Pretentii. Sentința nr. 15/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 13318/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
T. BUCUREȘTI SECȚIA A VIII A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința civilă nr._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 15.12.2015
T. CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: M. A.
ASISTENT JUDICIAR: D. I.
ASISTENT JUDICIAR: M. E.
GREFIER: A.-M. P.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții C. M. și L. A. în contradictoriu cu pârâții C. de A. București, T. București și M. Justiției avand ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanta, văzând dispozițiile art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă, față de faptul că litigiul este de supus jurisdicției muncii și având în vedere că domiciliul reclamantei este în București, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, ținând cont și de prevederile art. 269 din Legea nr. 53/2003 republicată, consideră litigiul de competența generală a instanțelor judecătorești, iar material și teritorial consideră litigiul de competența Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Instanța, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 5/15.02.2013 prin care s-a stabilit obligația instanței de a se raporta la statisticile existente la nivelul Tribunalului pe anul 2012, față de obiectul acțiunii, stabilește durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului la 3 luni.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța de judecată încuviințează probele solicitate de către părți, respectiv proba cu înscrisuri, apreciind ca este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la T. Dâmbovița sub nr. 2119/120 din data de 29.04.2015 reclamanții B. M., G. B. R. C., C. I., E. M., E. B. P., P. A. A., S. P., C. M., L. A. și Ț. G., în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, C. de A. București și T. București, au solicitat obligarea pârâților să acorde fiecăruia dintre reclamanți o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012 și în continuare în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecății, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciali sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la zi precum și dobânda aferentă la data plății efective.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de grefier respectiv agenți procedurali la Tribunalului București, Secția I Penală, având calitatea de ordonator de credite si, drept urmare, obligația de a acorda reclamanților toate drepturile de natură salarială ce decurg din lege.
Dreptul la acordarea tichetelorde vacanță(redenumite "vouchere" prin art. III din Legea 94/2014) a fost recunoscut reclamanților prin adoptarea O.U.G. 8/18.02.2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 110/24.02.2009, potrivit căreia (art. 1) începând de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe instituțiile din sectorul bugetar (...) acordă în condițiile legii, tichete de vacanță.
În ceea ce privește data intrării în vigoare a acestei ordonanțe,dat fiind faptul că în cuprinsul său nu este prevăzut un nalt termen, aceasta este dat publicării in Monitorul Oficial, respectiv, 24.02.2009, astfel cum reiese din aplicarea dispozițiilor art. 11 alin.2 din Legea 24/2000 în conformitate cu care "Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fu sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară."
Contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță a fost stabilit de alin.4 al articolului 1 din ordonanța, sub acest aspect prevăzându-se că „Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariaților sub formă de vouchere de vacanță reprezintă reprezintă contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe țară garantat în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal."
În cadrul raportului juridic ce se naște în acest caz, beneficiar este persoană care are calitatea de salariat, iar cel obligat să acorde voucherul de vacanță este angajatorul salariatului.
Aceste aspecte rezultă din lectura art.l alin.(2) din OUG nr.8/2009 aprobat cu modificări și completări prin legea nr.94/2014 unde se prevede că „Instituțiile publice [...] acordă, în condițiile legii, vouchere de vacanță".
Prin urmare instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu este T./ Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale. Dispozițiile art. 1 alin.2 din O.U.G. 8/2009 creează in sarcina instituției pârâte obligația de a acorda tichetele/voucherele de vacanță, textul legal fiind clar si nelăsând loc de interpretare contrară.
Astfel, este creată o diferență clară între angajatorii din sectorul privat, care "pot acorda" aceste vouchere, și instituțiile din sectorul bugetar si celelalte categorii de instituții, limitativ prevăzute de alin.2 al art. 1 din O.U.G. 8/2009, care au obligația de a acorda aceste drepturi bănești.
Diferența este data de caracterul normei legale care, la alin. 2, devine imperativă, obligatorie, nelăsând la latitudinea angajatorului posibilitatea acordării acestor drepturi.
Niciun act normativ ulterior O.U.G. 8/2009 nu a abrogat aceste dispoziții iar aplicarea acestora nu a fost amânată/prorogată. Mai mult, intenția legiutorului de a menține valabilitatea acestor dispoziții legale rezultă din . probarea O.U.G. 8/2009 prin promulgarea Legii 94/2014.
In conformitate cu dispozițiile art. 160 Codul Muncii, "salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile si alte adaosuri", iar, potrivit dispozițiilor art. 40 alin.2 lit.c " angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de munca aplicabil si din contractele individuale de munca".
Așadar, potrivit dispozițiilor art. 1 alin.2 din O.U.G. 8/2009, coroborate cu dispozițiile art. 160 si 40 alin.2 lit.c Codul Muncii, in sarcina pârâților a existat aceasta obligație încă de la data publicării ordonanței in Monitorul Oficial, obligație pe care insa aceștia nu și-au îndeplinit-o până în prezent.
Pârâții nu se pot apară susținând ca nu au fost alocate fonduri bugetare pentru plata acestor drepturi salariale întrucât acestora le revine obligația de a efectua demersurile necesare în vedere alocării de fonduri. Astfel, potrivit art.l alin.(3) din O.U.G. nr.8/2009 în forma modificată prin Legea nr.94/2014 „ (3) Voucherele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. "
Aceleași dispoziții se regăsesc și la alin.(3) al art.l din O.U.G. nr.8/2009, cu excepția faptului că, în loc de sintagma „vouchere de vacanță" se utiliza sintagma „tichet de vacanță".
Așa fiind, legea a prevăzut și prevede că obligația efectuării demersurilor legale în asigurarea fondurilor pentru acordarea voucherelor de vacanță (tichetelor de vacanță) incumbă pârâtei.
Prin urmare, susținerea în sensul că fondurile necesare nu au fost prevăzute în proiectul de buget nu constituie motive întemeiate pentru neplata unui drept garantat de legislația în vigoare, deoarece pârâta cunoștea aceste prevederi și avea obligația de a cuprinde în buget sumele necesare.
Altfel spus, lipsa fondurilor ori neprevederea lor în buget în vederea achitării drepturilor salariaților nu poate împiedica plata acestor drepturi legal conferite, întrucât în alcătuirea bugetelor, ordonatorii de credite au obligația de a respecta inclusiv prevederile legislației conexe privind drepturile salariaților, cum este OUG nr.8/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr.94/2014.
Aceste aspecte au fost reținute în mod constat în jurisprudență (Deciziile nr.288/2010, nr. 1365/2009, nr. 1304/2009 ale Curții de A. Timișoara/Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale; Decizia nr.4598/R/2012 a Curții de A. București, s. a VII-a civ., conflicte de muncă și asigurări sociale).
Se apreciază că, din culpa exclusivă a pârâților, oricare ar fi fost cauza, după caz, neprevederea sumelor în bugetul anual, chiar și după rectificările bugetare sau din alte motive, neacordarea tichetelor, respectiv, voucherelor cit vacanță in perioada 2012 - 2014 de către pârâți a cauzat reclamanților ui prejudiciu material, prejudiciu ce este cert și constă în privarea nejustificată eh dreptul salarial prevăzut de lege.
Obligația pârâtei de a acorda tichetele/voucherele de vacanta pentru perioada 2012 - 2014 nu poate fi executată in natură întrucât in conformitate ci art. 2 alin. 4 din OUG 8/2009, tichetele/voucherele de vacanta au o perioada de valabilitate limitata, acestea neputând fi utilizate de beneficiari decât pana la data de 31 decembrie a anului in care au fost emise.
În conformitate cu dispozițiile Codul Civil anterior, "orice obligație, face (...) se schimba în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorul (art. 1075 C. civ.) Singura excepție de la transformarea obligației de a face înti -" obligație de a plăti despăgubiri o constituia situația în care executarea poale ; făcută de creditor pe cheltuiala debitorului: "Nefiind îndeplinită obligația ce face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cheltuiala debitorului" (art. 1077 C. civ.).
In noua reglementare prevăzută de Legea nr. 287/2009 privind noul Civil, temeiul juridic în baza căruia se poate dispune executarea prin echivalent „ îl constituie dispozițiile art. 1527 potrivit cărora "creditorul poate, întotdeauna ca debitorul sa fie constrâns sa execute obligația in natură cu excepția cazului in care o asemenea executare este imposibila. (2) D., executarea in natura cuprinde, daca este cazul, dreptul la repararea înlocuirea bunului, precum si orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasa".
Singura posibilitate de executare a obligației, in prezent, o constituie acordarea in bani a c/valorii tichetelor/voucherelor de vacanta, in caz contrar dreptul legal al reclamanților rămânând unul pur teoretic, iar prejudiciul creat prin neacordarea acestor drepturi de natura salariala -neacoperit.
În consecință, având in vedere toate aceste motive, reclamanții au solicitat să se dispună obligarea pârâților să acorde fiecăruia dintre reclamanți despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2012-2014 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe garantate în plată/an, in cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecății astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale.
În drept au fost invocate dispozițiile art.l din OUG nr. 8/2009 aprobată prin legea nr.94/2014; art. I pct.2 din legea nr.94/2014; art.l alin.(l) din HG nr.871/2013; art. 40 alin. (2) lit.c) C. muncii; art. 253 C. muncii; art.266 și urm. C.Muncii.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
C. de A. București a formulat întâmpinare la data de 3 iulie 2015 solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A arătat că reclamanții nu au vocație la dobândirea tichetelor/voucherelor de vacanță aferentă anilor 2012, 2013, 2014, acest drept fiind înlăturat de legiuitor prin acte normative. Potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.283/2011 „In anul 2012 autoritățile și institiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță”. în anul 2013 Guvernul a aprobat OUG nr.84/2012 prin reglementarea unor măsuri fiscal bugetare, care la art. 1-4 stabilește că în anul 2013 nu se vor acorda tichete de masă, tichete cadou sau tichete de vacanță angajaților din sectorul bugetar.
De asemenea, pentru anul 2014, prin O.G. nr.29/2013 la alin.(2) se stabilește că nu sunt prevăzute sume pentru acordarea de tichete cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.
Pârâtul T. București, prin întâmpinare depusă la data de 13 mai 2015, a solicitat a se avea în vedere că, tribunalele și curțile de apel sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat pentru care M. Justiției are calitatea de ordonator principal de credite și care pune la dispoziția instanțelor judecătorești fondurile necesare în vederea desfășurării activității, potrivit prevederilor art. 131 alin.(l) din Legea nr. 304/2004.
T. București este lipsit de calitate procesuală pasivă în condițiile în care are calitatea de ordonator terțiar de credite, fiind lipsit de posibilitatea legală de a acorda drepturile bănești solicitate de reclamanți.
S-a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului București, iar dacă se va trece peste această excepție, s-a solicitat a fi respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată pentru motivele ce se regăsesc și în întâmpinarea Curții de A. București.
M. Justiției a formulat întâmpinare la data de 3 iunie 2015, solicitând să se rețină că acest minister are exclusiv rolul de a asigura fondurile necesare instanțelor și instituțiilor din subordine, neputând fi obligat direct la plata sumelor solicitate de reclamanți. Virarea efectivă a fondurilor deschise se efectuează direct în conturile instanțelor și instituțiilor din subordine.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Textele de lege în vigoare care reglementează dreptul ce face obiectul prezentului litigiu stabilesc în mod clar care sunt condițiile în care se acordă tichetelor/voucherelor de vacanță. De vreme ce nu au fost alocate sume cu această destinație în bugetele pârâtelor, nu puteau fi acordate tichete de vacanță.
S-a mai precizat că, anual, în intervalul 2012-2014, prin dispoziții legale succesive s-a prevăzut în mod expres și imperativ faptul că în bugetele instituțiilor publice nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.
Pentru personalul contractual din cadrul acestor instituții, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute sume cu această destinație.
La termenul de judecată din data de 28 septembrie 2015 instanța, având în vedere tabelul depus de reclamanți odată cu cererea de chemare în judecată, a disjuns cauza privind agenții procedurali C. M. și L. A.. Urmare a disjungerii a fost format dosarul de față în care, din oficiu, tribunalul a invocat excepția necompetenței teritoriale.
Prin sentința civilă nr.1365/28.09.2015 pronunțată de T. Dâmbovița Secția I Civilă s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, invocată din oficiu. S-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei civile privind reclamanții C. M. și L. A., în favoarea Tribunalului Municipiului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și trimite dosarul instanței competente.
Cauza a fost înregistrată pe rolul T. București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamanții sunt angajați ai Tribunalului București, ca agenți procedurali, fapt necontestat de către acest pârât .
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 8/2009 „Art. 1. - (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru recuperarea și întreținerea capacității de muncă a personalului salarial, angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot acorda, în condițiile legii, bonuri de valoare, denumite în continuare tichete de vacanță.
(2) Instituțiile din sectorul bugetar definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, regiile autonome, societățile comerciale la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societățile și companiile naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă acordă, în condițiile legii, tichete de vacanță.
(3) Tichetele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugete locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. ”.
Textele de lege în vigoare care reglementează dreptul ce face obiectul prezentului litigiu stabilesc în mod clar care sunt condițiile în care se acordă tichetelor/voucherelor de vacanță „se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat”
Nu au fost alocate sume cu această destinație în bugetul pârâților și anual, în intervalul 2012-2014, prin dispoziții legale succesive s-a prevăzut în mod expres și imperativ faptul că în bugetele instituțiilor publice nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.
Pentru personalul contractual din cadrul acestor instituții, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute sume cu această destinație.
Potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.283/2011 „In anul 2012 autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță”.
În anul 2013 Guvernul a aprobat OUG nr.84/2012 prin reglementarea unor măsuri fiscal bugetare, care la art. 1-4 stabilește că în anul 2013 nu se vor acorda tichete de masă, tichete cadou sau tichete de vacanță angajaților din sectorul bugetar.
De asemenea, pentru anul 2014, prin O.G. nr.29/2013 la alin.(2) se stabilește că nu sunt prevăzute sume pentru acordarea de tichete cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.
Față de cele reținute mai sus instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții C. M. și L. A. cu domiciliul ales la T. București în București, . Camera 019 în contradictoriu cu pârâții C. de A. București cu sediul în București, Splaiul Independenței nr 5, T. București cu sediul în București, . sector 3 și M. Justiției cu sediul în București, . sector 5, ca neîntemeiată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la sediul Tribunalului București Secția a VIII a .
Pronunțată în ședință publică azi 15.12.2015.
Președinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier,
M. A. D. I. M. E. P. A.-M.
| ← Pretentii. Încheierea nr. 16/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 20/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
