Obligaţie de a face. Sentința nr. 20/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 11902/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA a VIII a
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 20.11.2015
Tribunalul constituit din:
Președinte: D. D.
Asistent judiciar: J. V.
Asistent judiciar: M. Corățu
Grefier: S. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. P., în contradictoriu cu pârâtul M. APĂRĂRII NAȚIONALE, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul, prin consilier juridic, care depune delegație la dosar, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că pârâta a depus la data de 18.11.2015 note scrise, după care,
Pârâtul, prin consilier juridic, depune note scrise.
Tribunalul acordă cuvântul pe formulare de probe.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Tribunalul, deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 255 – art. 258 din Codul de procedură civilă, va încuviința părților proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, apreciind a fi pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Instanța constată probele administrate, cauza în stare de judecată și în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 392 Cod de procedură civilă, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Pârâtul, prin consilier juridic, pune concluzii în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Arată că prin ordonanțe succesive ale Guvernului ajutoarele bănești solicitate de reclamant au fost suspendate în perioada 2011-2015, existând în acest sens și decizia nr. 16/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 394 Cod de procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul TRIBUNALULUI BUCUREȘTI SECȚIA A VIII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE sub nr._ la data de 27.02.2015 reclamantul plt. adj.pr.(r) S. P., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. APĂRĂRII NAȚIONALE, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata drepturilor bănești astfel cum sunt reglementate de disp. art. 20 anexa VII din Legea 284/2010, respectiv a 20 solde ale funcției de bază, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost angajat militar până la data de 31.03.2014, când au încetat raporturile de serviciu, ca urmare a trecerii în rezervă în urma pensionării pentru limită de vârstă, astfel cum rezultă din decizia de pensionare nr._ din 19.06.2014 emisă de Casa de Pensii Sectorială M.A.P.N.
Intrucât reclamantul a avut un stagiu complet de cotizare de peste 30 ani, în temeiul disp. art. 20 anexa VII din Legea 284/2010, beneficiază de ajutorul egal cu 20 de solde ale funcției de bază avute la data schimbării poziției în activitate, iar în luna schimbării poziției de activitate (martie 2014) solda funcției de bază a fost de 1754 lei, astfel cum rezultă din adeverința 752/15.12.2014, emisă de UM_.
Reclamantul a învederat că la data de 08.01.2015 s-a adresat Ministerului Apărării Naționale, formulând cerere în vederea acordării drepturilor bănești ce au fost stabilite a fi acordate conform Legii 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, iar acesta a răspuns în sensul că a refuzat acordarea drepturilor bănești astfel cum sunt acestea reglementate, invocând Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 103/201, si Deciziile 334 din 12 iunie 2014, respectiv 1576 din 07.12.201 1 ce nu sunt aplicabile în speță.
In opinia reclamantului refuzul Ministerului Apărării Naționale de a acorda drepturile bănești solicitate în temeiul legii, este nejustificat.
In jurisprudența ultimilor ani, aceste ajutoare-compensații acordate la încetarea raporturilor de muncă/de serviciu sau la concediere au fost calificate drepturi născute în temeiul legii sau a contractelor colective de muncă, din raporturile de muncă sau din raporturile de serviciu, fiind astfel judecate, în raport cu calitatea avută de către solicitant, de salariat sau de funcționar public-ca litigii de muncă sau ca litigii de contencios administrativ.
Reclamantul susține că toate aceste drepturi sunt considerate chiar și în cadrul jurisprudenței comunitare ca fiind elemente de remunerație, acestea fiind, pe lângă salariul propriu-zis, atât cauză, cât și obiect al raportului de muncă/de serviciu.
Reclamantul subliniază că în speță este vorba despre un refuz al pârâtului ca si ordonator de credite, de a acorda drepturi bănești rezultate din raportul de serviciu, la încetarea acestuia prin trecerea în rezervă, fiind încălcate astfel drepturi recunoscute prin Protocolul nr 12 al CEDO, ori, în condițiile în care aceste drepturi bănești au fost reglementate pentru a fi acordate tocmai în vederea realizării prerogativelor constituționale de apărare, ordine publică și siguranță națională, neacordarea acestora echivalează cu o încălcarea a normelor legale care consfințesc dreptul la o salarizare echitabilă, acesta fiind de altfel, și rațiunea pentru care Legea salarizării unice a fost adoptată.
Reclamantul a solicitat să se admită prezenta acțiune si pe cale de consecință să fie obligat pârâtul M. Apărării Naționale (ca si ordonator de credite) la plata a 20 de solde ale funcției de bază, respectiv la plata sumei de 35.080 lei, astfel cum aceste drepturi bănești sunt reglementate prin Legea 284/2010 Anexa VII (art.20 alin 1 pct.7).
In drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 284/2010, respectiv art.20 anexa VII.
In dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri.
In conformitate cu disp. art. 223 alin 3 C.proc.civ, reclamantul a solicitat judecarea în lipsa.
In sprijinul cererii reclamantul a depus un set de înscrisuri în copie: carte de identitate; decizie de pensionare;adeverință emisă de U.M._ privind cuantumul soldei funcției de bază,petiția reclamantului înregistrată cu nr._/08.01.2015 la M.. nr. P-3/26.01.2015 din partea Ministerului Apărării Naționale;
La data de 18.11.2015 pârâtul M. Apărării Naționale, a depus note scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Legea nr. 284/2010 a intrat în vigoare la data de 01.01.2011 conform art. 46 din actul normativ precizat, când a intrat în vigoare și Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (legea specială anuală de aplicare în anul 2011 a Legii-cadru nr. 284/2010), care, la art. 13 alin. (1) prevede că: în anul 2011 dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă im se aplică ".
In anul 2012, potrivit dispozițiilor art. 9 referitor la art II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 283/2011 (legea specială anuală de aplicare în anul 2012 a Legii-cadru nr. 284/2010), „în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă".
In anul 2013 potrivit dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fîscal-bugetare (legea specială anuală de aplicare în anul 2013 a Legii-cadru nr. 284/2010), „prevederile [...] art.9 [...] *) al art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
In anul 2014. potrivit art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice (legea specială anuală de aplicare în anul 2014 a Legii-cadru nr.284/2010, cu modificările ulterioare) se precizează următoarele: „în anul 2014 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă".
Aceeași intenție a legiuitorului a fost menținută și pentru anul 2015. Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 9 alin. (1), capitolul I - Salarizarea în anul 2015 a personalului plătit din fonduri publice din Ordonanța de urgență nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice (legea specială anuală de aplicare în anul 2015 a Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare) act normativ în care se precizează următoarele: în anul 2015, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă „nu se aplică ".
Inalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 16/2015, pronunțată în vederea dezlegării unor chestiuni de drept, a reținut că: „rațiunea măsurii dispuse de legiuitor își are izvorul într-o situație de excepție, respectiv criza/economică a țarii, context în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că statut are dreptul de a suspenda sau suprima anumite retribuții și că, prin adoptarea Legii nr. 118/2016, ingerința statului a fost prevăzută de lege și a urmărit un interes public, respectiv protejarea echilibrului fiscal între cheltuielile și veniturile statului, pe fondul crizei economice din țară .
Intimatul subliniază că personalului militar ieșit la pensie ori trecut în rezervă sau direct în retragere în anii 2011, 2012, 2013 și 2014, 2015 nu îi sunt aplicabile dispozițiile art 20 din anexa nr. VII la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, situație în care se află și reclamantul
Intimatul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Reclamantul S. P. a fost trecut în rezervă la data de 31.03.2014 prin pensionare iar conform deciziei_/19.06.2014 emisă de Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului A. Naționale, acesta este pensionar pentru limită de vârstă cu 2.04.2014.
Conform Legii cadru 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare de la 1.01.2011, anexa VII, art.20 alin.1 „ la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept de pensie, personalul militar, polițiștii sau funcționarii publici cu statut special din sistemul administrativ, penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrativ-penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel: peste 30 de ani un ajutor egal cu 20 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază.
Conform art.94 din aceiași lege acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta lege, se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual cu această destinație în bugetele instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Prin art.13(1) din Legea nr.285/2010 s-a prevăzut că în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragerea, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.
Astfel, din dispozițiile art.13 alin.1 din Legea nr.285/2010 rezultă voința legiuitorului de a nu fi aplicate în anul 2011 dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie.
Prin art.9 din art.II a OUG nr.80/2010 astfel cum a fost introdus prin Legea nr.283/2011 s-a prevăzut că :” în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragerea, încetarea raporturilor de serviciu, ori la trecerea în rezervă”.
Prin art.9 din art.II a OUG nr.801/2010 – astfel cu a fost modificat prin OUG nr.84/2012 s-a prevăzut că „în anul 2013 nu se acordă”, ajutoarele sau după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragerea, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă”
Prin art.10 din OUG nr.103/2013 alin.1, în anul 2014 nu se acordă ajutoarele, sau după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
Prin art.9 din OUG nr.83/2014 alin.1 s-a prevăzut că „în anul 2015 dispoziții legale privind acordarea ajutoarelor sau după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu, ori la trecerea în rezervă nu se aplică”
Din expunerea reglementărilor de mai sus reiese că dreptul reclamantului la plata ajutoarelor la trecerea în rezervă este reglementat de disp.art.20 Anexa din Legea nr.284/2010, însă acestea nu s-au acordat în perioada 2011 la zi, ca urmare a prevederilor unor acte normative, care au reglementat salarizarea personalului plătit din fonduri publice, aplicabile în această perioadă.
Ajutorul reclamat are natura juridică a unui ajutor social de care beneficiază cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, așa cum a statuat Inalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia 2965/7.03.2013.
Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare iar în acest sens s-a pronunțat și Inalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.16 /2015 pronunțată în vederea dezlegării unor chestiuni de drept.
Referitor la natura drepturilor acordate cu ocazia ieșirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă, Curtea Constituțională a statuat prin deciziile nr. 108/2006, 1250/2010, 1658/2010 că aceste drepturi sunt beneficii acordate anumitor categorii socio-profesionale în virtutea statutului special al acestora și ele nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este în drept să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordărilor, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art.53 din Constituție.
Tribunalul constată că ajutorul solicitat de reclamant este suportat de bugetul de stat, fiind stabilit de stat printr-o lege.
Conform practicii constante a CEDO, statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu.
Tribunalul reține clar că măsura de suspendare a plății ajutorului reclamantului este justificată de rațiuni de politică bugetară, că a afectat în egală măsură toate persoanele aflate în situația reclamantului și a tinut cont de situația acestei categorii de persoane, respectiv persoane care pot obține venituri în urma implicării într-o activitate lucrativă și care beneficiază de un drept de pensie.
Drepturile bănești solicitate nu sunt drepturi salariale ci beneficii, ajutoare, acordate anumitor categorii socio-profesionale în virtutea statutului special al acestora, dar nu au temei constituțional, așa cum s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia 1576/7.12.2011 și prin decizia 334/12.06.2014.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul consideră acțiunea reclamantului este neîntemeiată, urmând să o respingă în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea privind pe reclamantul S. P. având CNP:_ și domiciliat în București, .. 174, ., ., în contradictoriu cu pârâtul M. APĂRĂRII NAȚIONALE cu sediul în București, . (fost 3-5), sector 5, ca neîntemeiată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul București, Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2015.
Președinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier,
D. D. J. V. M. Corățu S. V.
Red. D.D. /tehnored. D.D./ 4ex.
. ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 15/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Despăgubire. Încheierea nr. 16/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
