Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2619/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2619/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 5298/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 octombrie 2014
Sentința civilă nr. 2619
Președinte: F. M. I.
Asistenți judiciari: G. C.
R. A. G.
Grefier: M. Ș.
Pe rol soluționarea acțiunii civile – asigurări sociale formulată de reclamantul I. A. domiciliat în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. cu sediul în C., ., județ C., având ca obiect contestație decizie pensionare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 20 octombrie 2014, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta, cand instanta având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amanat pronuntarea la data de 27 octombrie 2014, cand in aceeasi compunere a hotarat urmatoarele:
TRIBUNALUL
Prin cerere înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 8.07.2014 sub nr._, reclamantul I. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. anularea deciziei nr._/25.02.2014 și obligarea pârâtei la emiterea deciziei privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în considerare a adeverințelor nr.449/2013, nr.291/2013, nr.448/2013, nr._/2014, precum și a înscrisurilor cu privire la realizarea de venituri din firma I. A. PFA și plata concomitentă a contribuțiilor CAS pentru anul 2013.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost pensionat prin decizia_/25.02.2014, începând cu data de 27.11.2013, fără ca pârâta să dea eficacitate înscrisurilor menționate.
În drept, au fost invocate HG nr._, Ordinul 650/1990, OUG nr.4/2005, anexa 15 din Legea nr.263/2010, Legea nr.10/1972, Decizia ICCJ nr.5/2010.
În susținerea cererii, au fost depuse în copie înscrisuri (filele 8-27).
Pârâta C. Județeană de Pensii C. nu a formulat întâmpinare însă a depus note scrise (filele 35-37) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat la cererea părților proba cu înscrisuri, fiind depus dosarul administrativ al reclamantului (filele 38-106).
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța găsește cererea reclamantului întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr._/25.02.2014 (fila 54), pârâta C. Județeană de Pensii C. a admis cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă a reclamantului, reținând că perioada în care a îndeplinit funcția de director nu a fost fructificată ca fiind activitate desfășurată în grupa a II a de muncă întrucât funcția avută nu se regăsește în temeiul legal indicat, sporul pentru lucru sistematic peste durata normală din adeverința nr.448/2013 nu s-a fructificat deoarece nu face parte din sporurile prev. în anexa 15 din Legea nr.257/2011.
Contestația formulată de reclamant împotriva deciziei menționate (fila 49), în baza art.149 alin.1 din Legea nr.263/2010, a fost soluționată prin adresa nr. 7876/11.06.2014 (fila 15).
Potrivit adeverinței nr. 449/15.11.2013 emisă de Construcții Lucrări Speciale și Montaj SA prin lichidator judiciar Maestro SPRL C. (fila 82), reclamantul a lucrat în grupa a II-a de muncă, în perioada 1.03.1988-1.02.1990, în funcția de director, perioadă care nu au fost luate în considerare ca fiind stagiu de cotizare realizat în această grupă de muncă, conform datelor privitoare la activitatea în muncă (fila 59).
În ceea ce privește temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă, acesta este menționat ca fiind Ordinul nr.50/1990 art.3, HG nr.1223/1990.
Potrivit Ord. nr. 50/1990 pct. 6, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Conform disp.art.15 din Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
Potrivit art. 126 alin. 1 și 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive. Angajatorii sau orice alți deținători legali de arhive sunt obligați să elibereze aceste adeverințe, în termen de 30 de zile de la data solicitării, fără a percepe taxe sau comisioane.
Conform art.125 din același act normativ, angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe care le întocmesc și le eliberează.
Prin urmare, stabilirea condițiilor și nominalizarea locurilor de muncă ce sunt încadrabile în grupe de muncă, precum și nominalizarea persoanelor, revine unităților angajatoare.
Odată stabilită situația juridică, evidențierea acesteia se reflectă în carnetul de muncă sau în adeverința emisă de unitate, care îmbracă forma prevăzută de lege.
Adeverințele eliberate de către angajator sunt acte tehnico-administrative care constată diferite situații de fapt și drept care rezultă din evidențele aparținând unității emitente și ele trebuie să reflecte întocmai aceste evidențe, persoanele cu atribuții în eliberarea acestora angajându-și răspunderea cu privire la realitatea celor atestate.
Deci, stabilirea perioadei de activitate desfășurate în locurile de muncă și a activităților ce se încadrează în grupa I și II de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrărilor din Carnetul de Muncă, sau pe baza scriptelor și actelor oficiale existente la angajator, care să ateste o situație lipsită de echivoc și care să privească întregul program de lucru al salariatului, reieșit din fișa postului și specificul meseriei și funcției în care a fost încadrat la angajare, sau pe parcursul derulării contractului de muncă.
Adeverința emisă constituie act oficial prin care se dovedește, meseria și timpul lucrat în grupa de muncă.
În speță, desfășurarea activității în grupa de muncă pe perioada în discuție a fost probată de reclamant așa cum prevăd dispozițiile legale sus enunțate cu adeverința nr. 449/15.11.2013emisă de fostul angajator.
În aceste înscris se menționează expres încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % din timpul efectiv lucrat cu referire la prevederile Ordinului nr.50/1990, HG nr.1223/1990 și ale Hotărârii CA nr.3/1991.
Deci, deținătorii arhivelor foștilor angajatori și-au asumat întreaga răspundere cu privire la conținutul și veridicitatea adeverințelor eliberate, așa încât nici instanța și nici CJP, nu are abilitatea de a cenzura aceste afirmații atâta timp cât mențiunile din adeverința eliberată nu au fost contestate în conformitate cu procedurile legale, iar conținutul acestora a fost consemnat cu respectarea mențiunilor prevăzute în HG nr.257/2011.
Toate prevederile legale susenunțate, învederează că încadrarea locurilor de muncă din diferite unități în grupele I și II, trecerea de la o grupă la alta și scoaterea lor dintr-o anumită grupă, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a unităților. Prin urmare încadrarea personalului în condiții de grupa a II-a de muncă este atributul exclusiv al angajatorului, în conformitate cu dispozițiile art.6 din Ord. nr.50/1990, iar casa de pensii nu are abilitatea legală de a cenzura mențiunile efectuate de angajator, de a elimina ori ignora înscrierile din carnetul de muncă, de exactitatea datelor fiind responsabilă unitatea angajatoare.
Din acest punct de vedere, susținerile pârâtei că reclamantul, în raport de natura funcției, nu putea fi încadrat în prevederile Ordinului nr.50/1990 nu au relevanță, ținându-se seama de mențiunile din adeverința nr. 449/15.11.2013, care atestă desfășurarea de către fostul salariat a activității pe o anumită perioadă în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.
Prin urmare, pentru perioada 1.03.1988-1.02.1990, reclamantul era îndreptățit la valorificarea grupei a II-a de muncă.
În ceea ce privește adeverința nr. 291/19.11.2013 emisă de . Comunicații și Hidrotehnice SA C. (fila 84), reclamantul a lucrat în grupa a II-a de muncă, în perioada 1.02.1990-1.02.1991, în funcția de inginer principal. Procedând la analiza datelor privitoare la activitatea în muncă ale reclamantului (fila 59), instanța constată că aceasta perioadă a fost valorificată de către pârâtă la emiterea deciziei contestate, astfel încât criticile reclamantului referitoare la acest aspect sunt neîntemeiate.
Adeverința nr. 448/15.11.2013 (fila 79) emisă de Construcții Lucrări Speciale și Montaj SA prin lichidator judiciar Maestro SPRL C. cuprinde și sporul pentru lucru sistematic peste program normal obținut de reclamant în perioada 1975-1990, pentru care angajatorul a virat contribuția la bugetul de asigurări sociale de stat.
Conform art.96 alin.2 din Legea nr.263/2010, punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..
Potrivit art. 165 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizeaza salariile brute sau nete, dupa caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de munca, astfel: a) salariile brute, pâna la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 pâna la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991. La determinarea punctajelor lunare, pe lânga salariile prevazute la alin. 1 se au în vedere si sporurile cu caracter permanent care, dupa data de 1 aprilie 1992, au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare si care sunt înscrise în carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverinte eliberate de unitati, conform legislatiei în vigoare.
În conformitate cu prevederile art.2 lit.c) din Legea nr.263/2010 sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca principiu de bază principiul contributivității conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor sociale plătite. Potrivit art.19, constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asigurații datorează și/sau plătesc contribuții de asigurări sociale în sistemul public de pensii.
Se reține deasemenea și Decizia nr. 19/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin care s-a stabilit că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat.
În cauză, se constată că, în cuprinsul adeverinței este menționat expres că unitatea a reținut și a virat cota de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat, prin urmare se impune valorificarea acesteia în procesul de stabilire a drepturilor de pensie.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în mod constant în jurisprudența sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În speță, valorificarea adeverinței, atât timp cât acestea poartă mențiunea că aferent veniturilor respective a fost plătită contribuția de asigurări sociale de stat, trebuia să fi fost făcută, astfel cum prevede art. 104 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, de la data înregistrării cererii, respectiv de la data de 27.11.2013.
În ceea ce privește adeverința nr._ (filele 17,18) emisă de CNADNR, instanța reține că aceasta fost eliberată la data de 21.03.2014, ulterior formulării cererii de pensionare (fila 78) și emiterii deciziei nr._/25.02.2014, contestată de reclamant.
Or, legalitatea și temeinicia deciziei Casei Județene de Pensii C. trebuie analizată raportat la înscrisurile depuse în susținerea cererii de pensionare. În cauză însă, adeverința menționată nu a stat la baza cererii de pensionare care a determinat emiterea deciziei_/25.02.2014, contestată de către reclamant, astfel încât nevalorificarea acesteia nu conduce la anularea deciziei.
Referitor la celelalte critici formulate de către reclamant, respectiv că pârâta nu a luat în considerare înscrisurile privitoare la realizarea de venituri din firma PFA I. A., în lipsa unor precizări exacte cu privire la aceste aspecte, instanța este în imposibilitate de a proceda la analiza acestora.
Pentru considerentele arătate, apreciind cererea de chemare în judecată întemeiată în parte, instanța va anula decizia nr._/25.02.2014 emisă de către pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. și va dispune obligarea acesteia să emită reclamantului o decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, începând de la data de 27.11.2013, cu luarea în considerare a activității prestate în grupa a II-a de muncă în perioada 1.03.1988-1.02.1990, potrivit adeverinței nr. 449/15.11.2013 eliberată de Construcții Lucrări Speciale și Montaj SA prin lichidator judiciar Maestro SPRL C., precum și a sporului pentru lucru sistematic peste durata normală, menționat în adeverința nr.448/15.11.2013 eliberată de Construcții Lucrări Speciale și Montaj SA prin lichidator judiciar Maestro SPRL C..
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 NCPC, cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată este întemeiată, având în vedere faptul că pârâta se află în ipoteza prevăzută de textul de lege, aceea de a fi pierdut procesul.
D. urmare, pârâta urmează să fie obligată la plata către reclamant a sumei de 400 lei reprezentând onorariu avocat (fila 3).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I. A. domiciliat în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul în C., ., județ C..
Anulează decizia nr._/25.02.2014 emisă de către pârâtă.
Obligă pârâta să emită reclamantului o decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, începând de la data de 27.11.2013, cu luarea în considerare a activității prestate în grupa a II-a de muncă în perioada 1.03.1988-1.02.1990, potrivit adeverinței nr. 449/15.11.2013 eliberată de Construcții Lucrări Speciale și Montaj SA prin lichidator judiciar Maestro SPRL C., precum și a sporului pentru lucru sistematic peste durata normală, menționat în adeverința nr.448/15.11.2013 eliberată de Construcții Lucrări Speciale și Montaj SA prin lichidator judiciar Maestro SPRL C..
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge celelalte cereri, ca neîntemeiate.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari,
F. M. I. G. C. Grefier,
R. A. G. M. Ș.
Red.Jud.FMI/2ex/11.11.2014
| ← Recalculare pensie. Sentința nr. 2084/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2751/2014.... → |
|---|
