Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale. Sentința nr. 1060/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1060/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 906/36/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1060
Ședința publică din 30 aprilie 2014
PREȘEDINTE – R. I. S.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
R. G.
GREFIER - I. C.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect contestații drepturi asigurări sociale, acțiune formulată de reclamanta C. V. M.- cu domiciliul în C., .. 37, în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE ASIGURĂRI SOCIALE- OFICIUL DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ- cu sediul în C., . și I. NAȚIONAL DE EXPERTIZĂ ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ- cu sediul în București, ., sector 5.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25 aprilie 2014, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 30 aprilie 2014, când s-a hotărât:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 17.01.2012 și înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C. – Secția I civilă, asigurări sociale și litigii de muncă, reclamanta C. V. M. a solicitat anularea Deciziei nr.3004/26.10.2010 emisă de C. Națională de Pensii și alte Asigurări Sociale – Oficiul de Expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă C. și a Deciziei nr.2340/09.09.2011 emisă de I. Național de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă, precum și a deciziei de respingere a contestației, cu consecința obligării pârâtei de a emite o nouă decizie care să cuprindă încadrarea în gradul II de invaliditate, cu capacitate de muncă pierdută în totalitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.554/2004.
Prin Sentința civilă nr.1122/02.03.2012 Tribunalul C. – secția I civilă a admis excepția necompetenței funcționale a secției I civile a Tribunalului C. și, constatând natura de contencios administrativ a cauzei, a dispus trimiterea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C., spre competentă soluționare, reținând că, potrivit art.902 alin.4 din Legea nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
Interpretând acest text de lege coroborat cu prev.art.2 pct.1 lit.d Cod procedură civilă, s-a apreciat că soluționarea cauzei este de competența instanței de contencios administrativ.
Tribunalul C. – secția de contencios administrativ și fiscal, la rândul său, a invocat excepția de necompetență materială, iar prin Sentința civilă nr.2132/14.06._ a admis excepția invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel C., reținând în considerentele hotărârii că decizia contestată de reclamantă este emisă de o autoritate publică centrală - I. Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacitații de Muncă, și în raport de dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de 10.07.2012 sub nr._ .
Prin sentința nr.435/03.10.2012, Curtea de Apel C. a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C. – Secția de asigurări sociale.
Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr.621/07.02.2013, prin care, soluționând conflictul negativ de competență, a stabilit competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului C.- Secția litigii de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
După cum rezultă din lucrările dosarului, reclamanta C. V. M. a solicitat prin cererea de chemare în judecată anularea Deciziei nr.3004/2010 emisă de C. Națională de Pensii și alte Asigurări Sociale – Oficiul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă C. și a Deciziei nr.2340/2001 emisă de I. Național de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă, precum și a deciziei de respingere a contestației, cu consecința obligării pârâtei la emiterea unei noi decizii care să cuprindă încadrarea în gradul II de invaliditate, cu capacitate de muncă pierdută în totalitate.
Având în vedere obiectul contestației, Înalta Curte reține că, în soluționarea litigiului, sunt incidente dispozițiile Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum corect a apreciat Curtea de Apel C..
Conform art.71 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice:
„(3) În urma examinării clinice și analizării documentelor medicale, medicul expert al asigurărilor sociale completează raportul de expertiză medicală a capacității de muncă și emite decizia medicală asupra capacității de muncă.
(6) Decizia medicală asupra capacității de muncă poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile medicale de contestații sau la comisiile centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, după caz.
(7) Comisiile medicale de contestații funcționează în cadrul centrelor regionale de expertiză medicală a capacității de muncă și Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.
(8) Contestația prevăzută la alin. (6) se soluționează în termen de 45 de zile de la înregistrare. Decizia emisă în soluționarea contestației se comunică în termen de 5 zile de la data soluționării.
(9) Deciziile comisiilor medicale de contestații și ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații date în soluționarea contestațiilor prevăzute la alin. (8) pot fi atacate la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile de la comunicare.”
De asemenea, art.153 alin.1 lit.e) din aceeași lege prevede că „tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind:
e) deciziile comisiilor medicale de contestații și ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații date în soluționarea contestațiilor privind deciziile medicale asupra capacității de muncă.”
În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, potrivit dispozițiilor citate, rezultă cu evidență că revine secției litigii de muncă și asigurări sociale a tribunalului competența de soluționare a cauzei, nefiind incidente normele de competență și dispozițiile de drept substanțial din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 pentru a atrage competența în primă instanță a secției de contencios administrativ a curții de apel, în raport cu organul central al autorității publice pârâte.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului C. Secția I civilă sub nr._ .
I. Național de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În cauză au fost administrate: proba cu înscrisuri și cu expertiză medicală ce a avut ca obiectiv stabilirea gradului de invaliditate în care se încadrează reclamanta și a modului în care este afectată capacitatea de muncă a acesteia.
Conform deciziei nr.3004/26.10.2010 emisă de C. Națională de Pensii și alte Asigurări Sociale – Oficiul de Expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă C., reclamanta se încadrează în gradul III de invaliditate, iar capacitatea de muncă este redusă la jumătate.
Reclamanta a contestat această decizie, iar la data de 09.09.2011 este emisă decizia nr.2340, de către I. Național de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă, prin care se constată că reclamanta se încadrează în gradul de invaliditate O, iar capacitatea de muncă este păstrată.
De asemenea, această decizie a fost contestată de către reclamantă. Ca urmare a acestei ultime contestații, I. Național de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă emite răspunsul nr._/22.09.2011, prin care se comunică reclamantei că, în urma analizării cazului de către Comisia Superioară, s-a stabilit că decizia nr.2340/09.09.2011 respectă criteriile de evaluare a capacității de muncă și legislația privind pensiile de invaliditate.
La data de 07.10.2011, C. Județeană de Pensii C. emite decizia nr._, prin care se dispune încetarea plății pensiei începând cu data de 01.10.2011, pentru neîndeplinirea condițiilor legale în temeiul cărora a fost acordată pensia și redobândirea capacității de muncă. Această decizia nu a fost contestată în prezenta cauză.
Conform concluziilor raportului de expertiză medicală întocmit în cauză de către Comisia Superioară nr.148/11.03.2014 din cadrul Institutului Național de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă, contestatoarea C. V. M. nu se încadrează în grad de invaliditate, iar capacitatea de muncă este păstrată.
Analizând coroborat probele administrate în cauză, instanța constată că reclamanta a fost diagnosticată cu unele afecțiuni cardio respiratorii, fiind încadrată în gradul II de invaliditate începând cu data de 01.11.1995. Ulterior, în urma internării contestatoarei în perioada 06 - 09.09.2011, s-au efectuat investigații privind deficiența funcțională, incapacitatea adaptativă și capacitatea de muncă, iar I. Național de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă a constatat că reclamanta se încadrează în gradul de invaliditate O, iar capacitatea de muncă este păstrată.
Constatările instituțiilor pârâte, atestate prin deciziile contestate prin prezenta acțiune, sunt dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
În consecință, având în vedere că nu s-a făcut dovada faptului că reclamanta mai îndeplinea condițiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia de invaliditate, la momentul emiterii deciziilor contestate, instanța constată că pretențiile reclamantei nu sunt fondate.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge prezenta contestație.
Având în vedere că reclamanta a beneficiat de apărare calificată, prin avocat din oficiu, plata onorariului se va face din Fondurile Ministerului Justiției, conform,, Protocolului,, încheiat între Ministerul Justiției și UNBR. De asemenea, în temeiul disp.art.19 alin 1 din OUG nr.51/2008, instanța constată că rămân în sarcina statului, cheltuielile procesuale avansate de către acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge contestația formulată de reclamanta C. V. M.- cu domiciliul în C., .. 37, în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE ASIGURĂRI SOCIALE- OFICIUL DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ- cu sediul în C., . și I. NAȚIONAL DE EXPERTIZĂ ȘI RECUPERARE A CAPACITĂȚII DE MUNCĂ- cu sediul în București, ., sector 5, ca nefondată.
Dispune acordarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul C., a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, pentru avocat C. G..
În temeiul disp.art.19 alin 1 din OUG nr.51/2008, constată că rămân în sarcina statului cheltuielile procesuale avansate de către acesta.
Executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
R. I. S. A. B.
R. G.
GREFIER,
I. C.
tehnored.jud.R.S./16.06.2014/5 ex.
emis 3 .
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2433/2014.... | Recalculare pensie. Sentința nr. 10/2014. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
