Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2468/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2468/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 4891/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2468
Ședința publică din 15.10.2014
PREȘEDINTE – A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
R. G.
GREFIER – M. J.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul L. I. domiciliat în C., . în contradictoriu cu pârâtul C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul în C., ., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică pentru recalmant răspunde avocat fără împuternicire depusă la dosar iar pârâta este reprezentată de consilier juridic L. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită în condițiile art. 154 și următoarele Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului și mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care:
Instanța, verificându-și din oficiu competența de soluționare a prezentei cereri, în conformitate cu dispozițiile art. 95 alin.1 Noul Cod procedură civilă, se constată competentă în soluționarea prezentului litigiu.
Având cuvântul, reprezentantul pârâtei susține că dosarul de pensionare a fost înaintat la Comisia Centrală din data de 08.01.2014.
Având cuvântul, apărătorul reclamantului susține că nu solicită depunerea dosarului.
Întrebate fiind părțile arată că nu mai au alte probe de propus sau cereri de formulat.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.392 C. constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de față.
Având cuvântul, apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul anulării deciziei contestate și emiterea unei noi decizii cu valorificarea adeverinței menționată în cerere.
Având cuvântul, reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul L. I. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei nr._/19.11.2013 și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, având în vedere toate sporurile, stagiile de cotizare și contribuțiile de asigurări sociale dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul administrativ.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererea înregistrată la casa de pensii la data de 10.07.2013 a solicitat înscrierea la pensia pentru limită de vârstă.Cererea sa a fost respinsă prin decizia nr._/19.11.2013, pentru motivul că nu îndeplinește condițiile de vârstă impuse de art. 52 și art.53 din Legea 263/2010.
Reclamantul a mai învederat că din adeverințele nr. 21/03.02.2011 emisă de S.C. Navrom S.A. și nr. 1895/255/01.02.2011 emisă de S.C. Oil Terminal S.A., rezultă o vechime în grupa I de muncă de 12 ani și 18 zile în grupa I de muncă, situație în care avea dreptul la reducerea vârstei de pensionare cu 6 ani.Cele două adeverințe au fost emise cu respectarea actului normativ ce a constituit temeiul legal al încadrării în grupă superioară de muncă, astfel că pârâta nu putea refuza valorificarea lor.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri:decizia nr._/19.11.2013 privind acordarea pensiei conform Legii 263/2010, adeverința nr. 339/10.11.2008 emisă de S.C. Furnimob S.A. prin lichidator judiciar Corona Trust IPURL, adeverințele nr. 21/03.02.2011 emisă de S.C. Navrom S.A. și nr. 1895/255/01.02.2011 emisă de S.C. Oil Terminal S.A..
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității formulării acțiunii, pentru motivul că reclamantul s-a adresat instanței de judecată mai înainte de finalizarea procedurii administrative prevăzute de art. 149 din Legea 263/2010.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Pin decizia nr._/19.10.2013 a fost respinsă cererea reclamantului de înscriere la pensia pentru limită de vârstă, în motivarea acestei decizii reținându-se că vârsta reclamantului era mai mică decât vârsta standard de pensionare redusă conform art. 55 din Legea 263/2010.S-a menționat totodată în cuprinsul deciziei că grupa superioară de muncă nu a fost valorificată, întrucât încadrarea nu respecta prevederile Ordinului nr. 590/2008.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație administrativă potrivit art. 149 din Legea 263/2010, iar față de nesoluționarea acestei contestații în termen legal, s-a adresat instanței de judecată. În aceste împrejurări, a impune reclamantului obligația de a formula acțiune în instanță numai după soluționarea contestației administrative, înseamnă a accepta îngrădirea accesului la justiție al acestuia, în lipsa oricărei culpe, ci mai mult, în condițiile exercitării abuzive a drepturilor conferite de lege Comisiei Centrale de Contestații.
De altfel, prin Decizia nr. 956/13.12.2012 pronunțată de Curtea Constituționale, s-a constatat că dispozițiile art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații nu împiedică accesul la justiție.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că odată nesoluționată contestația administrativă în termenul legal de 45 de zile, titularul deciziei poate adresa contestația sa instanței de judecată, fără a i se putea opune prematuritatea cererii.
În ce privește legalitatea și temeinicia deciziei de respingere nr._/19.11._, instanța va analiza îndeplinirea în persoana reclamantului a condițiilor impuse de lege pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Astfel, potrivit art. 52 din Legea 263/2010, pensia pentru limită de vârstă se acordă persoanelor care îndeplinesc cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate.
Din cuprinsul deciziei contestate, rezultă că reclamantul a formulat cererea de pensionare la data de 10.07.2013, data la care avea vârsta de 61 ani și 2 luni.
Potrivit mențiunilor art. 53 din Legea 263/2010, corroborate cu cele ale Anexei nr. 5 la lege, față de data nașterii reclamantului-05.05.1952, pentru înscrierea la pensia pentru limită de vârstă trebuiau indeplinite cumulativ condițiile unui stagiu complet de cotizare de 35 ani, precum și cele ale unei vârste standard de pensionare de 65.Prin urmare, față de vârsta avută de reclamant la data formulării cererii, acesta ar fi putut beneficia de înscrierea la pensie numai cu acordarea beneficiului reducerii vârstei standard, ca urmare a vechimii realizate în grupele superioare de muncă.
Prin decizia contestată, pârâta a reținut că reclamantul este îndreptățit la reducerea vârstei de pensionare cu 2 ani și 6 luni, întrucât a realizat stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 12 ani și 18 zile.
Din examinarea dosarului administrativ, rezulta ca reclamantul a prezentat instituției pârâte adeverința nr. 1895/255/01.02.2011 emisă de S.C. Oil Terminal S.A., prin care se atestă faptul că în perioada 26.04._95 a avut funcția de electrician bord-bukeraj, fiind încadrat în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr. 50/1990 al Ministrului Muncii si Protectiei Sociale, anexa 1, pct. 118 și a Deciziei Consiliului de Administrație nr. 29/25.01.1993.
Totodată, reclamantul a depus la dosarul administrativ și adeverința nr. 21/03.02.2011 emisă de S.C. Navrom S.A., prin care s-a confirmat încadrarea în grupa I de muncă a activității desfășurate în perioadele 20.07._97, 10.09._98 și 01.06._99, în funcția de electrician bord, temeiul juridic al acestei încadrări fiind reprezentat de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Anexa 1, pct. 118 și cele ale Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 1/10.01.1996.
Prin adeverința nr. 339/10.11.2008 emisă de S.C. Furnimob S.A., prin lichidator judiciar Corona Trust IPURL, s-a atestat faptul că în perioadele 27.07._81 și 15.03._86, reclamantul, angajat în funcția de electrician, a desfășurat activitate încadrată în grupa a II a de muncă, potrivit Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 171.După cum a precizat în mod expres lichidatorul judiciar, în cuprinsul adeverinței menționate, datele comunicate reclamantului au fost extrase din statele de plată preluate de la societatea angajatoare, în condițiile în care în arhiva acestei societăți nu s-a regăsit un proces-verbal sau o hotărâre a Consiliului de Administrație privind încadrarea în grupe superioară de muncă a activității desfășurate de salariații încadrați în anumite funcții.
Prin decizia nr._/19.11.2013, casa de pensii a refuzat valorificarea ultimei adeverințe enumerate anterior, cu motivarea că aceasta nu respectă dispozițiile Ordinului ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 590/2008, fiind emisă după . respectivului ordin.
Din analiza acestor susțineri ale pârâtei, prin raportare la dispozițiile art. 126 și ale Anexei nr. 14 la HG 257/2011 privind Normele metodologice de aplicare a Legii 263/2010, rezultă într-adevăr că lichidatorul judiciar al S.C. Furnimob S.A. nu a indicat actul administrativ emis de unitate, conform Ordinului nr. 50/1990, pentru nominalizarea funcțiilor ce beneficiază de încadrare în grupă superioară de muncă.
Astfel, prin art.6 din Ordinul 50/1990 s-a prevăzut în mod expres că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).Totodată, art.2 din H.G. 1223/1990 stabilea că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.
Cu toate acestea, dispozițiile menționate au fost aplicabile situațiilor în care încadrarea în grupă de muncă s-a realizat ulterior intrării în vigoare a ordinului indicat.Or, în cazul reclamantului, activitatea confirmată prin adeverința nr. 339/10.11.2008 ca fiind încadrată în grupa a II a de muncă, s-a desfășurat în perioadele 27.07._81 și 15.03._86, deci înainte de . Ordinului nr. 50/1990, care impunea condiția nominalizării funcției printr-un act administrativ intern emis de angajator.
Este adevărat că art. 13 din Ordinul nr. 50/1990 a reglementat încadrarea în grupele superioare de muncă a activității desfășurate în perioada 18.03._01, potrivit acestui act normativ, care a înlocuit ordinele Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății nr. 59/1969, nr. 105/1076 și nr. 210/1977, însă nu a putut impune obligația emiterii unui act administrativ prin care să se dispună retroactiv asupra încadrării în grupă de muncă a activității desfășurate înainte de 1990 și care a fost recunoscută ca atare de angajator.Altfel spus, dacă activitatea desfășurată în perioada 18.03._90 a fost încadrată de angajator în grupa I sau II de muncă, inclusiv prin plata drepturilor salariale și a contribuțiilor la bugetul asigurărilor de stat aferente, nu se poate aprecia asupra unei obligații a angajatorului de a emite o decizie internă prin care, în baza art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, să dispună pentru trecut asupra acestei încadrări în grupă, sub sancțiunea neluării în seamă a perioadei de grupă la stabilirea drepturilor de pensie.
Pe de altă parte, în ipoteza în care adeverința emisă în baza Ordinului nr. 590/2008 nu indică actul administrativ intern de nominalizare a funcțiilor ce au desfășurat activitate în grupa a II a de muncă, instanța apreciază că prin nevalorificarea la pensie a respectivei adeverințe, în condițiile în care dovada încadrării efective în grupă rezultă din alte înscrisuri existente în arhiva angajatorului, ar impune asiguratului o sancțiune excesivă, ducând până la negarea beneficiului reducerii vârstei de pensionare, în lipsa oricărei culpe reținută în sarcina sa.
În speță, lichidatorul judiciar al fostului angajator a precizat în mod expres că datele inserate în adeverința nr. 339/10.11.2008 au fost extrase din statele de plată preluate de la S.C. Furnimob S.A., iar potrivit art.4 din anexa la Ordinul nr. 590/2008 „angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe care le întocmesc și le eliberează”.
Cum această adeverință, emisă pe proprie răspundere de depozitarul arhivei fostului angajator, face dovada unei situații de fapt ce nu a fost contrazisă de pârâtă prin proba contrarie, instanța apreciază că la verificarea condițiilor de pensionare a reclamantului trebuiau avute în vedere și mențiunile referitoare la încadrarea în grupa a II a de muncă în perioadele 27.07._81 și 15.03._86.
Luarea în considerare și a acestui stagiu de cotizare realizat în grupă superioară de muncă și totalizarea unei vechimi în grupă de muncă de 18 ani, 9 luni și 23 zile, îl îndreptățește pe reclamant și la reducerea vârstei standard de pensionare, în condițiile art. 55 alin.1 lit. a din Legea 263/2010, cu o perioadă de 4 ani.Prin urmare, aplicând această reducere, rezultă că reclamantul îndeplinea condițiile de înscriere la pensia pentru limită de vârstă încă de la vârsta de 61 ani, în condițiile în care stagiul total de cotizare realizat depășea stagiul complet de cotizare impus de lege.
Concluzia care se impune este deci aceea că la data formulării cererii de pensionare, având vârsta de 61 ani și 2 luni, reclamantul îndeplinea condițiile cumulative impuse de art. 52 din Legea 263/2010, pentru înscrierea la pensie de limită de vârstă, cu beneficiul reducerii vârstei standard de pensionare cu 4 ani.
Cum din această perspectivă, a stabilirii condițiilor de pensionare în persoana reclamantului, decizia nr._/19.11.2013 este nelegală se va dispune anularea ei și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, cu data deschiderii drepturilor 10.07.2013, prin care să valorifice și perioadele 27.07._81 și 15.03._86 ca fiind lucrate în grupa a II a de muncă, în procent de 100%.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul L. I. domiciliat în C., . în contradictoriu cu pârâtul C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul în C., ., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Anulează decizia nr._/19.11.2013 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să emită o decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, cu data deschiderii drepturilor 10.07.2013, prin care să valorifice perioadele 27.07._81 și 15.03._86 ca fiind lucrate în grupa a II a de muncă, în procent de 100%.
Executorie.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2014.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
A. C. A. B.
R. G.
GREFIER
M. J.
Tehnored.jud.A.C.
4EX./14.11.2014.
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 1003/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2209/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
