2010, unde se precizează inter alia că:
Întrucât controlul Curții de Conturi este unul ex-post,.. 1 această instituție nu se poate implica în activitatea de supraveghere a modului de derulare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice” (s.n.):
O.U.G. nr. 34/2006 „[...] nu acordă nicio competentă Curții de Conturi pe linia constatării si sancționării abaterilor în materia achizițiilor publice”
(s.n.);
„[...] activitatea de supraveghere si monitorizare a modului de atribuire a contractelor de achiziții publice revine Autorității Naționale pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizițiilor Publice, ca unică autoritate care are competente în acest sens f.../"(s.n.).
De asemenea, prin adresa Curții de Conturi nr. 2804/13.12.2007 transmisă ANRMAP, însuși președintele Curții de Conturi susține faptul că „Ordonanța Guvernului nr. 34/2006, privind achizițiile publice nu acordă nici o competentă Curții de Conturi pe linia constatării si sancționării abaterilor în materie de achiziții publice (...). Potrivit legislației în vigoare, activitatea de supraveghere si monitorizare a modului de atribuire a contractelor de achiziție publică, revine în exclusivitate ANRMAP”(s.n.).
Astfel, în aceste condiții, este incontestabilă competenta exclusivă a ANRMAP în ceea ce privește verificarea legalității atribuirii contractelor de achiziție publică.
Or, în prezenta cauză, ANRMAP a verificat si validat procedura de achiziție publică criticată prin Raportul de control al Curții de Conturi, certificând astfel legalitatea acesteia.
Deși, față de dispozițiile imperative ale art. 21 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi rămâne competentă să verifice eficiența și eficacitatea operațiunilor cu fonduri publice în materia achizițiilor publice, trebuie observat că organul de control nu poate constata existența unor prejudicii pentru nerespectarea acestor două principii întrucât, în sensul art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, numai nerespectarea principiilor legalității si regularității poate provoca prejudicii în patrimoniul entității auditate si nu si nerespectarea principiilor economicității, eficientei si eficacității.
Față de considerentele sus-menționate și față de dispozițiile pct. 5 alin. (2) din Regulamentul Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 130/2010 („Regulamentul Curții de Conturi”), se observa că legea limitează verificarea de către acest organ de control a derulării contractelor de achiziție publică de către entitățile controlate exclusiv prin raportare la:
-încadrarea sumelor achitate în baza contractelor de achiziție publică în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat;
-corespondenta obiectului contractului de achiziție publică cu scopul, obiectivele și atribuțiile prevăzute în actele normative prin care a fost înființată entitatea auditată; și
-atingerea scopurilor vizate la încheierea contractului de achiziție publică în urma derulării acestuia, respectiv executarea corespunzătoare și la termen a obligațiilor contractuale (aceasta reprezentând în fapt verificarea respectării principiilor economicității, eficienței și eficacității în executarea contractelor).
În acest context, atât analiza efectuată de echipa de control, cât și concluziile acesteia cu privire la încheierea contractelor în cauză, sunt neîntemeiate și nejustificate, aceste chestiuni fiind strict de competența ANRMAP, singura autoritate abilitată în domeniu pentru monitorizarea, analiza, evaluarea si supravegherea modului de atribuire a contractelor de achiziție publică.
(ii)Legalitatea si oportunitatea Acordului-cadru nr. 140/2009 si a contractelor subsecvente încheiate între CNLR si S.C.A. R. & R.
Raportul de control al Curții de Conturi reține, pe de o parte, faptul că, în urma verificării dosarului de achiziție publică, s-a constatat că procedura de atribuire a Acordului-cadru nr. 140/2009 este nelegală (Secțiunile IV.2-IV.4, pag. 135-145 din Raportul de control), iar, pe de altă parte, că CNLR a efectuat plăți nelegale și nejustificare către S.C.A. R. & R., în temeiul contractelor subsecvente atribuite în baza Acordului-cadru nr. 140/2009 și nr. 156/2010 (Secțiunea IV.I, pag.129, Secțiunea IV.2, pag. 136, Secțiunea IV.3, pag. 141-144).
Or, constatările auditorilor publici externi ai Curții de Conturi:
- sunt nelegale: atât din perspectiva lipsei de competență a organului de control în ceea ce privește verificarea legalității și regularității procedurilor de achiziție publică, cât și din faptul că nici o autoritate competentă și niciun ofertant sau altă persoană interesată nu a contestat respectivele proceduri de achiziție; și
- sunt neîntemeiate: Acordurile-cadru respectă toate principiile incidente în materia operațiunilor cu fonduri publice la care fac referire dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 94/1992.
în ciuda lipsei sale de competență în verificarea legalității și regularității procedurilor de atribuire a contractelor de achiziție publică, așa cum am arătat la pct. (i) de mai sus, auditorii publici externi ai Curții de Conturi au procedat, în mod nelegal și abuziv, la verificarea Acordurilor-cadru nr. 140/29.04.2009 și nr. 156/16.04.2010 și au constatat, pe de o parte, nelegalitatea Acordului-cadru nr. 140/29.04.2009, iar, pe de altă parte, plata nelegală și nejustificată către S.C.A. R. & R. a unor onorarii avocațiale în baza unor contracte subsecvente acestuia.
Mai mult, auditorii externi ai Curții de Conturi au constatat nelegalitatea Acordului- cadru și a contractelor subsecvente în condițiile în care niciun ofertant (toți fiind societăți reputate de avocați) și nicio altă persoană interesată (alte societăți de avocați specializate în materia achizițiilor publice) nu au contestat procedura de atribuire a respectivului Acord și în contextul în care nici CNSC și nici vreo instanță judecătorească nu au constatat nulitatea procedurii de atribuire sau a Acordului- cadru amintit, în baza cărora au fost emise contractele subsecvente avute în vedere în prezenta cauză.
În realitate, atât procedurile de atribuire, cât și conținutul Acordului-cadru și al contractelor subsecvente respectă în totalitate principiile legalității si regularității care guvernează operațiunile de formare, administrare și utilizare a fondurilor publice și la care fac referire dispozițiile art. 21 din Legea nr. 94/1992.
Totodată, prețul din oferta declarată câștigătoare în cadrul unei proceduri de achiziție publică (procedură menită să asigure utilizarea judicioasă a fondurilor publice și obținerea unui preț competitiv) este prezumat absolut că respectă în totalitate principiul economicității menționat de art. 21 din Legea nr. 94/1992.
În același timp, trebuie avut în vedere faptul că, în cuprinsul Raportului de control în discuție, concluziile reținute de către auditorii publici externi nu au fost motivate în fapt si. mai ales în drept, astfel încât acestea urmează a fi invalidate, aprecierile acestora fiiind subiective, neputând fi deci reținute ca veritabile fundamentări ale vreunei abateri, indiferent de natura acesteia. Curtea de Conturi - Departamentul II, a preluat concluziile echipei de auditori financiari referitoare la punctul IV. din Raportul de control nr. 5608/25.07.2011, fără a mai analiza ea însăși, deși avea obligația legală să o facă, documentele anexate acestui raport și argumentele legale prezentate de CNLR prin obiecțiunile la Raportul de control, și fără a indica dispozițiile legale încălcate, așa cum impune pct. 86 alin. (2) din Regulamentul Curții de Conturi, limitându-se doar la preluarea informațiilor considerate esențiale din Raportul de control și transformarea constatărilor echipei de control în măsuri stabilite în sarcina Companiei.
Astfel, auditorii publici externi ai Curții de Conturi au constatat că S.C.A. R. & R. a încasat în mod ilegal de la CNLR onorarii avocațiale pentru prestarea unor servicii de consultanță juridică, întrucât achiziționarea acestui tip de servicii juridice nu a fost aprobat de Consiliul de Administrație al CNLR înainte de lansarea procedurii de atribuire a respectivului Acord-cadru.
Constatările echipei de control sunt total neîntemeiate pentru următoarele motive;
-CA a aprobat de la bun început atât servicii de asistentă (asigurarea de consultanță de specialitate) și reprezentare juridică, cât și servicii de ..audit juridic” (care include în mod logic și consultanța juridică);
-Mai mult, CA a aprobat achiziția serviciilor de asistentă si reprezentare juridică a companiei astfel cum erau prezentate într-un document emanând de la un departament care nu avea încadrat personal de specialitate juridică și de la care, prin urmare, nu putea fi pretinsă rigoarea unor distincții terminologice de tipul asistență/consultanță/reprezentare, respectiv Nota Departamentului Economic nr. 6.658/12.03.2009;
-Ulterior aprobării Notei Departamentului Economic, Departamentul Juridic a elaborat Nota de fundamentare nr. 4227/07.04.2009, prin care a motivat necesitatea angajării unei societăți de avocatură care „să asigure servicii de asistență de specialitate și reprezentare în fața instanțelor judecătorești și arbitrate pe aceste categorii de spețe care au o frecvență redusă în activitatea juridică a Companiei” (s.n.); așadar, Departamentul Juridic a utilizat sintagma „asistență de specialitate” și nu pe cea de „asistență juridică”;
-Chiar dacă în perioada prealabilă lansării procedurii publice de atribuire a Acordului-cadru nr. 140/29.04.2009 personalul CNLR a utilizat o terminologie neunitară în ceea ce privește serviciile juridice care vor fi achiziționate, fapt care ar fi putut pune unele dificultăți în ceea ce privește serviciile ce vor fi prestate, prin cererea de oferte s-a precizat în mod expres codul CPV care include atât serviciile de consultantă juridică, cât si serviciile de reprezentare juridică (codul CPV_-8);
-Chiar dacă, prin absurd, CA al CNLR nu ar fi aprobat și servicii de consultanță juridică, trebuie observat că toate compartimentele implicate
(si chiar CA-ul companiei!) au avizat/aprobat Acordul-cadru înainte de semnarea acestuia, deci au aprobat si serviciile de consultantă juridică;
-Acordul-cadru nr. 140/29.04.2009 menționează în mod expres atât serviciile de consultanță juridică, cât și serviciile de reprezentare juridică;
-La încheierea Contractelor subsecvente Acordului-cadru nr. 140/29.04.2009, având ca obiect prestarea unor servicii de consultanță juridică a fost obținută în prealabil aprobarea tuturor compartimentelor implicate ale Companiei (inclusiv cea a CA-ului companiei!).
în ceea ce privește obiectul contractelor subsecvente de asistență juridică, denaturat de auditorii Curții de Conturi, trebuie menționat că prin natura sa, contractul de asistență juridică este un contract complex, încheiat între o formă de exercitare a profesiei de avocat, pe de o parte, și o persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, numită client, pe de altă parte, prin care cel dintâi se obligă să asigure prin avocatul titular sau prin alt avocat colaborator, în favoarea clientului, îndeplinirea prestației de specialitate constând în una sau mai multe dintre activitățile prevăzute expres de art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
Prin urmare, contractele subsecvente încheiate între CNLR si S.C.A. R. &
R., indiferent de tipul activităților care au constituit obiectul lor. își păstrează calificarea juridică. încadrându-se, fără putință de tăgadă, în categoria contractelor de asistentă juridică, în sensul avut în vedere de legiuitor la art. 31 alin. (3) din Legea nr. 51/1995.
în concluzie, Acordul-cadru nr. 140/29.04.2009.2010 și contractele subsecvente încheiate în baza acestuia au fost legal încheiate și respectă în totalitate rigorile statuate de Legea nr. 94/1992 privind operațiunile de formare, administrare și utilizare a fondurilor publice.
Prin urmare, vă rog să constatați că toate măsurile dispuse de Curtea de Conturi în cuprinsul Deciziei nr. 3/2011. actele ce au stat la baza emiterii si cele subsecvente acesteia sunt nelegale, impunându-se admiterea excepției de nelegalitate formulată. în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004. pentru
restabilirea legalității.
C.PE FOND. CARACTERUL NEÎNTEMEIAT SI NEDOVEDIT AL CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ FORMULATE DE CNLR
Cu titlu prealabil, învederează faptul că pârâta nu a detinut funcția deDirector executiv in perioada încheierii tuturor actelor subsecvente, mandatul pârâtei subzistând exclusiv în perioada 28.01._09. ulterior fiind încadrată pe postul de consilier juridic. Or, pârâtei i se impută un pretins prejudiciu aferent unei perioade posterioare deținerii calității de Director executiv de 06.10.2009.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 272 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa. în același timp, orice dubiu profită salariatului.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă îndeplinirea cumulativă a condițiilor necesare pentru atragerea răspunderii patrimoniale a salariaților, după cum vom arăta în continuare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 254 din Codul muncii, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a angajaților trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: calitatea de salariat a persoanei care a produs prejudiciul; fapta ilicită si personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția (culpa) salariatului.
Or, în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale, astfel cum vom demonstra în continuare.
(a)în ceea ce privește calitatea de salariat a subscrisei aferentă perioadei săvârșirii pretinsei fapte ilicite
Prin acțiunea introductivă de instanță, pârâtei mi se impută de către reclamantă, care preia constatările Curții de Conturi, faptul că aș fi semnat contractele subsecvente nr. 239.601/22.05.2009, 239.614/06.07.2009 și
239.616/28.07.2009, precum și adresele prin care s-a solicitat încheierea contractelor nr. 239.601/22.05.2009 și 239.616/28.07.2009.
La data la care s-au încheiat respectivele contracte și s-au semnat adresele de solicitare a încheierii acestora, respectiv în intervalul 22.05._09, pârâta nu aveam calitatea de salariat al CNLR.
Raporturile sale cu compania, în calitate de Director executiv al Departamentului Juridic, erau guvernate la data respectivă de prevederile Contractului de mandat înregistrat la Cabinetul CNLR cu nr. 4614/28.01.2009 (Anexa 1 la prezenta întâmpinare), contract care s-a aflat în vigoare până la data de 17.08.2009, când a încetat prin Decizia directorului general al CNLR nr. 1727/17.08.2009 (Anexa 2 la prezenta întâmpinare). Așadar, perioada contractului de mandat al pârâtei a inceput la data de 28.01.2009 și a expirat ia data de 17.08.2009, în toată această perioadă contractul individual de muncă al pârâtei fiind suspendat.
(b)în ceea ce privește presupusa faptă ilicită
Pentru stabilirea răspunderii patrimoniale, caracterul ilicit al faptei se analizează în raport cu obligațiile de serviciu, ce decurg din contractul individual de muncă, fișa postului anexată acestuia, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern. în acest sens, reclamanta ar fi trebui să facă dovada sarcinilor de serviciu ale salariaților, inclusiv a pârâtei, a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare au cauzat prejudicii, salariații răspunzând personal numai pentru fapta proprie. Mai mult, individualizarea faptei ilicite presupune ca atribuțiile aferente fiecărui salariat să fie bine definite, astfel încât să nu existe niciun dubiu sub aspectul existenței, întinderii acestor atribuții și al domeniului de activitate al angajatului.
Or, astfel cum reiese din cererea de chemare în judecată, faptele imputate celor 15 pârâți sunt, în esență, aceleași, deși funcțiile și atribuțiile fiecărui salariat în parte au caracter de unicitate. în acest context, fapta ilicită nu a fost motivată față de fiecare pârât în parte prin raportare la atribuțiile postului, ceea ce echivalează practic cu nedemonstrarea faptei ilicite ca element al răspunderii patrimoniale.
Mai mult decât atât. în cauză pârâta sunt pe deplin exonerată de săvârșirea unei fapte ilicite, deoarece semnarea contractelor subsecvente se încadrează, pe deplin, în cauze care înlătură caracterul ilicit al faptei
în anumite situatii, desi fapta ilicita ar provoaca (aspect nedemonstrat de către CNLR în privința pârâtei ) un prejudiciu altei persoane, raspunderea nu este angajata, deoarece este înlaturat caracterul ilicit al faptei. Astfel, cauze care înlătură caracterul ilicit al faptei sunt:
legitima aparare; starea de necesitate;
îndeplinirea unei activitati impuse sau permise de lege;
îndeplinirea ordinului superiorului; exercitarea unui drept;
-consimțământul victimei (Consiliul de Administrație - reprezentant legal al CNLR - organ abilitat prin lege să aprobe încheierea/neîncheierea contractelor subsecvente).
A.Fapta ilicita nu va declanșa raspunderea civila delictuala, lipsindu-i caracterul
ilicit, daca a fost savârsita în îndeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege sau a ordinului superiorului.
a)Astfel cum am arătat mai sus, pârâta am semnat Contractele subsecvente în îndeplinirea unei activități permise de Legea avocaților, astfel încât nu se poate susține, în sarcina pârâtei, săvârșirea unei fapte ilicite.
Instanțele judecătorești au decis ca "desi de natura a aduce prejudicii unui drept subiectiv, fapta cauzatoare nu are caracter ilicit si astfel nu se pune problema angajarii unei răspunderi civile când ea este savârsita cu permisiunea legii. Este cert, ca cel ce exercita prerogativele pe care legea le recunoaște dreptului sau subiectiv nu poate fi considerat ca actioneaza ilicit, chiar daca prin exercițiul normal al dreptului sau aduce anumite atingeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane.
b)Executarea ordinului superiorului înlătură caracterul ilicit al faptei dacă a fost emis de organul competent.
Astfel cum se precizează în cuprinsul p. 141 din Raportul Curții de conturi depus în anexă de către Reclamantă:
”în ședința Consiliului de administrație din data de 13.03.2009, membrii CA au aprobat achiziția:
-serviciilor de audit juridic al companiei.
-servicii de evaluare economică a companiei
-servicii de asistentă si reprezentare juridică”.
în considerarea aprobării în CA, prin Nota de fundamentare emisă de către Departamentul juridic, s-a motivat necesitatea angajării unei societăți de avocatură care să asigure servicii de asistentă de specialitate si reprezentare în fata instanțelor de judecată. în vădită consonantă cu aprobarea CA (i.e. servicii de audit juridic al companiei si servicii de asistentă si reprezentare juridică).
Se specifică, în cuprinsul Raportului de control (p. 142) faptul că achiziția serviciilor de reprezentare juridică s-a realizat în baza Deciziei directorului general nr. 1122/16.04.2009, nicidecum în baza Notei de fundamentare emise de subsemnata, care a avut în vedere servicii de audit juridic si servicii de asistentă si reprezentare juridică. Astfel, în lanțul decizional, pârâta am procedat la întocmirea Notei de fundamentare privind necesitatea angajării unei
societăți de avocați, nicidecum la aprobarea angajării serviciilor de reprezentare juridică per se.
B.Consimțământul victimei reprezintă o cauza care înlătură caracterul ilicit al faptei în masura în care victima prejudiciului a fost de acord, înainte de savârsirea faptei, ca autorul acesteia sa acționeze într-un anumit mod, desi exista posibilitatea producerii unei pagube.
Astfel cum a arătat, de vreme ce serviciile de audit juridic/reprezentare juridică/asistentă juridică au fost aprobate de CA. suntem în prezenta unui consimțămând explicit al Reclamantei, fapt ce exonerează pârâta de la săvârșirea unei fapte ilicite în cauză.
În orice caz întocmirea si transmiterea cererii de ofertă (act material decizional) a fost efectuată de către Serviciul Achiziții, nicidecum de Serviciul Juridic al cărui Director executiv eram la momentul respectiv.
(c)Referitor la presupusul prejudiciu
Prin prejudiciu se înțelege acea modificare a patrimoniului care se realizează atât prin diminuarea activului, urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, sau prin creșterea pasivului. Pentru ca salariatul să răspundă patrimonial, prejudiciul trebuie să îndeplinească următoarele condiții cumulative:
(iii)să fie real si actual, adică determinat pe baza unor analize economice concrete, salariatul nefiind ținut să răspundă pentru valori pierdute din patrimoniul angajatorului din alte cauze;
(iv)să fiecert, atât în ceea ce privește existența câtșievaluarea sa;
(v)să fiecauzat direct angajatorului;
(vi)să fiematerial, condiție care rezultădinart.254dinCodul muncii,
care prevede că salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor;
(vii)să nufi fost reparat.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu demonstrează întrunirea în mod cumulativ a condițiilor enumerate mai sus, astfel cum vom demonstra în continuare.
În ceea ce privește caracterul real si actual al prejudiciului, în doctrină și jurisprudență s-a arătat că din actele de constatare a pagubei trebuie să rezulte în mod neîndoielnic cuantumul prejudiciului, raportat la acțiunea culpabilă a fiecărui salariat.
Or, în cauză reclamanta nu a dovedit existența unui prejudiciu real, cert și actual, din moment ce sumele solicitate sunt prezentate estimativ, de către echipa de control a Curții de Conturi, fără ca reclamanta să fi efectuat o analiză proprie, la nivel de companie, prin propriul organ de control intern, cu atât mai mult cu cât existau diferente mai mult decât evidente între „recomandările” cuprinse în Raport si măsurile dispuse în Decizia nr. 3/2011. cap. II.8.
În plus, modul de calcul al sumelor solicitate si modalitatea de defalcare a acestora prin raportare la documente justificative nu rezultă din niciun document depus de reclamantă. Or. în conformitate cu prevederile din Codul muncii, intinderea prejudiciului trebuie să fie determinată pe baza unor date economice concrete, care ar fi trebuit să se regăsească în propriul raport de control al reclamantei, dacă aceasta ar fi considerat oportun să-l inițieze.
Prin urmare, este necesar ca prejudiciul să se reflecte în patrimoniul societății cu certitudine, să fie efectiv și real, să fie cuantificat printr-o evaluare precisă într-o sumă de bani determinată pe baza unor indicatori concreți și a unor date economice neîndoielnice.
În speță, prejudiciul nu este înregistrat în contabilitatea reclamantei, în conformitate cu prevederile din Legea nr. 82/1992 si Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2861/2009, singurul aspect de natură a certifica realitatea acestuia.
Mai mult decât atât, în sarcina pârâtei nu se poate retine producerea vreunui prejudiciu legat de încheierea contractelor subsecvente pentru servicii juridice, cum eronat si fără fundamentare susține reclamanta preluând aprecierile auditorilor Curții de Conturi.
Astfel cum am arătat. în planul lanțului decizional, pârâta am întocmit exclusiv o notă privind necesitatea angajării unei societăți de avocato care să asigure servicii de asistentă de specialitate si reprezentare juridică, în vădită consonantă cu aprobarea CA din data de 13.03.2009.
În acest context, precizăm că acțiunea în răspundere patrimonială se întemeiază exclusiv pe constatările si măsurile Curții de Conturi a României evidențiate prin Decizia nr. 3/2011, ce au la bază Raportul de control al Curții, înregistrat sub nr. 5608/25.05.2011.
Or, stabilirea întinderii prejudiciului constituia o obligație a CNLR, potrivit:
art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, care prevede că: „în situațiile în care se constată existenta unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului si dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate”;
pct. 5 din Regulamentul Curții de Conturi a României, conform căruia: „în timpul acțiunii de control/audit, auditorii publici externi estimează valoarea erorii/abaterii constatate, urmând ca întinderea prejudiciului să fie stabilită de conducerea entității verificate, potrivit art. 33 alin. 3 din lege”.
Cu încălcarea dispozițiilor legale menționate, CNLR nu a stabilit întinderea asa- zisului prejudiciu, dovadă fiind faptul că nu a atașat cererii de chemare în judecată niciun document în acest sens (proces-verbal, raport de expertiză sau alt act), ceea ce atrage nulitatea acțiunii în răspundere patrimonială.
Răspunderea pârâtei este eminamente exclusă din această cauză, pentru simplul motiv al nedovedirii si imposibilității demonstrării cu argumente solide a vreunui prejudiciu. în condițiile în care contractele subsecvente au fost încheiate și achitate în conformitate cu prevederile legale.
Un alt aspect de remarcat este faptul că sumele conțin TVA, deși în mod evident TVA-ul precum și orice taxă sau impozit pe profit plătit de angajator către stat nu poate fi imputat pârâților.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, vă rugăm să constatați că prejudiciul imputat nu îndeplinește în mod cumulativ condițiie prevăzute de lege, nefiind real, cert si actual, existenta acestuia nefiind sigură si întinderea acestuia neputând fi stabilită în prezent.
(d)Divizibilitatea răspunderii patrimoniale
Potrivit art. 255 din Codul muncii, principiul incident în materia răspunderii patrimoniale este divizibilitatea răspunderii între salariați, fiecare angajat răspunzând individual pentru fapta sa, numai în măsura în care a contribuit la producerea prejudiciului, în funcție de fapta ilicită proprie și de gradul de vinovăție.
Or, reclamanta CNLR nu și-a precizat în mod defalcat pretențiile, neindividualizându- le raportat la pretinsele fapte ilicite ale fiecărui pârât și la măsura în care acesta a contribuit la producerea presupusului prejudiciu.
Având în vedere că solidaritatea salariaților nu este prevăzută de legislația muncii, precum si faptul că reclamnata nu si-a individualizat pretențiile fată de fiecare salariat chemat în judecată, vă rugăm să constatați că individualizarea prejudiciului este imposibilă, impunâdu-se respingerea acțiunii ca nefondată si inadmisibilă sub acest aspect.
în orice caz, la stabilirea întinderii prejudiciului, CNLR avea obligația de a analiza lanțul decizional pentru a verifica factorul decisiv în aprobarea serviciilor juridice respective.
(e)Raportul de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu
Reclamanta nu face dovada legăturii de cauzalitate dintre pretinsa faptă culpabilă a pârâtei ori a celorlalte pârâte, pe de o parte, și prejudiciul imputat, pe de altă parte.
Astfel, reclamanta nu probează prejudiciul a cărui reparare o solicită pe calea răspunderii patrimoniale prin elemente de determinare concrete ale pagubei si nu demostrează că prejudiciul este consecința directă a faptei personale si ilicite a salariatului săvârșită în îndeplinirea obligațiilor de serviciu.
Prin urmare, nici condiția existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicită imputată si prejudiciul cauzat nu este demostrată în cauză.
(f)Vinovăția
Reclamanta nu a dovedit vinovăția pârâtei, menționând ca temei al răspunderii patrimoniale aceleași fapte pentru toți salariații. Mai mult decât atât, CNLR nu a arătat care este forma de vinovăție incidență si nu a administrat nicio probă cu privire la acest aspect. Simpla mențiune, preluată din Raportul Curții de Conturi, în sensul că anumite persoane sunt responsabile de producerea prejudiciului nu face dovada vinovăției acestora, cu atât mai mult cu cât chiar auditorii interni nu au precizat care anume acte mi se impută și ce prevederi legale am încălcat în acest mod.
Mai mult decât atât, fapta imputată cu titlu de prejudiciu se încadrează, pe deplin, în cauzele care înlătură vinovatia de. fapta victimei însesi/fapta unui tert pentru care autorul nu este tinut sa răspundă.
Pentru toate aceste considerente, se constată că nici condiția comiterii cu vinovăție a faptei nu este îndeplinită în cauză.
D.Cererea de introducere în cauză a Curții de Conturi este neîntemeiată
Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar este întemeiată în drept pe răspunderea patrimonială prevăzută de art. 254 și următoarele din Codul muncii.
Din analiza dispozițiilor art. 254 alin. (1) din Codul muncii rezultă că de esența acțiunilor întemeiate pe prevederile Codului muncii este existența unor raporturi contractuale între angajat și angajator, în legătură cu munca angajatului. Prin urmare, singurele părți ce au calitate procesuală într-un litigiu de muncă sunt angajatorul si salariatul.
În plus, potrivit art. 36 din Codul de procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre păți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, participarea Curții de Conturi într-un litigiu de dreptul muncii fiind lipsită de orice fundament juridic. De asemenea, participarea Curții de Conturi nu poate fi întemeiată nici pe art. 78 alin. (2) invocat de reclamanta CNLR, dispoziție legală ce are în vedere numai cererile de introducere în cauză formulate de instanță din oficiu, nefiind deci aplicabil în speță.
Raportat la aspectele anterior menționate si ținând cont de faptul că, Curtea de Conturi a României este organismul de stat care are rolul de a controla modul de formare, de administrare si de întrebuințare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, rezultă că acest organism al statului nu poate avea calitatea de parte într-o acțiune în răspundere patrimonială.
În plus, plecând de la prevederile art. 32 și ale art. 33 ale Legii nr. 94/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, rezultă că auditorii publici externi „formulează recomandări cu privire la măsurile ce urmează a fi luate și î$i exprimă opinia față de acestea”, pe de o parte, iar pe de altă parte, „în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii”, acestea se comunică conducerii entității publice, „stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia” devenind obligație a conducerii enității auditate.
Ori, din interpretarea coroborată a articolelor anterior citate reiese că luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru recuperarea unui prezumat prejudiciu, în urma unui control al Curții de Conturi, reprezintă o sarcină ce îi incumbă în exclusivitate entității controlate, Curtea de Conturi neavând deci nicio calitate procesuală în acțiunile ce urmează a fi demarate de respectiva entitate, competența acesteia încetând odată cu finalizarea controlului efectuat.
în concluzie, în mod evident Curtea de Conturi nu poate avea calitatea de parte într-o cauză care are ca obiect o acțiune în răspundere patrimonială prin care se urmărește recuperarea unui presupus prejudiciu produs de salariați companiei reclamante.
În ceea ce privește susținerea reclamantei referitoare la faptul că toate documentele ce au stat la baza Deciziei nr. 3/2011, prin care „au fost identificate faptele și persoanele răspunzătoare de prejudicierea Companiei” sunt „deținute în integralitate” de această instituție, facem precizarea că este o afirmație vădit eronată.
Astfel, potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi exercită auditarea la sediu sau la fața locului. în ceea ce privește „deficientele consemnate în Raportul de control nr. 5608/25.05.2011, încheiat în urma acțiunii de verificare (...) efectuate la C. Națională Loteria Română S.A.”, ce au stat la baza emiterii Deciziei nr. 3/2011, trebuie precizat faptul că această acțiune de auditare s-a desfășurat la sediul companiei auditate. în perioada 24.01._11, respectiv la sediul CNLR. astfel că toate documentele solicitate /analizate/verificate de auditorii publici externi se află în posesia reclamantei.
Mai mult decât atât, acest aspect rezultă și din mențiunea inserată în finalul Raportului de control, potrivit căreia „prin semnarea raportului de control se recunoaște restituirea tuturor actelor si documentelor puse la dispoziția auditorilor publici” (s.n."l.
Prin urmare, având în vedere toate considerentele expuse mai sus, ținând cont de esența raporturilor juridice care pot face obiectul unei acțiuni în răspundere patrimonială, cât si de calitatea persoanelor ce sunt reclamante sau pârâte într- o astfel de acțiune, rezultă că solicitarea introducerii în cauză a Curții de Conturi e vădit nefondată, motiv pentru care solicit respingerea acesteia.
În drept, întemeiază prezenta întâmpinare pe dispozițiile art. 32-33, art. 205 și urm. din Codul de procedură civilă, art. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 254 și următoarele din Codul muncii, precum și toate dispozițiile legale invocate în cuprinsul acesteia.
În probațiune, solicită instanțe administrarea probei cu înscrisuri, precum și a oricărei alte probe concludente și utile a cărei necesitate ar reieși din dezbateri. Își rezervă totodată dreptul de a solicita si alte probe în raport de înscrisurile sau pretențiile ce urmează a fi completate sau precizate de CNLR.
Pârâtul STANCULESCU C., in contradictoriu cu C. Naționala Loteria R. SA in temeiul art. 205 si urm. C. proc. civ. a depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea de chemare in judecata formulata de către C. Naționala Loteria R. SA in contradictoriu cu pârâtul, prin care invocă :Excepția prescripției dreptului material la acțiune;Disjungerea cauzei;Excepția Inadmisibilității Acțiunii, să se respingă cererea ca inadmisibilă;
Pe fond, solicită respingerea acesteia ca fiind, nelegala si netemeinica;
Solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată,
În motivare a arătat următoarele:
În fapt, C.N.L.R. S.A. formuleaza si depune la Tribunalul București, Secția a Vlil-a Conflicte de Munca si Asigurări Sociale, acțiunea (înregistrata la C.N.L.R. S.A. Cabinet nr. 3522/02.07.2014) avand ca obiect raspunderea patrimoniala prin care cheama in judecata 16 angajați (printre care si subsemnatul) si foști angajați, solicitând, in contradictoriu cu aceștia, obligarea la plata sumei de 622.134,26 lei reprezentând asa zisul prejudiciu produs C.N.L.R. S.A. si plata cheltuielilor de judecata.
Cererea de chemare in judecata este formulata potrivit art. 254 alin. 1 din Codul muncii si se bazeaza pe Procesul verbal de control al Curții de Conturi a României înregistrat sub nr.5608/25.05.2011 si Decizia nr.3/2011 a șefului Departamentului II din cadrul Curții de Conturi a României, prin care se incearca, in esența, cuantificarea unui prejudiciu si stabilirea de persoane responsabile, precum si demonstrarea faptului ca "parații (n.n. - persoanele responsabile), angajați ai CNLR SA, au savarsit in exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel cum acestea au fost prevăzute in Contractul individual de munca, Fisa postului, Contractul colectiv de munca, Regulamentul de Organizare si Funcționare a CN Loteria R. SA, Regulamentul Intern, fapte de natura sa le atraga raspunderea patrimoniala in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, respectiv au fost cauzate pagube angajatorului din vina si in legătură cu munca lor”
In raport de cele aratate in cererea de chemare in judecata arata urmatoarele:
I.PE CALE DE EXCEPȚIE, înțelege sa invoce:
1.Excepția prescripției dreptului de a introduce cerere de chemare in judecata in raport de data producerii pagubei (intervenția prescripției extinctive).
Astfel, art. 268 din Codul muncii (n.n. - care instituie in fapt termenele de prescripție extinctiva in dreptul muncii) stipuleaza la alin. 1 lit. c) urmatoarele:
"(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariate neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fată de angajator;"
F. de prevederea imperativa a articolului mai sus citat - 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, se pune problema care este data exacta a nașterii acestui drept la acțiune. Legiuitorul, ., complementara Codului Muncii, in speța Legea dialogului social nr. 62 din 2011, republicata, transeaza fara echivoc eventuale dispute cu privire la acest aspect aratand la art. 211 pct. c) urmatoarele:
"Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează:
c)plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate și restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Analizand si corelând cele doua texte de lege de mai sus, tinand cont si de caracterul obiectiv al datei instituite de Legea 62/2011, republicata, ajungem la concluzia ca, in prezentul litigiu vizând răspunderea patrimoniala a pârâtului față de angajator, cererea în vederea soluționării conflictului de muncă putea fi formulata în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, data nașterii acestui drept fiind data producerii pagubei.
In speța de fata, prin controlul Curții de Conturi a României inregistrat sub nr.5608/25.05.2011 si Decizia nr.3/2011 - documente care au stat la baza introducerii acțiunii in răspundere patrimoniala impotriva a 15 salariați si a pârâtului, s-a stabilit un prejudiciu produs angajatorului (n.n. - nereal dupa cum vom demonstra pe fondul cauzei) si persoanele raspunzatoare de producerea acestuia (n.n. - in raport cu care nu sunt îndeplinite condițiile cumulative ale rapunderii patrimoniale cum; deasemenea, va demonstra pe fondul cauzei).
Procesul verbal de control nu indica cu certitudine data la care pârâtul a produs asa zisul prejudiciu, ci lasa ca aceasta sa fie presupusa, in funcție de data la care pârâtul denumit persoana "raspunzatoare" (nicăieri nu se foloseste sintagma "vinovat"), cu atributiuni diferite fata de cele indentificate ca abateri, a semnat un contract si o adresa care a stat la baza intocmirii unui alt contract, care, in opinia controlorilor, au condus la producerea prejudiciului.
Ca atare, pârâtul in calitate de Director al Departamentului Vanzari si Marketing:
-a semnat contractul subsecvent nr.239.628/06.10.2009.
-a semnat adresa prin care s-a solicitat încheierea contractului subsecvent nr. 239.616/28.07.2009
In mod evident si obiectiv, ele reprezintă data certa de fa care s-a produs prejudiciul (n.n. - ipotetic) prin fapta pârâtului. Ca atare data producerii pagubei este 28.07.2009 si 06.10.2009.
Data introducerii cererii de chemare in judecata la Tribunalul București este 02.07.2014.
Așadar, in raport de toate cele mai sus aratate se poate trage concluzia ca termenul de trei ani instituit de lege in care se putea introduce o cerere vizând răspunderea patrimoniala a pârâtului fată de angajator a fost depășit cu mult (06.10._14)-, mai mult decât atat, fata de oricare dintre termenele alese ca data a producerii pagubei - dintre cele retinute in procesul verbal de control si data înregistrării acțiunii, acțiunea este prescrisa, introducerea cererii de chemare in judecata fiind tardiva.
. (n.n. - imbratisata de unele instante de judecata) considerând ca momentul de inceput al curgerii termenului de prescripție de 3 ani pentru recuperarea pagubelor pricinuite de salariat este cel târziu momentul la care angajatorul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca paguba, practic data finalizarii procesului Verbal de Control al Curții de Conturi a României cum însăși reclamanta se raportează prin cererea sa, solicita sa se aibă in vedere ca aceasta zi nu putea fi decât 25.05.2011, data la care a fost înregistrat sub nr.5608 Procesul Verbal de Control al Curții de Conturi a României care este foloisit in prezenta cauza drept baza pentru chemarea in judecata, iar acțiunea reclamantei este prescrisa si fata de aceasta data.
Considerând acesta momentul in care angajatorul a cunoscut paguba (n.n. - din procesul verbal de control reiesind ca atat paguba cat si asa zisa vina a pârâtului ), fata de momentul introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv 02.07.2014. dreptul reclamantei de a mai formula acțiune este prescris extinctiv.
F. de cele mai sus aratate se constataă tardivitatea introducerii cererii de chemare in judecata in raport de data producerii asa zisului prejudiciu si, pronuntandu-va in consecința șa constatați prescris din punct de vedere extinctiv dreptul aniaiatorului in formularea unei acțiuni in răspundere patrimoniala in baza art. 254 alin. 1 din Codul muncii fata de subsemnatul.
Disjungerea cauzei
A. Potrivit art. 254 alin. 1 din Codul muncii (raspunderea salariatului):
"(1) Salariații răspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legătură cu munca lor."
Așadar, in cadrul răspunderii patrimoniale regula o constituie răspunderea unipersonală, adică salariatul vinovat răspunde individual pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa.
In temeiul răspunderii subsidiare, salariatul nu va răspunde fata de angajator pentru prejudiciile suferite de acesta ca urmare a neexecutarii de către terte persoane a obligațiilor asumate fata de angajator.
Răspunderea patrimonială a salariatului este o răspundere personală, bazată pe culpă, nefiind admisibilă răspunderea pentru fapta altuia sau pentru fapta lucrului; răspunderea patrimonială in dreptul muncii este întotdeauna o răspundere pentru fapta proprie.
Considera ca se poate vorbi de o răspundere conjuncta numai in cazurile expres prevăzute de lege, cum ar fi in cazul gestiunilor colective (Legea nr. 22/1969.), regula fiind ca raspunderea patrimoniala este individuala, iar nu solidara.
Atrage atentia asupra prevederilor Art. 255, alin. (1) Codul Muncii, care stabilesc ca atunci "când paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei."
Arata ca, in speța dedusa judecații, angajatorul nu a luat masuri pentru individualizarea culpei celor 16 persoane implicate direct in activitatile in legătură cu care au fost constatate pretinse abateri, CNLR SA avand obligația de a stabili existenta si cuantumul prejudiciului cauzat prin neindeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor din fisa postului pârâtului, precum si a celorlati 16 salariați, atribuțiile fiecareia dintre parați fiind deosebite in raport cu speța dedusa judecații - prin prisma fisei postului si. mai mult, intervenind pentru operațiuni diferite, efectuate la date diferite, unele documente stand la baza semnării altora. Mai mult decât atat, pârâtul a semnat contractul subsecvent nr.239.628/06.10.2009 si adresa prin care s-a solicitat încheierea contractului subsecvent nr.239.616/28.07.2009, cu valori de 43.586,49 lei si 42.433,94 ", neavand niciun fel de legătură cu celelalte contracte care potrivit controlorilor constituie prejudiciul in suma de 622.134,26 lei.
B. Mai mult decât atat, reclamanta nu a îndeplinit condițiile legale si nu a realizat acțiunile prealabile impuse în vederea modalității de stabilire prejudiciului.
În confomitate cu Art. 254 Codul Muncii, alin. (3) „în situația în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina și în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare și evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părților, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.
După cum se poate observa, o astfel de solicitare trebuie realizată în baza unei note de constatare si evaluare a pagubei emisă de angajator.
a)reclamanta, deși și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Art. 254, Codul Muncii, aceasta nu a elaborat o astfel de notă de constatare si evaluare.
b)reclamanta, în mod eronat și-a sprijinit acțiunea în baza Deciziei Curții de Conturi, dispozițiile legii obligând-o să realizeze pe plan intern o nota de constatare și evaluare a pagubei raportată a fiecare salariat în parte.
De asemenea, subliniem că, în baza H.G. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, reclamanta avea obligația să efectueze o evaluare interna a întinderii prejudiciului pretins a fi cauzat de fiecare persoana în parte
În acest sens, învederează prevederile punctului 5 din H.G. 130/2010, conform cărora "în timpul acțiunilor de control/audit, auditorii publici externi estimează valoarea erorii/abaterii constatate, urmând ca întinderea prejudiciului să fie stabilită de conducerea entității verificate, potrivit prevederilor art. 33 alin. (3) din lege;".
Prevederile Art. 33, alin. 3 din Legea 92/1994 impun aceeași obligație pe care reclamanta nu a respectat-o anterior introducerii unei cereri de chemare în judecată, respectiv „în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate".
In acest context, consider ca se impune disjunderea cauzei in dosare distincte proprii fiecărui angajat in parte (in vederea respectării principiilor mai sus aratate si pentru o mai buna administrare a probelor proprii fiecareia dintre cele 14 persoane parate in cauza) sau, cel puțin, in trei dosare distincte - in funcție de actul - distinct - semnat.
II.PE FONDUL CAUZEI, in raport de toate susținerile reclamantei, astfel cum aceasta intelege sa le motiveze prin acțiune, arat ca cererea prin care pârâtul este chemat in judecata ,este vădit netemeinica si nelegala, dupa cum voi demonstra detaliat, punctual in raport de actele interne pretins a fi fost incalcate - fapt de natura a atrage raspunderea patrimoniala a pârâtului, in cele de mai jos:
In primul rand, arat instantei de judecata ca timp de peste 10 ani de activitate in cadrul C.N.L.R. S.A. a executat obligațiile izvorâte din contractul de mandat de director marketing si vanzari, in condițiile in care in momentul semnării contractului/ adresei - practic faptele prin care se considera de către angajator ca s-a produs o paguba in patrimoniul sau, a fost - in director Departament Vanzari si Marketing - in mod rezonabil indreptatit sa considere ca acționează in interesul Companiei, pe baza unor informații adecvate cata vreme semnătură pârâtului pe contract si pe adresa avea la baza o necesitate reala a companiei prin prisează atriburiilor si responsabilităților pârâtului .
Astfel, face urmatoarele precizări:contractul subsecvent nr.239.616/28.07.2009 s-a incheiat pentru: analiza de specialitate asupra prevederilor Memorandumului de Intenție intre Loteryas Y Apuestas del Estado si Loteria R. pentru introducerea unui nou ioc in colaborare numit El Gordo de la Primitiva, determinarea cerințelor si specificațiilor proiectului, analiza condițiilor, detaliilor, previziunilor, oricăror specificații ale proiectului, acordarea de asistenta juridica la negocierea si incheierea Acordurilor Finale intre cele 2 Loterii.
•contractul subsecvent nr.239.628/06.10.2009 s-a incheiat pentru: redactarea de opinii legale cu privire la încetarea contractelor de mandat in conformitate cu prevederile art. 143, aln.2 din Legea 31/1990 (contractul de mandat al pârâtului ), precum si posibilitateta de utilizare a contractului de franciza pentru exploatarea pariurilor in cota fixa in agențiile mandatare.
Solicită sa aiba in vedere ca semnătură pârâtului pe contractul subsecvent nr.239.628/06.10.2009 si semnătură pe adresa prin care s-a solicitat incheierea contractului subsecvent nr.239.616/28.07.2009 s-a aplicat in calitate de Director al Departamentului Vanzari si Marketing, fara a implica in nici un fel pronunțarea asupra aspectelor de achiziție (coduri CPV), de legalitate, economice (onorarii, fise de timp, devize, sume prevăzute in acordul cadru) sau de alto natura cuprinse in documentele semnate. Astfel, pârâtul a acționat conform prevederilor contractului de mandat de director executiv al DVM nr._/15.04.2008, care stipuleaza urmatoarele atributii:
•"inițierea si elaborarea de proiecte vizând introducerea pe piața a unor noi produse loteristice" - pct.4.2.18
•"analiza si evaluarea mediului extern, internațional in scopul creării de noi produse loteristice" - pct.4.2.19
•realizeaza si gestioneaza eficient BVC al Departamentului Vanzari si Marketing
De asemenea, solicită, in legătură cu cele doua acte semnate de pârât, sa aiba in vedere ca acesta este:
-adresa prin care s-a solicitat incheierea contractului subsecvent nr.239.616/28.07.2009 este un document intern (in speța, nu este opozabil partenerilor de contract), si in masura in care respectivul contract subsecvent nu respecta prevederile cuprinse in acordul cadru nr.140, persoanele care cunoșteau aceste aspecte puteau sa nu dea curs acestei solicitări;
-semnătură pârâtului de pe contractual nr. 239.628/06.10.2009 s-a acordat doar pe aspecte ce vizeaza atributiile si responsabilitatile ce decurg din funcția de director executiv al Departamentului de Vanzari si Marketing, si in mod cert pe respectivul contract au fost acordate mai multe semnaturi, inclusiv din partea angajaților care aveau conostiinte, atributii si responsabilitati din sfera abaterilor constatate.
Totodata, menționează făptul ca C.N.L.R. S.A. isi intemeiaza cerererea de chemare in judecata a pârâtului pe Procesul Verbal de Control al Curții de Conturi a României nr.5608 care arata ca a fost plătită nejustificat si nelegal suma de 622.134,26 lei, pentru servicii care nu au fost prevăzute in acordul cadrul incehiat intre CNLR SA si societatea de avocatura. Astfel, conform constatărilor echipei de control C.N.L.R. S.A. a utilizat un cod CPV greșit pentru achiziția serviciilor juridice si prin "urmare a introducerii acestui cod, s-a asimilat in mod eronat termenul de asistenta juridica cu cel de consultanta juridica, extinzând nejustificat obiectul achiziției si la servicii de consultanta, contrar prevederilor Regulamentului (CE) nr.213/2008...".
Astfel, se observe ca, pârâtul C. Stanculescu:
•nu a avut niciun fel de contributie in demararea achiziție, a prețului acesteia, contractarea serviciilor, stabilirea de onorarii, etc, evident aceste chestiuni neregasindu-se printre atributiile acestuia.
•prin prisma sarcinilor si atribuțiilor, acesta nu avea cum sa cunoasca asa-zisele deficiente din cadrul procedurii de achiziție.
•nu avea cum sa cunoasca diferența dintre "serviciile de asistenta juridica" si "serviciile de consultanta juridica" din punct de vedere al literaturiii de specialitate in domeniul achiziilor publice si nici nu i-a fost adusa la cunostiinta in exercitarea atribuțiilor de serviciu.
In al doilea rand, conform art. 254 alin. 1 din Codul muncii, in fapt temeiul de drept al acțiunii formulate de reclamanta, subsemnatul, in calitate de salariat răspunde patrimonial in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legătură cu munca proprie.
Așadar, pentru a exista raspunderea patrimoniala a salariatului fata de angajator este necesar sa fie intrunite cumulativ urmatoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicita si personala a salariatului savarsita in legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia salariatului.
Ori, în prezentul litigiu de munca, reclamanta nu făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor cinci condiții esențiale care angajează raspunderea patrimoniala. Considerațiile pur teoretice din finalul acțiunii, expuse la modul general, nu pot constitui o analiză corectă si concreta a faptei fiecărui salariat chemat în judecată pe baza carora să fie angajata raspunderea patrimonială.
Subliniază faptul ca, Cuantumul prejudiciului pretins de reclamantă încalcă prevederile legale, pentru urmatoarele considerente:
Art. 254 din Codul Muncii, afin. (4) stabilește în mod expres: "Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părților, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie."
În primul rând, nu doar că solicitarea adresata pârâtului de a restitui întreaga sumă este abuzivă, ci este și nelegală, dat fiind făptui că echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie aferente anului 2014 este de 850 Ron înmulțit cu 5, respectiv 4250 Ron (conform H.G. 871/2013).
Precizăm de asemenea, că raportat la momentul când reclamanta a luat cunoștință de raportul Curții de Conturi nr. 5608/25.05.2011 salariul minim brut pe economie era de 700 Ron, conform H.G. 1225/2011, astfel încât nu ar fi putut pretinde restituirea contravalorii unei pretinse pagube care să depășesca suma de 3500 Ron
Prin urmare nu putem vorbi sub nici o formă de o certitudine a pretinsului prejudiciu învederează instantei de judecata ca, in speța dedusa judecații nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege in vederea angajarii răspunderii patrimoniale a pârâtului dupa cum va demonstra in cele ce urmeaza:
a)Cu privire la fapta ilicita si personala a salariatului care trebuie sa fie savarsita in legătură cu munca sa.
Fapta salariatului prin care acesta aduce un prejudiciu angajatorului se considera a fi ilicita in masura in care salariatul nu isi respecta obligațiile de serviciu astfel cum rezulta ele din lege, contractul colectiv/individual de munca, regulamentul intern sau fisa postului (caracterul ilicit al faptei urmeaza a se analiza in raport cu obligațiile de serviciu ce decurg din contractul colectiv/individual de munca, regulamentul intern si, in special, fisa postului); se considera fapta in legătură cu munca, potrivit cerințelor art. 254 alin. 1 din Codul muncii, fapta savarsita in exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel cum sunt ele stipulate, in mod clar si explicit, in fisa postului angajatului care, in mod evident, trebuie corelata cu prevederile legale, contractul colectiv/individual de munca sau regulamentul intern al angajatorului.
In speța de fata, conform celor sustinute de C.N.L.R. S.A. fapta pârâtului este reprezentanta de semnarea contractului subsecvent nr.239.628/06.10.2009 si a adresei prin care s-a solicitat încheierea contractului subsecvent nr.239.616/28.07.2009.
In prezenta cerere de chemare in judecata C.N.L.R.S A. arata ca aceaste fapte sunt ilicite deoarece pârâtul a incalcat prevederi contractul individual de munca, fisa postului. Contractului Colectiv de Munca aplicabil si Regulamentul Intern, limitandu-se la o simpla enumerare fara a indica in mod clar prevederile pe care le-a incalcat subsemnatul.
In speța de fata, in mod evident, in raport de cele aratate mai sus, pârâtul nu avea obligația in raport de atributiile specifice din fisa postului si locul muncii - Departamentul vanzari si Marketing, sa cunoasca elemente ce tin de modul de derulare a achizițiilor pub" Î numai si pentru simplul fapt ca nu avea cunoștințele necesare (afara de faptul ca nu intra nici in atributiile stabilite prin fisa postului).
Mai mult, asa cum a aratat si mai sus, pârâtul a executat obligațiile izvorâte din contractul de mandat in concordanta cu atributiile sale, cu prudenta si diligenta unui bun manager, in condițiile in care in momentul semnării celor doua documente - fapte prin care se considera de către angajator ca s- a produs o paguba in patrimoniul sau, am fost - in calitate de director executiv - in mod rezonabil indreptatit sa consideră ca acționează in interesul Companiei, pe baza unor informații adecvate cata vreme semnătură pârâtului pe contractul subsecvent nr.239.628/06.10.2009 si pe adresa prin care s-a solicitat incheierea contractului subsecvent nr.239.616/28.07.2009 avea la baza documente semnate si aprobate in privința legalitatii, regularitatii, oportunității si eficientei operațiunilor la care se refereau de către persoane responsabile din cadrul compartimentelor, birourilor, serviciilor sau departamentelor de specialitate.
In concluzie, fata de toate cele mai sus aratate, consider ca nu se poate retine ca fapta pârâtului - semnarea contractului subsecvent nr.239.628/06.10.2009 si a adresei prin care s-a solicitat incheierea contractului subsecvent nr.239.616/28.07.2009 este ilicita in raport cu cele demonstrate si probate - pârâtul respectandu-si in totalitate obligațiile de serviciu astfel cum ele rezulta din lege si actele interne ale CNLR SA.
b)In ce privește existenta prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, astfel cum apare el in Procesul verbal de control nr. 5608/25.05.2011 al Curții de Conturi a României C.N.L.R. S.A. avea obligația de a stabili atat existenta cat si cuantumul prejudiciului (pagubei) cauzat prin executarea necorespunzatoare a obligațiilor contractuale a subsemnatuiui in raport de atributiile stabilite prin fisa postului ori, in speța de fata, acest lucru nu a fost realizat.
Prejudiciul reprezintă, in mod concret, acea modificare a patrimoniului din cauza faptei ilicite a salariatului care consta . activului patrimonial. Prejudiciul in cazul răspunderii patrimoniale a salariatului trebuie sa fie real, cert, actual, direct, material si sa nu fi fost reparat.
în prezenta cauza, reclamanta nu a dovedit prin niciun mijloc de probă certitudinea prejudiciului cauzat acesteia de către pârâtul prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu, C.N. Loteria Romană
S.A., trebuia să fi efectuat, propriul control pentru stabilirea întinderii prejudiciului, în acord cu Normele metodologice privind modul de organizare si exercitare a controlului financiar de gestiune, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1151/2012.
De asemenea, arata că acest document nu este în concordanta nici cu dispozițiile art.254 alin.3 din Codul muncii, potrivit căruia, ar fi trebui întocmită o nota de constatate si evaluare a pagubei.
Ca atare consideră ca prejudiciul nu a fost identificat ca fiind unul real, neidentificandu-se de către echipa de control sumele efectiv pierdute din patrimoniul C.N.L.R. S.A.
c)Referitor la existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu arat urmatoarele:
Pentru a exista raspunderea patrimoniala prejudiciul produs in patrimoniul angajatorului trebuie sa fie efectul faptei ilicite savarsite de salariat in legătură cu munca sa.
Ori, pentru motivele pe larg aratate la punctele a) si b) de mai sus, consider ca acest raport lipseste din cauza dedusa judecații, fie si pentru simplul motiv ca semnătură pe procesului verbal de recepție a mijloacelor fixe - fapta pârâtului - nu se circumscrie atribuțiilor fisei postului pârâtului, potrivit si prevederilor postului de director executiv al Departamentului Vanzari si Marketing.
d)Cu privire la vinovatia salariatului, practica judiciara arata, ca regula, ca la baza răspunderii patrimoniale stă vinovăția (culpa) celui în cauza. Așadar in cadrul răspunderii patrimoniale . munca nu funcționează, ca regula, prezumția de culpa, care îndeplinește un rol important la răspunderea civilă contractuală și delictuală, caz deosebit de cel din prezenta cauza.
In speța de fata angajatorul nu a luat masuri pentru individualizarea culpei celor 16 persoane implicate direct in activitatile in legătură cu care au fost constatate pretinsele abateri prin analizarea atribuțiilor specifice ale tuturor persoanelor care au semnat actele avute in vedere la constatarea pagubei.
Consideră ca, in ce-l privește pe subsemnatul, vinovatia ar fi trebuit stabilita plecând de la faptul ca semnătură pe contractul nr.239.628/06.10.2009 si pe adresa prin care s-a solicitat incheierea contractului subsecvent nr.239.616/28.07.2009 a fost data in considerarea atribuțiilor proprii, astfel cum au fost stabilite prin contractul de mandat, rezulta ca semnătură a fost data pentru aspectele strict de vanzari si marketing (necesitatea introducerii unui nou joc in numit El Gordo de la Primitiva, posibilitateta de utilizare a contractului de franciza pentru exploatarea pariurilor in cota fixa in agențiile loto mandatare) ale documentelor respective si nu pe aspecte juridice, de achiziții sau de alta natura cuprinse in documentul semnat - pretinsa cauza ce a dus la cauzarea pagubei - astfel incat vinovatia personala nu poate exista, cel puțin din acest motiv,
Mai mult decât atat, existenta vinovăției presupune ca pârâtul am actionat cu bună stiinta în sensul săvarsirii presupuselor fapte prejudiciabile. "Vinovăția presupune atât discernământul autorului, deci capacitatea sa de a-și reprezenta legătura dintre fapta și rezultatul negativ, ilicit, antisocial al acesteia, cat și voința libera în desfasurarea conduitei ssie"1. Ori, nici acest element esențial al vinovăției nu a fost probat în speța de către reclamanta, astfel incat nu se poate retine de către instantă existența lui.
În atare situatie, este evident ca raspunderea patrimoniala nu poate fi angajata atat timp cat nu se face dovada vinovăției celui care a cauzat prejudiciul. Răspunderea patrimonială reglementată de Codul muncii este, ca si raspunderea civilă contractuala, o forma de răspundere subiectiva, fără constatarea vinovăției salariatului care a produs prejudiciul, raspunderea patrimonială fiind inadmisibilă.
Consideră ca, in raport de aspectele aratate lipsa vinovăției pârâtului este vadita, si din acest motiv prezenta acțiune fiind inadmisibila.
În concluzie, pentru toate considerentele mai sus expuse, solicită instantei de judecata, in raport de excepțiile invocate, respingerea cererii de chemare în judecată in principal ca prescrisa iar, in subsidiar, solicit respingerea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta in contradictoriu cu pârâtul ca fiind, in mod vădit, neintemeinica si nelegala. Cu cheltuieli de judecata
Probe: Solicita încuviințarea probei cu inscrisuri.
Pârâta, Ț. C. N., în temeiul art. 205 și următoarele din Codul de procedură civilă a formulat întâmpinare prin care solicită instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună:
1.PE CALE DE EXCEPȚIE
•respingerea ca PRESCRISĂ a acțiunii;
2.admiterea excepției de nelegalitate a Raportului de control nr. 5608/2011 și a Deciziei nr. 3/2011 emise de Curtea de Conturi;
3.PE FOND, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată;
4.respingerea cererii de introducere în cauză a Curții de Conturi a României;
5.Obligarea reclamantei la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea acestui proces.
În motivare a arătat următoarele:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată formulată de CNLR și înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VIIl-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu pârâții Ț. C. N. și alții, reclamanta a solicitat instanței obligarea acestora, în solidar, la plata către C.N. Loteria Română S.A, a sumei de 622.134,26 Lei (reprezentând presupus prejudiciu produs CNLR, constatat prin Decizia nr. 3/2011 a Curții de Conturi a României care are la bază Raportul de Control a! aceleiași Curți înregistrat sub nr. 5608/25.05.2011, apreciind că suma reprezintă plăți nejustificate și nelegale aferente serviciilor care nu au fost prevăzute în conținutul acordului cadru nr. 140/2009, încheiat între CNRL și S.C.A. R. & R.);
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat, că, în urma Raportului de control nr. 5608/25.05.2011 al Curții de Conturi (denumit în cele ce urmează „Raportul de controt sau ..Raportul de control nr. 5608/2011”), au fost constatate o . nereguli în activitatea CNLR, în raport de încheierea/derularea Acordului cadru nr.140/2009. Constatările Curții de Conturi au fost transmise Companiei pentru punere în aplicare prin Decizia nr. 3/14.07.2011 (denumită în continuare „Decizia Curții de ConturF’ sau „Decizia 3/2011”), considerând plățile ca nejustificate și nelegale întrucât nu au fost prevăzute în contractul mai sus menționat.
În acest context, reclamanta invocă drept unic temei al pretențiilor din cererea introductivă Decizia nr. 3/2011 și Raportul de Control nr. 5608/2011 al Curții de Conturi a României. Astfel, în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat, în esență, că, acțiunea formulată se bazează exclusiv pe constatările și măsurile Curții de Conturi evidențiate în cuprinsul Deciziei nr. 3/2011 și a Raportului de control nr. 5608/25.05.2011, ale Curții de Conturi, Raportul, prin conținutul său indicând atât sumele pe care CNLR este obligată să le recupereze, cât și persoanele împotriva cărora C. este obligată să le acționeze în judecată în scopul reparării prejudiciului.
Cererea de chemare în judecată formulată de CNLR este neîntemeiată, impunându-se respingerea acesteia, având în vedere următoarele considerente:
1.EXCEPȚIA PRESCRIPȚIEI DREPTULUI MATERIAL LA ACȚIUNE
În conformitate cu prevederile art. 268 alin (1) lit. c) din Codul Muncii termenul de prescripție al dreptului material la acțiune privind răspunderea patrimonială este cel general de 3 ani.
Or, în cauza, dreptul material la acțiune s-a născut în momentul producerii presupusului prejudiciu, astfel cum reiese din motivarea acțiunii, respectiv data încheierii Contractelor subsecvente cu nr._/22.05.2009, 239.614/06.07.2009; 239.616/28.07.2009 și_/ 06.10.2009, toate încheiate în anul 2009 între CNLR și S.C.A. R. & R.. Față de aceste momente, temenul de 3 ani de formulare a acțiunii în răspundere patrimonială s-a împlinit cei mai târziu la data de 06.10.2012, prezenta acțiune fiind prescrisă la data introducerii acțiunii în răspundere patrimonială. Mai mult decât atât, și de la momentul emiterii Raportului de control al Curții de Conturi nr. 5608/25.05.2011 și până la momentul formulării prezentei acțiuni au trecut mai mult de 3 ani.
Pentru toate aceste argumente, solicită să se admită excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că cererea de chemare în judecată este formulată după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 268 din Codul muncii.
2.EXCEPȚIA DE NELEGALITATE A RAPORTULUI DE CONTROL NR. 5608/25.05.2011 AL CURȚII DE CONTURI SI A DECIZIEI NR. 3/2011. ÎN TEMEIUL ART. 4 DIN LEGEA NR. 554/2004
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta CNLR a invocat ca unic fundament al pretențiilor sale ce fac obiectul răspunderii patrimoniale Raportul de control nr. o 5608/25.05.2011 si Decizia nr. 3/2011. ambele emise de Curtea de Conturi, menționând că | ..prezenta acțiune în răspundere patrimonială se întemeiază exclusiv pe constatările si măsurile Curții de Conturi a României”, ce sunt de o vădită neleqalitate. astfel cum vom demonstra în cele ce urmează. Totodată, astfel cum reiese din conținutul acțiunii, prin Raportul de control nr. 5608/2011 se conturează, în opinia reclamantei, faptele cauzatoare de prejudicii pentru care s-a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților, prezumatul prejudiciu și așa-zisa identitate a persoanelor responsabile.
În acest context, formulează, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004. EXCEPȚIA DE NELEGAL1TATE a Raportului de control nr. 5608/25.05.2011 al Curții de Conturi si a Deciziei nr. 3/2011. precum si a tuturor actelor ce au stat la baza emiterii acestora si a actelor subsecvente, motivat de argumentele pe care le voi expune în cele ce urmează.
Prin Raportul de control nr. 5608/2011, Curtea de Conturi procedează, în mod vădit nelegal și cu exces de putere, ta arogarea unor prerogative ce aparțin ANRMAP, UCVAP, CNSC și instanțelor de judecată. Prin urmare, acestea exced atribuțiilor Curții de Conturi, prevăzute de Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi (denumită în cele ce urmează „Legea nr. 94/1992”). astfel cum este aceasta completată prin dispozițiile Regulamentului din 4 noiembrie 2010 privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități (denumit în continuare „Regulamentul de organizare al Curții de Contur").
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 coroborate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Capitolul I Secțiunea 1 și următoarele, Capitolul II Secțiunea 1 și următoarele din Regulamentul de organizare al Curții de Conturi, activitățile de control desfășurate de Curtea de Conturi, pe de o parte, vizează operațiunile de formare, administrare și întrebuințare a fondurilor publice ce se circumscriu noțiunii de buget public național, iar, pe de altă parte, se realizează cu respectarea principiilor legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității.
În vederea evidențierii trăsăturilor specifice ale activității de control a Curții de Conturi și delimitării competențelor acestei autorități de cele ale altor instituții publice din sfera celor trei puteri constituționale principale, la art. 2 din Legea nr. 94/1992, se definesc noțiunile de „control”, „audit public extern”, „audit financiar”, „audit al performanței”, „legalitate”, „regularitate”, „economicitate”, „eficiență”, „eficacitate”, „entitate auditată”, „fonduri publice”.
Analizând în detaliu toate competentele Curții de Conturi, enumerate în cuprinsul Legii nr. 94/1992, prin raportare la dispozițiile legii fundamentale, în general, si la dispozițiile art. 140 din Constituția României. în special, se poate concluziona că activitățile de control ale Curții de Conturi sunt, în fapt, proceduri de audit financiar si de audit al performantei operațiunilor de formare, administrare si utilizare a fondurilor publice.
Prin urmare. Curtea de Conturi are competente de auditare si de informare a organelor în drept să ia măsuri pentru remedierea disfuncționalităților constatate, aparținând ANRMAP si UCVAP activitatea de analiză a legalității, manierei de derulare a unei proceduri de achiziție publică, oportunității criteriilor de atribuire, relevantei factorilor de evaluare precum si exercitarea controlului si aplicarea anumitor sancțiuni în această materie.
În acest sens s-a pronunțat chiar ANRMAP prin punctul de vedere exprimat la pagina 22 din Newsletter-ul „Info ANRMAP” nr. 9 din luna noiembrie 2010, unde se precizează inter alia că:
-întrucât controlul Curții de Conturi este unul ex-post. J.. .7 această instituție nu se poate implica în activitatea de supraveghere a modului de derulare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice.”
-OUG nr. 34/2006 J...7nu acordă nicio competentă Curții de Conturi pe linia constatării si sancționării abaterilor în materia achizițiilor publice.” [
-„[■ ■] activitatea de supraveghere si monitorizare a modului de atribuire a contractelor de achiziții publice revine Autorității Naționale pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizițiilor Publice, ca unică autoritate care are competente în acest sens [...]. "[
Astfel, în aceste condiții, este incontestabilă competenta exclusivă a ANRMAP în ceea ce privește verificarea legalității atribuirii contractelor de achiziție publică.
Or, în prezenta cauză, ANRMAP a verificat și validat procedura de achiziție publică criticată prin Raportul de control al Curții de Conturi, certificând astfel legalitatea acesteia.
•NELEGALITATEA SI NETEMEINICIA CRITICILOR ADUSE CONTRACTELOR DE SERVICII JURIDICE ÎNCHEIATE DE CNLR CU R. & R. SCA
Legalitatea Acordurilor-cadru de servicii încheiate de CNLR si R. si R. SCA
Raportul de control al Curții de Conturi reține, pe de o parte, faptul că, în urma verificării dosarului de achiziție publică, s-a constatat că procedura de atribuire a Acordului-cadru nr, 140/2009 este nelegală (Secțiunile IV.2-IV.4, pag. 135-145 din Raportul de control), iar, pe de altă parte, că CNLR a efectuat plăți nelegale și nejustificare către R. & R. SCA, în temeiul contractelor subsecvente atribuite în baza Acordurilor-cadru nr. 140/2009 și nr. 156/2010 (Secțiunea IV.I, pag. 129, Secțiunea IV.2, pag. 136, Secțiunea IV.3, pag. 141-144).
Or, constatările auditorilor publici externi ai Curții de Conturi:
-sunt nelegale: atât din perspectiva lipsei de competență a organului de control în ceea ce privește verificarea legalității și regularității procedurilor de achiziție publică, cât și din faptul că nicio autoritate competentă și niciun ofertant sau altă persoană interesată nu a contestat respectivele proceduri de achiziție; și
-sunt neîntemeiate: Acordurile-cadru respectă toate principiile incidente în materia operațiunilor cu fonduri publice la care fac referire dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 94/1992.
Astfel cum a arătat pe larg mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi are competența de a verifica operațiunile de formare, administrare și utilizare a fondurilor publice din perspectiva respectării principiilor legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității, astfel cum acestea sunt definite la art. 2 din același act normativ.
Totodată, potrivit dispozițiilor imperative cuprinse în:
-Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de
achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare („OUG nr. 34/2006’’):
-Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 34/2006 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 f.HG nr. 925/2006”):
-Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2005 privind înființarea Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, cu modificările și completările ulterioare („OUG nr. 74/2006”); și
-Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006 privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare („OUG nr. 30/2006”);
verificarea legalității si regularității în materia achizițiilor publice este atribuția specială și exclusivă a următoarelor autorități:
-Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice („ANRMAP”): art.1 alin. (3), art. 2 lit. a) și d), art. 3 lit. a)-c) și e) din OUG nr. 74/2005 și art. 295 alin. (1) și (4) din OUG nr. 34/2006;
Unitatea Centrală pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice („UCVAP”) din cadrul Ministerului Finanțelor Publice: art. 4 alin. (1) și (2) din OUG nr. 30/2006;
-Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor („CNSC”): art. 255, art. 2563 alin. (4), 266 alin. (1), art. 278, art. 280 din OUG nr. 34/2006; și
-instanțele de judecată art. 281, art. 283, art. 285-287 din OUG nr. 34/2006.
Având în vedere caracterul special si derogator al dispozițiilor OUG nr. 74/2005. OUG nr. 30/2006 si OUG nr. 34/2006 față de dispozițiile de drept comun ale Legii nr. 94/1992 (specialia generalihus derogant), se relevă în mod incontestabil lipsa de competență a Curții de Conturi în ceea ce privește verificarea legalității și regularității procedurilor de achiziție publică.
În ciuda acestui fapt, auditorii publici externi ai Curții de Conturi au procedat, în mod ilegal și abuziv, la verificarea Acordurilor-cadru nr. 140/29.04.2009 și nr. 156/16.04.2010 și au constatat, pe de o parte, nelegalitatea Acordului-cadru nr. 140/29.04.2009, iar, pe de altă parte, plata nelegală și nejustificată către R. și R. SCA a unor onorarii avocațiale, fapt care a avut ca efect nu numai încălcarea de către organul de control a dispozițiilor legale imperative, ci și încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat.
Mai mult, auditorii externi ai Curții de Conturi au constatat nelegalitatea Acordului-cadru și a contractelor subsecvente în condițiile în care niciun ofertant (toți fiind societăți reputate de avocați) și nici o altă persoană interesată (alte societăți de avocați specializate în materia achizițiilor publice) nu a contestat procedura de atribuire a respectivului Acord și în contextul în care nici CNSC și nici o altă instanță judecătorească nu a constatat nulitatea procedurii de atribuire sau a Acordului-cadru amintit, în baza cărora au fost emise contractele subsecvente ce fac obiectul prezentei cauze.
În realitate, atât procedurile de atribuire, cât și conținutul Acordurilor-cadru respectă în totalitate principiile legalității si regularității care guvernează operațiunile de formare, administrare și utilizare a fondurilor publice și la care fac referire dispozițiile art. 21 din Legea nr. 94/1992.
Totodată, prețul din oferta declarată câștigătoare în cadrul unei proceduri de achiziție publică (procedură menită să asigure utilizarea judicioasă a fondurilor publice și obținerea unui preț competitiv) este prezumat absolut că respectă în totalitate principiu! economicității menționat de art. 21 din Legea nr. 94/1992.
În speță, având în vedere că Acordurile-cadru și contractele subsecvente au fost încheiate ca urmare a derulării unei proceduri publice de achiziție organizate de CNLR, rezultă că onorariile avocațiale cuprinse în oferta R. și R. SCA declarată câștigătoare respectă în totalitate și principiul economicității în ceea ce privește operațiunile de formare, administrare și utilizare a fondurilor publice, derulate de Companie.
Deși, față de dispozițiile imperative ale art. 21 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi rămâne competentă să verifice eficiența și eficacitatea operațiunilor cu fonduri publice în materia achizițiilor publice, trebuie observat că organul de control nu poate constata existența unor prejudicii pentru nerespectarea acestor două principii întrucât în accepțiunea art. 33 alin. (3) din același act normativ numai nerespectarea principiilor legalității și regularității poate provoca prejudicii în patrimoniul entității auditate și nu și nerespectarea principiilor economicității, eficienței și eficacității.
Față de considerentele sus-menționate și față de dispozițiile pct. 5 alin. (2) din Regulamentul Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 130/2010 („Regulamentul Curții de Conturi”) limitează verificarea de către organul de control a derulării contractelor de achiziție publică de către entitățile controlate exclusiv prin raportare la:
-încadrarea sumelor achitate în baza contractelor de achiziție publică în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat;
-corespondenta obiectului contractului de achiziție publică cu scopul, obiectivele și atribuțiile prevăzute în actele normative prin care a fost înființată entitatea auditată; și
-atingerea scopurilor vizate la încheierea contractului de achiziție publică în urma derulării acestuia, respectiv executarea corespunzătoare și la termen a obligațiilor contractuale (aceasta reprezentând în fapt verificarea respectării principiilor economicității, eficienței și eficacității în executarea contractelor).
încheierea Acordurilor-cadru și a contractelor subsecvente nu numai că respectă rigorile impuse de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, dar și-au dovedit utilitatea pentru Companie și pentru managementul acesteia în contextul în care:
-CNLR avea o nouă echipă de conducere care nu avea la îndemână toate instrumentele necesare pentru evidențierea completă și actualizată a situației juridice a Companiei;
-presa a semnalat o . posibile neiegalități în organizarea jocurilor de noroc, a procedurilor de achiziție publică, în reorganizarea CNLR etc. de care ar fi fost responsabilă fosta conducere a Companiei ceea ce făcea necesară clarificarea urgentă a acestor alegații;
-CNLR nu putea folosi resursele umane interne în condițiile în care chiar prin nota de fundamentare pentru demararea procedurii de achiziție publică s-a evidențiat că personalul de specialitate este insuficient și nu beneficiază de experiența necesară pentru soluționarea unor probleme juridice de o înaltă complexitate.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. c din O.U.G. nr. 74/2005, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează, în mod clar, faptul că „Prin atribuțiile încredințate și prin structura sa Autoritatea îndeplinește următoarele funcții: (...) de monitorizare, analiză. evaluare si supraveghere a modului de atribuire a contractelor de achiziție publica”, precum si adresa Curții de Conturi nr. 2804/13.12.2007 transmisă ANRMAP, în cuprinsul căreia, însuși președintele Curții de Conturi susține faptul că „Ordonanța Guvernului nr. 34/2006, privind achizițiile publice nu acordă nici o competentă Curții de Conturi pe linia constatării si sancționării abaterilor în materie de achiziții publice (...). Potrivit legislației în vigoare, activitatea de supraveghere si monitorizare a modului de atribuire a contractelor de achiziție publică, revine în exclusivitate ANRMAP”.
În acest context, atât analiza efectuată de echipa de control, cât și concluziile acesteia cu privire la contractele în cauză, sunt neîntemeiate și nejustificate, aceste chestiuni fiind strict de competenta ANRMAP, singura autoritate abilitată în domeniu pentru monitorizarea, analiza, evaluarea si supravegherea modului de atribuire a contractelor de achiziție publică.
Mai mult, trebuie avut în vedere faptul că, în cuprinsul Raportului de control în discuție, concluziile reținute de către auditorii publici externi nu au fost motivate în fapt si. mai ales în drept, astfel încât acestea urmează a fi invalidate, aprecierile acestora fiiind subiective, neputând fi deci reținute ca veritabile fundamentări ale vreunei abateri, indiferent de natura acesteia. Curtea de Conturi - Departamentul II, a preluat concluziile echipei de auditori financiari referitoare la punctul IV. din Raportul de control nr. 5608/25.07.2011, fără a mai analiza ea însăsi, deși avea obligația legală să o facă, toate documentele anexate acestui raport si nici argumentele legale prezentate de Companie prin obiectiunile la Raportul de control, fără a indica dispozițiile legale încălcate în conformitate cu punctul 85 alin. 2. limitându-se doar la preluarea informațiilor considerate esențiale din Raportul de control si transformarea constatărilor echipei de control în măsuri stabilite în sarcina Companiei.
În plus, în realitate, plățile considerate ca fiind nelegale sunt justificate, ele reprezentând contraprestația din partea CNLR pentru serviciile juridice realizate de avocați și legale, fiind efectuate în temeiul contractului existent între părți, contract încheiat cu respectarea întocmai a normelor legale ce reglementează această materie.
Obiectul contractelor subsecvente cu nr._/22,05.2009. 239,614/06.07.2009: 239.616/28.07.2009 si_/06.10.2009. constă în prestarea de activități juridice care nu fac altceva decât să particularizeze aspectele punctuale asupra cărora se va efectua analiza juridică, cu respectarea cadrului general conferit de acordul cadru nr. 140/29.04.2009.
De asemenea, achiziționarea de către CNLR a unor servicii juridice de la o societate reputată de avocați, având în componență specialiști recunoscuți în materiile juridice pentru care au fost atribuite Acord uri le-cadru (unul dintre partenerii coordonatori ai R. și R. SCA este doctor în drept public) și o asigurare de răspundere profesională consistentă (valoare asigurată de 3.500.000 lei), s-a dovedit a fi nu numai o măsură oportună pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale Companiei în realizarea activităților sale reglementate de lege, ci și o garanție că serviciile juridice de care va beneficia sunt de o înaltă calitate.
Pe cale de consecință, nu se poate reține faptul că plățile efectuate către SCA R. & R., în baza contractelelor subsecvente cu nr._ /22.05.2009, 239.614/06.07.2009, 239.616/ 28.07.2009 si_/06.10.2009 sunt nejustificate, necesitatea si oportunitatea acestora regăsindu-se în însăși necesitatea Companiei de a asigura îndeplinirea unor obiective de maxim interes din punct de vedere ai afacerii, printre altele asistența în renegocierea contractelor încheiate cu INTRACOM, INTRALOT (contract subsecvent_/06.07/2009), implementarea unui proiect nou în domeniul jocurilor de noroc (jocul EL GORDO), în conformitate cu Memorandumul de Intenție încheiat de CNLR cu Loteria de Stat Spaniola, memorandum avizat în ședința Consiliului de Administrație și care ulterior a obținut inclusiv avizul Ministerului Finanțelor Publice (contract subsecvent_/ 26.07.2009), acest aspect fiind susținut și prin faptul că firma de avocatură a fost cooptată ca membru în comisiile de negociere.
De altfel, membrii echipei de control ai Curții de Conturi sunt într-o vădită eroare și fac grave confuzii în ceea ce privește modalitatea de gestionare a resurselor economice (bugetare) de către un agent economic care are ca principal scop obținerea de profit și modalitatea de gestionare și contabilizare a resurselor bugetare specifice ordonantorilor de credite, neînteleqând de ce CNLR nu are organizată evidenta angajamentelor bugetare care este specifică doar instituțiilor care sunt susținute economic de la bugetul consolidat al statului. Anexăm spre exemplificare adresa CNLR cu nr. cabinet_/29.07.2009 si adresa Ministerului Finanțelor Publice cu nr._/12.08.2009 cu exprimarea punctului de vedere care converge cu cel exprimat de specialiștii din cadrul Companiei.
În concluzie, Acordurile-cadru nr. 140/29.04.2009 și nr. 156/16.04.2010 și contractele subsecvente încheiate în baza acestora au fost legal încheiate și respectă în totalitate rigorile statuate de Legea nr. 94/1992 privind operațiunile de formare, administrare și utilizare a fondurilor publice.
Legalitatea si oportunitatea Contractelor subsecvente încheiate între CNLR și în urma analizei documentației din dosarul procedurii de achiziției publică a Acorduiui-cadru nr.140/29.04.2009, auditorii publici externi ai Curții de Conturi au constatat că CNLR, a plătit în mod ilegal onorarii avocațiale pentru prestarea unor servicii de consultanță juridică de către R. și R. SCA, întrucât achiziționarea acestui tip de servicii juridice nu a fost aprobat de Consiliul de Administrație al CNLR înainte de lansarea procedurii de atribuire a respectivului Acord-cadru.
Constatările organului de control sunt total neîntemeiate pentru următoarele motive:
-Consiliul de Administrație a aprobat de la bun început, atât servicii de asistență (asigurarea de consultanță de specialitate) și reprezentare juridică, cât și servicii de „audit juridic” (care include în mod logic și consultanța juridică), acest fapt fiind confirmat chiar prin raportul de control la pag. 141 pct. IV.3)
-chiar dacă în perioada prealabilă lansării procedurii publice de atribuire a Acorduiui- cadru nr.140/29.04.2009 personalul CNLR a utilizat o terminologie neunitară în ceea ce privește serviciile juridice care vor fi achiziționate, fapt care ar fi putut pune unele dificultăți în ceea ce privește serviciile ce vor fi prestate, prin cererea de oferte s-a precizat în mod expres codul CPV care include atât serviciile de consultantă juridică, cât si serviciile de reprezentare juridică (codul CPV_-8);
-chiar dacă, prin absurd, Consiliul de Administrație al CNLR nu ar fi aprobat și servicii de consultanță juridică, trebuie observat că toate compartimentele implicate (inclusiv Consiliul de Administrație) au avizat/aprobat Acordul-cadru înainte de semnarea acestuia, deci au aprobat și serviciile de consultanță juridică;
-Acordul-cadru nr. 140/29.04.2009 menționează în mod expres atât serviciile de consultantă juridică, cât si serviciile de reprezentare juridică $i
-la încheierea Contractelor subsecvente Acordului-cadru nr. 140/29.04.2009. având ca obiect prestarea unor servicii de consultantă juridică a fost obținută în prealabil aprobarea tuturor compartimentelor implicate ale Companiei (inclusiv cea a Consiliului de Administrație) acestea conținând in „obiect si servicii juridice dar si asistenta juridica”.
În consecință, se relevă cu claritate că, prin coroborarea cu rea-credință a unor mențiunii din documentele cuprinse în dosarul achiziției publice care utilizează o terminologie neunitară, organul de control încearcă, în mod abuziv, să acrediteze ideea că achiziționarea serviciilor de consultanță juridică s-a făcut fără aprobarea Consiliului de Administrație, fapt care nu numai că nu este adevărat, dar este contrazis chiar de constatările auditorilor publici externi cuprinse în Raportul de control.
În ceea ce privește obiectul contractelor subsecvente de asistență juridică, denaturant de auditorii Curții de Conturi, trebuie menționat că prin natura sa, contractul de asistență juridică este un contract complex încheiat între o formă de exercitare a profesiei de avocat, pe de o parte, și o persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, numită client, pe de altă parte, prin care cel dintâi se obligă să asigure prin avocatul titular sau prin alt avocat colaborator, în favoarea clientului îndeplinirea prestației de specialitate ce poate fi limitată la una sau mai multe dintre activitățile prevăzute expres de art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
Astfel, potrivit art. 3 din Legea nr. 51/1995, activitatea avocatului se realizează prin:
“a) consultații si cereri cu caracter juridic;
b)asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire penală, a autorităților cu atribuții jurisdicționale, a notarilor publici și a executorilor judecătorești, a organelor administrației publice și a instituțiilor, precum și a altor persoane juridice, în condițiile legii;
c)redactarea de acte juridice, atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor prezentate spre autentificare;
d)asistarea și reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în fața altor autorități publice cu posibilitatea atestării identității părților, a conținutului și a datei actelor încheiate;
e)apărarea și reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice în raporturile acestora cu autoritățile publice, cu instituțiile și cu orice persoană română sau străină; (..)
j) orice mijloace și căi proprii exercitării dreptului de apărare, în condițiile legii’.
Astfel, indiferent de denumirea atribuită contractului de asistență juridică, respectiv „contract de I asistență și/sau reprezentare juridică” ori „contract de asistență și/sau consultanță juridică”, prin ,/j acceptarea mandatului acordat de client, avocatul, printr-o formă de exercitare a profesiei dintre cele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 51/1995 și art. 180 din Statutul profesiei de avocat, acesta se obligă să efectueze tot ceea ce este necesar și legal în vederea apărării drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanei fizice sau juridice, de drept public ori de drept privat contractante.
Așadar, obiect al contractului de asistență juridică poate fi una sau mai multe activități prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1995, art. 26 din Legea nr. 51/1995 precizând expres că „Exercitarea oricărei activități de asistentă juridică specifică profesiei de avocat si prevăzută la art. 3 de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou și pe tabloul avocaților acelui barou constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale."
Mai mult, potrivit art. 122 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat „Contractul de asistentă juridică trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente: (..)
c) obiectul contractului, care poate fi limitat la una sau mai multe dintre activitățile prevăzute de art. 3 din Lege ori poate avea caracter general, dând dreptul avocatului la acte de administrare si conservare a patrimoniului clientului;(..}. ”
în plus, activitățile pe care avocații le pot desfășura, prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1995, au fost detaliate în Statutul profesiei de avocat, în Capitolul II! [Activitatea profesională a avocatului], Secțiunea 1 [Conținutul activității profesionale].
Astfel, detaliind activitățile prevăzute de art. 3, litera a) din Legea nr. 51/1995, respectiv consultații și cereri cu caracter juridic, art. 89 din Statutul profesiei de avocați stabilește expres care este conținutul acestei activități, respectiv
„Consultațiile juridice pot fi acordate în scris sau verbal în domenii de interes pentru client, precum:
a)redactarea și/sau furnizarea către client prin orice mijloace, după caz, a opiniilor juridice și informațiilor cu privire la problematica solicitată a fi analizată:
b)elaborarea de opinii legale:
c)elaborarea proiectelor de acte juridice (contracte, convenții, statute etc.) și asistarea clientului la negocierile referitoare la acestea;
d)elaborarea proiectelor de acte normative;
e)participarea în calitate de consultant la activitatea organelor deliberative ale unei persoane juridice, în condițiile legii;
f)orice alte consultații în domeniul juridic,"
Astfel, exercitarea acestei activități de consultanță se realizează de către avocat potrivit art. 108 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, respectiv „Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activități specifice profesiei se naște din contractul de asistentă juridică. încheiat în formă scrisă între avocat și client ori mandatarul acestuia.”
Faptul că legiuitorul a permis exercitarea activităților prevăzute la art. 3 din Legea nr. 51/1995 în temeiul unui Contract de asistență juridică este demonstrat și de prevederile art. 113 din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora
„(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviințate prin hotărâri judecătorești să desfășoare activități de consultantă, reprezentare sau asistență juridică, în orice domenii, își încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activități constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale.
(2)De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicțional prin care au fost recunoscute ori încuviințate activități de consultantă, reprezentare și asistență juridică contrare dispozițiilor prezentei legi.
(3)Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică profesiei de consilier juridic, care va fi exercitată potrivit dispozițiilor Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, cu completările ulterioare"
în consecință, deși auditorii Curții de Conturi diferențiază cele două activități de „asistență juridică și reprezentare” și „consultanță juridică”, Statutul profesiei de avocat precizează, în mod expres, faptul că „asistenta juridică”, din perspectiva de obiect al contractului de asistentă juridică, poate îmbrăca forma oricărei activități necesare ocrotirii si apărării intereselor clientului, deci implicit activitatea de consultantă juridică.
Prin urmare, în ciuda denumirii de „Contracte subsecvente de servicii de consultantă, asistentă si/sau reprezentare juridică” acesta îsi păstrează calificarea juridică, încadrându-se, fără putință de tăgadă, în categoria contractului de asistentă juridică, în sensul avut în vedere de legiuitor la art. 31 alin. (3) din Legea nr. 51/1995.
În acest context, rezultă în mod evident că toate constatările Curții de Conturi din cuprinsul Raportului nr. 5608/2011 si a Deciziei nr. 3/2011 sunt profund nelegale, fiind luate cu exces de putere si cu arogarea unor prerogative ce exced atribuțiilor acesteia.
Prin urmare, toate măsurile dispune de Curtea de Conturi în cuprinsul Raportului de control nr. 5608/2011 șl a Deciziei nr. 3/2011, actele ce au stat la baza emiterii acestora și cele subsecvente sunt nelegale, impunându-se admiterea excepției de nelegalitate formulată, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, pentru restabilirea legalității.
În concluzie, consideră că nici o afirmație și nici o constatare din cele reținute în Raportul de Control nr. 5608/2011, considerat de reclamantă ca document edificator pentru probarea în instanță a presupusei culpe împotriva mea cât și în Decizia nr. 3/2011, nu se probează cu niciun act sau fapt juridic, așa cum am demonstrat prin argumentele mai sus expuse, o culpa sau prejudiciu.
•NELEGALITATEA SI NETEMEINICIA CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ
Acțiunea în răspundere patrimonială se întemeiază exclusiv pe constatările și măsurile Curții de Conturi a României evidențiate în Decizia nr. 3/2011, ce au la bază Raportul de Control al aceleiași Curți, înregistrat sub nr. 5608/25.05.2011.
Or, în conformitate cu punctul nr. 5 din Hotararea nr. 130 reprezentând Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității specifice a Curții de Conturi a României, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, cu referire expresă la definirea prejudiciului, se iterează că “. ..în timpul acțiunii de control/audit, auditorii publici externi extimează valoarea erorii/abaterii constatate, urmând ca întinderea prejudiciului să fie stabilita de conducerea entității verificate, potrivit art. 33 alin. 3 din lege”.
Or, CNLR nu a atașat ca document probant a presupuselor culpe si a cuantificării presupusului prejudiciu un proces-verbal sau un alt act emis în propriul control intern, fapt care atrage nulitatea acțiunii în răspundere patrimonială.
Apreciază că, răspunderea subsemnatei este eminamente exclusă din aceasta cauză, pentru simplul motiv al nedovedirii si al imposibilității demonstrării cu argumente solide a vreunui prejudiciu în condițiile în care serviciile au fost prestate cu respectarea clauzelor contractuale iar plățile s-au efectuat în conformitate cu prevederile legale, aspect demonstrat cu evidență de argumentele învederate în susținerea excepției de nelegalitate, aspecte la care fac trimitere pentru a nu le relua.
Astfel, pe fond, apreciază că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată și nedovedită, față de probatoriul administrat.
În conformitate cu dispozițiile art. 272 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa. Mai mult, orice dubiu profită salariatului.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă mai multe aspecte esențiale, ce ar fi trebuit demonstrate și probate de reclamantă pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților, aspecte ce urmează a fi analizate în continuare.
•Neîndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor necesare pentru atragerea răspunderii patrimoniale a salariaților
Potrivit dispozițiilor art. 254 din Codul muncii, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a angajaților trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:
1.calitatea de salariat a persoanei care a produs prejudiciul;
2.fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa;
3.prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului;
4.raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
5.vinovăția (culpa) salariatului.
Or, în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale, astfel cum vom demonstra în continuare.
În ceea ce privește presupusele fapte ilicite.
Pentru stabilirea răspunderii patrimoniale, caracterul ilicit al faptei se analizează în raport cu obligațiile de serviciu, ce decurg din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern. Un reper esențial este, din acest punct de vedere si fisa postului. în acest sens, reclamanta ar fi trebui să facă dovada sarcinilor de serviciu ale salariaților a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare au cauzat prejudicii. salariații răspunzând personal numai pentru fapta proprie. Mai mult, individualizarea faptei ilicite presupune ca atribuțiile aferente fiecărui salariat să fie bine definite, astfel încât să nu existe niciun dubiu sub aspectul existenței, întinderii acestor atribuții si ai domeniului de activitate al angajatului.
Or, astfel cum reiese din cererea de chemare în judecată, faptele imputate pârâților sunt, în esență, aceleași deși funcțiile si atribuțiile fiecărui salariat în parte au caracter de unicitate, fiind deci inadmisibil ca faptele ilicite să fie pentru toți intimații, identice. în acest context, fapta ilicită nu a fost individualizată si motivată fată de fiecare pârât în parte, existenta oricărui dubiu profitând angajaților si echivalând practic cu nedemonstrarea faptei ilicite ca element al răspunderii patrimoniale.
Mai mult, deși obiectul acțiunii este reprezentat de un presupus prejudiciu în valoare totala de 622.134.26 reclamanta nu individualizează în ce constă pretinsa faptă ilicită, nu se precizează care sunt actele normative încălcate, rezumându-se la a afirma că am semnat adresa prin care s-a solicitat incheierea contractului subsecvent nr._/2009 si contractele subsecvente cu nr._ si_. acte asumate pentru susținerea cu resurse bugetare în limita acordului cadru nr. 140/2009 și în conformitate cu prevederile articolului 31 din OUG nr. 34/2006 cu modificările si completările ulterioare, documente care îndeplinesc întrutotul condițiile unui document legal. întrucât nicio instantă nu le-a declarat nule.
Prin urmare. în mod eronat si fără temei reclamanta susține că mi-am încălcat contractul individual de munca, fisa postului, contractul colectiv de munca si Regulamentul de Organizare si Funcționare, susținere mai mult decât falsă deoarece pentru perioada în care am avut delegate competente limitate de director al departamentului economic f03.06-31.08.2009) nu am beneficiat sub semnătură de fisa de post pentru postul vacant de director si nu existau aprobate prin R. atribuții specifice atât pentru funcția de director cat si pentru structurile organizatorice a căror activitate o coordonam, singura fisă de post opozabilă fiind cea pentru funcția de șef serviciu metodologie, fiscalitate si politici contabile, atribuții pentru care nu există referiri prezentate de Curtea de Conturi în Raport.
Mai mult decât atât, faptele ilicite privesc derularea unei proceduri de achiziție publică și contracte de prestări servicii subsecvente încheiat în baza acesteia, procedură care nu a fost invalidată de organismele specializate.
Prin urmare, asupra presupuselor fapte ilicite imputate angajaților există o prezumție iuris . legalitate, prezumție ce se răsfrânge si asupra contractelor subsecvente cu nr. 239.614/06.07.2009 si nr. 239.616/28.07.2009. în aceste condiții, este evident că pârâții au avut credința legitimă că procedura de atribuire si contractul încheiat sunt legale, din moment ce niciuna din autoritățile competente în materia monitorizării si supravegherii procedurilor de achiziție publică nu au atacat actele îndeplinite.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu răstoarnă această prezumție absolută de legalitate a faptelor imputate salariaților, nefiind îndeplinită în cauză condiția existentei unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, de natură a atrage răspunderea partimonială. în plus, pretinsele fapte imputate de reclamantă ar fi putut face obiectul unei cercetări disciplinare, dar reclamanta nu a procedat în acest sens.
Concluzionând, reclamanta nu a făcut dovada faptei prejudiciabile personale săvârșită de subsemnata, aceasta nefiind probată, precis, clar și concis exprimată în Raportul de Control nr. 5608/2011, al Curții de Conturi în conformitate cu punctul. 88 din propriul Regulament și pe cale de consecință subsemnata nu am săvârșit prin semnarea documentelor perfect legale prezentate mai sus o faptă ilicită. în plus, semnătura s-a acordat pentru identificarea surselor bugetare în exercițiul bugetar 2009 si susținerea
contractelor subsecvente în limita acordului cadru nr. 140/2009. in baza limitelor de competente delegate subsemnatei.
>Referitor la presupusul prejudiciu
Prin prejudiciu se înțelege acea modificare a patrimoniului care se realizează atât prin diminuarea activului, urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, sau prin creșterea pasivului. Pentru ca salariatul să răspundă patrimonial, prejudiciul trebuie să îndeplinească următoarele condiții cumulative:
a.să fie real si actual, adică determinat pe baza unor analize economice concrete, salariatul nefiind ținut să răspundă pentru valori pierdute din patrimoniul angajatorului din alte cauze;
b.să fie cert, atât în ceea ce privește existența cât și evaluarea sa;
c.să fie cauzat direct angajatorului;
d.să fie material, condiție care rezultă din cuprinsul art. 254 dinCodulmuncii, unde se
prevede expres ca salariații răspund patrimonial pentru pagubelematerialeproduse
angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
esă nu fi fost reparat.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu demonstrează întrunirea în mod cumulativ a condițiilor enumerate mai sus, astfel cum vom demostra în continuare.
În ceea ce privește caracterul real si actual al prejudiciului. în doctrină și jurisprudență s-a arătat că din actele de constatare a pagubei trebuie să rezulte în mod neîndoielnic cuantumul prejudiciului, raportat la acțiunea culpabilă a fiecărui salariat.
Or, în cauză reclamanta nu a dovedit existența unui prejudiciu real, cert și actual, din moment ce sumele solicitate sunt prezentate estimativ, de către echipa de control a Curții de Conturi fără ca reclamanta să declanșeze la nivel de companie, prin propriul organ de control intern, o analiză proprie, cu atât mai mult cu cât existau mai mult decât evidente diferente între „recomandările cuprinse în Raport” si măsurile dispuse în Decizia nr. 3/2011, cap. II 8.
În plus, modul de calcul al sumelor solicitate si modalitatea de defalcare a acestora prin raportare la documente justificative nu rezultă din niciun document depus de reclamantă. Or. în conformitate cu prevederile din Codul muncii, intinderea prejudiciului trebuie să fie determinată pe baza unor date economice concrete, care ar fi putut să se regăsească în propriul raport de control dacă ar fi considerat oportun să-l inițieze.
Prin urmare, este necesar ca prejudiciul să se reflecte în patrimoniul societății cu certitudine, să fie efectiv și real, să fie cuantificat printr-o evaluare precisă într-o sumă de bani determinată pe baza unor indicatori concreți și a unor date economice neîndoielnice.
în speță, prejudiciul nu este înregistrat în contabilitatea reclamantei, în conformitate cu prevederile din Legea nr. 82/1992 si Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2861/2009, singurul aspect de natură a certifica realitatea acestuia.
Mai mult decât atât, asa cum în mod greșit se retine în Raportul de Control în privința pârâtei nu s-a înregistrat producerea vreunui prejudiciu prin semnarea unor acte adiționale la contractele subsecvente sau extinderea acestora pe acordul cadrul nr. 140/2009. cum eronat si fără fundamentare susține reclamanta preluând aprecierile auditorilor Curții de Conturi.
In plus, valoarea cumulată a plăților efectuate pentru contractele subsecvente nr. 239.614/2009 și 239.616/2009 este de 191.596.61 lei, cu mult inferioară pretinsului prejudiciul solicitat de reclamantă (de 622.134.26 lei - aferent tuturor contractelor).
Un alt aspect de remarcat este faptul că sumele conțin TVA, deși în mod evident TVA-ul precum și orice taxă sau impozit pe profit plătit de angajator către stat nu poate fi imputat pârâților. în plus, perioada pentru care sunt solicitate sumele depășește cu mult perioada de delegare de competență a subsemnatei.
În consecință, prejudiciul nu este real, cert si actual, existența acestuia nefiind sigură și întinderea acestuia neputând fi stabilită în prezent.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, se constata că prejudiciul imputat nu îndeplinește în mod cumulativ condițiile prevăzute de lege.
Divizibilitatea răspunderii patrimoniale
Potrivit art. 255 din Codul muncii, principiul incident în materia răspunderii patrimoniale este divizibilitatea răspunderii între salariați, fiecare angajat răspunzând individual pentru fapta sa, numai în măsura în care a contribuit la producerea prejudiciului, în funcție de fapta ilicită proprie și gradul de vinovăție.
Or, reclamanta CNLR nu și-a precizat în mod defalcat pretențiile, individualizându-le raportat la pretinsele fapte ilicite ale fiecărui pârât și măsura în care acesta a contribuit la producerea presupusului prejudiciu, fiind imposibilă determinarea acestora, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu este convinsă că suma reprezintă prejudiciu, fapt susținut de nedeclansarea propriei acțiuni de cercetare prin compartimentul propriu de control intern în vederea identificării si individualizării presupusului prejudiciu, pentru fiecare pârât.
Având în vedere aceste aspecte și faptul că solidaritatea salariaților nu este prevăzută de legislația muncii, vă rugăm să constatați că individualizarea prejudiciului este imposibilă, impunându-se respingerea acțiunii ca nefondată și inadmisibilă sub acest aspect.
Referitor la raportul de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciul cauzat
Reclamanta nu face dovada nici a legăturii de cauzalitate dintre vreo pretinsă faptă culpabilă a pârâților și prejudiciul imputat, în materia litigiilor de muncă orice dubiu profitând salariatului.
Astfel, reclamanta nu probează prejudiciul solicitat pe calea răspunderii patrimoniale prin elemente de determinare concrete ale pagubei si nu demostrează că prejudiciul este consecința directă a faptei personale si ilicite a salariatului săvârșită în îndeplinirea obligațiilor de serviciu.
Prin urmare, nici condiția existenței unui raport de cauzalitate între fapta ilicită imputată și prejudiciul cauzat nu este demostrată în cauză, cu atat mai mult cu cât perioada de delegare de competente a subsemnatei ca Director al Departamentului Economie a început la 03.06.2009 si a expirat în 31.08.2009.
în ceea ce privește vinovăția
Reclamanta nu a dovedit vinovăția pârâtei, menționând ca temei al răspunderii patrimoniale aceleași fapte pentru toți salariații, cu toate că nu sunt semnatara contractelor subsecvente_/2009 și_/2009. Mai mult decât atât, CNLR nu a arătat care este forma vinovăției incidență si nu a administrat nici o probă cu privire la acest aspect. Simpla mențiune, preluată din Raportul Curții de Conturi, în sensul că anumite documente au fost semnate/aprobate de către pârâți nu face dovada vinovăției acestora, cu atât mai mult cu cât chiar auditorii interni nu au precizat ce anume a încălcat, ce prevederi si acte normative.
Pentru toate aceste considerente, se constate că nici condiția exercitării faptei imputate cu vinovăție nu este îndeplinită în cauză.
Incidența în cauză a cauzelor exoneratoare de răspundere
Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei sunt acele situații legale, care exonerează de răspundere, deși în fapt, prejudiciul s-a realizat. Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Prin riscul normal al serviciului se înțelege existența anumitor factori inerenți ai muncii, care, atunci când sunt incidenți, transferă riscul asupra patrimoniului angajatorului.
Astfel în iurisprudenta instanțelor s-a reținut că salariații nu răspund în situația intervenției unui element pe care salariatul nu îl putea cunoaște, la momentul exercitării atribuțiilor, aspect ce reprezintă o cauză străină, neimputabilă acestuia, iar eventualele consecințe, ce nu puteau fi prevăzute la momentul emiterii/semnării actului, țin de „riscul normal al serviciul’ drept cauză exoneratoare de răspundere.
În cauză, există o . evenimente ce se circumscriu riscului normal al serviciului, de natură a invalida atragerea răspunderii patrimoniale, din care menționez ca la momentul semnării adresei și contractelor subsecvente 239.614 și 239.616/2009, pentru asigurarea surselor bugetare în exercițiul bugetar 2009, dețineam atribuții limitate de delegare de competențe ca Director ai Departamentului Economic, fără a fi precizate și aprobate în mod clar în R. responsabilitățile efective ale directorului de direcție și a structurilor organizatorice din componența acestuia, iar după data de 31.08.2009 și pentru exercițiul bugetar 2010 nu-i pot fi opozabile acțiunile de derulare a contractelor subsecvente semnate.
Pentru toate aceste considerente, apreciez că presupusele fapte ce mi se impută se circumscriu riscului normal al serviciului, impunându-se exonerarea de răspundere a pârâtei.
În legătură cu activitățile constatate ca fiind preiudiciabile pentru CNLR
În urma Controlului din cadrul CNLR, efectuat echipa de control al Curții de Conturi, concretizat în Raportul de Control nr. 5608/25.05.2011, finalizat cu Decizia nr. 3/2011, documente contestate în instanță inclusiv de reclamantă, aceasta din urma nu a declanșat o acțiune proprie de control în condițiile în care existau foarte mari diferente între recomandările cuprinse în Raport si măsurile cuprinse în Decizia nr. 3/2011. fapt cu atât mas necesar cu control ai membrilor echipei Curții de Conturi in conformitate cu prevederile punctului. 165, din Regulamentul Curții. Ori, aceste aspecte nu fac decât să confirme vădita nelegalitate a actelor de control si a aprecierilor din cuprinsul acestora, preluate de reclamantă în prezenta acțiune.
În ceea ce privește cererea de introducere în cauză a Curții de Conturi, aceasta este neîntemeiată, motivat de următoarele argumente:
Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar este întemeiată în drept pe răspunderea patrimonială prevăzută de art. 254 și următoarele din Codul Muncii.
Din analiza dispozițiilor art. 254 alin. (1) din Codul Muncii rezultă că esența acțiunilor întemeiate pe prevederile Codului Muncii este existența unor raporturi contractuale, între salariat și angajator, în lăgătură cu munca angajatului. Prin urmare, singurele părți ce au calitate procesuală într-un litigiu de muncă sunt angajatorul și salariatul.
În plus, potrivit art. 36 din Codul de procedură civilă calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre păți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum este acesta dedus judecății, participarea Curții de Conturi într-un litigiu de dreptul muncii fiind lipsită de orice fundament juridic. De asemenea, participarea Curții de Conturi nu poate fi întemeiată nici pe art. 78 alin. 2 invocat de reclamanta CNLR, dispoziție legală ce are în vedere numai cererile de introducere în cauză formulată de instanță din oficiu, nefiind deci aplicabil în speță.
Raportat la aspectele anterior menționate și ținând cont de faptul că, Curtea de Conturi a României este organismul de stat care are rolul de a controla modul de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, rezultă că acest organism al statului nu poate avea calitatea de parte într-o acțiune în răspundere patrimonială.
În plus, plecând de la prevederile art. 32 și ale art. 33 ale Legii nr. 94/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, rezultă că auditorii publici externi „formulează recomandări cu privire la măsurile ce urmează a fi luate și își exprimă opinia față de acestea”, pe de o parte, iar pe de altă parte, „în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii”, acestea se comunică conducerii entității publice, „stabilirea întinderii prejudiciului si dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia” devenind obligație a conducerii enitătii auditate.
Ori, din interpretarea coroborată a articolelor anterior citate reiese că luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru recuperarea unui prezumat prejudiciu, în urma unui Control al Curții de Conturi reprezintă o sarcină ce îi incumbă în exclusivitate entității controlate. Curtea de Conturi neavând deci nicio calitate procesuală în acțiunile ce urmează a fi demarate de respectiva entitate, competenta acesteia încetând odată cu finalizarea controlului efectuat.
În acest context, este evident că, Curtea de Conturi nu poate avea calitatea de parte într-o cauză care are ca obiect o acțiune în răspundere patrimonială prin care se urmărește recuperarea unui presupus prejudiciu produs de salariați ai companiei reclamante.
În ceea ce privește susținerea reclamantei referitoare la faptul că toate documentele ce au stat la baza Deciziei nr. 3/2011, prin care „au fost identificate faptele și persoanele răspunzătoare de prejudicierea Companiei” sunt „deținute în integralitate” de această instituție, facem precizarea că este o afirmație vădit eronată.
Astfel, potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi exercită auditarea la sediu sau la fața locului. în ceea ce privește „deficiențele consemnate în Raportul de control nr. 5608/25.05.2011, încheiat în urma acțiunii de verificare (...) efectuate la C. Națională Loteria Română S.A.”, ce au stat la baza emiterii Deciziei nr. 3/2011, trebuie precizat faptul că această acțiune de auditare s-a desfășurat la sediul companiei auditate, în perioada 24.01._11, respectiv la sediul CNLR, astfel că toate documentele solicitate /analizate/verificate de auditorii publici externi se află în posesia reclamantei.
Mai mult decât atât, acest aspect rezultă și din mențiunea inserată în finalul Raportului de control, potrivit căreia „prin semnarea raportului de control se recunoaște restituirea tuturor actelor si documentelor puse la dispoziția auditorilor publici”.
Prin urmare, având în vedere toate considerentele expuse mas sus și ținând cont de esența raporturilor juridice care pot face obiectul unei acțiuni în răspundere patrimonială, cât și calitatea persoanelor ce sunt reclamante sau pârâte, într-o astfel de acțiune rezultă cu evidență că cererea de introducere în cauză a Curții de Conturi e vădit nefondată, fapt pentru care solicit respingerea acesteia.
În drept au fost invocate disp. art. 32-33, art. 205 și urm. din Codul de procedură civilă, art. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 254 și următoarele din Codul Muncii precum și toate dispozițiile legale invocate în cuprinsul prezentei întâmpinări
În dovedire solicită proba cu înscrisuri, precum și orice altă probă concludentă și utilă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
Pârâtul, O. R., în temeiul prevederilor art. 205, C.proc.civ., a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către C. Națională „Loteria Română" ca neîntemeiată.
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, C. Națională „Loteria Română" a solicitat obligarea mea, în solidar cu ceilalți pârâți, la plata sumei de 622.134,26 lei reprezentând presupusul prejudiciu plătit de reclamantă "pentru servicii care nu au fost prevăzute în acordul cadru încheiat în anul 2009 între CNLR și societatea de avocatură (SCA R.&R.)".
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta preia din conținutul Raportului de control al Curții de Conturi nr. 5608/25.05.2011, redând ca motivare pentru admiterea cererii, fără distincție, cele reținute de reprezentanții Curții de Conturi.
Astfel, se constata netemeinicia cererii de chemare in judecată în raport de condițiile obligatorii și cumulative ce sunt cerute a fi întrunite pentru atragerea răspunderii patrimoniale în temeiul art. 254 și art. 255 din Codul muncii:
Una din trăsăturile răspunderii patrimoniale în cadrul raporturilor juridice de muncă este aceea că este o răspundere individuală, spre deosebire de raporturile juridice civile în cadrul cărora aceasta operează în temeiul unor prevederi legale sau contractuale.
Astfel, atunci când răspunderea pentru un anumit prejudiciu este comună, ca urmare a participării mai multor persoane la producerea lui, obligațiile de reparare a pagubelor sunt conjuncte, uneori subsidiare și comune, nu solidare. în acest mod se asigură protecția salariatului, evitându-se ca el să fie pus - ca urmare a solidarității - în situatia de a fi urmărit pentru o sumă mai mare decât prejudiciul efectiv cauzat din vina sa.1
Răspunderea conjunctă este o răspundere personală, ca reprezintă o multitudine de răspunderi individuale ale unor persoane cu vinovății concurente în producerea prejudiciului unic.
Măsura în care fiecare persoană a contribuit la producerea pagubei este determinată atât de fapta ilicită în sine - examinată sub aspectul legăturii de cauzalitate cu prejudiciul, cât și de gradul vinovăției.
În raport de prevederile art. 255 din codul muncii, angajatorul nu poate pretinde obligarea tuturor salariaților implicați la plata unei sume globale, de vreme ce este vorba de o răspundere patrimonială conjunctă, nu de una solidară.
Prin cererea de chemare în judecată se solicită obligarea celor 16 pârâți la plata în solidar a sumei de_,26 lei deși dispozițiile art. 255 din codul muncii, prevăd faptul că în situația în care paguba a fost produsă de mai mulți salariați, trebuie stabilit cuantumul răspunderii fiecăruia. Astfel, recuperarea prejudiciului în cazul răspunderii patrimoniale în cadrul raporturilor juridice de muncă este individuală si nu solidară. Prin urmare, în speță nu ne aflăm în fața unei răspunderi patrimoniale având în vedere că una din trăsăturile acestei răspunderi, respectiv individualitatea nu este îndeplinită.
De asemenea, din analiza prevederilor art. 255 din codul muncii, rezultă că pentru a exista răspunderea patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca acestuia; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu; vinovăția salariatului.
Absența uneia dintre aceste condiții de fond înlătură răspunderea patrimonială a angajaților.
1.Prin cererea de chemare în judecată reclamanta solicită, în solidar, obligarea la plata sumei de 622.134,26 (pretins-prejudiciu), atât a pârâților-angajați ai Companiei Naționale "Loteria Română" cât și a pârâților B. G., S. L., Brichi I., T. N. și R. Lazareanu, persoane ce desfășurau raporturi contractuale cu reclamanta nu în cadrul unor raporturi de munca ci în temeiul unui contract de mandat.
Astfel fiind, cererea nu îndeplinește prima condiție obligatorie pentru atragerea răspunderii patrimoniale, aceea ca cel care a produs prejudiciul să aibă calitatea de salariat a angajatorului păgubit, acțiunea fiind condiționată de existența și executarea contractului individual de muncă pentru a ne situa pe tărâmul răspunderii patrimoniale reglementată de art. 254 si art. 255 din Codul Muncii.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta preia cele reținute în Raportul de Control al Curții de Conturi nr. 5608/25.05.2011, fără a indica în mod concret care este fapta ilicită și personală săvârșită de pârât legătura acesteia cu raportul de muncă al subsemnatului, precum nici raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită si prejudiciul pretins produs.
Se constata faptul că, prin motivarea cererii de chemare în judecată, se susține, generalmente, o răspundere comună a tuturor pârâților pentru producerea prejudiciului ce face obiectul prezentului dosar însă nu se arată faptele personale si directe care au condus la producerea acestui prejudiciu.
Prin motivarea cererii de chemare în judecată se susține că în perioada aprilie 2009 - mai 2010 CNLR a încheiat contracte subsecvente cu societatea de avocatură R.&R. și pentru alte servicii decât cele prevăzute de acordul cadru, respectiv pentru servicii de consultanță juridică, fără a se menționa directa legătură între această pretinsă încălcare a legislației și prejudiciul pretins- produs.
Astfel fiind, se constată că reclamanta nu arată în mod concret aspectele care fundamentează în persoana pârâtului o eventuală angajare a răspunderii patrimoniale, în sensul că nu demonstrează în ce constă presupusa faptă ilicită săvârșită, respectiv care au fost sarcinile de serviciu care nu au fost îndeplinite sau care au fost îndeplinite necorespunzător și care au condus la crearea prejudiciului în patrimoniul angajatorului.
În susținerea acestei afirmații precizează faptul că din conținutul cererii de chemare în judecată reiese că faptele imputate pârâților sunt aceleași, deși funcțiile și atribuțiile fiecărui salariat în parte sunt diferite, fiind astfel inadmisibil ca fapta ilicită să fie pentru toți pârâții, identică. Astfel, în cererea de chemare în judecată se precizează "echipa de control a constatat că CNLR a solicitat societății de avocatură să efectueze servicii de consultanță juridică, deși au fost aprobate prin Consiliul de Administrație numai servicii de asistență și reprezentare juridică", fiind totodată enumerate persoanele identificate de echipa de control ca fiind cele responsabile de producerea prejudiciului.
Potrivit art. 255 alin. 1 din Codul muncii, atunci când paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care aceștia au contribuit la producerea ei. Prin urmare, fapta ilicită trebuie individualizată în raport de contribuția fiecărui pârât, în parte.
Nefiind individualizată fapta ilicită a persoanelor considerate ca fiind responsabile de producerea prejudiciului este evident că nici aceasta condiție a răspunderii patrimoniale nu este îndeplinită.
În ceea ce privește elementul obligatoriu al vinovăției la producerea prejudiciului ce face obiectul cererii de chemare în judecată, vă rog să constatați că reclamanta, în cadrul cererii de chemare în judecată menționează doar faptul că subsemnatul "a semnat adresele prin care s-au solicitat încheierea contractelor subsecvente nr. 239.614/2009 și 239.616/2009", fără a arăta concret care sunt atribuțiile subsemnatului, care este legătura dintre obligațiile pârâtului asumate și prejudiciul creat, modul concret în care aceste obligații nu au fost respectate, din care să rezulte culpa pârâtului.
Prezumția de culpă a salariatului, care are un rol important în cazul răspunderii civile contractuale și delictuale, nu operează în cadrul răspunderii patrimoniale constatată în raporturile juridice de muncă având în vedere că vinovăția (culpa) celui în cauză stă la baza respectivei răspunderi.
Pentru stabilirea răspunderii patrimoniale, caracterul ilicit al faptei se analizează în raport cu obligațiile de serviciu decurgând din contractul individual de muncă si din îndatoririle prevăzute în legi și alte acte normative.
Totodată se constata că în cadrul cererii de chemare în judecată nu este prevăzut care este norma legală încălcată de pârâtul care a condus la crearea presupusului prejudiciu solicitat.
Reclamanta nu arată în concret care este măsura în care pârâtul a contribuit la producerea acestui prejudiciu și gradul de vinovăție cu care a acționat.
De asemenea, delimitarea acțiunilor pârâtului față de cele ale celorlalți pârâți lipsește cu desăvârsire din cuprinsul motivării, care, așa cum a arătat, este formulată general și aproape deloc în legătură cu obiectul efectiv al prezentei acțiuni.
În ceea ce privește condiția referitoare la prejudiciu.
Astfel, în vederea angajării răspunderii patrimoniale a salariatului, prejudiciul produs de acesta trebuie să: fie real, adică să fie efectiv, nu doar nominal. în al doilea rând, prejudiciul trebuie să fie cert, atât sub aspectul existenței sale, cât și sub aspectul întinderii respectiv al posibilității de evaluare, trebuie să fie activ, direct, și material.
Prin acțiune reclamanta solicită suma de 622.134,26 lei, plătită de CNLR ca urmare a încheiat, în perioada aprilie 2009 - mai 2010, a contractelor subsecvente cu societatea de avocatură R.&R. pentru alte servicii decât cele prevăzute de acordul cadru, respectiv pentru servicii de consultanță juridică. Această sumă a fost constatată de către echipa de control a Curții de Conturi și preluată ca atare în cadrul acțiunii. Astfel, în lipsa unor elemente determinante a valorii prejudiciului, suma pretinsă nu este dovedită, simplul fapt al consemnării valorii unui presupus prejudiciu în cadrul acțiunii nefiind suficientă pentru dovedirea acestuia. Dovada certitudinii prejudiciului cade în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic cuantumul pagubei.
În acest sens menționează că, evaluarea pagubei și deci întinderea despăgubirii trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete. în lipsa unor elemente determinante a valorii prejudiciului, suma pretinsă nu este dovedită, simpla menționare a valorilor consemnate în cadrul acțiunii nefiind suficiente. Dovada certitudinii prejudiciului cade în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic cuantumul pagubei.
Potrivit doctrinei în vederea recuperării prejudiciului în cazul răspunderii patrimoniale în fața instanței angajatorul trebuie să facă dovada că:
-persoana împotriva căreia a pornit acțiunea este cea care a produs paguba,
-existența raportului juridic de muncă dintre părți,
-existența prejudiciului înregistrat ca atare în actele contabile ale angajatorului,
-producerea pagubei de către salariat, din vina și în legătură cu munca lui.
Totodată, angajatorul trebuie să facă dovada că anterior depunerii acțiunii, prin organele sale interne, a făcut verificările necesare în ceea ce privește existența și întinderea prejudiciului, constatarea persoanelor vinovate de producerea prejudiciului, s.a. Apreciem că anexat cererii de chemare în judecată trebuiau să se regăsească aceste documente, astfel cum prevede art. 194 lit.e) din codul de procedură civilă.
Prin actele comunicate în anexă la cererea de chemare în judecată CNLR S.A. nu demonstrează îndeplinirea condițiilor art. 254 din Codul muncii, constând în existența prejudiciului cert, lichid și exigibil; a legăturii de cauzalitate dintre presupusa faptă săvârșită de pârâtul și prejudiciu; precum și vinovăția subsemnatului. De asemenea, nu demonstrează ce sarcini de serviciu nu am îndeplinit sau le-a îndeplinit necorespunzător și care au condus la crearea prejudiciului respectiv.
Obligativitatea demonstrării acestor cerințe a fost reținută frecvent în practica judiciară pronunțată în materie.
De asemenea, potrivit art. 46 alin.3 din Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 2861/2009 prejudiciul constatat trebuie înregistrat în evidentele contabile ale reclamantei. Nefiind dovedită respectiva înregistrare practic prejudiciul nu există nu este real.
Astfel, în raport de condițiile de fond, obligatorii și cumulative, pentru admiterea unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale în temeiul art. 254 si 255 din Codul Muncii, vă rog să constatați cererea ca fiind în mod vădit neîntemeiată, nefiind întrunite niciuna dintre aceste condiții.
Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât în speță au fost respectate OUG nr. 34/2006.
În acest sens precizează că, încheierea contractelor subsecvente a fost făcută cu respectarea condițiilor tehnice și financiare stabilite în cadrul acordului - cadru. Se observa că în cadru acțiunii reclamanta nu precizează care sunt considerentele pentru care apreciază că nu au fost respectate condițiile din respectivul acord -cadru. Subliniază faptul că în documentația aferentă încheierii respectivelor contracte a fost folosit și codul CPV_-8 care prevede servicii de consultanță.
Subliniază faptul că atât codul CPV_-2 cat și codul CPV_-8 fac parte din grupa 791 privind serviciile juridice, clasa 7911 privind servicii de consultanță și de reprezentare juridică, astfel cum este prevăzut în Vocabularul comun privind achizițiile publice aprobat prin Regulamentul CE nr. 213/2008.
Prin urmare, alegerea codului CPV a fost făcută astfel încât să reflecte nevoia autorității contractante, respectiv achiziționarea de servicii de consultanță și reprezentare juridică.
Susținerea potrivit căreia serviciile de consultanță au fost achiziționate fără să fie aprobate de către Consiliul de administrație este nefondată având în vedere că în data de 13.03.2009 membrii CA au aprobat achiziția serviciilor de audit juridic al companiei, servicii de evaluare economică a companiei, servicii de asistență și reprezentare juridică, astfel cum era prevăzut în nota departamentului economic nr. 6658/12.03.2009.
Serviciile de audit juridic reprezintă de fapt servicii de consultanță, fapt ce conduce la concluzia că și acestea au fost aprobate de membrii CA.
Totodată, se constată că prin acțiunea formulată reclamanta s-a îndreptat împotriva pârâtului în vederea recuperării prejudiciului stabilit prin raportul de control al Curții de Conturi nr. 5608/25.05.2011, prin care aceasta reține că prin contractele subsecvente acordului-cadru, în perioada aprilie 2009-mai 2010, au fost servicii de consultanță juridica care nu au fost aprobate de membrii CA.
Se observa că potrivit dispozițiilor art. 295 alin.l din OUG nr. 34/2006, activitatea de supraveghere și monitorizare a modului de atribuire a contractelor de achiziții publice revine Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice (ANRMAP), ca unică autoritate care are competență în acest sens.
Subliniază faptul că acest punct de vedere a fost susținut și de Curtea de Conturi prin adresa nr. 2804/13.12.2007 transmisă ANRMAP, astfel cum rezultă din informarea nr. 9 din noiembrie 2010 postată pe site-ul ANRMAP.
De asemenea, potrivit Legii nr. 94/1992, Curtea de Conturi prin controalele sale urmărește economicitatea, eficacitatea și eficiența utilizării fondurilor publice și nu legalitatea încheierii contractelor de achiziție publică.
Astfel, apreciază că acțiunea formulată are la bază un raport care este întocmit de o instituție care nu are atribuții de a verifica modul de atribuire a contractului de achiziție publică, prin urmare, este neîntemeiată.
Pentru toate aceste motive, solicită să se respingă cererea reclamantei ca nefondată, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii patrimoniale în prezenta cauză si cu precădere în persoana pârâtului.
În ceea ce privește cererea referitoare la introducerea în cauză a Curții de Conturi solicită respingerea acesteia ca nefondată, având în vedere că aspectele constatate de această instituție au fost consemnate în cadrul raportului de control nr. 5608/25.05.2011 și a deciziei nr. 3/2011,documente care se regăsesc la dosarul cauze, fie integral fie în extras.
De asemenea, este nefondată și susținerea reclamantei potrivit căreia necesitatea introducerii în cauză a Curții de Conturi justificată și de faptul că aceasta deține "în integralitate toate documentele care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 3/2011, prin care au identificat faptele și persoanele responsabile de producerea prejudiciului" având în vedere că toate documentele care au stat la baza controlului efectuat de Curtea de Conturi sunt documente întocmite de salariații sau mandatarii reclamantei pe parcursul desfășurării activităților în cadrul Loteriei și deținute de aceasta.
Este cunoscut faptul că orice control al Curții de Conturi se face pe baza documentelor puse la dispoziție de instituția verificată de regulă în copie și în situația în care se impune și în original pentru verificarea conformității copiilor prezentate. Documentele originale sunt deținute întotdeauna de instituția emitentă.
În drept, au fost invocate disp.art. 205 din Codul de procedură civilă, art. 254 și urm. din Codul Muncii, dispozițiile OUG nr. 34 /2006 si HG nr. 925/2006.
În dovedirea celor susținute solicită proba cu înscrisuri precum și orice altă probă ar rezulta ca fiind necesară din dezbateri.
Reclamanta C. NAȚIONALA „LOTERIA R." S.A., in temeiul disp. art. 204 Cod procedura civila rap. la art. 255 Codul muncii, republicat, a formulat cerere de precizare a petitului acțiunii introductive de instanta sens în care solicita instantei de judecata obligarea paraților la plata sumei de 622.134,26 lei, reprezentând prejudiciu produs Companiei Naționale „Loteria R." S.A. in urma efectuării plaților nejustificate si nelegale pentru servicii care nu au fost prevăzute in acordul cadru incheiat in anul 2009 intre CNLR si societatea de avocatura R. & R., proporțional cu salariul net al fiecaruia dintre parați ia data constatarii pagubei, respectiv, la data emiterii de către Curtea de Conturi a României a Deciziei nr. 3/2011 (14.07.2011).
Conform art. 255 din Codul muncii republicat, (1) „Cand paguba a fost produsa de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea pagubei. (2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proprotional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei
Astfel, desi, ca regula, in situatia in care un singur prejudiciu este cauzat din vina mai multor persoane fizice, raspunderea este una conjuncta, Codul muncii a prevăzut si situatia foarte des intalnita in practica, in care masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata in mod obiectiv pentru fiecare persoana in parte. In acest caz, legiuitorul a stabilit ca prejudiciul va fi suportat de fiecare angajat proporțional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei.
Masura in care fiecare persoana a contribuit la producerea pagubei este determinata atat de fapta ilicita in sine - examinata sub aspectul legăturii de cauzalitate cu prejudiciul, cat si de gradul vinovăției. Din acesta perspectiva, in cazul dedus judecații, este evident ca la producerea prejudiciului contribuția paraților nu ar putea fi una eaala. motiv pentru care atat angajatorul prejudiciat, cat si instanta de judecata cu ocazia analizarii cauzei si in ipoteza admiterii demersului contencios promovat, trebuie sa se prevaleze de criteriul subsidiar indicat de dispozițiile art. 255 alin.2 Codul muncii, (stabilirea răspunderii proporțional cu salariul)
Totodata, criteriul răspunderii patrimoniale proporțional cu salariul net al angajatului de la data constatarii pagubei, are el insusi o baza obiectiva deoarece importanta atribuțiilor - si deci si a răspunderii - se numara printre elementele care justifica diferențierea salariilor.
Nu in ultimul rand, învederam instantei ca in practica judiciara s-a stabilit in mod definitiv in cazuri similare cu cel pendente, respectiv, de atragere a răspunderii patrimoniale a angajaților pentru prejudiciile aduse angajatorului, ca instanta de judecata are plenitudine de jurisdicție cu privire la toate aspectele privind angajarea răspunderii patrimoniale,inclusiv in ceea ce privește cuantumul răspunderii fiecaruia dintre salariați, instanta putând stabili inclusiv o răspundere in cote egale pentru prejudiciul creat.
In concluzie, pentru toate aceste considerente solicitam instantei sa ia act de precizarea petitului acțiunii introductive de instanta in sensul, obligării paraților la plata sumei de 622.134,26 lei reprezentând prejudiciu produs Companiei Naționale „Loteria R." S.A., proporțional cu salariul net al fiecaruia de la data constatarii pagubei.
In drept, invoca dispozițiile art. 254, art.255 Codul muncii, art. 22 Cod procedura civila.
In probatiune, in dovedirea petitului astfel cum a fost precizat al acțiunii introductive de instanta, solicita incuviintarea probei cu inscrisuri si interogatoriul paraților.
Totodata, in conformitate cu dispozitile art. 254 alin.5 Cod procedura civila, solicitam instantei ca, in ipoteza in care va considera ca probele propuse nu sunt indestulatoare pentru lamurirea in intregime a procesului, sa procedeze la discutarea necesitatii administrării si a altor probe.
In considerarea dispozitiilor art 248 C,pr civ instanta se va pronunta cu prioritate cu privire la exceptiile procesuale invocate de parati prin intampinări, respectiv exceptia prescrierii dreptului la actiune, exceptia lipsei de interes,excepția de nelegalitate a Raportului de control nr.5608/2011 și a Deciziei nr.3/2011 emise de Curtea de Conturi;excepția lipsei calității procesuale pasive;excepția lipsei procedurii prealabile.
Avand de stabilit ordinea solutionarii exceptiilor conform art 248 alin 2 C.opr civ, instanta apreciaza că prioritate in solutionare o are exceptia prescrierii dreptului la actiune.
Instanta apreciaza ca la data introducerii actiunii 3.07.2014 s-a prescris dreptul la actiune al reclamantei.
Obiectul prezentei actiuni il constituie atragerea raspunderii patrimoniale a paratilor pentru suma de 622.134,26 lei, reprezentând prejudiciu produs Companiei Naționale „Loteria R." S.A. in urma efectuării plaților nejustificate si nelegale pentru servicii care nu au fost prevăzute in acordul cadru incheiat in anul 2009 intre CNLR si societatea de avocatura R. & R., proporțional cu salariul net al fiecaruia dintre parați ia data constatarii pagubei, respectiv, la data emiterii de către Curtea de Conturi a României a Deciziei nr. 3/2011 (14.07.2011).
In conformitate cu prevederile art 6 alin 4 din Noul cod civil prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Rezulta ca dreptul la actiunea privind atragerea raspunderii patrimoniale a paratilor este supus prescriptiei prevazute de Decretul nr. 167/1958, fiind aplicabile dispozițiile art. 3, art. 7 si 8 din acest decret care prevăd că termenul de prescripție este de trei ani .
Mai sunt aplicabile si dispozitiile art 268 alin 1 litera c) codul muncii ce prevad ca cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;.
Poptrivit dispozitiilor art 8 alin 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data cînd păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atît paguba cît și pe cel care răspunde de ea.
Instanța apreciază că momentul la care angajatorul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba a fost momentul in care Curtea de Conturi a comunicat paratei Raportul de control inregistrat sub nr 5608/25.05.2011 prin care, prin conținutul sau, indica atât sumele pe care CNLR SA este obligata sa le recupereze, cat si persoanele împotriva cărora compania este obligata sa acționeze in judecata in scopul reparării prejudiciului .
Or, acțiunea a fost introdusă la data de 3.07.2014, astfel incat termenul de prescripție s-a implinit, motiv pentru care va admite exceptia prescrierii dreptului la actiune și va respinge cererea de chemare in judecata precizată formulată de reclamanta C. NAȚIONALĂ LOTERIA ROMÂNĂ SA în contradictoriu cu pârâții B. G., BSUCEA L.-C.,L. R. L., B. I. M., T. N.-C., B. D. Ș., A. I., STANCULESCU C., V. O., M. I. G., P. C., C. D., D. I., R. C., R. O., B. C.-L.,ca fiind prescris dreptul la actiune.
F. de solutia data exceptiei prescrierii dreptului la actiune, instanta va respinge ca ramase fara obiect celelalte excepții invocate de către pârâți.
Obliga,în temeiul art.453 NCPC,pe reclamanta C. NAȚIONALĂ LOTERIA ROMÂNĂ SA la 3500 de lei, cheltuieli de judecata in favoarea paratei C. D. și la 300 de lei,cu titlu de cheltuieli de judecată in favoarea paratei T. N.-C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia prescrierii dreptului material la actiune invocată de către pârâți.
Respinge cererea de chemare in judecata precizată formulată de reclamanta C. NAȚIONALĂ LOTERIA ROMÂNĂ SA cu sediul in sector 4, București, P. B., nr. 20 în contradictoriu cu pârâții B. G., D., MESTEACĂNULUI, nr. 1B, S. L.-CONSTANTINsector 6, București, .. 59, ., . L., sector 2, București, ., nr. 19, ., . I. M., MOGOȘOAIA, ARIEI, nr. 46HTARCOMNICU N.-C., sector 6, București, ., ., ., sector 5, București, GRĂDINII, nr. 27ANA I., sector 4, București, CALEA Ș. V., nr. 272, ., . C., VOLUNTARI, EROU N. P., nr. 1AVOICA O., C., VÎNTULUI, nr. 8A, ., . I. G., sector 6, București, DRUMUL TABEREI, nr. 35A, ., . C., sector 5, București, PROF. DR. GHE. M., nr. 49, . 4, București, SG. N. V., nr. 58, ., . 3, București, ., ., . C., sector 4, București, ., ., . O., BACĂU, A. SEPTILICI, nr. 14BĂRBULESCU C.-L. sector 3, București, L. R., nr. 29, ., . ,ca fiind prescris dreptul la actiune.
Respinge ca ramase fara obiect celelalte excepții invocate de către pârâți.
Obliga,în temeiul art.453 NCPC,pe reclamanta C. NAȚIONALĂ LOTERIA ROMÂNĂ SA la 3500 de lei, cheltuieli de judecata in favoarea paratei C. D. și la 300 de lei,cu titlu de cheltuieli de judecată in favoarea paratei T. N.-C. .
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Pronunțarea hotărîrii se va face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței,azi 27.11.2015.
P., ASISTENT JUDICIAR ASISTENT JUDICIAR
GREFIER
| ← Pretentii. Sentința nr. 18/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Despăgubire. Sentința nr. 08/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
