Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2105/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2105/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 4581/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2105
Ședința publică din 19 septembrie 2014
PREȘEDINTE: R. I. S.
ASISTENȚI JUDICIARI:
A. B.
R. G.
GREFIER: I. C.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile promovate de reclamanții C. G. cu domiciliul în C., .. 288, ., ., județul C. și ZÎRNĂ C.- cu domiciliul în C., ., ., .>în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONAL M. CEL B. C. - cu sediul în C., . n. 6, județul C., C. L. AL M. CONSTANTA și P. M. CONSTANTA- cu sediul în C., ., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 5 septembrie 2014, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19 septembrie 2014, când s-a hotărât.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile de față constata:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C., reclamanții C. G. și Zîrnă C. au investit instanța – în contradictoriu cu pârâții- C. Național M. cel B. C., C. L. al municipiului C. și Primarul municipiului C., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați la calculul și plata drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008, pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2009, actualizate; calcularea indemnizației de concediu de odihna aferenta anului școlar 2009-2010 în cuantum integral și plata diferențelor dintre indemnizația astfel calculata si cea efectiv încasata; obligarea pârâților la stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 începând cu luna ianuarie 2011 și în continuare, precum și obligarea pârâților la consemnarea în evidențele salariale a modificărilor salariale solicitate.
In motivarea actiunii, se arată că Guvernul României a aprobat O.G. nr.15/2008 prin care sunt reglementate creșteri salariale ale personalului din învățământ pentru anul 2008, iar actul normativ menționat a fost aprobat, cu modificări, prin Legea nr.221/27.10.2008, de esență fiind modificarea ce a vizat majorarea coeficientului de multiplicare de 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400,00, pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008, și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Reclamanții sustin că, deși Legea nr.221/2008 prevedea aceste creșteri salariale pentru personalul didactic și personalul didactic auxiliar, începând cu 1 octombrie 2008, pârâții nu au procedat la calculul și plata drepturilor salariale, contrar dispozițiilor legii.
Se învederează că personalul didactic din invatamintul preuniversitar beneficiaza de dreptul la concediu de odihna in temeiul legii 128/1997, care la art.103 lit a dispune „ cadrele didactice beneficiaza de dreptul la concediu anual cu plata in perioada vacantelor scolare, respectiv universitare, cu o durata de cel putin 62 de zie, exclusiv duminicile si sarbatorile legale. Arata reclamantii ca pentru personalul didactic auxiliar si nedidactic acordarea concediului de odihna este reglementata atit de prevederile codului muncii si ale contractului colectiv de munca la nivel de ramura cit si de cele ale HG 250/1992.
Precizeaza reclamantii ca asa cum rezulta din prevederile art 145 din c.muncii pentru perioada concediului de odihna salariatii beneficiaza de plata indemnizatiei de concediu de odihna cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu, iar potrivit art 29 alin 4 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura invatamint „ indemnizatia de concediu se acorda salariatului cu cel putin 10 zile inainte de plecarea in concediul de odihna.
Reclamantii arata ca instituția școlară pârâtă a inteles sa ignore prevederile legale si contractuale enumerate si a aminat in mod nejustificat plata indemnizatiei dupa momentul inceperii efective a perioadei de concediu. Desi data plecarii in concediu de odihna este in fapt anterioara datei de 3.07.2010, plata indemnizatiei de concediu s-a facut ulterior inceperii efectuarii concediului, cu nerespectarea termenului de cel putin 10 zile anterior plecarii in concediu, potrivit CCM la nivel de ramura si nici macar a termenului mai scurt de cel putin 5 zile. Considera reclamantii la momentul la care indemnizatia ar fi trebuit calculata salariile personalului din invatamint erau cele stabilite de prevederile art 30 din legea 330/2009.
Cu privire la perioada 01.01._10, se arată că în luna ianuarie 2010 a intrat în vigoare a Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,iar pârâta ar fi trebuit să stabilească salariile personalului didactic în conformitate cu prevederile acestei noi legi de salarizare unitară. Potrivit dispozițiilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salarizarea membrilor de sindicat pe care îi reprezentă sindicatul trebuia să se mențină, ulterior datei de 1 ianuarie 2010, la nivelul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare în luna decembrie a anului 2009 (aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 221/2008 la 31 decembrie 2009 este confirmată tocmai de existența Deciziei I.C.C.J. nr. 3/2011). În plus, la data de 25.01.2010 Guvernul României a emis Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, ordonanță ce dispune:
Se apreciază că sintagma „salariul avut”, utilizată în cele două acte normative trebuie înțeleasă prin prisma prevederilor legale care reglementau modul de calcul și valoarea coeficienților de calcul ai salariilor la momentul decembrie 2009, ca punct de referință de Ia care pornește stabilirea salarizării pentru personalul salarizat din fonduri publice în anul 2010. Acest mod de calcul a fost confirmat prin hotărâri judecătorești irevocabile și, așa cum am mai arătat, prin Decizia nr. 3/2011 a înaltei Curți de Casație si Justiție. Așadar, legiuitorul a obligat angajatorii din sistemul bugetar, cu titlu de principiu al sistemului de salarizare, să asigure la stabilirea noii salarizări luarea în considerare a majorărilor stabilite prin lege în luna decembrie 2009. Astfel, în considerentele Deciziei nr. 877/28.06.2011, publicată în M.O. 706/06.10.2011, Curtea Constituțională statuează că: „prin decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor legii nr. 221/2008, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții si salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu legea nr. 221/2008, si nu cu ordonanța de urgentă a guvernului nr. 41/2009 ", iar instanțele de judecate au fost ținute de aceste considerente în pronunțarea soluțiilor vizând încadrarea personalului didactic de la data de 1 ianuarie 2010.
Pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ acest cadru legal este reprezentat de prevederile Legii 221/2008, în vigoare la acea dată, așa cum am demonstrat în cele argumentate mai sus. În consecință, în măsura în care în luna decembrie 2009 salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau calculate, conform legii, prin utilizarea coeficientului 1,000 în valoare de 400,00 Iei, acest coeficient trebuie utilizat și în anul 2010, în temeiul prevederilor Legii 330/2009, care stabilește în mod expres și imperativ obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009. Utilizarea valorii de 400,00 a coeficientului 1,000 se perpetuează așadar în anul 2010.
Cu privire la perioada 01.01._11, se susține că situația este identică pentru anul 2011, art.1 din Legea nr.285/2010, stabilind că salarizarea în anul 201 pornește de la salariile de referință stabilite în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și, implicit cu luarea în considerare și a prevederilor Legii nr.221/2008. Ori salariul în luna octombrie 2010 era stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/200, context in care, pentru personalul didactic si didactic auxiliar pe care îl reprezentăm, acesta trebuia stabilit prin raportarea la valoarea coeficientului 1,000 de 400.00 lei, conform Legii 221/2009.
Rezultă că diminuările și majorările produse cu privire Ia salariile reclamanților (diminuarea de 25% prevăzută de Legea 118/2010 și majorarea ulterioară de 15%) trebuia a fi aplicate unei baze de calcul consacrate prin lege la finalul anului 2009 și perpetuată apoi, în baza unor dispoziții legale, atât în anul 2010, cât și în anul 2011. Evident, acest calcul implica utilizarea coeficientului 1,000 în cuantum de 400,00 lei.
Referitor la perioada ulterioară datei de 13.05.2011,se arată că, la data de 13.05.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, care a diminuat salariile personalului didactic la nivelul salariilor din lunile ianuarie-martie 2008, cu ignorarea prevederile Legii. 221/2008, prin care, de Ia 01 octombrie 2008, se stabilise o majorare salariată de aprox. 34% și cu încălcarea principiului stabilit de Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010 care stabileau menținerea salariilor Ia nivelul cuvenit anterior intrării lor în vigoare.
In drept au fost invocate dispozițiile din C. muncii, Legea nr. 330/2009, Legea nr. 285/2010, Legea nr. 221/2008.
Parații nu au formulat întâmpinare.
In cauza a fost administrata proba prin înscrisuri.
Instanța a invocat din oficiu excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 01.10._11, raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
Analizând actele dosarului, instanța constată următoarele:
Asupra excepției prescrierii dreptului la acțiune
Conform art. 1 și art.3 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar termenul prescripției este de 3 ani.
Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt din prezenta cauză, se reține că termenul general de prescripție începe să curgă de la data nașterii dreptului de a solicita recalcularea drepturilor salariale.
În consecință, pretențiile formulate în prezenta cauză nu pot fi acordate decât pe perioada termenului general de prescripție, de 3 ani dinaintea introducerii acțiunii (11.06.2014), respectiv începând cu 10.06.2011.
Raportat la aceste argumente, instanța urmează să admită excepția prescrierii dreptului la acțiune și să constate ca fiind prescris dreptul de a pretinde si a solicita diferența de drepturi de pensie pentru perioada 01.10._11.
Asupra fondului cauzei
Reclamanții au făcut dovada calității de salariați ai unității de învățământ pârâte prin adeverințele anexate cererii de chemare în judecată.
Prin prezenta acțiune se solicită obligarea instituției pârâte la stabilirea drepturilor salariale, așa cum au rezultat din aplicarea legii nr.330/2009, a legii nr.285/2010, respectiv a legii nr.63/2011 prin raportare la legea nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008 și plata diferențelor salariale cuvenite și cele efectiv încasate începând cu luna ianuarie 2011.
Instanța constată că acțiunea este nefondată.
Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ a fost reglementată de dispozițiile Ordonanței de Guvern nr.15/2008, ale legii nr.221/2008, ale legii nr.330/2009, legea nr.285/2010, Legea nr.63/2011 reglementează încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011, Ordonanță De Urgență nr. 84 din 12 decembrie 2012, Ordonanță De Urgență nr. 103 din 14 noiembrie 2013 .
Prin art.1 alin.(1) lit.”b” și „c” din OG.15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, în raport de care în anumite intervale de timp era asigurată o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat - cu modificări - prin Legea nr.221/2008, fiind consacrată o majorare a coeficientului de multiplicare de 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Prin OUG 136/2008 au fost modificate unele prevederi ale OG.15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, fiind reduse majorările salariale stabilite de puterea legislativă, prin lege.
Prin Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.Of.nr.804/2 decembrie 2008, instanța de contencios constituțional a statuat asupra neconcordanței OUG 136/2008 cu dispozițiile legii fundamentale.
În considerentele deciziei prin care s-a declarat neconstituționalitatea acestui act normativ s-a reținut că nu poate fi acceptată adoptarea unei ordonanțe de urgență numai în scopul de a contracara o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ.
Curtea Constituțională a reținut că ordonanța de urgență adoptată de executiv încalcă flagrant dispozițiile art.1 alin.(4), art.61 alin.(1), art. art.41, art.47 alin.(1), art.115 alin.(4) și(6) din Legea fundamentală.
Ulterior, Guvernul a emis o nouă ordonanță - OUG 151/2008, care are aceeași finalitate cu cea a ordonanței de urgență ce fusese declarată neconstituțională - OUG 136/2008, consacrând prin art. I pct.2 și 3, o reducere substanțială a majorărilor salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ, în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a OG.15/2008.
Pentru identitate de rațiune și în considerarea argumentației cu soluția dispusă prin Decizia nr.1221/12 noiembrie 2008, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.842/ 2 iunie 2009, publicată în M.Of.464/6 iulie 2009, a constatat neconstituționalitatea art.I pct.2 și 3 din OUG 151/2008.
Cum modificările aduse OG 15/2008, prin dispozițiile art.I pct.2 și 3 din OUG 151/2008 nu-și mai produc efectele, fiind suspendate de drept, conform art.31 alin.3, teza a II-a din Legea nr.47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare (OUG 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar, OUG 31/2009 și art.2 din OUG 41/2009), nu pot produce efecte.
Constatarea prin decizii succesive a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern la OG.15/2008, astfel cum fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, nu poate avea decât o singură finalitate - recunoașterea îndreptățirii personalului din învățământ la plata drepturilor salariale, astfel cum au fost consacrate prin OG.15/2008, în condițiile în care această ordonanță a fost aprobată prin lege.
O asemenea abordare este în acord cu prevederile constituționale consacrate de art.1 alin.(5), potrivit cu care „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”
Ulterior, în anul 2010, salarizarea personalului din învățământ - ca și a întregului personal plătit din fonduri publice - a fost cea prevăzută de Legea nr. 330/2009 și O.U.G. nr. 1/2009.
Potrivit art.30 alin.5 din Legea nr. 330/2009, „(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care de adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009”.
Conform art.5 alin.6 din O.U.G. nr. 1/2009, ,,Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009 stabilite în conformitate cu prevederile4 Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 41/2009…”
Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.”
Față de cele menționate mai sus, rezultă că în anul 2010 și subsecvent, începând cu 01.01.2011, salariile personalului didactic din învățământ trebuiau stabilite tot în raport de valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Astfel valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei trebuia avută în vedere până la data de 13.05.2011, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar.
Având în vedere evoluția actelor normative incidente în materia salarizării personalului didactic sau auxiliar din învățământ, instanța constată că până la apariția legii nr.63/2011 salariile acestuia au fost stabilite prin raportare la algoritmul de calcul stabilit prin legea nr.221/2008 preluat ulterior prin legea nr.330/2009 ,OUG 1/2009, legea nr.285/2010 .
Odată cu . legii nr.63/2011, respectiv 13 mai 2011, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ se făcea conform art. 1, potrivit căruia „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.
2) Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz.
3) Indemnizațiile de conducere specifice sunt prevăzute în anexa nr. 4.
4) Sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum și metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute în anexa nr. 5.
5) Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează în funcție de salariile de încadrare prevăzute în anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa nr. 5, cu luarea în considerare a indemnizației de conducere prevăzută în anexa nr. 4, dacă este cazul.”
Instanța constată că Legea nr.63/2011 a stabilit astfel un algoritm propriu de calcul a drepturilor detaliat în anexele legii, fără a se mai face nicio raportare la cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru anul precedent, astfel cum se prevedea în legislația anterioară.
La nivelul anului 2012, salarizarea personalului bugetar a fost reglementată prin Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
Prin Ordonanță de Urgență nr. 84 din 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare s-a reglementat modalitatea de calcul a salariilor personalului didactic și auxiliar din învățământ .Astfel, conform art.1:” În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr.182/2012”
OUG nr. 103 din 14 noiembrie 2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, reprezintă actul normativ care reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014. Potrivit acestuia” În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr.63/2011, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
Prin urmare, reclamanții nu sunt îndreptățiți la stabilirea drepturilor salariale astfel cum au rezultat din aplicarea legii nr.330/2009, a legii nr.285/2010, dispoziții care prin apariția legii nr.63/2011 au fost abrogate astfel cum se prevede în art.6: „Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă.”
Raportat la considerentele expuse, instanța urmează a respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.10._11.
Respinge ca prescrise pretențiile aferente perioadei 01.10._11.
Respinge ca nefondate celelalte pretenții promovate de reclamanții C. G. cu domiciliul în C., .. 288, ., ., județul C. și ZÎRNĂ C.- cu domiciliul în C., ., ., .>în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONAL M. CEL B. C. - cu sediul în C., . n. 6, județul C., C. L. AL M. CONSTANTA și P. M. CONSTANTA- cu sediul în C., ..
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
R. I. S. A. B.
R. G.
GREFIER,
I. C.
tehnored.jud.R.S./25.09.2014/7 ex.
emis 5 .
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1555/2014.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 1561/2014.... → |
|---|
