Obligaţie de a face. Sentința nr. 2801/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2801/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 5730/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2801
Ședința publică din 12.11.2014
PREȘEDINTE – A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
R. G.
GREFIER – M. J.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul N. J. domiciliat în Năvodari, . 3, ., . cu pârâtul C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul în C., ., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică pârâtul este reprezentat de consilier juridic L. S., lipsind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită în condițiile art. 154 și următoarele Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului și mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care:
Instanța, verificându-și din oficiu competența de soluționare a prezentei cereri, în conformitate cu dispozițiile art. 95 alin.1 Cod procedură civilă, se constată competentă în soluționarea prezentului litigiu.
Având cuvântul, reprezentantul pârâtului depune note scrise.
Întrebat fiind reprezentantul pârâtului arată că nu mai are alte probe de propus sau cereri de formulat.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.392 C. constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de față.
Având cuvântul, reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca nefondată, conform notelor scrise depuse la dosar.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta N. J. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta să înceteze impozitarea ilegală a drepturilor de pensie și reținerea ilegală din pensie a contribuției la sistemul de sănătate.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la majorarea cu 10% a punctajelor medii anuale obținute, potrivit art. 2 alin.1 din HG 777/2005, precum și restituirea sumelor ilegal reținute din drepturile de pensie, cu respectarea termenului general de prescripție, calculat de la data formulării acțiunii.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost pensionată în temeiul Legii 3/1977, care la art. 7 și art. 79 prevedea că pensia nu este impozabilă, iar pensionarii au dreptul la asistență medicală și medicamente, în mod gratuit, pe timpul internării în spital.
A susținut reclamanta că prin impozitarea pensiei și reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate, pârâta a încălcat dispozițiile legale în baza cărora a fost stabilită pensia, în condițiile în care actele normative intrate în vigoare ulterior nu pot retroactiva.
În ce privește aplicarea art. 2 alin.1 din HG 777/2005, reclamanta a învederat că de aceste dispoziții beneficiază toți pensionarii, nu doar agricultorii, astfel cum interpretează instituția pârâtă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar decizia nr._/01.07.2007 privind recalcularea pensiei conform OUG 19/2007.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe această cale, pârâta a susținut că prin modificările aduse Legii 95/2006 de OUG 107/2010, începând cu luna ianuarie 2011, pensionarii ale căror venituri depășeau 740 lei, au datorat contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate, în procent de 5,5% aplicat asupra acestor venituri.Totodată, potrivit art. 69 și art. 70 din Codul fiscal, veniturile din pensii mai mari de 1.000 se impozitează prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra venitului lunar impozabil.
Pârâta a mai învederat că dispozițiile HG 777/14.07.2005 vizează majorarea pensiilor agricultorilor începând cu anul 2005, nefiind aplicabile în cazul reclamantei.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă următoarele:
Reclamanta este beneficiara unei pensii pentru muncă depusă și limită de vârstă stabilită sub imperiul Legii 3/1977, iar prin cererea de față a invocat inaplicabilitatea dispozițiilor legale ulterioare, referitoare la plata impozitului și a contribuției de asigurări sociale de sănătate, apreciind că regimul juridic al acestor contribuții la bugetul de stat trebuie guvernat în exclusivitate de actul normativ în baza căruia s-au deschis drepturile de pensie.
Prin art. 7 din Legea 3/1977, s-a prevăzut într-adevăr că pensia nu este impozabilă, în ce privește contribuția de asigurări sociale de sănătate nefiind prevăzută nici o obligație în sarcina beneficiarilor de pensii din sistemul public.
Dispozițiile Legii 3/1977 au fost abrogate însă de Legea 19/2000, intrată în vigoare la data de 01.04._ și aplicabilă până la data de 01.01.2011, când a fost la rândul său abrogată de Legea 263/2010.Prin urmare, în perioada vizată de reclamantă prin cererea de față și care este circumscrisă termenului general de prescripție de 3 ani, anterior formulării acțiunii, Legea 263/2010 a asigurat o reglementare unitară a sistemului public de pensii, producând efecte și în privința persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost stabilite sub imperiul actelor normative anterioare, în condițiile expres stabilite de lege.
Referitor la pensiile stabilite sub imperiul Legii 3/1977, trebuie subliniat că acestea au fost supuse unui proces de recalculare pe baza principiilor ce au guvernat sistemul public de pensii ulterior datei de 01.04.2001, două dintre aceste principii, expres prevăzute atât de Legea 19/2000, cât și de Legea 263/2010, fiind cele ale unicității, potrivit căruia statul organizează și garantează sistemul public bazat pe aceleași norme de drept și al egalității, prin care se asigură tuturor participanților la sistemul public de pensii un tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeași situație juridică, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
Această recalculare, ce a constituit obiect de reglementare al OUG 4/2005 și HG 1550/2004, nu a presupus deci aplicarea retroactivă a dispozițiilor Legii 19/2000, ci a urmărit asigurarea unui cadru legislativ unitar în materie, potrivit principiului expres enunțat de legiuitor "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".De altfel, în jurisprudența constantă a Curții Constituționale, s-a subliniat că operațiunea de recalculare privește în mod inevitabil trecutul, pentru că stagiul de cotizare a fost realizat în trecut, dar se efectuează doar după data intrării în vigoare a legii noi și are efecte numai pentru viitor, pensia recalculată intrând în plata numai de la data emiterii deciziei (Decizia nr. 46/2002, Decizia nr. 173/2001, Decizia nr. 375/2005, Decizia nr. 120/2007).
În concluzie, în materia drepturilor de pensie, nu există o obligație a statului de a menține în plată un anumit cuantum al pensiei, stabilit în baza unui act normativ în vigoare la un moment dat, fiind la libera apreciere a legiuitorului de a decide cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau de a alege tipul ori cuantumul beneficiilor pe care la acordă.
De remarcat este și opinia CEDO în sensul că statul se bucura de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu, Curtea constatând că nu este rolul sau de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei, hotarare din 8 decembrie 2009, par. 59 sau Mellacher c. Austriei, hotarare din 19 decembrie 1989, Series A nr. 169, par. 53).
Pe de altă parte, în ce privește politicile fiscale ale statului, Curtea Europeană a stabilit că această materie aparține încă exercițiului unor prerogative absolute ale puterii publice, nefiind incidente dispozițiile art. 6 din CEDO. Referitor la decizia de a adopta legi cu privire la echilibrul dintre cheltuielile și veniturile bugetului de stat, Curtea a apreciat că aceasta implică de obicei luarea în considerare a aspectelor politice, economice și sociale, iar legiuitorul național dispune de o marjă largă de apreciere pentru a desfășura o politică economică și socială(Cauzele F. M. și A. G. S. c. României).
Întreaga expunere de argumente anterior prezentată converge către concluzia că drepturile de pensie stabilite sub imperiul unui anumit act normativ, în cazul reclamantului fiind vorba de Legea 3/1977, pot fi supuse unor procese de recalculare și reevaluare, în baza unor acte normative ulterioare, ce respectă Constituția și jurisprudența CEDO, legiuitorul având un drept exclusiv de a modifica sau completa legislația în materie, urmărind în toate cazurile un interes public și anume protejarea echilibrului fiscal între cheltuielile și veniturile statului.
În concret, prin cererea de față, reclamanta a apreciat ca nelegală impozitarea pensiei și reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate, perioada vizată fiind cuprinsă între 29.07.2011 și data soluționării cauzei.
Or, în toată această perioadă au fost aplicabile dispozițiile art. 41 și art. 69 Codul fiscal, referitoare la impozitarea veniturilor din pensii mai mari de 1.000 lei, precum și dispozițiile art. 259 alin.2 din Legea 95/2006, modificată prin OUG 107/2010, privind contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei .
Aceste dispoziții legale au fost aplicabile tuturor pensionarilor ale căror venituri de pensii s-au încadrat între limitele de cuantum instituite de legiuitor, fără vreo distincție în funcție de data stabilirii drepturilor de pensie sau categoria de pensia primită, potrivit principiilor anterior enunțate ale unicității sistemului public de pensii și al egalității între pensionarii aflați în situații juridice identice.
Prin urmare, în cazul reclamantei, instituția pârâtă a procedat la calcularea pensiei cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, ce nu au prevăzut vreun beneficiu pentru titularii de pensii stabilite sub imperiul Legii 3/1977, dedus doar din data deschiderii dreptului de pensie. De altfel, o astfel de derogare în favoarea acestei categorii de pensionari, ar fi constituit un caz evident discriminare pozitivă, contrar art. 14 din CEDO.
Pentru toate aceste motive, instanța reține că reclamanta datorează atât impozit pentru venitul din pensii, cât și contribuția de asigurări sociale de sănătate, fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art. 69 Cod fiscal și ale art. 259 alin.2 din Legea 95/2006.
În ce privește cererea de majorare cu 10% a punctajelor medii anuale, în temeiul art. 2 alin.1 din HG 777/2005, se va ține seama de categoria beneficiarilor acestui act normativ, care rezultă din chiar titlul actului normativ menționat, ce se referă în mod expres lamajorarea pensiilor agricultorilor începând cu luna septembrie 2005.
Astfel, art. 1 din HG 777/2005 a reglementat majorarea cu 10% a punctajelor medii anuale obținute prin valorificarea, potrivit legii, a fiecărui an util realizat în cadrul fostelor unități agricole cooperatist și a fiecărui an de contribuție realizat de țăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări ale agricultorilor, precum și a perioadelor de contribuție realizate, conform acestei legi, după data de 29 iulie 1992 și până la data de 1 aprilie 2001.
În mod evident aceste dispoziții legale au vizat majorarea pensiilor doar pentru o singură categorie de pensionari, respectiv cei care au realizat stagii de cotizare în agricultură, domeniul de aplicare al actului normativ neputând fi extins asupra altor beneficiari de drepturi de asigurări sociale.
Împrejurarea că la art. 2 din HG 777/2005 s-a prevăzut aplicarea majorării de punctaj și în cazul persoanelor a căror pensie a fost recalculată în temeiul OUG 4/2005 nu poate fi interpretată în sensul includerii în sfera de incidență a hotărârii de guvern a tuturor pensionarilor cu drepturi stabilite în baza Legii 3/1977, astfel cum pretinde reclamanta.Categoria expres determinată de legiuitor ca beneficiară a majorării de punctaj rămâne a fi cea indicată în mod generic la art. 1 din HG 777/2005, respectiv pensionarii agricultori, dispozițiile art. 2 venind cu o precizare în sensul acordării beneficiului legii și în cazul pensionarilor din această categorie, care au beneficiat anterior de recalcularea pensiei în baza OUG 4/2005.
Cum reclamanta nu a dovedit efectuarea de stagii de cotizare în agricultură, nu se poate prevala de incidența HG 777/2005.
Pentru toate motivele expuse, cererea reclamantei va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul N. J. domiciliat în Năvodari, . 3, ., . cu pârâtul C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul în C., ., ca fiind nefondată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care va fi depus la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2014.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
A. C. A. B.
R. G.
GREFIER
M. J.
Tehnored.jud.A.C.
4EX./12.12.2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3162/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1948/2014.... → |
|---|
