Anulare act. Încheierea nr. 03/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 03/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 12904/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A VIII A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Incheiere
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 03.11.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: M. A.
ASISTENT JUDICIAR: D. I.
ASISTENT JUDICIAR: M. E.
GREFIER: A.-M. P.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul R. F. în contradictoriu cu pârâta S. de P. a E. E. în H. H. SA prin administrator judiciar Euro Insol SPRL avand ca obiect revizuire dosar nr_/3/2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul reprezentat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâta prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Tribunalul acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
Pârâta prin avocat solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă având în vedere că reclamantul avea posibilitatea să formuleze apel împotriva sentinței civile nr 1353/16.02.2015.
Reclamantul prin avocat solicită respingerea excepției și arată că sentința civilă nr 1353/16.02.2015 s-a comunicat după pronunțarea deciziei 64 a Curții Constituționale iar publicarea în Monitorul Oficial s-a facut ulterior datei de 31.03.2015., astfel că excepția invocată este neîntemeiată.
Tribunalul unește cu fondul excepția invocată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul prin avocat solicită admiterea cererii de revizuire invocată pe dispozițiile art 505 alin1 pct 11 din Codul de procedură civilă, având în vedere că decizia Curții Constituționale a admis excepția de neconstituționalitate a art 86 alin 6 din Legea 85/2006.Arată că au fost încălcate dispozițiile art 69 și următoarele din Codul muncii, iar potrivit directivei 98/59/CE și codului muncii, dreptul de informare și consultare în caz de concediere colectivă are două componente, respectiv una ce privește informarea și consultarea reprezentanților salariaților, încălcarea acesteia fiind sancționată cu nulitatea deciziei de concediere, si o altă componentă se referă la informarea și consultarea Ispectoratului Teritorial de Muncă și a Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de Muncă.Astfel potrivit dispozițiilor art 69 din Codul muncii, criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere trebuiau să facă parte din cele două proceduri anterioare concediere colective, iar potrivit art 78 nerespectarea acestor proceduri atrage nulitatea deciziei de concediere.Solicită plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta prin avocat solicită respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.Arată că pârâta a respectat dreptul la informare și consultare al salariaților disponibilizați în cadrul concedierii colective de la nivelul intimatei, chiar dacă concedierea nu a fost efectuată cu respectarea procedurii concedierii colective stabilite de Codul muncii, dat fiind că la data concedierii art 86 alin6 din Legea 86/2006 excepția de la obligația de aplicare a procedurii concedierii colective societățile aflate în insolvență.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 Noul Codul de Procedură Civilă, va amâna pronunțarea, sens în care
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 17.11.2015
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.11.2015
Președinte Asistent judiciar Asistent judiciar Grefier
Incheierea de ședință din data de 17.11.2015
TRIBUNALUL
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 24.11.2015
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.11.2015.
Președinte Asistent judiciar Asistent judiciar Grefier
Incheierea de ședință din data de 24.11.2015
TRIBUNALUL
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 08.12.2015
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2015.
Președinte Asistent judiciar Asistent judiciar Grefier
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A VIII A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința civilă nr_
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 08.12.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: M. A.
ASISTENT JUDICIAR: D. I.
ASISTENT JUDICIAR: M. E.
GREFIER: A.-M. P.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul R. F. în contradictoriu cu pârâta S. de P. a E. E. în H. H. SA prin administrator judiciar Euro Insol SPRL avand ca obiect revizuire dosar nr_/3/2014.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 03.11.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17.11.2015, 24.11.2015 si 08.12.2015 pentru când
TRIBUNALUL
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ reclamantul R. F., a formulat cerere de revizuire în baza art. 509 al. 1 punct 11 din NCPC în contradictoriu cu pârâta S. DE P. A E. E. IN H. H. SA, împotriva hotararii nr. 1353/ 16.02.2015, pronunțate de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A VIII -A LITIGII SI CONFLICTE DE MUNCA, in dosarul nr._/3/2014, solicitând instantei ca prin hotararea ce se va pronunța să se dispună:
Admiterea cererii de revizuire, si in consecința schimbarea hotararii in sensul admiterii apelului cu consecința admiterii acțiunii.
Cu cheltuieli de judecata
În ceea ce privește admisibilitatea in principiu a cererii de revizuire revizuientul arată următoarele:
Cererea de revizuire este intemeiata pe dispozițiile art. 509 alin 1 pct 11 cpc, care prevăd cazul de revizuire in situatia in care "dupa ce hotararea a devenit definitiva, Curtea Constituționala s- a pronuntat asupra excepției invocate in acea cauza, declarand neconstitutionala prevederea care a făcut obiectul acelei excepții”.
In cauza de fata, instanta a dispus sesizarea Curții Constitutionale cu neconstitutionalitatea dispozițiilor art 86 alin 6 teza 1 si 2 din Legea 85/2006.
In data de 28 aprilie 2015 a fost publicata in Monitorul Oficial Decizia nr. 64/2015 prin care CURTEA CONSTITUTIONALA a admis excepția de neconstitutionalitate a art 86 alin 6, teza 1 din legea 85/2006, care prevedea ca " Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare, dupa data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de munca ale personalului debitoarei se va face de urgenta de către administratorul judiciar/lichidator, fara a fi necesara parcurgerea procedurii de concediere colectiva".
Având in vedere aceasta situatie, apreciază ca este pe deplin aplicabil pct 11 al alin 1 al art 509 C., cererea de revizuire fiind admisibila in principiu.
REFERITOR LA MOTIVELE DE FOND, PE CARE SE INTEMEIAZA CEREREA DE REVIZUIRE:
Unul din motivele principale de nulitate invocate in cadrul litigiului, a fost acela al nerespectării procedurii de concediere colectiva impuse de lege, fundamentata pe dreptul la informare si consultare recunoscut de Directiva 98/59 a CE transpusa în Codul muncii.
Decizia de concediere a reclamantului este intemeiata in totalitate pe dispozițiile art.86 alin.6 din legea insolventei, prevederi declarate neconstitutionale.
A.Prin declararea ca neconstitutional a acestui text de lege,pe deplin aplicabil motivul de nulitate invocat in cererea de chemare în judecata, referitor la nerespectarea de către angajator a obligației de a consulta si de a informa reprezentanții salariaților cu privire la concedierea colectiva, ca procedura obligatorie, a cărei nerespectare atrage nulitatea absolută de concediere, in conformitate cu art. 78 din Codul muncii.:
Au fost incalcate in acest felart. 4.106, 4.107 si 4.108 din CCM care sunt o transpunere a dispozițiilor imperative ale art. 69 si armatoarele din Codul muncii.
Trebuie avut în vedere ca potrivit Directivei 98/59/CE si codului muncii, acest drept la informare și consultare de concediere colectiva, are 2 componente: o componenta ce privește informarea si consultarea reprezentanților salariaților, în speța a sindicatelor, acestea fiind notificate asupra intenției de concediere, în vederea ajungerii la o înțelegere, cu privire cel puțin la: metodele si mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariați concediați si la atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la masuri sociale care vizeaza, intre altele recalificarea sau reconversia profesionala a salariaților concediați
oalta componenta privește notificarea autoritatilor competente in protectia muncii si combaterea șomajului - inspectoratul teritorial de munca si agenția teritoriala de ocupare a forței de munca, pentru ca acestea sa poata identifica masurile necesare pentru protectia sociala a celor disponibilizati.
Revizuientul a sustinut prin motivul de nulitate invocat, ca angajatorul avea obligația imperativa de a respecta procedura prevăzută de codul muncii si termenele instituite prin Contractul Colectiv.
Incalcarea acestei proceduri este sanctionata cu nulitatea deciziei de concediere.
Dreptul la informare si consultare este un drept cu caracter minimal si obligatoriu, ce asigura un echilibru intre părțile contractului de munca, in caz de concediere colectiva, pentru a fi astfel inlaturat orice abuz al societatii.
Astfel, in conformitate cu art 69 alin 2 si 3 din Codul Muncii, angajatorul era obligat sa emită o notificare care sa cuprindă: numărul total si categoriile de salariați; motivele care determina concedierea preconizata; numărul si categoriile de salariați care vor fi afectati de concediere; criteriile avute in vedere, potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere;masurile avute in vedere pentru limitarea numărului concedierilor; masurile pentru atenuarea consecințelor concedierii si compensațiile ce urmeaza sa fie acordate salariaților concediati, conform dispozițiilor legale si/sau contractului colectiv de munca aplicabil;data de la care sau perioada in care vor avea loc concedierile;termenul înăuntrul caruia sindicatul sau, dupa caz, reprezentanții salariaților pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaților concediați".
Se observa ca prin decizia de concediere, se recunoaște incalcarea dreptului la informare si insultare, la acest moment invocarea dispozițiile art. 86 al. 6 din legea 85/2006 fiind fara: relevanta, întrucât Curtea Constituționala, prin admiterea excepției de neconstitutionalitate a acestui text de lege, a dispus neaplicarea lui.
Informarea si consultarea este o procedura complexa, SCRISA, cu caracter de protectie a salariaților, care trebuie respectata intocmai, intrucat aceasta trebuie sa dea posibilitatea reprezentanților salariaților nu numai sa isi exprime punctul de vedere cu privire la concediere, dar sa si incerce sa evite concedierea sau sa diminueze efectele acesteia.
In cadrul acestei proceduri este obligatorie implicarea autoritatilor Statului, respectiv a inspectoratelor teritoriale de munca si a agențiilor de ocupare a forței de munca, tocmai pentru a interveni si a exercita atributiile de protectie sociala si diminuare a efectelor concedierilor colective, atributii care le revin protrivit legii.
Asa cum a afirmat mai sus, o alta componenta a dreptului la informare si consultare este si acea a informării si consultării INSPECTORATULUI TERITORIAL DE MUNCA si a AGENȚIEI TERITORIALE DE OCUPARE A FORȚEI DE MUNCA, in termenele stabilite de Codul muncii.
A invocat acest motiv prin prisma nerespectarii Directivei 98/59/CE, ale cărei dispoziții sunt transpuse sub acest, in integralitate in Codul muncii si a aratat ca aceasta transpunere trebuie sa prevaleze dispozițiilor din legea insolventei.
Decizia Curții Constitutionale subliniaza o data in plus obligația angajatorului de a respecta aceste drepturi minimale ale salariaților, care fac parte din dreptul fundamental la protectie sociala.
Adresa trimisa de angajator către Agenția de Ocupare a Forței de Munca nu face parte din cadrul procedurii de informare si consultare prevăzută de codul muncii, ci este doar o instiintare a Agenției referitoare la persoanele care vor intra in șomaj.
Așadar, in cauza de fata atat Agenția cat si Inspectoratul de Munca nu au fost informate si consultate anterior concedierii colective, si totodata, nu a fost respectata procedura de informare a sindicatului cu privire la aceste demersuri, in conformitate cu dispozițiile art. 72 din Codul Muncii.
Totodata, prin declararea ca neconstitutional a art 86 alin 6 teza 1, devine aplicabil motivul de nulitate invocat, prin care am arătat ca nu au aplicate criteriile de concediere, in conformitate cu prevederile art. 76 lit c coroborat cu art. 69 lit d din Codul muncii, cu art. 4.112 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul .>
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 69 din Codul muncii, criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere trebuiau sa faca parte din cele 2 proceduri anterioare concedierii colective, iar potrivit art 78, nerespectarea acestor proceduri atrage nulitatea deciziei de concediere:
a)Din procedura concedierii colective, de informare si consultare a sindicatului, trebuind a fi cuprinse in notificare către sindicat;
b)Din procedura de elaborare a deciziei de concediere propriu-zise, in conformitate cu art. 76 lit c din codul muncii, menționarea criteriului aplicabil fiind o mențiune obligatorie din conținutul acesteia.
A susținut în cererea de chemare in judecata ca angajatorul a încălcat aceste obligații, informând si neconsultând sindicatul pe aspectul criteriilor avute in vedere la stabilirea ordinii de prioritati.
Totodată, in conformitate cu alin 3 din art 69, asa cum a aratat, aplicarea criteriilor trebuia avuta numai dupa evaluarea realizarii obiectivelor de performanta.
Practic, prin cererea de chemare in judecata a aratat ca, in realitate, desființarea posturilor nu s-a făcut cu o analiza riguroasa a necesitată desființării lor, prin evaluarea impactului si a respectării de a maximiza averea debitoarei.
Evaluarea realizariiobiectivelor deperformanta, ca procedura obligatorie insituatia concedierilor si prealabila stabilirii ordinii de prioritati avea tocmai menirea de a lamuri aceste aspecte și de a da un caracter obiectiv concedierilor.
Conform CCM, in acord cu dispozițiile art. 69 lit d codul muncii, criteriile de stabilire a ordinii de prioritati erau cele stabilite la art. 4.112 si acestea trebuiau aplicate in raport cu intreg personalul angajat.
Pe de alta parte, in cuprinsul deciziei de concediere nu vom regăsi indicarea criteriilor, respectiv a criteriului de concediere a reclamantei, fapt care atrage nulitatea deciziei de concediere.
Potrivit art 76 alin lit c din Codul muncii, „decizia de concediere [...] trebuie sa conțină in mod obligatoriu: [...]c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin 2 lit d".
Art. 69 alin 2 lit d din Codul muncii stabileste obligativitatea criteriilor „avute in vedere, potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere".
Potrivit art. 4.112 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul . efectivă a reducerii de personal, după reducerea posturilor vacante, similare celor care se desființează, se va face prin desfacerea contractelor individuale de muncă, în următoarea ordine:
a)salariații care cumulează mai multe funcții în baza unor contracte individuale de muncă, respectiv pentru cea care nu este funcție de bază;
b)salariații care cumulează pensia pentru limită de vârstă cu salariul;
c)salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare pentru limită de vârstă;
d)salariații care sunt patroni, asociați, administratori ai unor firme cu capital privat, în cazurile prevăzute de lege;
e)salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare anticipată și anticipată parțială;
f)salariații cu aprecieri minimale privind competența, pe categorii profesionale.
Daca, după aplicarea măsurii desfacerii contractelor individuale de muncă ale persoanelor care se încadrează în prevederile alineatului precedent, numărul de posturi ce urmează a fi desființate nu a fost acoperit, pentru restul vor fi avute în vedere următoarele criterii minimale:
a)dacă această măsură ar putea afecta ambii soți care lucrează la aceeași unitate, se va putea desface contractul individual de muncă doar unuia dintre ei, conform opțiunii acestora;
b)măsura să nu afecteze mai întâi persoanele care au copii în întreținere;
c)salariatul care este unic întreținător de familie .
F. de toate aceste aspecte, solicita sa se dispună admiterea revizuirii si in consecința a acțiunii.
În dovedire solicită proba cu inscrisuri.
In drept au fost invocate disp. art. 509 punct 11 NCPC
Pârâta S.C. P.E.E.H. H. S.A., prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, la cererea de revizuire formulata de către revizuentul Rasnoveanu F., in temeiul art. 509 alin 1 pct. 11 din Codul Procedura Civila, împotriva sentinței civile nr. 1353/16.02.2015 pronuntata de Tribunalul București in dosarul nr._/3/2014, prin care solicita respingerea acesteia, in principal, ca inadmisibila si in subsidiar ca neîntemeiata.
În motivare arată următoarele:
In prezent S.C. P.E.E.H. H. S.A, se afla in continuare in procedura insolventei, cauza ce formeaza obiectul dosarului nr._/3/2012 aflandu-se in curs de soluționare .
Contestatorul Rasnoveanu F. a fost concediat prin decizia nr. 871/06.02.2013, in cadrul primului val de concedieri colective ce a avut loc la nivelul societatii intimate in cursul lunilor ianuarie-februarie 2013.
Concedierea colectiva a aparut ca necesitate in urma rapoartelor intocmite la nivel de societate, dupa deschiderea procedurii insolventei, pentru a se lamuri care sunt cauzele pentru care societatea a ajuns in aceasta situatie dificila din punct de vedere economic.
Potrivit raportului cu privire la cauzele si imprejurarile care au dus la apariția stării de insolventa ce a fost intocmit de către administratorul judiciar,una dintre aceste cauze a fost cea a supradimensionării personalului in general si cea a celui T. in special, raportul menționând, pe langa alte masuri ce se impun a fi luate in vederea ieșirii societatii din aceasta stare si redimensionarea structurii de personal, cu alte cuvinte reorganizarea societatii pe criterii de eficienta, de natura sa atraga si reducerea cheltuielilor salariale.
Contestatorul Rasnoveanu F. a investit Tribunalul București cu soluționarea contestatiei impotriva deciziei de concediere nr. 871/06.02.2013.
Având in vedere acțiunea formulata, precum si criticile formulate de către contestatorul Rasnoveanu F. cu privire la Decizia de concediere nr.871/06.02.2013, a cărei anulare a constituit principalele sale cereri, dupa administrarea unui amplu probatoriu, instanta de fond s-a pronuntat la data de 16 februarie 2015, prin sentinta civila nr. 1353/16.02.2015, in sensul respingerii acțiunii promovata de contestatorul Rasnoveanu impotriva deciziei de concediere.
Pe cale de excepție, avand in vedere motivul de revizuire invocat, respectiv art. 509, alin (1), pct. 11 C., care statueaza ca “dupa ce hotararea a devenit definitiva, Curtea Constituționala s-a pronuntat asupra excepției invocate in aceea cauza, declarand neconstitutionala prevederea care a făcut obiectul acelei excepții”, invoca inadmisibilitatea cererii de revizuire fata de următoarelor aspecte:
Critica pe care o aduce contestatorul soluției pronuntate de Tribunalul București, este aceea ca prevederile art. 86, alin (6) din Legea 85/2006, prevederi care au stat la baza emiterii deciziei de concediere, au fost declarate neconstitutionale, prin decizia 64/24.02.2015 pronuntata de Curtea Constitutionala.
Avand in vedere acest temei, cererea de revizuire, apare ca fiind inadmisibila fiind introdusa impotriva sentinței nr. 1353/16.02.2015 a Tribunalului București, sentinta nedefinitiva (necomunicata pârtilor).
Astfel, raportat la dispozițiile art. 459 alin (1) C.proc.civ., ordinea exercitării cailor de atac are un caracter imperativ, caile extraordinare de atac neputand fi exercitate atata timp cat este deschisa calea ordinara de atac, respectiv cea a apelului.
Totodata, un alt aspect important este acela conform caruia termenul de declarare a apelului curge de la comunicarea hotararii, iar acest lucru nu s-a intamplat in speța de fata, motiv pentru care apreciem ca nu trebuie confundata o situatie in care este inca deschisa calea de atac a apelului cu o situatie in care nu este apelata o hotarare (evident dupa ce a expirat termenul de declarare a apelului).
D. urmare, atata timp cat domnul Rasnoveanu F. are deschisa calea ordinara de atac a apelului, nu poate recurge la revizuire, cele doua cai de atac neputand fi exercitate concomitent.
Opinează in sensul ca dispozițiile care reglementează revizuirea sunt de stricta interpretare si aplicare, atat in ceea ce privește motivele de exercitare cat si condițiile de admisibilitate, iar pentru a fi admisibila o astfel de cerere de revizuire, printre condițiile care trebuiesc îndeplinite este si aceea ca hotararea a cărui revizuire se cere sa fie definitiva, or in acest caz nu se poate vorbi de o astfel de hotarare. În primul rand pentru simplul fapt ca sentinta inca nu a fost comunicata pârtilor, deci termenul de apel nu a inceput inca sa curgă, iar in al doilea rand pentru faptul ca nu ne aflam in fata unei hotarari ramasa definitiva prin neapelare in condițiile art. 634 alin. (1) pct. 3 C.pr.civ.
In concluzie, pentru argumentele expuse, avand in vedere si motivele invocate in cererea de revizuire, rugam instanta sa respingă cererea de revizuire formulata de revizuentul Rasnoveanu F., impotriva sentinței civile nr. 1353/16.02.2015 pronuntata de Tribunalul București in dosarul nr._/3/2014, ca fiind inadmisbila.
Pe fondul cauzei,
In subsidiar, daca se va respinge excepția inadmisibilitatii, solicita respingerea cereri de revizuire ca neîntemeiata, pentru urmatoarele considerente:
l.Cu privire la presupusa incalcarea a dreptului la informare si consultare raportat la Decizia nr. 64/24.02.2015, prin care Curtea Constituțională a declarat ca neconstituționale dispozițiile art. 86 alin (6) prima teză, din Legea nr. 85/2006.
In considerarea înscrisurilor atașate prezentei (Istoric informare si consultare), rezultă, fără nici un fel de tăgadă, faptul că intimata H. SA a respectat dreptul la informare si consultare al salariaților disponibilizati in cadrul concedierii colective de la nivelul intimatei, chiar dacă concedierea nu a fost efectuată cu respectarea procedurii concedierii colective stabilite de Codul muncii, republicat, dat fiind că la data concedierii (2013), art. 86 alin.(6) din legea 85/2006 excepta de la obligația de aplicare a procedurii concedierii colective societățile aflate în insolventă motiv pentru care solicităm respingerea revizuirii reclamantei, în considerarea următoarelor aspecte:
Salariatul Rasnoveanu F. a fost concediat in baza art. 86 alin (6) din Legea nr. 85/2006, legea insolventei, in cadrul concedierii colective ce a avut loc la nivelul intimatei in luna februarie 2013 (primul val de concedieri), din cele în trei consecutive derulate ianuarie, mai, iunie 2013.
In data de 24.02.2015, prin Decizia nr. 64, Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 286/28.04.2015, Curtea Constitutionala a admis excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 86 alin (6) teza întâi, din Legea nr. 85/2006 legea insolvenței, excepție de neconstituționalitate invocată de către organizațiile sindicale în cauze ce aveau ca obiect anularea deciziilor de concediere emise de intimata în cadrul concedierii colective desfășurate în perioada insolvenței.
Excepția invocată de către organizația sindicală a vizat atat prima teză a art. 86 alin. (6), referitoare la scutirea de parcurgere a procedurii concedierii colective, reglementata prin dispozițiile art. 69-73 din Codul Muncii, cât și teza a doua, cu privire la durata termenului de preaviz de 15 zile lucrătoare, prin derogare de la prevederile Codului muncii, republicat, in situatia unei concedieri colective de la nivelul unui angajator aflat in procedura insolventei.
Curtea Constituțională a admis excepția cu privire la teza intai a art. 86 alin.(6), pe care a declarat-o neconstituțională, doar din prisma respectării dreptului la informare si consultare al salariaților în vederea concedierii și, a respins excepția invocată cu privire la durata termenului de preaviz de 15 zile lucrătoare, declarand teza a doua a articolului drept constituțională.
Astfel, prin decizia nr. 64/24.02.2015, Curtea Constitutionala a tranșat problema constitutionalitatii celor 2 teze ale dispozițiilor art. 86 alin (6) din Legea nr. 85/2006 legea insolvenței, teze care se subsumeaza aceleași ipoteze normative, respectiv procedura concedierii colective reglementate in situatia reorganizării judiciare:
-a admis excepția de neconstitutionalitate a tezei I care deroga de la aplicarea dispozițiilor art. 69-73 din Codul Muncii statuand astfel ca aceasta derogare a legiuitorului, din legea specială a insolvenței. nu respecta:
o dispozițiile art. 41 alin (2) din Constituția României, respectiv dreptul la masuri de protecție sociala al salariaților - ad rem dreptul la informare si consultare al salariaților o dispozițiile art. 148 alin (2) si (4) din Constituția României, mai exact nepunerea de acord a dispozițiilor art. 86 alin (6) teza I cu actele obligatorii ale Uniunii Europene, respectiv cu principiile enuntate prin art. 27 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene referitor la dreptul lucratorilor la informare si consultare in cadrul întreprinderii si art.153 alin (1) lit e) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitor la informarea si consultarea lucratorilor, ambele puse in aplicare prin prevederile art. 2 din Directiva nr. 98/59/CE privind apropierea statelor membre cu privire la concedierile colective.
Așadar, dupa cum se poate observa din cuprinsul Decizei (în acest sens punctele 26,27 și 28 din decizie), Curtea nu a admis excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor tezei I pentru ca acestea ar incalca/eluda procedura . concedierii colective reglementate prin Codul Muncii, ci pentru ca derogarea stabilita prin aceasta teza incalca un drept fundamental, de factura constitutionala si care este ocrotit de legiuitor prin edictarea, printre altele și a normelor cuprinse in art. 69-73 din Codul Muncii.
Trebuie mentionat ca pe parcursul derulării prezentului litigiu, fata de claritatea normei legale care nu condiționa in nici un fel posibilitatea angajatorului aflat in dificultate financiara/ insolvență de a nu parcurge procedura reglementata de Codul Muncii, intimata nu a susținut niciodata ca dreptul la informare si consultare al salariaților nu ar trebui sau ca nu a fost respectat, ci a sustinut ca procedura reglementata de Codul Muncii in situatia unei concedieri colective dispuse in baza art. 86 alin (6) nu trebuie respectata, în structura, termenele și etapele stabilite de cod, susținere confirmată prin deciziile pronunțate de 6 curți de apel (București, Pitești, Ploiești, Cluj, A. I.,C., și mai nou prin decizia nr. 317/30.04.2015 pronunțata in dosarul nr._ - Curtea de Apel G., dupa motivarea deciziei sale de către Curtea Constituționala).
Cu toată facilitatea legală acordată prin Legea insolvenței - art. 86 alin.(6), respectiv scutirea de la aplicarea procedurii concedierii colective, în cadrul căreia este prevăzută etapa informării și consultării salariaților în vederea concedierii colective, asa cum vor arata in continuare, anterior luării măsurii reorganizării, intimata a executat obligația corelativa dreptului fundamental la informare si consultare al salariaților, astfel cum acesta a fost incadrat de Curtea Constitutionala ca o masura de protectie sociala garantata de art. 41 alin (2) din Constitutie, respectiv cum acesta este ocrotit prin prevederile Directivei Europene.
Așadar, chiar daca dispoziția legala in baza careia salariatul a fost concediat, la momentul actual este neconstitutionala, consideram, pe buna dreptate, ca angajatorului nu i se poate imputa faptul ca a disponibilizat un salariat in baza unui text legal declarat ulterior ca fiind neconstitutional, atata timp cat dovedește ca a respectat dreptul fundamental, în cazul de fată dreptul la informare si consultare, drept pretins a fi înclăcat de norma legală declarată neconstituțională de către Curtea Constitutionala.
In consecința, față de motivarea Deciziei nr. 64/24.02.2015 de către Curtea Constituțională, pentru a demonstra legalitatea concedierii salariatei, intimata nu trebuie sa dovedeasca respectarea unor texte de lege infraconstitutionale, respectiv art. 69 si următoarele din Codul Muncii, care reglementează procedura concedierii colective, ci trebuie sa dovedeasca ca a respectat dreptul fundamental la informare si consultare al salariatului, prin executarea obligației corelative acestui drept. în plus, trebuie avut în vedere faptul că această obligație a angajatorului este una de diligenta, iar nu de rezultat.
Așadar, Curtea Constitutionala, prin declararea ca neconstitutională a tezei intai a art. 86 alin.(6) din legea 85/2006, nu reclama faptul ca prin aplicarea prevederilor art. 86 alin (6) angajatorul nu parcurge o anumita procedura de natura pur legala, cu un anumit rezultat, ci ca angajatorul aflat . nu respecta dreptul fundamental la informare si consultare, de natura constitutionala.
Or, in masura in care se face dovada în fața instantei de judecata ca intimata a respectat acest drept garantat de legea suprema si pretins a fi respectat într-un demers de concediere, chiar și în procedura insolvenței, astfel cum s-a exprimat Curtea Constitutionala prin decizia nr. 64/24.02.2015, nu prezintă nicio relevanta sub aspectul legalitatii deciziei de concediere faptul că aceasta teza I a art. 86 alin (6) a fost declarata ca fiind neconstitutionala. Mai mult, sensul declararii acestei teze ca neconstituțională nu are drept consecință respectarea procedurii concedierii colective reglementată de Codul muncii ci doar respectarea dreptului fundamental la informare si consultare, drept de natura constitutionala pentru salariat.
Aceasta interpretare rezulta chiar din decizia Curții Constituționale (pct. 38) în care se arată faptul ca in condițiile admiterii excepției de neconstitutionalitate a tezei intai. soluția legislativa consacrata prin sintagma doar preavizul de 15 zile trebuie interpretata in sensul ca se refera la o durata a termenului de preaviz mai scurta decât cea reglementata in dreptul comun, cu respectarea așadar a dreptului la informare si consultare a angajaților”. Așadar, chiar daca nu e respectata procedura, in masura in care salariatul a beneficiat de un termen de preaviz de 15 zile lucratoare si i-a fost respectat dreptul fundamental la informare si consultare, concedierea sa este una legala.
Pentru a dovedi indeplinirea acestei obligații, intelege sa arate instantei de judecata ca intimata, anterior luării măsurii concedierii colective, a respectat dreptul fundamental la informare si consultare al salariaților:
1.astfel cum acesta este definit in doctrina si practica de specialitate romaneasca, deci am respectat dispozițiile art. 41 alin (2) din Constitutie,
2.astfel cum acesta apare protejat prin actele obligatorii ale Uniunii Europene si, chiar daca statul roman nu a respectat art. 148 din Constitutia României, nepunand de acord prevederile interne cu cele ale Uniunii Europene, prin conduita sa intimata a respectat prevederile art 2 din directiva 98/59/CE.
Daca informarea este definita ca fiind transmiterea de date de către angajator către reprezentanții salariaților pentru a le examina, consultarea reprezintă schimbul de păreri prin derularea unui dialog intre angajator si reprezentanții salariaților cu privire la acele date.
Din simpla lecturare a inscrisurilor menționate și atașate Istoricului cu privire la relatia/consultarile/informarile Administrației H. SA - Sindicatul H. Hidrosind/Filiala H. Hidrosind, în perioada 20.06.2012, data deschiderii procedurii insolvenței, pana la 25.06.2013 (ieșirea temporară din insolvență), aflat la dosarul cauzei, rezulta cu prisosința faptul ca intimata a informat si a consultat reprezentanții salariaților cu privire la decizia de a reorganiza activitatea care conducea la modificări in structura organizatorică a unității, în organizarea muncii, respectiv in raporturile de munca, cu consecința concedierii de salariați.
Astfel,
-intimata a convenit in data de 22.06.2012 prin acordul incheiat intre Filiala H. Hidrosind, MECMA, OPSPI si . depus la dosarul din faza apelului chiar de către apelanta- reclamanta din prezenta cauză. în susținerea cererii sale de apel) cu valabilitate pe perioada derulării procedurii insolvenței, faptul ca modificările de organigrame se vor discuta cu reprezentanții Filialei H. Hidrosind pe baza normelor si normativelor de personal (pct. 6 din acord), reprezentanții salariaților intimatei, au cunoscut faptul că se vor opera modificări ale structurii organizatorice încă din luna octombrie 2012 (în acest sens adresa nr. 244/24.10.2012 - Anexa nr. 1 la Istoric)
-a aratat buna-credinta fata de reprezentanții salariaților si a convocat in data de 04.12.2012 pe reprezentanții Sindicatului H. Hidrosind la intrunirea unei comisii mixte pentru a analiza reorganizarea societatii (în acest sens convocatorul pentru data de 10-14.12.2012 - Anexa 2 la Istoric)
-principiile generale care au stat la baza elaborarii proiectelor de organigrame pentru sucursale si executiv au fost comunicate către reprezentanții salariaților, luând cunoștința despre anexa nr. 3 la decizia nr. 46/16.01.2013, astfel cum rezulta din procesul verbal nr. 4 incheiat cu ocazia intalnirii din 10.12.2012 (Anexa nr. 3 la Istoric)
-cu ocazia intalnirii dintre Administrația . Sindicatul H. Hidrosind în data de 12.12.2012. s-au prezentat concret nr. de posturi ce urmează a fi desființate, pe organigrame si faptul că disponibilizările de personal reprezintă 4,5% din totalul personalului, o disponibilizare minimă, dar cu scopul de a credibiliza H. in fata creditorilor (proces verbal încheiat în data de 12.12.2012 - Anexa nr. 5 la Istoric, nefinalizat - nesemnat de către liderii de sindicat participanți)
-cu ocazia întâlnirii dintre Administrația . Sindicatul H. Hidrosind din data de 13.12.2012, propunerile de organigrame si harta proceselor din unitate, versiunea 10 din data de 5.12.2012 au fost transmise către toti participanții la acea intalnire, liderii de sindicate din sucursale (în acest sens Lista de difuzare din data de 13.12.2012, unde sunt semnaturile acestora de primire) ( în acest sens Minuta din data de 13.12.2012 - Anexa nr. 6 la Istoric)
-Sindicatul Hidrosind a avut reacție cu privire la modificările organigramelor la Sucursale și Executiv, prin Adresa nr. 03/09.01.2013, ceea ce confirmă, o dată în plus faptul că le-au fost comunicate și au fost consultați cu privire la acestea (în acest sens Anexa nr. 8 la Istoric)
-normativele de personal, care au stat la baza restructurării activității intimatei au fost stabilite împreună cu sindicatul reprezentativ (în acest sens Adresa nr. 3033/09.01.2013- Anexa nr. 9 și Minuta încheiată în data de 11.01.2013 -Anexa 10 la Istoric, la intalnirea din data de 11.01.2013 dintre reprezentanții intimatei si reprezentanta salariaților, administratorul judiciar a prezentat către aceștia din urma numărul salariaților care vor fi disponibilizati si numărul de posturi vacante, Adresa Sindicatuluin nr. 10/14.01.2013 - Anexa 13 la Istoric)
-solicitări ale Sindicatului Hidrosind ca directorii de sucursale și din executiv să prezinte o motivare scrisă pentru fiecare post redus și disponibilizare de personal (e-mail 14.01.2013 - Anexa 14 la Istoric)
-refuzul sindicatului reprezentativ de a purta o discuție constructivă cu reprezentanții intimatei legată de reorganizarea activității si concedierea de personal, concretizat în:
a)declanșarea unui conflict colectiv de muncă, pe motiv că numărul de salariați existenți trebuie pastrat că administrația nu acceapta reducerea acestuia numai pe cale naturală, pe o perioada de 3 ani si prin ieșirea la pensie a salariaților (în acest sens Adresa sindicatului nr. 9/14.01.2013 - Notificare declanșare conflict colectiv de muncă - Anexa nr. 12 la Istoric, e-mail sindicat Hidrosind din data de 14.01.2013 - Anexa nr. 15 la Istoric, Adresa nr. 9/14.01.2013 - răspuns intimata la notificarea de conflict colectiv de muncă - Anexa 16 la Istoric,Adresa Hidrosind nr. 18/17.01.2013 - Anexa 18 Istoric Anexele 23 - 27 la Istoric)
b)organizarea de proteste publice (e-mail sindicat 17.01.2013 - Anexa 19 Istoric,e-mail sindicat 21.01.2013, comunicare program proteste - Anexa 22 Istoric, Comunicat de presă Hidrosind 23.01.2013 - Anexa 28 Istoric, scrisoare deschisă adresată primului ministru - Anexa 29 Istoric,e-mail Hidrosind 24.01.2013, cu autorizatie pichetare primita de la Primaria Capitalei - Anexa 32 Istoric)
-discutarea contestațiilor formulate de salariații care au primit preaviz de reprezentanții intimatei împreună cu cei ai Sindicatului Hidrosind (Adresa Hidrosind_ - Anexa 35 Istoric, Minuta incheiata la data de 04.02.2013 - Anexa 36 Istoric, e- mail sindicat data 06.02.2013 - Anexa 37 Istoric)
-informarea permanentă a salariaților, cu privire Ia măsurile ce urmau a fi dispuse, atat prin intermediul reprezentanților Sindicatului Hidrosind, comunicate de presă, cât și direct prin întâlnire cu toți salariații intimatei. Elocventă Adresa nr._/17.05.2013 prin care administratorul judiciar, reprezentantul legal al intimatei, invita Sindicatul Hidrosind la o întâlnire în data de 20 mai 2013, pentru a prezenta masurile adoptate de la data deschiderii procedurii insolvenței (20.06.2012), precum si măsurile ce urmează a fi aplicate. în continuare, până la ieșirea din insolventă (Adresa_/17.05.2013 - Anexa 39 istoric, comunicate de presă H. - Anexele 40-43 Istroic).
Apreciază că trebuie avute în vedere și înscrisurile depuse la dosarul cauzei în fata instanței de fond, din care rezultă faptul că listele cu salariații ce au primit preaviz, pentru primul val de concediere - ianuarie 2013, au fost stabilite la nivelul sucursalelor împreună cu liderii de sindicate, dar cu toate că au participat la stabilirea listelor numai doi dintre ei au și semnat documentele - în acest sens Procesul- verbal nr. 5774/15.01.2013 si anexele la acesta. încheiat la Sucursala Ramnicu Valcea. prin care s-au stabilit salariații ce urmau a primi preaviz, semnat de către liderul de sindicat B. G. si Lista personalului care va primi preaviz la Sucursala Tg. .T., semnată chiar de către președintele Sindicatului Hidrosind - D. S..
In ciuda încercărilor intimatei de consultare cu reprezentanții salariaților, finalizarea acestei proceduri din partea reprezentanților salariaților nu a avut parcursul dorit, avand in vedere ca Sindicatul H. Hidrosind a recurs la notificarea privind declanșarea coflictului colectiv de munca la nivelul . drept motiv refuzul intimatei de a accepta revendicările Sindicatului H. Hidrosind de a menține in perioada imediat urmatoare numărul de salariați, urmând ca micșorarea acestuia sa se faca pe cale naturala, pe o perioada de 3 ani prin ieșirea la pensie a unui număr de 233 de salariați. (în acest sens toate înscrisurile legate de conflict la care ne-am referit mai sus, în prezenta)
Prin aceasta manifestare de voința din partea reprezentanților salariaților, in condițiile in care la nivelul societății exista un CCM valabil, nefiind astfel îndeplinite condițiile declanșării unui conflict colectiv de muncă în condițiile legii (legea 62/2011, legea dialogului social), aspect confirmat și de către autoritățile statului ( ITM București),în condițiile în care reprezentanții salariaților (organizația sindicală) au refuzat orice fel de dialog cu reprezentanții societății, intimata a considerat ca procedura consultării reprezentanților salariaților a luat sfarsit.
Aceasta finalizare a procedurii consultării trebuie raportată la atitudinea manifestată de către reprezentanții salariaților, de refuz total al dialogului cu administrația și, pusa neaparat in contextul stării de insolventa, respectiv in contextul in care intimatei, prin sentinta de dechidere a procedurii insolventei, i-a fost atribuită de către judecătorul sindic, printre altele, obligația redimensionarii organigramei, in vederea diminuării costurilor salariale.
Așadar, avand in vedere ca obligația de consultare presupune ca angajatorul să treacă la luarea deciziei de aprobare a reorganizării după primirea unui răspuns din partea partenerilor sociali, considerând adresa nr. 9/14.10.2013 - Notificare a declanșării conflictului colectiv de muncă- a Sindicatului H. Hidrosind, ca un ultim răspuns cu privire la modalitatea de reorganizare a activității și de reducere a numărului de salariați, sub amenințarea cu rea- credinta a deschiderii conflictului colectiv de munca, in condițiile in care la nivelul societatii era un CCM negociat valabil, H. SA a răspuns organizației sindicale prin adresa nr. 6265 emisa in data de 16.01.2013 (Anexa 16 la Istoric) si a recurs la emiterea deciziei privind redimensionarea organigramei.
În aceste condiții, solicită să se constate ca obligația de consultare cu reprezentanții salariaților nu putea dura la infinit, mai ales in situatia in care intimata trebuia sa ia masuri urgente pentru a redresa societatea din punct de vedere economic. Astfel, în considerarea obligației sale de consultare cu reprezentanții salariaților ca fiind o obligație de diligenta, iar nu una de rezultat, executând obligația de consultare cu un partener social care acționa in mod vădit cu rea-credinta,în detrimentul intereselor generale ale societății și chiar a majorității angajaților acesteia, intimata a luat masura redimensionarii organigramei, conferita de altfel de lege prin exclusivitatea atributului organizatoric al angajatorului.
Avand in vedere acestea, considera ca intimata a respectat dreptul fundamental al salariaților la informare si consultare, astfel cum acesta a fost incadrat in art. 41 alin (2) din Constituție de către Curtea Constituționala.
2.Cu privire la dreptului salariaților la informare și consultare raportat la respectarea dispozițiilor art. 2 din Directiva nr. 98/59/CE solicită să se aibă in vedere următoarele:
-prevederea europeana stabilește ca, pentru a fi respectat dreptul la informare si consultare, angajatorul este obligat sa faca consultări care se refera cel puțin la posibilitățile de a evita concedierile colective sau de a reduce numărul de lucratori afectati, precum si la posibilitățile de a atenua consecințele prin recurgerea Ia masuri sociale insotitoare vizând, intre altele, sprijin pentru redistribuirea sau recalificarea lucratorilor concediați
-astfel, angajatorul trebuie sa informeze reprezentanților salariaților:
(i)motivele concedierilor preconizate;
(ii)numărul si categoriile de lucratori care vor fi concediați;
(iii)numărul si categoriile de lucratori incadrati in mod normal;
(iv)perioada in cursul careia vor avea loc concedierile preconizate;
(v)criteriile propuse pentru selectarea lucratorilor care urmeaza a fi concediați
-asa cum rezulta din inscrisurile invocate, si asa cum a aratat, la pct. 1 de mai sus, reprezentanții salariaților au avut cunostinta de motivele concedierii (starea de insolventa notorie), au cunoscut numărul si categoriile de lucratori vizați de concediere, perioada in care urmau sa aiba loc concedierile, cat si criteriile propuse pentru selectarea lucratorilor.
Mai mult, în condițiile în care dispozițiile legale în vigoare la momentul concedierii - art. 86 alin.(6) din legea nr. 85/2006, nu prevedeau pentru o societate aflată în procedura insolvenței, obligația unei informări cu autoritățile statului, în speță AJOFM, intimata a procedat la notificarea AJOFM atat de la sediul social București, cât și de la sediul fiecărei sucursale în care s-au concediat salariați.
In consecința, considera ca intimata a respectat si prevederile art. 2 din Directiva europeană si informat reprezentanții salariaților cu privire la toate punctele enumerate in directiva și mai mult, a informat și AJOFM despre concediere.
Pentru toate aceste motive, solicită să se respingă critica revizuentului cu privire la încălcarea dreptului la informare și consultare a salariaților în vederea concedierii și în considerarea Deciziei Curții Constituționale, prin care a fost declarată ca neconstituțională teza intai a art 86 alin.(6) din legea insolvenței, temeiul de drept al concedierii salariatului, să se constate ca intimata a respectat dreptul fundamental la informare si consultare, și în lipsa armonizării de către legiuitor a dispozițiilor interne cu cele obligatorii ale Uniunii Europene și în condițiile în care nu am parcus o formalitate reglementata miraconstitutional prin Codul Muncii, insa in esența, prin conduita sa dovedita prin înscrisuri, intimata a respectat dreptul fundamental la informare si consultare al salariatilor.
Apreciem astfel că dispozițiile art. 40 din Codul muncii, republicat, art. 2 din Directiva 98/59/CE, art. 41 alin.(2), 148 din Constitutia României,cu privire la dreptul fundamental la informare și consultare au fost respectate.
Menționează ca inscrisurile referitoare la respectarea de către intimata a dreptului salariaților la informare si consultare au fost transmise către reprezentantul convențional al revizuentului acesta fiind in posesia înscrisurilor inca din data de 04.05.2015.
In drept, au fost invocate disp. art. 205 si urm, 509 si urm C..
Cu cheltuieli de judecata pe cale separata.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 509 alin 1 pct. 11 C. o hotărâre poate fi revizuită în situația în care "după ce hotărârea a devenit definitiva, Curtea Constituționala s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții”.
La momentul formulării cererii de revizuire sentința nr.1553/16.02.2015 a fost comunicată către revizuent la 31.03.2015 și termenul de formulare a căii de atac pentru acesta a expirat astfel că din punct de vedere al revizuentului hotărârea este definitivă, faptul că pentru intimată hotărârea s-a comunicat ulterior nu are relevanță din punct de vedere al formulării căi extraordinare de atac de către revizuent și la momentul soluționării prezentei cereri hotărârea era definitivă pentru ambele părți .
Prin decizia nr.64/2015 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art 86 alin 6, teza 1 din legea 85/2006, excepție invocată în dosarul în care s-a pronunțat sentința nr.1553/16.02.2015 .
Rezultă că cererea de revizuire este admisibilă în condițiile art. 509 alin 1 pct. 11 C..
Pe fondul cauzei instanța reține că reclamantul a fost angajat în cadrul societății intimate începând cu data de 01.09.2007, pe postul de distribuitor materiale și scule în cadrul Biroului Achiziții, la SH B..
Prin sentința civilă nr. 7222/20.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a în dosarul_/3/2012, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1774/18.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă, s-a dispus cu privire la debitorul S. Comercială a E. E. în H. H. deschiderea procedurii generale a insolvenței, în baza art. 27 alin. 1 din Legea 85/2006,
În aplicarea dispozițiilor sentinței nr 7222/20.06.2012, societatea pârâtă prin administratorul judiciar a emis decizia nr. 52/16.01.2013 prin care a aprobat noua structură organizatorică a societății și a sucursalelor sale.
Noua structură organizatorică și statul de funcții pentru SH B. a rămas cu 642 de posturi, față de 672 posturi existente anterior reorganizării ,una din cauzele care au condus la starea de insolvență a societății intimate a fost aceea a supradimensionării personalului în general, si cea a celui TE SA în special, una dintre măsurile necesare surmontării acestei stări fiind aceea a redimensionării structurii de personal, în scopul eficientizării activității și a reducerii cheltuielilor cu personalul angajat.
Prin decizia de concediere nr.954/11.02.2013 s-a dispus concedierea reclamantului în baza dispozițiilor art. 65 Codul muncii coroborate cu dispozițiile art. 86 alin 6 din Legea nr 85/2006.
Angajatorul trebuia să respecte dispozițiile art.69-73 din Codul muncii care prevedeau că:
„Art. 69. - (1) În cazul în care angajatorul intenționează să efectueze concedieri colective, acesta are obligația de a iniția, în timp util și în scopul ajungerii la o înțelegere, în condițiile prevăzute de lege, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, cu privire cel puțin la:
a) metodele și mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariați care vor fi concediați;
b) atenuarea consecințelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaților concediați.
(2) În perioada în care au loc consultări, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentanților salariaților să formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obligația să le furnizeze toate informațiile relevante și să le notifice, în scris, următoarele:
a) numărul total și categoriile de salariați;
b) motivele care determină concedierea preconizată;
c) numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere;
d) criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere;
e) măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor;
f) măsurile pentru atenuarea consecințelor concedierii și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților concediați, conform dispozițiilor legale și/sau contractului colectiv de muncă aplicabil;
g) data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile;
h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaților concediați.
(3) Criteriile prevăzute la alin. (2) lit. d) se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
(4) Obligațiile prevăzute la alin. (1) și (2) se mențin indiferent dacă decizia care determină concedierile colective este luată de către angajator sau de o întreprindere care deține controlul asupra angajatorului.
(5) În situația în care decizia care determină concedierile colective este luată de o întreprindere care deține controlul asupra angajatorului, acesta nu se poate prevala, în nerespectarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) și (2), de faptul că întreprinderea respectivă nu i-a furnizat informațiile necesare.
Art. 70. - Angajatorul are obligația să comunice o copie a notificării prevăzute la art. 69 alin. (2) inspectoratului teritorial de muncă și agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă la aceeași dată la care a comunicat-o sindicatului sau, după caz, reprezentanților salariaților.
Art. 71. - (1) Sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților pot propune angajatorului măsuri în vederea evitării concedierilor ori diminuării numărului salariaților concediați, într-un termen de 10 zile calendaristice de la data primirii notificării.
(2) Angajatorul are obligația de a răspunde în scris și motivat la propunerile formulate potrivit prevederilor alin. (1), în termen de 5 zile calendaristice de la primirea acestora.
Art. 72. - (1) În situația în care, ulterior consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, potrivit prevederilor art. 69 și 71, angajatorul decide aplicarea măsurii de concediere colectivă, acesta are obligația de a notifica în scris inspectoratul teritorial de muncă și agenția teritorială de ocupare a forței de muncă, cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere.
(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă toate informațiile relevante cu privire la intenția de concediere colectivă, prevăzute la art. 69 alin. (2), precum și rezultatele consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, prevăzute la art. 69 alin. (1) și art. 71, în special motivele concedierilor, numărul total al salariaților, numărul salariaților afectați de concediere și data de la care sau perioada în care vor avea loc aceste concedieri.
(3) Angajatorul are obligația să comunice o copie a notificării prevăzute la alin. (1) sindicatului sau reprezentanților salariaților, la aceeași dată la care a comunicat-o inspectoratului teritorial de muncă și agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă.
(4) Sindicatul sau reprezentanții salariaților pot transmite eventuale puncte de vedere inspectoratului teritorial de muncă.
(5) La solicitarea motivată a oricăreia dintre părți, inspectoratul teritorial de muncă, cu avizul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă, poate dispune reducerea perioadei prevăzute la alin. (1), fără a aduce atingere drepturilor individuale cu privire la perioada de preaviz.
(6) Inspectoratul teritorial de muncă are obligația de a informa în termen de 3 zile lucrătoare angajatorul și sindicatul sau reprezentanții salariaților, după caz, asupra reducerii sau prelungirii perioadei prevăzute la alin. (1), precum și cu privire la motivele care au stat la baza acestei decizii.
Art. 73. - (1) În perioada prevăzută la art. 72 alin. (1), agenția teritorială de ocupare a forței de muncă trebuie să caute soluții la problemele ridicate de concedierile colective preconizate și să le comunice în timp util angajatorului și sindicatului ori, după caz, reprezentanților salariaților.
(2) La solicitarea motivată a oricăreia dintre părți, inspectoratul teritorial de muncă, cu consultarea agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă, poate dispune amânarea momentului emiterii deciziilor de concediere cu maximum 10 zile calendaristice, în cazul în care aspectele legate de concedierea colectivă avută în vedere nu pot fi soluționate până la data stabilită în notificarea de concediere colectivă prevăzută la art. 72 alin. (1) ca fiind data emiterii deciziilor de concediere.
(3) Inspectoratul teritorial de muncă are obligația de a informa în scris angajatorul și sindicatul sau reprezentanții salariaților, după caz, asupra amânării momentului emiterii deciziilor de concediere, precum și despre motivele care au stat la baza acestei decizii, înainte de expirarea perioadei inițiale prevăzute la art. 72 alin. (1).”
În motivarea deciziei nr.64/2015 a Curții Constituționale se reține că:
„26. În cauza de față, Curtea reține că dreptul la informare și consultare al angajaților, pe de o parte, este reglementat în Carta socială europeană revizuită, iar, pe de altă parte, în art. 69-73 din Codul muncii, texte legale care transpun obligații internaționale asumate de statul român, astfel încât, atât prin prisma tezei întâi, cât și a tezei a doua a dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție - teze care cuprind condiții alternative pentru calificarea unor măsuri de protecție socială a muncii ca fiind părți componente ale dreptului fundamental pe care acestea îl consacră - dreptul la informare și consultare nu se plasează în coordonatele unei simple opțiuni legislative, ci, din contră, este inerent conținutului normativ al dreptului fundamental la măsuri de protecție socială a muncii.
27. Având în vedere cele anterior expuse, Curtea constată că informarea și consultarea angajaților sunt elemente componente ale dreptului la măsuri de protecție socială a muncii cu valențe constituționale (a se vedea cu privire la această sintagmă și Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 12 iulie 2012), alăturându-se, pe cale interpretativă, celor expres menționate în cuprinsul art. 41 alin. (2) teza a doua din Constituție.
28. În aceste condiții, Curtea reține că dreptul la informarea și consultarea angajaților în ipoteza concedierilor colective vizează orice procedură de concediere colectivă, indiferent de particularitățile domeniului în care aceasta intervine. Desigur, legiuitorul poate adecva modul de configurare a dreptului, cu respectarea principiului proporționalității, în funcție de particularitățile anterior menționate, însă, este evident că nu poate nega acest drept. În speță, Curtea reține că legiuitorul prin modul în care a înțeles să reglementeze procedura concedierilor colective în ipoteza unei societăți aflate în procedura insolvenței a negat dreptul la informarea și consultarea angajaților, ceea ce echivalează cu nesocotirea dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție, astfel încât, prin ipoteză, nici nu mai trebuie analizată proporționalitatea măsurii, textul legal criticat fiind neechivoc. În consecință, Curtea constată că dispozițiile art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituționale, fiind contrare art. 41 alin. (2) din Constituție, astfel cum acesta este interpretat, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, prin prisma părții I pct. 21 și 29 din Carta socială europeană revizuită.”
Rezultă din declararea ca neconstituțional a textului prevăzut la art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 că respectarea art.69-73 din Codul muncii era obligatorie .
Nu se poate reține din actele de la dosar că o astfel de procedură a fost parcursă .
Chiar dacă au existat informări între angajator și sindicatul reprezentativ nu rezultă că a fost respectată întreaga procedură prevăzută de Codul muncii pentru concedierile colective.
Nu se poate reține că informarea trimisă de angajator către sindicat este singura obligație pe care o avea angajatorul în condițiile în care Curtea Constituțională arată că normele care trebuiau respectate, norme care garantează acest drept la informare și consultare al angajaților, reglementat în Carta socială europeană revizuită, este prevăzut în art.69-73 din Codul muncii.
Art. 78 din Codul muncii „ Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.”
Față de cele reținute mai sus instanța va admite cererea de revizuire, va modifica în tot sentința civilă nr.1353/16.02.2015, va admite acțiunea în parte, va anula decizia nr.871/6.02.2013, va dispune reintegrarea contestatorului in funcția si postul deținut anterior concedierii, va oblig intimata sa plătească contestatorului o despăgubire egală cu drepturile salariale majorate, indexate si actualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data desfacerii contractului individual de munca și până la data reintegrării efective.
Instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă drepturile salariale ca neîntemeiată deoarece art. 80 din Codul muncii arată exact ce include despăgubirea în cazul unei concedieri nelegale adică drepturile salariale majorate, indexate si actualizate, dobânda nefiind inclusă printre acestea .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de revizuire formulată de reclamantul R. F. cu domiciliul în București, . 69, parter . în contradictoriu cu pârâta S. de P. a E. E. în H. H. SA prin administrator judiciar Euro Insol SPRL cu sediul în București, . 1-5, etj 3, sector 5 .
Modifică în tot sentința civilă nr.1353/16.02.2015.
Admite acțiunea în parte. Anulează decizia nr.871/6.02.2013.
Dispune reintegrarea contestatorului in funcția si postul deținut anterior concedierii.
Obligă intimata sa plătească contestatorului o despăgubire egală cu drepturile salariale majorate, indexate si actualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data desfacerii contractului individual de munca și până la data reintegrării efective. Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă drepturile salariale ca neîntemeiată.
Cu apel in 10 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul București – Secția a VIII-a.
Pronunțata în ședința publică, astăzi, 8.12.2015.
Președinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier,
M. A. D. I. E. M. P. A.-M.
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 02/2015.... | Anulare act. Sentința nr. 23/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
