Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 315/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 315/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 9520/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.315
Ședința publică din data de 12 februarie 2014
PREȘEDINTE – A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
L. N.
GREFIER – R. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții MEDITU N., C. P., S. M., S. S., M. A.-CAMER, S. S., M. O., P. C., C. V., TURIȚĂ E., B. C., TARȘOAGA G., ROTATU M., P. E., N. P., H. R., O. A.-C., BOCIAGĂ L., G. A.-S., C. MIHAITĂ L., R. M., B. J., M. L., P. A. și P. M., toți cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat D. G., situat în C., ..20, ., în contradictoriu cu pârâții COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA –SUCURSALA CENTRU REGIONAL DE EXPLOATARE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF C., cu sediul în C., ., județul C., și COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA, cu sediul în București, .. 38, sector 1, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde pentru reclamanți, avocat G. C. D., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, iar pentru pârâții CNCF CFR SA și CNCF CFR SA- sucursala CREIR CF C., răspunde consilier juridic P. D., în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în condițiile art. 154 și următoarele Cod de procedură civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 270 din Codul Muncii.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului și mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care:
Tribunalul, verificându-și din oficiu competența de soluționare a prezentei cereri, în conformitate cu dispozițiile art. 95 alin.1 Cod de procedură civilă, se constată competent în soluționarea prezentului litigiu .
Apărătorul reclamanților complinește lipsa semnăturii de pe cererea de chemare în judecată.
Întrebate, părțile, prin apărător și respectiv reprezentant convențional învederează că nu au probatorii și nici cereri prealabile nici în ceea ce privesc excepțiile invocate de pârâți în cuprinsul întâmpinării și nici în ceea ce privește fondul cauzei.
La acest termen de judecată, instanța, din oficiu, invocă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Sucursala C. Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații Reparații CF C..
Luând act de poziția procesuală a părților, instanța acordă cuvântul acestora, atât asupra excepțiilor invocate de pârâți în cuprinsul întâmpinării cât și asupra fondului cauzei.
Susținând excepția inadmisibilității acțiunii, pârâții, prin reprezentant convențional, solicită a se reține că reclamanții nu au parcurs procedura prealabilă stabilită prin contractele colective de muncă, și anume, nu a sesizat comisia mixtă patronat –sindicate pentru niciunul din anii pentru care reclamă neîndeplinirea obligațiilor contractuale stabilite.
Reclamanții, prin apărător solicită respingerea acestei excepții, întrucât acest litigiu nu prevede parcurgerea unei astfel de proceduri.
Susținând excepția prescrierii, pârâții, prin reprezentant convențional, apreciază că în cauză sunt în discuție drepturi salariale neacordate prin neexecutarea unor clauze contractuale cărora le este aplicabil termenul de 6 luni de la data la care puteau fi solicitate.
Reclamanții, prin apărător, solicită respingerea acestei excepții, apreciind că termenul aplicabil este cel de trei ani.
La acest termen de judecată, pârâții, prin reprezentant convențional invocă excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru luna octombrie 2010, întemeiată pe disp.art. 268 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
Reclamanții, prin apărător, solicită respingerea acestei excepții, apreciind că pentru aceste drepturi salariale, dreptul material la acțiune s-a născut la data de 15 noiembrie 2010, potrivit art. 34 din CCM.
Referindu-se la excepția lipsei calității procesual pasive a sucursalei CREIR CF CFR SA, solicită a se reține că aceasta nu are un buget propriu, sumele ce reprezintă pretențiile reclamanților fiind alocate de către CN CF CFR SA.
Reclamanții, prin apărător solicită a se reține că atâta timp cât sucursala CREIR CF CFR SA are dreptul de a angaja și un buget propriu de a plăti, are și capacitate procesuală de folosință și, pe cale de consecință și calitate procesuală.
Pârâții, prin reprezentant convențional solicită admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință pentru același considerent pentru care a invocat și lipsa calității.
Pe fondul cauzei, reclamanții, prin apărător, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâții, prin reprezentant convențional, solicită respingerea acțiunii pentru argumentele arătate în cuprinsul întâmpinării.
Instanța, în considerarea art.394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare atât asupra excepțiilor inadmisibilității formulării acțiunii, asupra excepției prescrierii dreptului material la acțiune întemeiată pe disp.art. 268 alin.1 lit. e și c din Codul muncii, asupra excepției lipsei calității procesual pasive a sucursalei CREIR CF CFR SA, invocate de pârâți în cuprinsul întâmpinării, asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință a sucursalei CREIR CF CFR SA, invocată de instanță, cât și asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanții MEDITU N., C. P., S. M., S. S., M. A.-CAMER, S. S., M. O., P. C., C. V., TURIȚĂ E., B. C., TARȘOAGA G., ROTATU M., P. E., N. P., H. R., O. A.-C., BOCIAGĂ L., G. A.-S., C. MIHAITĂ L., R. M., B. J., M. L., P. A. și P. M. au chemat în judecată pe pârâtele CNCF CFR S.A. și prin Sucursala C. Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâtele la stabilirea și plata diferențelor dintre salariul de bază brut negociat în cuantum de 700 lei, prevăzut de dispozițiile art. 41 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii transporturi, valabil pentru perioada 2008-2010 și sumele efectiv încasate în perioada octombrie-decembrie 2010, diferențe actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la plata primei de C. pentru anul 2010 și a salariului suplimentar aferent anului 2010, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au calitatea de salariați ai pârâtei, desfășurându-și activitatea în cadrul Sucursalei C. Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C..
Au mai susținut reclamanții că prin art. 41 alin.3 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul ramurii transporturi în perioada 2008-2010, s-a prevăzut un salariu de bază minim brut pe unitate, în cadrul acestei ramuri, de 700 lei, salariu negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună.Aceste clauze contractuale erau aplicabile și la nivelul unității pârâte, înscrisă în anexa nr. 5 a CCM la nivel de ramură, astfel că pârâtei îi revenea obligația ca, începând cu data de 01.01.2008, să accepte suma de 700 lei ca bază de la care să înceapă negocierea salariului minim brut pe unitate.
Cu toate acestea, au învederat reclamanții, pârâta nu a ținut cont de drepturile minimale stabilite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, iar prin contractele colective de muncă aplicabile la nivel de unitate în perioada 2008-2010 a stabilit salariul minim brut la nivelul sumei de 600 lei, pentru perioada 01.04._10.În această modalitate, pârâta a încălcat dispozițiile art. 241 alin.1 Codul muncii și pe cele ale art. 11 alin.1 din Legea 130/1996, referitoare la forța obligatorie a contractelor legal încheiate, aflându-se în culpă pentru cauzarea fiecăruia dintre reclamanți a unui prejudiciu egal cu diferența dintre salariul stabilit cu luarea în considerare a unei baze de calcul de 700 lei și salariul efectiv plătit.
Au mai susținut reclamanții că prin art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități valabil în perioada 2009-2010, a fost prevăzut un salariu suplimentar-al 13-lea salariu, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.Acest salariu suplimentar nu a fost plătit de unitate, deși reclamanții nu s-au aflat în vreuna dintre situațiile prevăzute de anexa 6 pct. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și care să determine excluderea lor de la plata acestui drept.
Au fost invocate de asemenea dispozițiile art. 71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, referitoare la ajutorul social C., neplătit de către pârâte și cuvenit reclamanților într-un cuantum egal cu o sumă stabilită la nivelul clasei I de salarizare.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar copii ale carnetelor de muncă.
În apărare, pârâta Sucursala C. Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, întemeiată pe dispozițiile art. 268 alin.1 lit.e Codul muncii, excepția inadmisibilității formulării acțiunii, pentru neparcurgerea procedurii prealabile în cadrul comisiei mixte patronat-sindicate și excepția lipsei calității procesual pasive a sucursalei, întrucât sumele pretinse de reclamanți nu sunt prevăzute în bugetul propriu de venituri și cheltuieli.
Pe fondul cauzei, pârâta a precizat că în perioada 2008-2010, la nivelul companiei a existat un contract colectiv de muncă valabil încheiat, ale cărui prevederi au fost obligatorii pentru părți, conform dispozițiilor art. 7 alin.2 din Legea 130/1996.Astfel, părțile au înțeles de comun acord ca pentru anii 2009-2010 să stabilească un alt salariu minim la nivel de unitate, precum și alți coeficienți de ierarhizare, decât cei prevăzuți în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Totodată, a subliniat pârâta, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a fost încheiat cu respectarea contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități feroviare pentru anii 2006/2008, a cărui valabilitate a fost prelungită prin act adițional până în anul 2010.
În concret, salariul de bază lunar stabilit prin contractele individuale de muncă ale reclamanților, în funcție de clasa de salarizare și coeficienții de ierarhizare prevăzuți prin CCM la nivel de unitate și la nivel de grup de unități, a fost superior celui rezultat din aplicarea algoritmului de calcul reglementat de art. 41 din CCM la nivel de ramură.În plus, clasa I de salarizare nu poate fi asimilată cu salariul minim de 700 lei prevăzut prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, întrucât în acest contract nu sunt prevăzute clase de salarizare, ci doar coeficienți de ierarhizare pentru diferite categorii profesionale.
Pârâta a mai susținut că nulitatea unor clauze din contracte colective de muncă ce conțin drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile la nivel superior, poate fi constatată doar de instanța de judecată, potrivit dispozițiilor art. 24 și art. 8 din Legea 130/1996, aplicabilă în perioada de aplicabilitate a contractelor de colective de muncă la nivel de unitate și de grup de unități.Or, reclamanții nu au sesizat instanța de judecată cu o acțiune care să aibă ca obiect constatarea nulității clauzelor contractuale pretins nelegale.
Cu privire la salariul suplimentar și prima de C. pentru anul 2010, pârâta a susținut că prin actul adițional nr. 1718/22.04.2010 la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, s-a decis ca drepturile salariale menționate să nu fie acordate.
În dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar extrase din contractele colective de muncă aplicabile la nivel de unitate în perioada 2009-2010.
La termenul din 12.02.2014, pârâta CNCR CFR SA, prin Sucursala C. Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C., a invocat și excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile care exced termenului de 3 ani anteriori formulării acțiunii, respectiv pentru perioada 01.10._10.
La același termen de judecată, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Sucursala C. Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C..
În temeiul art. 248 alin.1 C.proc.civ., vor fi analizate cu prioritate toate excepțiile invocate în cursul judecății, reținându-se următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității formulării acțiunii
Invocarea acestei excepții s-a raportat la neparcurgerea de către reclamanți a unei proceduri prealabile sesizării instanței, în fața comisiei mixte patronat-sindicate.
Față de aceste susțineri ale pârâtei, trebuie subliniat că în materia litigiilor de muncă nu există o reglementare legală care să impună cu caracter imperativ obligația parcurgerii unei proceduri administrative prealabile sesizării instanței.Prin urmare, oricare dintre partenerii sociali are deschisă calea unei acțiuni directe în instanță, fără a i se putea opune vreun fine de neprimire.
Pentru aceste motive, excepția analizată va fi respinsă ca nefondată.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune
Conform art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, se prescriu în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile reclamantului în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator
Potrivit art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 159 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 160 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
În mod evident, excepția vizând incidența art. 268 alin. 1 lit e Codul muncii nu mai subzistă în acest caz, motiv pentru care va fi respinsă ca nefondată, drepturile putând fi pretinse în termenul de trei ani stabilit prin lit. c al aceluiași articol.
În ce privește respectarea acestui din urmă termen, pentru stabilirea momentului la care s-a născut dreptul la acțiune al reclamanților, urmează a se reține că plata salariilor reprezintă o prestație cu executare succesivă, astfel că termenul de prescripție se calculează în mod distinct pentru fiecare dintre aceste prestații.Cum salariul aferent unei luni lucrate devenea scadent la data de 15 a lunii următoare, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 32 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, rezultă că pentru drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010, dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la data de
15.11.2010.
Prin urmare, față de data înregistrării acțiunii pe rolul instanței-07.11.2013, termenul de prescripție de 3 ani, instituit de art. 268 alin.1 lit.c Codul muncii, a fost respectat, motiv pentru excepția prescrierii dreptului la acțiune va fi respinsă ca nefondată.
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Sucursala C. Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C.
Potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și se înregistrează, înainte de începerea activității lor, în registrul comerțului din județul în care vor funcționa.
Neavând personalitate juridică, sucursala nu poate fi titulară de drepturi și obligații, astfel că nu poate sta în judecată, excepția invocată fiind fondată.
Pentru aceste motive, va fi admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei menționate, fiind deci rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesual pasive a aceleiași pârâte.
Asupra fondului acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta CNCF CFR S.A., din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Cu privire la salariul de bază aplicabil în perioada octombrie-decembrie 2010
Reclamanții au calitatea de salariați a CNCF CFR S.A., desfășurându-și activitatea în cadrul Sucursalei C. Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C..
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabil pentru anii 2009-2010 a fost încheiat cu respectarea contractului de muncă încheiat la nivel superior, respectiv Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități Feroviare pe 2006/2008, a cărui valabilitate a fost prelungită prin act adițional până în anul 2010.
Pornind de la acest salariu minim brut de bază s-au stabilit drepturile salariale lunare cuvenite pentru munca prestată, aplicându-se coeficienți de ierarhizare specifici, sporuri permanente sau nepermanente, etc. De asemenea, celelalte drepturi bănești stabilite prin contractul colectiv se determinau prin raportare la cuantumul salariului de bază brut.
În aceeași perioadă de referință era în vigoare și contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010.Potrivit art. 41 alin. 3 lit. a din acest contract colectiv de muncă, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 01.01.2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore medie/lună, era de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Dispozițiile din CCM la nivel de ramură se referă la „salariul de bază minim brut", iar nu la „salariu", astfel încât este irelevant faptul că reclamanții au primit un salariu mai mare de 700 de lei, deoarece „salariul" este compus din salariul de bază la care se adaugă sporuri, indemnizații și alte adaosuri.
De asemenea, se constată că salariul minim brut de bază stipulat în CCM la nivel de ramură transporturi valabil pe 2008-2010 era mai mare decât cel stipulat în CCM la nivel de unitate/grup de unități, pe perioada de referință.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2 din legea nr. 130/1996, în vigoare în perioada de referință din acțiune:”Contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.”
Prin urmare, un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior (având, deci, forță juridică superioară), aplicabil unor raporturi juridice de muncă, produce efecte și are prioritate de aplicare față de un contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior.
Dispoziții similare se regăsesc și în art. 238 din Codul muncii, în forma aplicabilă la data încheierii contractelor colective de muncă, potrivit cu care:„ Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior”.
În concluzie, orice contract colectiv de muncă se încheie nu numai în considerarea legii, dar și în considerarea clauzelor contractuale colective de muncă încheiate la nivel superior, iar în cazul în care, din diferite motive, părțile au încheiat contracte colective prin care au negociat, în favoarea angajatului, drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele încheiate la nivel superior, clauzele celor dintâi sunt lovite de nulitate, în condițiile art.24 alin. 1 din Legea nr.130/1996, în vigoare la momentul analizat în prezenta cauză.
Chiar și în jurisprudența Curții Constituționale(Deciziile Curții Constituționale nr. 380/2004 și 294/2007) s-a statuat: „Contractul colectiv de muncă încheiat ia nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale".
Chiar dacă nu există o cerere de constatare a nulității clauzelor inferioare din CCM la nivel de grup de unități, față clauzele din C.C.M la nivel de ramură, instanța poate aplica în raporturile dintre părți clauzele superioare din contractele colective de muncă la nivel de ramură, în mod direct în cadrul unei acțiuni având ca obiect drepturi salariale.
În speță, instanța constată că pârâta CNCF CFR S.A. nu a aplicat dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a) din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 la stabilirea și calcularea drepturilor bănești cuvenite reclamanților pentru munca prestată în perioada octombrie-decembrie 2010, astfel încât drepturile acestora au fost stabilite și plătite în mod eronat, într-un cuantum mai mic decât cel care li se cuvenea.
Având în vedere considerentele expuse, capătul de cerere analizat va fi admis și va dispune obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești ce se cuvin reclamanților, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și drepturile salariale cuvenite prin determinarea acestora pornind de la un salariu minim brut de 700 lei, pentru perioada 01.10._10.
Cu privire la al 13-lea salariu
În susținerea acestor pretenții, reclamanții au invocat prevederile art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități din transportul feroviar, text potrivit cu care pentru munca ireproșabilă desfașurată în cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Textul enunțat a conferit dreptul salariaților la acordarea unei sume de bani echivalente cu salariul de bază din ultima lună a anului.Sintagma „poate primi”- folosită în alin.1 al art. 30 din CCM aplicabil nu reprezintă o posibilitate a angajatorului de a opta pentru neplată în mod unilateral, ci creează premisele ca în cazul unui acord bilateral al partenerilor sociali, care au negociat contractul colectiv, să se suspende, ori să înceteze plata acestui drept.
Cu referire la acest drept salarial, pretins de reclamant pentru anul 2010, din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă rezultă că prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1718/22.04.2010, s-a prevăzut modificarea art. 32 alin.1 din CCM la nivel de unitate, în sensul că salariul suplimentar nu se acordă pentru anul 2010.
Cu toate acestea, societatea pârâtă a semnat contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități, contract a cărui valabilitate a fost prelungită până la data de 31.01.2011 prin acte adiționale succesive, ultimul dintre acestea fiind înregistrat sub nr. 629/04.01.2011 la MMFPS.
În consecință, în temeiul art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, reclamanții sunt îndreptățiți la plata salariului suplimentar aferent anului 2010, calculat la nivelul unui salariu de bază de încadrare din luna decembrie 2010.
Cu privire la prima de C. 2010
Potrivit art. 65 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul unității pârâte în perioada 2007-2008, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații care la data acordării ajutoarelor se află în concediu fără plată cu durata de un an.
Prin actul adițional înregistrat sub nr. 1718/22.04.2010 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București, s-a prevăzut modificarea art. 64, în sensul că ajutoarele materiale pentru Paști și C. nu se acordă pentru anul 2010.
Pentru această perioadă când la nivelul unității intimate s-a prevăzut suspendarea primei de C., au fost aplicabile dispozițiile contractului colectiv la nivel de grup de unități din transportul feroviar, care este contractul colectiv de muncă imediat superior, obligatoriu pentru pârâtă în temeiul art. 241 din Codul muncii aprobat prin Legea 53/2003, aplicabil la data nașterii dreptului.
La art. 71 din CCM la nivel de grup de unități, aplicabil până la data de 31.01.2011, se prevedea dreptul la prima de C., la nivelul clasei 1 de salarizare, într-o reglementare identică cu cea din CCM încheiat la nivel de unitate.
Față de cele reținute mai sus reiese că, pentru anul 2010, până la 31.01.2011, izvorul normativ al pretențiilor reclamanților îl constituie CCM încheiat la nivel de grup de unități, a cărui semnatară a fost și unitatea pârâtă.
Pentru aceste motive, instanța va obliga pârâta la plata către fiecare reclamant a primei de C. aferentă anului 2010, la nivelul clasei 1 de salarizare, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective.
În temeiul art. 453 alin.1 C.proc.civ., pârâta CNCF CFR S.A. va fi obligată la plata către reclamantul M. N. a sumei de 1.250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu avocat ales, achitat potrivit chitanței depuse la dosar la ultimul termen de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității formulării acțiunii și excepția prescrierii dreptului la acțiune, ca nefondate.
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Sucursala C. Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C..
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Sucursala C. Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C. ca rămasă fără obiect.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Sucursala C. Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Admite acțiunea formulată de reclamanții MEDITU N., C. P., S. M., S. S., M. A.-CAMER, S. S., M. O., P. C., C. V., TURIȚĂ E., B. C., TARȘOAGA G., ROTATU M., P. E., N. P., H. R., O. A.-C., BOCIAGĂ L., G. A.-S., C. MIHAITĂ L., R. M., B. J., MAMALUCA L., P. A. și P. M., toți cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat D. G., situat în C., ..20, ., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA, cu sediul în București, .. 38, sector 1.
Obligă pârâta la plata către fiecare reclamant a următoarelor drepturi salariale, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective:
- diferența dintre drepturile salariale încasate și drepturile salariale cuvenite prin determinarea acestora pornind de la un salariu minim brut de 700 lei, pentru perioada 01.10._10;
-prima de C. 2010, echivalentă cu salariul de bază la nivelul clasei I de salarizare;
-salariul suplimentar aferent anului 2010, egal cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie 2010.
Obligă pârâta CNCF CFR S.A. la plata către reclamantul M. N. a sumei de 1.250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 12 februarie 2014.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
A. C. A. B.
L. N.
GREFIER
R. B.
Tehnored.jud.A.C.
5EX./14.03.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1555/2014.... → |
|---|
