Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2014/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 3314/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2014
Ședința publică din 15 septembrie 2014
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
R. G.
M. A. B.
GREFIER – M. M.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect-drepturi bănești, acțiune formulată de S. L. AL SALARIATILOR DIN ÎNVATAMANTUL PREUNIVERSITAR CONSTANTA, pentru reclamanții M. M. A., N. F., L. G., O. S., E. G., L. M., N. A. M., B. S., M. C. M., P. I., N. M., L. R., C. M., P. G., G. M., V. E., P. C. E., I. I., A. L., N. R. M., D. S., V. A. G.., T. M. S., S. C., M. M., S. A., P. M., U. C. L., I. C. B., cu sediul in C., ., nr.13, în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 CIOCÂRLIA cu sediul in localitatea Ciocârlia, ..53, județul C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 01 septembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 15 septembrie 2014 pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr. _ , reclamantul S. L. AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR C. în numele membrilor de sindicat din tabelul anexat acțiunii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Școala Gimnazială nr. 1 Ciocârlia obligarea unității de învățământ la stabilirea drepturilor salariale astfel cum au rezultat din aplicarea Legii nr.330/2009, a Legii 285/2010 și a Legii 63/2011, prin raportare la Legea nr.221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, precum și la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, începând cu data de 13.05.2011 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei efectiv lucrate în unitatea de învățământ de fiecare reclamant.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin O.G. nr. 15/2008 au fost reglementate creșteri salariale ale personalului din învățământ pentru anul 2008, iar actul normativ menționat a fost aprobat, cu modificări, prin Legea nr. 221/27.10.2008.
Reclamantul susține că principala modificare a vizat majorarea coeficientului de multiplicare de 1.000 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, Guvernul României a încercat în repetate rânduri modificarea O.G. nr. 15/2008, însă aceasta a rămas aplicabilă în forma aprobată prin Legea 221/2008, ca urmare a constatării prin decizii succesive pronunțate de Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse. Totodată, aplicabilitatea Legii 221/2008 pentru perioada 01.10._09 a fost confirmată prin Decizia în interesul legii nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Reclamantul arată că împotriva unităților de învățământ preuniversitar din jud. C. au fost obținute hotărâri judecătorești irevocabile de obligare la aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 pentru perioada menționată.
Cu privire la perioada 01.10._10, reclamantul a precizat că în baza Legii 330/2009, pârâta ar fi trebuit să mențină salariul din luna decembrie 2009, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 30 alin. 5 din Lege. În plus, prin art. 5 alin.1 din O.U.G. nr. 1/2010, s-a prevăzut că, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 păstrează salariul avut la această dată.
Această modalitate de calcul a salariilor, ulterior datei de 01.01.2010 a fost confirmată și prin considerentele Deciziei nr. 877/28.06.2011 a Curții Constituționale, potrivit cu care reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01.01.2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2009 și nu cu O.U.G. nr. 41/2009.
Cu privire la perioada 01.01._11, reclamantul a învederat că Legea 285/2010 stabilește la art. 1 că salarizarea în anul 2011 pornește de la salariile stabilite în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și, implicit, cu luarea în considerare a prevederilor Legii nr. 221/2008.
Referitor la perioada ulterioară datei de 13.05.2011, reclamantul susține că Legea 63/2011 a diminuat salariile personalului didactic la nivelul salariilor din lunile ianuarie-martie 2008, cu încălcarea Legii nr. 221/2008 și a principiului stabilit de Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010, privind menținerea salariilor la nivelul cuvenit anterior intrării lor în vigoare.
Prin reducerea discriminatorie a salariilor, numai în sistemul de învățământ, au fost încălcate prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât dreptul de a primi un salariu deja stabilit constituie un drept de proprietate în sensul Convenției. Totodată, prin adoptarea Legii 63/2011, a fost încălcată și speranța legitimă a reclamanților, dreptul lor la o coerență și siguranță legislativă, în baza căreia să-și poată valorifica și apăra drepturile patrimoniale, devenind iluzoriu.
În drept, au fost invocate Legea nr. 330/2009, Legea nr. 285/2010, O.G. nr. 15/2008, Legea nr. 221/2008.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar dovada împuternicirii sindicatului, adeverințe de salariat, practică judiciară.
Pârâtul Școala Gimnazială nr. 1 Ciocârlia nu a formulat întâmpinare.
Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Salariații menționați în tabelul anexă la acțiune au fost/sunt angajați ai unității de învățământ pârâte în funcția de profesor/ învățător/educator/informatician, potrivit adeverinței depuse la dosar (fila nr. 9), pentru perioade care se circumscriu obiectului prezentei cereri.
Art. 1 alin. 1 lit. b) și c) din O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 prevedea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000 în raport de care era asigurată o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008, cu 16% mai mult fata de nivelul din 31 decembrie 2007.
O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, majorându-se coeficientul de multiplicare de 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008, acesta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Prin O.U.G. nr. 136/2008 și O.U.G. nr. 151/2008 au fost modificate unele prevederi ale O.G. nr. 15/2008, în sensul reducerii majorărilor salariale stabilite de puterea legislativă, prin lege. Prin decizii succesive ale Curții Constituționale a fost constatată însă neconstituționalitatea modificărilor aduse de Guvern la O.G. nr. 15/2008, astfel cum fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, consecința fiind aceea a recunoașterii îndreptățirii personalului din învățământ la plata drepturilor salariale, astfel cum au fost consacrate prin O.G. nr. 15/2008.
Prin hotărâri judecătorești irevocabile, unitățile școlare angajatoare au fost obligate la calcularea drepturilor salariale rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008, a Legii 330/2009 și a Legii 285/2010 și la plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 01.10.2008 –13.05.2011, actualizate cu indicele de inflația la data plății efective.
În acest sens, s-a reținut că Legea nr. 330/2009 a garantat menținerea în cursul anului 2010 a salariului brut de care personalul în funcție a beneficiat la data de 31.12.2009.
Astfel, pentru punerea în aplicare a legii unice de salarizare a fost adoptată O.U.G. nr. 1/2010, care la art. 5 alin. 1 relua principiul nediminuării salariilor în plată la data de 31.12.2009, pentru ca la alin. 6 să prevadă în mod expres că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Cu privire la anul 2011, instanța retine ca salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost reglementată prin Legea 285/2010, care la art.1 prevede că începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. Începând cu 1.01.2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. 1 și 2 se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.
Prin urmare, criteriul de referință in determinarea salariului plătit personalului bugetar, cu începere din luna ianuarie 2011, îl reprezintă salariul din luna octombrie 2010, majorat cu 15%. Cum pentru considerentele anterior expuse, s-a reținut că în anul 2010 reclamanții erau îndreptățiți la calcularea salariului cu luarea în considerare a prevederilor Legii nr. 221/2008, aceeași bază de calcul a fost avută în vedere și după 01.01.2011, cu aplicarea totodată a majorării de 15%.
La data de 13.05.2011, a intrat în vigoare Legea nr.63/2011 privind încadrarea si salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ, prin care s-au stabilit atât cuantumul brut al salariilor de încadrare, cât și sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare, precum și metodologia de calcul al acestora. În consecință, începând cu data de 13.05.2011 s-a instituit un mod de calcul al salariului cuvenit personalului didactic si didactic auxiliar care nu mai depinde de salariul de bază aflat în plată la momentul intrării în vigoare a Legii 63/2011, astfel încât majorările salariale reglementate de Legea 221/2008 nu au mai subzistat noii reglementari.
Prin cererea de față se susține că drepturile salariale cuvenite în baza Legii 63/2011 trebuie calculate tot prin raportare la algoritmul de calcul stabilit prin Legea 221/2008, Legea 330/2009 și Legea 285/2010, cu înlăturarea diminuării ce rezulta din aplicarea noului act normativ și care contravin art. 1 din Protocolul nr.1 la CEDO.
Față de aceste susțineri se impune a fi reținut faptul că Legea nr. 63/2011 a fost declarată constituțională prin Deciziile nr. 575/04.05.2011, nr. 130/16.02.2012, nr. 31/05.02.2013 și nr. 291/22.05.2014 ale Curții Constituționale, iar criticile de neconstituționalitate au vizat tocmai încălcarea normelor constituționale și convenționale privind proprietatea privată, formulate din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un bun.
Pe această cale, instanța de contencios constituțional a reținut că în materia drepturilor salariale, C.E.D.O. face o distincție esențială între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată (cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94). Astfel, Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat, statul fiind cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).
Curtea Constituțională a examinat de asemenea și criticile referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor, constatând că acestea nu sunt încălcate, câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, drepturile câștigate nu au fost cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate.
În ce privește instituirea unei pretinse discriminări în cazul personalului didactic și didactic auxiliar, față de restul salariaților plătiți din fondurile publice, prin aceleași decizii anterior menționate s-a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității.
Curtea Constituțională a constatat astfel că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.
Or, în acest context specific salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, Legea nr. 63/2011 a dat expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecințele modificărilor legislative și ale soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul național de învățământ.
În aceste condiții, Curtea Constituțională a reținut că situația obiectiv diferită a personalului didactic și didactic auxiliar a justificat instituirea unui tratament juridic distinct în ceea ce privește salarizarea acestei categorii profesionale, fără ca aceasta să aibă semnificația încălcării principiului egalității în drepturi.
În paragraful 82 al deciziei C.E.D.O. pronunțate în cauza Andrejeva contra Lituaniei, Curtea Europeana arată că „Statele contractante se bucură de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențe între situații analoage în alte privințe justifică diferențieri de tratament (vezi mai ales, deciziile citate mai sus Gaygusuz, § 42, și Thlimmenos, § 40). Întinderea acestei marje variază în funcție de împrejurări, domenii și context. Astfel, de exemplu, articolul 14 nu interzice unui stat membru să trateze unele grupuri în mod diferențiat pentru a corecta « unele inegalități factuale» dintre ele; în fapt, în anumite împrejurări, absența unui tratament diferențiat pentru a corecta o inegalitate, poate, atunci când nu există o justificare obiectivă și rezonabilă, să ducă la încălcarea prevederii respective”.
În consecință, se constată că toate criticile reclamanților referitoare la neconformitatea Legii nr. 63/2011 cu jurisprudența C.E.D.O. au constituit obiect de analiză al Curții Constituționale, cu prilejul verificării constituționalității actului normativ menționat. Cum puterea de lucru judecat care însoțește deciziile Curții Constituționale se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta, instanțele de judecată sunt obligate să respecte întru totul aceste decizii, potrivit dispozițiilor art.147 alin. 4 din Constituție, astfel că, pe calea unei analize proprii nu ar putea stabili că Legea nr. 63/2011 este contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului (în acest sens sunt Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995, Decizia nr.1415/2009, Decizia nr.414/2010, Decizia nr.415/2010).
Totodată, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).
Față de cele expuse, urmează a se reține că, ulterior datei de 13.05.2011, salariații din tabelul anexă la acțiune au primit drepturi salariale calculate potrivit actului normativ aplicabil în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, conform Constituției și jurisprudenței C.E.D.O., astfel încât cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de S. L. AL SALARIATILOR DIN ÎNVATAMANTUL PREUNIVERSITAR CONSTANTA, pentru reclamanții M. M. A., N. F., L. G., O. S., E. G., L. M., N. A. M., B. S., M. C. M., P. I., N. M., L. R., C. M., P. G., G. M., V. E., P. C. E., I. I., A. L., N. R. M., D. S., V. A. G.., T. M. S., S. C., M. M., S. A., P. M., U. C. L., I. C. B., cu sediul in C., ., nr.13, în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 CIOCÂRLIA cu sediul in localitatea Ciocârlia, ..53, județul C.,ca nefondată.
Cu apel în 10 de zile de la comunicare, care se depune la Tribunal.
Pronunțată în ședință publică, azi data de 15.09.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. R. G.
M. A. B.
GREFIER,
M. M.
Tehnoredactat jud.A.N./03.10.2014
2 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
