Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 191/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 191/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 8570/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.191
Ședința publică din 29.01.2014
PREȘEDINTE : A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI: A. B.
R. G.
GREFIER: M. J.
Pe rol soluționarea acțiunii civile având ca obiect contestație decizie de pensionare, formulată de reclamanta C. M. domiciliat în C., ..35, ..A, . cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul în C., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal și asistat de avocat D. M., în baza împuternicirii depuse la dosar iar pârâta este reprezentată de consilier juridic C. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.157 C.pr.civ.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor art. 159 din Legea nr.19/2000.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța acordă cuvântul părților asupra eventualelor probatorii.
Având cuvântul, reprezentantul pârâtei depune note scrise însoțite de dosarul administrativ, pe care le comunică și părții adverse. De asemenea, solicită încuviințarea probei cu acte și precizează că nu mai susține excepția inadmisibilității formulării acțiunii, invocată prin aceste note.
Având cuvântul, apărătorul reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Deliberând, instanța în conformitate cu disp.art.265 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisuri, solicitată de ambele părți.
Întrebate fiind părțile arată că nu mai au alte probe de propus sau cereri de formulat.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.392 C. constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de față.
Având cuvântul, apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii, în sensul obligării pârâtei la emiterea unei noi decizii pentru limită de vârstă, față de vechimea realizată în grupa II de muncă în perioada 1980-1990, conform înscrisurilor depuse la dosar. De asemenea, solicită plata drepturilor de pensie cuvenite de la data deschiderii drepturilor, actualizate cu indicele de inflație la zi, cu cheltuieli de judecată. În susținerea acțiunii, arată că perioada 01.04._90 muncită în grupa II de muncă nu a fost fructificată, conform prevederilor legale, deși reclamantul a fost încadrat în această grupă conform temeiurilor indicate iar adeverința este emisă în mod legal și recunoscută de lege. Astfel, prin valorificarea acestui înscris reclamantul beneficia de o reducere a vârstei de pensionare cu doi ani, astfel că îndeplinea condițiile pentru înscriere la pensie în luna iulie 2013.
Având cuvântul, reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta C. M. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei nr._/04.07.2013 și obligarea pârâtei la aprobarea cererii de pensionare formulată la data de 07.01.2013, în sensul emiterii unei decizii de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, cu luarea în considerare a perioadei 01.04._90 ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor de pensie cuvenite, de la data stabilirii acestora și până la zi.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia nr._/04.07.2013 pârâta a respins cererea sa de pensionare, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile art. 52 din Legea 263/2010, în condițiile în care perioada 01.04._90 nu a fost considerată stagiu de cotizare în grupa a II a de muncă.
Reclamanta a mai susținut că a făcut dovada încadrării în grupă superioară de muncă, prin mențiunile cuprinse atât în carnetul de muncă, precum și în adeverința nr. 942/19.02.2010 emisă de S.C. Daewoo M. Heavy Industries S.A., înscrisuri emise de fostul angajator în conformitate cu dispozițiile legale în materie.
A învederat reclamanta că pentru cei 10 ani lucrați în grupa a II a de muncă, are dreptul la o reducere a vârstei standard de pensionare cu 2 ani, potrivit art. 55 din Legea 263/2010.Prin urmare, la data de 07.01.2013, când a formulat cererea de pensionare, îndeplinea condițiile legale de înscriere la pensia pentru limită de vârstă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri:decizia nr._/04.07.2013 și contestația administrativă formulată împotriva acesteia, extras din carnetul de muncă, adeverința nr. 942/19.02.2010 emisă de S.C. DMHI S.A., Decizia nr. 322/20.02.1991 a Directorului ICRN 2 Mai M., adresa nr. R 169/07.03.2001 emisă de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.
În apărare, pârâta nu a formulat întâmpinare, depunând la dosar documentația pe baza căreia a emis decizia contestată.
La termenul din 29.01.2014, pârâta a formulat note scrise prin care a invocat excepția inadmisibilității formulării acțiunii, precizând că prin decizia nr._/17.07.2013 s-a dispus înscrierea reclamantei la pensia anticipată parțială, iar această decizia a fost supusă procedurii administrative de contestare, potrivit art. 149 din Legea 263/2010.
În dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar decizia nr._/17.07.2013 privind acordarea pensiei anticipate parțiale și documentația pe baza căreia a fost emisă aceasta.
La termenul din 29.01.2014, pârâta a precizat că nu mai susține excepția inadmisibilității formulării acțiunii, invocată prin notele scrise, în condițiile în care prezenta contestația nu a fost îndreptată împotriva deciziei din data de 17.07.2013.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Prin decizia nr._/04.07.2013 a fost respinsă cererea reclamantei de înscriere la pensia pentru munca depusă și limită de vârstă, în motivarea acestei decizii reținându-se că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 52 din Legea 263/2010, în sensul că vârsta reclamantei era mai mică decât vârsta standard de pensionare.S-a menționat totodată în cuprinsul deciziei că perioada 01.04._90 nu a fost valorificată în grupă superioară de muncă, întrucât funcția avută nu se încadra în temeiul legal invocat.
Prezenta contestație a fost formulată împotriva acestei decizii de respingere a cererii de deschidere a drepturilor de pensie, astfel încât în cadrul controlului de legalitate și temeinicie ce urmează a fi realizat instanța va analiza îndeplinirea în persoana reclamantei a condițiilor impuse de lege pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Astfel, potrivit art. 52 din Legea 263/2010, pensia pentru limită de vârstă se acordă persoanelor care îndeplinesc cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate.
Din cuprinsul deciziei contestate, rezultă că reclamanta a formulat cererea de pensionare la data de 07.01.2013, data la care avea vârsta de 58 ani și 3 luni.
Potrivit mențiunilor din anexa nr. 5 a Legii 263/2010, față de data nașterii reclamantei-24.09.1954, pentru înscrierea la pensia pentru limită de vârstă trebuiau indeplinite cumulativ condițiile unui stagiu complet de cotizare de 29 ani și 8 luni, precum și cele ale unei vârste standard de pensionare de 59 ani și 10 luni.Prin urmare, față de vârsta avută de reclamantă la data formulării cererii, aceasta ar fi putut beneficia de înscrierea la pensie numai cu acordarea beneficiului reducerii vârstei standard, ca urmare a vechimii realizate în grupele superioare de muncă.
Prin decizia contestată, pârâta a reținut însă că reclamanta nu este îndreptățită la reducerea vârstei de pensionare, întrucât nu a realizat stagiu de cotizare în grupa I sau a II a de muncă.
Din examinarea dosarului administrativ, rezulta ca reclamanta a prezentat instituției pârâte adeverința nr. 942/19.02.2010, emisă de angajatorul S.C. Daewoo M. Heavy Industries S.A., prin care se atestă faptul că în perioada 01.04._90 a avut funcțiile de funcționar economic și contabil, fiind încadrată în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr. 50/1990 al Ministrului Muncii si Protectiei Sociale, anexa 2, pct. 134 și procesului-verbal nr. 20/11.05.1990 al Consiliului de Administrație.
Aceeași mențiune referitoare la încadrarea în grupa superioară de muncă se regăsește și la rubrica 22 din cuprinsul carnetului de muncă, depus în original la casa de pensii.
Prin urmare, pârâta a refuzat să ia în considerare relații referitoare la condițiile în care reclamanta a realizat stagiul de cotizare avut în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, cu toate că aceste relații rezultau din înscrisuri cu valoare probatorie de necontestat sub acest aspect, potrivit prevederilor Legii 263/2010, respectiv carnetul de muncă și adeverințele eliberate de angajator.
Astfel, prin art.6 din Ordinul 50/1990 se prevede în mod expres că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).Totodată, art.2 din H.G. 1223/1990 stabilește că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.
Prin urmare, în condițiile în care reclamantei i s-a recunoscut prestarea activității în procent de 100% în condiții specifice grupei a II a de muncă, acest drept fiind înscris în carnetul de muncă, pârâta avea obligația de a lua în considerare mențiunile efectuate de angajator, neavând nici o competență de a reaprecia situația personalului.
Pentru aceste motive, instanța va obliga pârâta să procedeze la valorificarea perioadei 01.04._90 ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă, în procent de 100%.
Luarea în considerare a acestui stagiu de cotizare realizat în grupă superioară de muncă, o îndreptățește pe reclamantă și la reducerea vârstei standard de pensionare, în condițiile art. 55 alin.1 lit. a din Legea 263/2010, cu o perioadă de 2 ani.Prin urmare, aplicând această reducere, rezultă că reclamanta îndeplinea condițiile de înscriere la pensia pentru limită de vârstă încă de la vârsta de 57 ani și 10 luni, în condițiile în care stagiul total de cotizare realizat depășea cu mult stagiul complet de cotizare impus de lege.
Concluzia care se impune este deci aceea că la data formulării cererii de pensionare, având vârsta de 58 ani și 3 luni, reclamanta îndeplinea condițiile cumulative impuse de art. 52 din Legea 263/2010, pentru înscrierea la pensie de limită de vârstă, cu beneficiul reducerii vârstei standard de pensionare cu 2 ani.
Cum din această perspectivă, a stabilirii condițiilor de pensionare în persoana reclamantei, decizia nr._/04.07.2013 este nelegală se va dispune anularea ei și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, cu data deschiderii drepturilor de pensie 07.01.2013, prin care să valorifice perioada 01.04._90 ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă, în procent de 100%.
Pentru repararea prejudiciului suferit de reclamantă prin respingerea cererii de pensionare, pârâta va fi obligată la plata drepturilor de pensie cuvenite începând cu data de 01.07.2013.
În temeiul art. 453 alin.1 C.proc.civ., pârâta va fi obligată și la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu avocat ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta C. M. domiciliat în C., ..35, ..A, . cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul în C., ..
Anulează decizia nr._/04.07.2013 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să emită o decizie privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, cu data deschiderii drepturilor de pensie 07.01.2013, prin care să valorifice perioada 01.04._90 ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă, în procent de 100%.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.07.2013.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2014.
PREȘEDINTEASISTENȚI JUDICIARI
A. CoadăAura B.
R. G.
GREFIER
M. J.
Tehnored.jud.A.C.
4EX./28.02.2014
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2828/2014.... | Recalculare pensie. Sentința nr. 257/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
