Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 1561/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1561/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 2437/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1561
Ședința publică din 25 iunie 2014
PREȘEDINTE – A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI
G. C.
R. G.
GREFIER – R. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. DE T. N. DE T. FEROVIAR DE MARFA CFR MARFA SA cu sediul în C., . nr.2 în contradictoriu cu pârâtul T. L., domiciliat în C., ..90, . obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă, consilier juridic Casianu B. în baza delegației depusă la dosar, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea prevederilor art.154 și următoarele din noul cod de procedură civilă .
În referatul cauzei se învederează depunerea precizărilor la acțiune, din partea pârâtului.
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale având în vedere că obiectul prezentei cauze îl constituie întoarcere executare.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției necompetenței materiale, considerând că obiectul îl constituie restituirea sumei nedatorate.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta SNTFM CFR Marfă S.A. a chemat în judecată pe pârâtul T. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâtul la restituirea sumei de 2.910, 16 lei, reprezentând plată nedatorată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Sentința civilă nr. 6120/23.11.2011 pronunțată de Tribunalul C. în Dosar nr._/118/2011 a fost obligată la plata către pârât a contravalorii următoarelor drepturi salariale:salariul suplimentar pentru anii 2008-2009, prima de Ziua Feroviarului 2009-2010, primele de P. și C. aferente anilor 2009 și 2010 și contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei aprilie_11.
Reclamanta a mai susținut că în considerarea caracterului executoriu al hotărârii judecătorești menționate, prin ordinul de plată nr. 2292/14.12.2011 a achitat pârâtului suma totală de 7.957,44 lei.
Ulterior, prin Decizia civilă nr. 662/25.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în Dosar nr._/118/2011 a fost admis recursul declarat împotriva hotărârii tribunalului, cu consecința modificării în parte a acesteia, în sensul respingerii capetelor de cerere având ca obiect plata primei de Ziua Feroviarului 2010, a primei de C. 2010 și a contravalorii tichetelor de masă ulterioare datei de 21.04.2010.
A concluzionat reclamanta în sensul că pârâtul a încasat o sumă de bani necuvenită, cu privire la care are obligația restituirii, în temeiul art. 256 Codul muncii și al art. 1345 C.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri: Sentința civilă nr. 6120/23.11.2011 pronunțată de Tribunalul C. în Dosar nr._/118/2011, Decizia civilă nr. 662/25.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul cu același număr, ordin de plată nr. 2292/15.12.2011.
În apărare, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității formulării acțiunii, pentru neparcurgerea de către reclamantă a procedurii obligatorii de informare asupra avantajelor medierii, prevăzută de art. 2 alin.1 pct.2 din Legea 192/2006.
Pe fondul cauzei, pârâtul a învederat că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse de lege pentru angajarea răspunderii sale patrimoniale, întrucât reclamanta nu a emis o notă de constatare și evaluare a pagubei, care să-i fi dat posibilitatea de a recupera prejudiciul cauzat.În plus, relațiile sale de muncă încheiate cu societatea reclamantă au încetat din data de 08.07.2011, astfel că obligarea la plata unei sume de bani nu se poate analiza pe calea unei acțiuni în răspundere patrimonială.
La termenul din 24.06.2014, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., cu privire la care se va pronunța cu prioritate, în temeiul art. 248 C.proc.civ.
În vederea soluționării acestei excepții, este esențial a se stabili obiectul acțiunii, în condițiile în care reclamanta a insistat asupra încadrării acestuia în ipoteza art. 256 Codul muncii și art. 1345-1348 C.civ., privind plata nedatorată.
În cazul de față, din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum și din analiza înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă, rezultă că prin acțiunea dedusă judecății se urmărește obligarea pârâtului la plata sumelor de bani achitate anterior de societatea reclamantă, pe baza unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă și executorie.Cum această hotărâre a fost modificată în recurs, în sensul respingerii unora dintre pretențiile fostului salariat, plata deja efectuată a devenit în parte necuvenită pârâtului și implicit nedatorată de către reclamantă.
Deși terminologia folosită este în mod inevitabil aceeași, având în vedere semnificația semantică a termenilor, nu se poate vorbi despre îndeplinirea condițiilor instituției juridice a plății nedatorate, astfel cum se regăsește aceasta în reglementarea din art.1341-1344 N.C.civ, aplicabile la data nașterii raportului juridic stabilit odată cu efectuarea plății.
Astfel, potrivit art. 1341 N.C.civ „cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire”.Prin urmare,îndeplinirea condițiilor impuse de textul legal invocat de reclamantă presupune efectuarea unei plăți de care partea nu era ținută, în considerarea unei datorii care nu exista din punct de vedere juridic și cu credința solvensului în calitatea sa de debitor.
Or, în speță, reclamanta nu a plătit în mod benevol contravaloarea primei pentru Ziua Feroviarului 2010, a primei de C. 2010 și a tichetelor de masă aferente perioadei aprilie_10, având convingerea greșită că datorează aceste sume, ci a fost obligată la plată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie.
În acest context, se impune a se face distincția între plata voluntară, care nu presupune intervenția vreunui element de constrângere a debitorului și executarea de bună-voie a unei hotărâri judecătorești prin care s-a stabilit obligația de plată.În cel din urmă caz, chiar dacă debitorul achită sumele la care a fost obligat, fără a se declanșa procedura executării silite, nu se poate aprecia că a acționat cu totul discreționar, câtă vreme plata i-a fost impusă prin hotărâre judecătorească, fiind necesară în acest sens intervenția autorităților statului.
Or, în ipoteza menționată, a efectuării plății în temeiul unei hotărâri judecătorești modificate ulterior în calea de atac, restituirea plății astfel efectuate nu poate fi pretinsă decât pe calea întoarcerii executării, în condițiile art. 4042 alin 1 și 3 C.pr.civ, potrivit cu care „În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării. Dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. 1 și 2, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii. „
Este important de subliniat că textul enunțat este inserat în Secțiunea a VI-a a capitolului 1 din cartea V din C.pr.civ, intitulat Întoarcerea executării și nu face referire în mod restrictiv doar la executarea silită.În plus, textul are în vedere și ipoteza desființării doar a titlului executoriu, deci independent de începerea sau nu a executării silite în temeiul acestuia.
Pentru toate considerentele expuse, instanța apreciază că obiectul acțiunii nu poate fi încadrat decât în sfera acțiunilor reglementate de dispozițiile art. 4042 alin 3 C.pr.civ., fiind vorba despre o acțiune tipică în restabilirea situației anterioare desființării titlului executoriu, ceea ce în reglementarea textului invocat constituie întoarcerea executării.
Cu referire la competența materială în soluționarea acestei categorii de acțiuni, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia in interesul legii nr. 5/2012, potrivit cu care „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4042 alin. 3 din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească competentă potrivit legii să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria.”
În consecință, chiar dacă titlul executoriu a fost reprezentat de o hotărâre judecătorească pronunțată în fond de tribunal, în soluționarea unui litigiu de muncă, cererea de restituire a prestațiilor executate în baza acestei hotărâri revine spre soluționare judecătoriei, ca fiind instanța de executare, potrivit art. 373 alin.2 C.proc.civ.
Pentru aceste motive, va fi admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., iar competența de soluționare a cererii va fi declinată în favoarea Judecătoriei C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului C..
Declină competența de soluționare a cererii privind pe reclamanta S. DE T. N. DE T. FEROVIAR DE MARFA CFR MARFA SA cu sediul în C., . nr.2 în contradictoriu cu pârâtul T. L., domiciliat în C., ..90, ., . Judecătoriei C..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 25 iunie 2014.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
A. C. G. C.
R. G.
GREFIER
R. B.
Tehnored.jud.A.C.
2EX./08.07.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
