Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1555/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1555/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 2035/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1555
Ședința publică din 24 iunie 2014
PREȘEDINTE - D. I. F.
ASISTENȚI JUDICIARI
G. C.
R. G.
GREFIER - R. E.
S-a luat în examinare acțiunea civilă având ca obiect contestație decizie de sancționare, formulată de contestatorul N. V., cu domiciliul în C., ., ., . cu intimata R. AUTONOMĂ a PĂDURILOR ROMSILVA prin DIRECȚIA SILVICĂ C., cu sediul în C., . nr.250.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde pentru contestatorul N. V., avocat N. A. V., în baza împuternicirii avocațiale nr.8/24.03.2014, lipsind intimata R. Autonomă a Pădurilor ROMSILVA.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea prevederilor art.157 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-a evidențiat faptul că intimata a depus răspunsul la interogatoriul propus de contestator și înscrisuri, în 2 exemplare, un exemplar fiind comunicat părții adverse potrivit dovezii aflate la dosar, precum și o cerere de amânare, pentru lipsă de apărare, juristul unității aflându-se cu Tribunalul București, după care:
Reprezentantul convențional al contestatorului solicită a se lua act că este de acord cu cererea de amânare formulată în cauză.
Instanța, deliberând, respinge cererea de amânare formulată de unitatea intimată. Totodată, invocă, din oficiu, excepția necompetenței funcționale, având în vedere calitatea contestatorului, aceea ce funcționar public, și acordă cuvântul părții prezente asupra acestui aspect.
Având cuvântul pentru contestatorul N. V., reprezentantul convențional solicită a se lua act că lasă la aprecierea instanței excepția pusă în discuție la acest termen.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea formulată de reclamantul N. V. în contradictoriu cu pârâta R. AUTONOMĂ a PĂDURILOR ROMSILVA prin DIRECȚIA SILVICĂ C. înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ se contesta decizia de sancționare br.15/12.02.2014 emisă de Direcția Silvică C. prin care reclamantului i se aplicase sancțiunea diminuării salariului și a indemnizației de conducere cu 30% pe o durată de 3 luni și împotriva Hotărârii nr.5/28.02.2014 emisă de Direcția silvică C..
În motivare reclamantul arată că sancțiunea aplicată a avut la bază o sesizare privind faptul că cele două controale efectuate în perioada 16.12._13 și 30.12._13 în Cantonul silvic nr.5 Șipote al Ocolului Silvic Murfatlar au fost executate superficial în sensul că nu au fost marcate toate cioatele existente provenind e la tăieri ilegale de arbori perioadă în care reclamantul se afla în concediu de odihnă.
Reclamantul apreciază sancțiunea aplicată ca fiind una abuzivă în condițiile în care nu se face nicio referire concretă la activitățile pe care reclamantul nu le-a îndeplinit, susținerile fiind generice .
Totodată se mai arată că în hotărârea contestată în referire la individualizarea sancțiunii s-a avut în vedere valoarea mare a prejudiciului și superficialitatea controalelor de fond efectuate în condițiile în care reclamantului nu i s-a imputat nicio sumă de bani și nici nu a participat la efectuarea controalelor.
În apărare, reclamantul arată totodată că pe parcursul cercetării disciplinare nu i s-a adus la cunoștință că ar fi săvârșit abateri disciplinare neavând posibilitatea să formuleze apărări.
Reclamantul consideră că fondul forestier a avut asigurată paza în regim de continuitate în acest sens fiind organizată arondarea cantoanelor și nu s-a primit nici un raport privind tăierile ilegale în cadrul cantonului silvic nr.5 Șipote, iar șeful de ool răspunde de organizarea și desfășurarea activității de pază a fondului forestier dar nu se substituie atribuțiilor celorlalți salariați.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că la nivelul ocolului silvic pe care îl conduce reclamantul s-au descoperit 1003 cioate tăiate ilegal, iar pentru descoperirea acestora s-au executat trei controale de fond, fiind evident că reclamantul nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu nici în ceea ce privește exercitarea pazei fondului forestier, nici în ceea ce privește controlul de fond.
La data de 24 iunie 2014 instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției I civile .
Asupra acestei excepții, instanța reține următoarele:
Reclamantul N. V. este încadrat în funcția de Șef Ocol Silvic Murfatlar
Potrivit art.1 alin.1, art.4 lit. b si c si art.7 lit.d din O.U.G. nr.59/2000 privind statutul personalului silvic (1)Personalul silvic, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, este format din persoanele care au pregătire de specialitate silvică atestată prin actul de absolvire a unei forme de învățământ recunoscute în România și care exercită efectiv profesiuni specifice activității în domeniul silviculturii.
Totodată, art.58 alin.1 din O.U.G. nr.59/2000 prevede (1)Personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu dispune altfel, astfel ca reclamantul are calitatea de funcționar public.
Tot în sensul aplicării dispozițiilor legii nr.188/1999 personalului silvic în integralitate s-a pronunțat recent Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele deciziei nr.3/2014 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii unde a arătat că instanțele de conflictele de muncă sunt competente doar în cazul angajării răspunderii patrimoniale formulate împotriva personalului silvic cu atribuții de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază în condițiile art.1 lit.a din OUG nr.85/2006, în restul cauzelor personalului silvic în integralitatea sa aplicându-i-se prevederile legii nr.188/1999 așa cum s-a arătat anterior.
Din motivarea instanței supreme, cu aplicabilitate la problema di litigiul de ață, instanța reține următoarele:” Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 4 și art. 7 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, persoanele cu atribuții de pază a vegetației forestiere fac parte din categoria profesională a personalului silvic.
Cu toate acestea, din interpretarea dispozițiilor art. 58 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 coroborate cu cele ale Hotărârii Guvernului nr. 1.009/2000, adoptată pentru punerea în executare a prevederilor respective din ordonanța de urgență, rezultă că personalul silvic cu atribuții de pază a pădurilor, având gradul profesional de pădurar debutant și pădurar, respectiv brigadier silvic debutant și brigadier silvic [art. 4 și art. 7 alin. (1) lit. d) din ordonanța de urgență], nu are calitatea de funcționar public. Această concluzie este justificată de faptul că, prin Hotărârea Guvernului nr. 1.009/2000, corelarea gradelor profesionale ale personalului silvic cu categoriile, clasele și gradele aferente funcțiilor publice prevăzute în Statutul funcționarilor publici a fost realizată doar pentru personalul având gradele profesionale de ingineri, subingineri și tehnicieni, prevăzute de art. 7 alin. (1) lit. a), b) și c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, iar nu și pentru personalul având gradele profesionale de pădurar debutant și pădurar, respectiv brigadier silvic debutant și brigadier silvic, prevăzute de art. 7 alin. (1) lit. d) din aceeași ordonanță de urgență. În același timp se constată că personalul silvic cu atribuții de pază a pădurilor nu răspunde criteriilor de identificare a funcției publice în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) - (3), art. 4 alin. (1) și art. 6 lit. a) din Legea nr. 188/1999.
Totodată, este necontestat faptul că art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 și art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.076/2009 dispun în sensul că "în exercitarea atribuțiilor de serviciu privind paza fondului forestier și controlul respectării regimului silvic personalul silvic este asimilat personalului care îndeplinește funcții ce implică exercițiul autorității publice, fiind competent să constate contravenții silvice, precum și fapte care prin natura lor pot constitui infracțiuni silvice, încheind în acest sens actele de constatare, potrivit prevederilor legale". Însă, aceste dispoziții, ulterioare Legii nr. 188/1999 și Hotărârii Guvernului nr. 1.009/2000, trebuie să fie interpretate în sensul că i se conferă personalului silvic cu atribuții privind paza vegetației forestiere prerogativa exercițiului autorității publice numai sub aspectul atribuțiilor expres prevăzute de textul respectiv, iar nu cu privire la integralitatea atribuțiilor ce îi revin.
Concluzia care se desprinde este în sensul că personalul silvic care își desfășoară activitatea în temeiul unui contract individual de muncă, având atribuții de pază a vegetației forestiere și gradul profesional prevăzut de art. 7 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 (pădurar debutant și pădurar, respectiv brigadier silvic debutant și brigadier silvic), nu îndeplinește o funcție publică în sensul prevederilor Legii nr. 188/1999.
Cu toate acestea, în virtutea normei de trimitere de la art. 58 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, personalului silvic, în integralitatea sa, deci inclusiv categoriei profesionale în discuție, i se aplică prevederile Legii nr. 188/1999, în măsura în care ordonanța de urgență nu dispune altfel.
Chiar și în această ipoteză, dezlegarea problemei de drept ce formează obiectul recursului în interesul legii este esențialmente influențată de teza a doua a dispozițiilor art. 58 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, conform căreia personalului silvic nu i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999, în măsura în care ordonanța de urgență dispune altfel.
Relevanța acestor dispoziții este determinată în cauză de faptul că problema de drept soluționată diferit de instanțele judecătorești vizează o categorie aparte de raporturi juridice care intră sub incidența unui act normativ cu caracter special. “
Din interpretarea dispozițiilor legale de mai sus corroborate cu decizia nr.3/2014, rezultă calitatea de funcționar public a reclamantului.
Conform art. 109 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici: „ Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.
Ca urmare, se constată că incidentă în speță este jurisdicția funcției publice iar nu jurisdicția conflictelor de muncă, urmând ca dosarul să fie înaintat Secției de C. Administrativ a Tribunalului C. pentru competentă soluționare
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constată natura contencios administrativă a cauzei.
Admite excepția necompetenței funcționale a cauzei privind acțiunea formulată de contestatorul N. V., cu domiciliul în C., ., ., . cu intimata R. AUTONOMĂ a PĂDURILOR ROMSILVA prin DIRECȚIA SILVICĂ C., cu sediul în C., . nr.250.
Înaintează dosarul Secției de C. Administrativ a Tribunalului C. pentru competentă soluționare .
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 iunie 2014.
PREȘEDINTE,ASISTENȚI JUDICIARI,
D. I. F. G. C.
R. G.
GREFIER,
R. E.
Red.th.hot.jud.D.I.F.
26.06.2014/2ex.
C ă t r e, TRIBUNALUL C. Secția de C. Administrativ În conformitate cu dispozițiile sentinței civile nr.1555 din data de 24 iunie 2014, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare în favoarea secției de contencios administrativ, vă înaintăm alăturat dosarul civil nr._ al Tribunalului C.-secția I civilă, conținând un număr de.file. PREȘEDINTE, GREFIER, D. I. F. R. E. |
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
