Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1848/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Dezbaterile asupra fondului cauzei avut loc în ședința publică din data de 14.08.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din hotărârea ce urmează a se pronunța. La acel termen, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera și pentru ca părțile să aibă posibilitatea de a depune concluzii scrise, iar ulterior, pentru imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată în vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea succesiv pentru data de 22.08. 2014, 29.08.2014 și pentru termenul de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL:

Sindicatul Personalului Operativ S. a formulat în numele reclamanților - membrii de sindicat, nominalizați în tabelul anexa, cerere de chemare în judecata a pârâtei S. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la plata către salariații membrii de sindicat, a următoarelor categorii de sporuri, calculate pentru perioada 27.05._10:

- sporul de 25% pentru condiții speciale de muncă, pentru membrii de sindicat docheri și docheri mecanizatori;

- sporul de condiții nocive de 10% din salariul de bază minim brut negociat la nivel de unitate, pentru toți membrii de sindicat;

- sporul de condiții periculoase de 10% din salariul de bază minim brut, pentru toți membrii de sindicat.

S-a solicitat acordarea acestor sporuri cu aplicarea dobânzii legale și a indicelui de inflație la data plății efective.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că sporurile solicitate au fost prevăzute și acordate ultima oară în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate din anul 2006.

Prin Legea 226/2006, anexa 2, pct. 74, pentru societatea pârâtă a fost aprobată încadrarea în condiții speciale a locurilor de muncă de docheri și docheri mecanizatori. Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii transporturi a prevăzut în mod expres, la art. 42 alin.1 lit.a și b, toate sporurile solicitate prin acțiune, acestea fiind de asemenea reiterate prin art.41 alin.3 din contractul colectiv de muncă la nivel național.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantului Sindicatul Personalului Operativ S., apreciind că din modul de redactare a acțiunii nu rezultă că acțiunea este introdusă în numele salariaților.

Pe fondul cererii, pârâta a susținut că toate sporurile solicitate au fost acordate începând cu anul 2007.

La negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2007, membrii comisiei paritare din partea sindicatului au solicitat o creștere salarială cu 35%, cu includerea tuturor sporurilor, cu excepția celui de vechime. După mai multe negocieri, la data de 07.02.2007 părțile au convenit asupra unei majorări salariale de 200 lei, cu includerea sporurilor pentru condiții speciale, pentru condiții periculoase și nocive, aspect consemnat în mod expres în procesul-verbal din acea dată.

Toate negocierile ulterioare anului 2007 au pornit de la salariile tarifare stabilite la data de 07.02.2007, ceea ce presupune că în toată această perioadă sporurile au fost acordate, fiind incluse în salariul de bază.

În ce privește excepția invocată de pârâtă, instanța de fond a constatat calitatea de reclamanți a salariaților menționați în listele depuse la dosar, reprezentarea acestora la judecata cererii fiind asigurată de sindicatul ce a promovat acțiunea.

Prin sentința civilă nr.1459/20.09.2010, Tribunalul C. a respins acțiunea că nefondată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, reprezentați de Sindicatul Personalului Operativ S. .

Prin decizia civilă nr.77/CM/14.02.2012 a fost admis recursul civil formulat de reclamanți, a fost casată sentința recurată și s-a trimis cauza la Tribunalul C. spre rejudecare, reținându-se că sporurile pentru condiții periculoase și pentru condiții nocive nu puteau fi incluse în salariul de bază, potrivit art. 41 alin. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel național, astfel că nu se poate aprecia ca fiind legală clauza inserată la art. 46 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prin care s-a prevăzut includerea în salariul de bază a celor două sporuri. În ceea ce privește categoria de salariați care beneficiază de aceste sporuri, instanța de recurs a constatat că nu s-au administrat probe concludente și a stabilit obligația pentru prima instanță de a efectua o expertiză de specialitate în vederea analizării situației fiecărui reclamant în parte din perspectiva locului de muncă al fiecăruia, cu încadrarea corespunzătoare a locului de muncă al fiecăruia, timpul lucrat în aceste condiții și sumele cuvenite.

Rejudecând cauza în fond după casare, prin sentința civilă nr.3693/03.07.2012 pronunțată de Tribunalul C., astfel cum a fost îndreptată și completată prin încheierea din 23.11.2012, s-a admis acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților sporul de 25% pentru condiții speciale de muncă pentru reclamanții docheri și docheri mecanizatori, sporul de condiții nocive de 10% din salariul de bază minim brut negociat la nivel de unitate, sporul de condiții periculoase de 10% din salariul de bază minim brut al salariaților, conform prevederilor din fiecare contract individual de muncă și a actelor sale adiționale, pentru perioada 27.05._10, sume actualizate cu dobânda legală și indicele de inflație; a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 28.210 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta. Prin decizia civilă nr.107/CM din 11 februarie 2013 s-a admis recursul acesteia, sentința recurată a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul C.. În motivarea deciziei s-a reținut că prima instanță nu a respectat îndrumările cu caracter obligatoriu ale instanței de recurs cu privire la determinarea în concret a situației fiecărui reclamant în parte. De asemenea, instanța de recurs a stabilit că „instanța este datoare să soluționeze în mod efectiv litigiul dintre părți, prin stabilirea concretă a obligației pârâtei, dar și a întinderii acestei obligații”. „Determinarea cuantumului sumei de bani datorate de pârâtă nu se poate face de executorul judecătoresc”. „Pentru determinarea cuantumului sumei datorate ar trebui ca executorul judecătoresc să administreze probe, respectiv să dispună realizarea unei expertize contabile și să analizeze înscrisuri referitoare la condițiile de muncă ale fiecărui reclamant, ceea ce este inadmisibil”. „În situația în care prima instanță ar fi determinat și stabilit cel puțin sporurile de care beneficiază fiecare reclamant sau chiar toți reclamanții global și ar fi stabilit procentual drepturile salariale cuvenite reclamanților într-o perioadă dată, obligația ar fi fost determinabilă, fiind vorba de un simplu calcul aritmetic care ar fi permis executorului judecătoresc să stabilească valoarea creanței sau s-ar fi putut proceda la lămurirea întinderii titlului executoriu”.

Primind cauza spre rejudecare, instanța a dispus prin încheierea din 20.05.2013 efectuarea unei expertize contabile cu următoarele obiective:

1. Să se stabilească pentru toți reclamanții (inclusiv cei care au depus declarații de renunțare) dacă activitatea prestată în perioada 27.05._10 se încadrează în condiții speciale, nocive sau periculoase de muncă, în raport de prevederile din contractele individuale de muncă, actele adiționale la acestea și Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate ;

a. Să se precizeze dacă în baza CCM din 2006 reclamanții au beneficiat de sporuri pentru condiții speciale, nocive sau periculoase de muncă având în vedere denumirile din art. 41 din CCM la nivel național pe anul 2006, cele ulterioare anului 2006 (anexele la CCM) precum și alte evidențe ale societății pârâte.

b. Să se precizeze dacă reclamanții au beneficiat de sporurile respective până în anul 2006;

2. Să se calculeze sumele corespunzătoare sporurilor de la pct.1 pentru perioada de referință conform art. 41 alin.1 lit.a și b din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național pe anul 2006 (calculele vor fi efectuate indiferent de răspunsul la primul obiectiv);

3. Să se precizeze dacă cele 3 sporuri care se acordau până în anul 2006 au fost incluse în salariul de bază începând din anul 2007 și să se calculeze sumele corespunzătoare sporurilor incluse în salariul de bază în perioada de referință.

Prin încheierea din data de 21.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ *,instanța a dispus disjungerea cererii formulată de reclamanții P. T. D., M. C., T. M., P. N., B. N., M. G., A. Ș., Rută P., D. G., L. P., R. N., D. I., M. C., V. M., C. V., I. C., O. V., B. V., M. P., V. C., H. C., M. M., C. P., M. M., C. G., M. C., O. G., D. P., R. V., M. G., I. I., F. G., I. J., D. I., G. V., A. C., V. M., Șodrancă I., G. M., C. P. și I. C., care au achitat onorariul pentru expertiză și înregistrarea acesteia cu număr nou de dosar.

Cererea disjunsă a fost înregistrată sub număr de dosar_ .

Pentru soluționarea cauzei, instanța a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar și raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.

Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța o apreciază neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că în Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul unității pârâte în anul 2006 au fost prevăzute categoriile de sporuri pretinse de reclamanți.

Începând cu anul 2007, acest contract colectiv de muncă nu a mai prevăzut în mod expres sporurile acordate salariaților, prin art. 46, în forma aplicabilă în perioada 01.02._08, fiind reglementată o creștere a salariului de încadrare al fiecărui salariat cu suma fixă de 200 lei.

Cu toate acestea Contractul colectiv la nivel de ramura transporturi 2006-2007 prevede în continuare la art.41 alin.1: a) pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile 10% din salariul de baza minim brut al salariaților, iar pentru condiții speciale, 25%; b) pentru condiții nocive de muncă, 10% din salariul de baza minim brut negociat la nivel de unitate.

Aceleași sporuri sunt prevăzute și în art. 42 din CCM/ramura transporturi/2008-2010, menționându-se prin art. 42 alin.4, posibilitatea parților contractante de a include unele sporuri în salariul de baza al angajatului în funcție de condițiile de muncă cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

În art. 41 alin.4 din Contractul colectiv de muncă la nivel național 2007-2010 se arata în mod expres ca sporurile prevăzute la alin.3 lit. a) și b) nu se includ în salariul de baza și nu se mai acordă după normalizarea condițiilor de muncă în conformitate cu art. 25 din prezentul contract.

A. 3 litera a) din același contract, se referă la sporul de 10% pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile iar litera b) se refera la sporul de 10% pentru condiții nocive de muncă.

Art.8 din Legea nr. 130/1996 privind contractele colective de muncă prevede: Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege.

Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.

Așadar, în raport de aceste dispoziții, nu se poate aprecia ca fiind legală clauza inserată la art. 46 din CCM/unitate prin care s-a prevăzut includerea în salariul de baza al fiecărui salariat a sporului de 10 % pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile și a sporului de 10% pentru condiții nocive de muncă indiferent de voința reală a părților .

În cauză, pentru stabilirea categoriei de salariați care ar trebui să beneficieze de aceste sporuri și a cuantumului acestora, a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile, prin încheierea din 20.05.2013, probă care privește în egală măsură toate cele trei sporuri aflate în discuție, în sensul stabilirii situației de fapt cu privire la fiecare reclamant în parte.

Potrivit art. 315 alin. 1 C. 1865, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Este adevărat că prin prima decizie de casare, instanța de control judiciar a stabilit necesitatea efectuării unei expertize, privind pe fiecare reclamant în parte, referindu-se textual numai la sporurile pentru condiții periculoase și la cel pentru condiții nocive.

Totuși, reținând neîndeplinirea acestei obligații de către instanța de fond, instanța de control judiciar care a dispus din nou trimiterea cauzei spre rejudecare a generalizat necesitatea efectuării unei expertize contabile privind pe fiecare reclamant în parte, fără a se mai referi expres la cele două sporuri și impunând ca hotărârea judecătorească să cuprindă obligații fie determinate, fie determinabile, după cum a fost arătat mai sus.

Astfel, potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză (filele 1-82 vol.III), în raport de prevederile contractelor individuale de muncă, actelor adiționale la acestea și contractelor colective de muncă la nivel de unitate valabile în perioada 27.05._10, în perioada 27.05._10 se încadrează în condiții speciale numai activitatea prestată de reclamanții docheri și docheri mecanizatori, iar activitatea desfășurată nu se încadrează în condiții nocive și periculoase.

În aceste condiții, expertul a procedat la calcularea sumelor corespunzătoare sporurilor solicitate de reclamanți, pentru perioada de referință, raportat la disp. art.41 alin.1 lit.a și b din CCM la nivel național pe anul 2006. Astfel, la determinarea sumelor aferente sporului pentru condiții nocive a avut în vedere evidența tehnico-operativă din perioada 2005-2006, întrucât pârâta nu a mai condus evidențe tehnico operative pentru perioada de referință din care să rezulte numărul de ore efectiv lucrat de fiecare angajat în condițiile care determină plata sporurilor pentru condiții nocive și periculoase din perioada, dat fiind procesul verbal din 7.02.2007 încheiat cu ocazia negocierii CCM la nivel de unitate prin care s-a stabilit introducerea sporurilor în salariul de bază.

În ceea ce privește sporul de condiții speciale, acesta a fost calculat raportat la prevederile art.42 alin.1 lit.a din CCM la nivel de ramură de transporturi (întrucât CCM la nivel național pe anul 2006 nu prevedea acordarea sporului de condiții speciale), în funcție de timpul efectiv lucrat în condiții speciale de reclamanți conform evidențelor centralizatoare puse la dispoziție de către pârâtă pentru perioada mai 2007-mai 2010.

Întrucât din evidențele societății nu a rezultat timpul efectiv lucrat de către reclamanți în condiții periculoase, nici în perioada 2005-2006, nici în perioada de referință, expertul a fost în imposibilitate de a proceda la calcularea sumelor corespunzătoare acestora.

În anexele nr.3 și 4 la raportul de expertiză contabilă sunt menționate sumele aferente acestor sporuri calculate diferențiat prin aplicarea procentului stabilit asupra valorii salariului de bază pentru fiecare reclamant, respectiv prin aplicarea procentului stabilit asupra valorii salariului de bază de la 31.12.2006.

În ambele modalități, s-a constata însă, potrivit răspunsului la obiectivul nr.3 din expertiză, că cele 3 sporuri care s-au acordat până în anul 2006 au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2007, iar majorările salariale acordate au fost peste valoarea sporurilor solicitate de către reclamanți.

Față de cele expuse, urmează a se reține că, în perioada 27.05._10, reclamanții au primit sporurile solicitate, fiind incluse în majorările salariale acordate începând cu anul 2007, astfel încât cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. T. D., M. C., T. M., P. N., B. N., M. G., A. Ș., Rută P., D. G., L. P., R. N., D. I., M. C., V. M., C. V., I. C., O. V., B. V., M. P., V. C., H. C., M. M., C. P., M. M., C. G., M. C., O. G., D. P., R. V., M. G., I. I., F. G., I. J., D. I., G. V., A. C., V. M., Șodrancă I., G. M., C. P. și I. C. toți cu domiciliul ales în C., ., ., județ C., în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în mun. C., Incinta Port - D. 34, județul C., ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 10 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1.09.2014.

PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,

F. M. I. M. A. B.

L. V. N.

GREFIER,

C. – I. S.

Tehnored.: F. I. /2 ex./02.09.2014

Emis 2 .