Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 530/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 530/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 11551/118/2012
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 martie 2014
Sentința civilă nr. 530
Președinte: F. M. I.
Asistenți judiciari: G. C.
R. A. G.
Grefier: M. Ș.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul B. M. domiciliat în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta . SRL cu sediul în București, ..6A, sector 2, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 3 martie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea data, care face parte integrantă din prezenta sentință.
Având nevoie de timp pentru a delibera, și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 9.10.2012 sub numărul_ reclamantul B. M. a chemat în judecată pârâta . SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloare ore suplimentare pe ultimii trei ani, contravaloarea sporului aferent tuturor orelor suplimentare pe ultimii trei ani, contravaloarea orelor efectuate in zilele de sărbători legale pe ultimii trei ani, contravaloarea a trei zile de concediu de odihna aferent anului 2011, contravaloarea bonurilor de masa incepand cu data de 01.10.2011 si pana la data pronunțării.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajat al . incepand cu data de 16.09.2009 in funcția de agent de intervenție în baza contractului individual de muncă nr. 926/16.09.2009, urmând a desfășura activitatea in cadrul acestei societăți pe o durata de 8 ore pe zi pentru o retribuție lunara de 800 lei.
Ulterior societatea angajatoare a fost preluata in luna octombrie 2010 de către parata S.C. S. S. SOLUTIONS S.R.L, ocazie cu care a fost incheiat Actul Adițional nr.l la contractul individual de muncă nr. 926/16.09.2009 intre actualul angajator si reclamant cu diminuarea salariului de baza brut de la 800 lei la 720 lei.
Reclamantul a mai susținut că desi regimul de munca precizat in contract individual de munca era de 8 ore, in realitate munca se desfășura in regim de ture a cate 12 ore, respectiv ture de cate 12 ore cu 24 de ore si 12 ore cu 48. Chiar si in aceste condiții se efectuau ore suplimentare, muncindu-se si in zilele de sărbători legale cat si pe timp de noapte, fara ca angajatorul sa plătească vreun spor pentru acest regim de munca. S-a mai arătat ca societatea nu a acordat nici bonurile de masa pe care se obligase sa le dea angajaților iar cu privire la concediul de odihna acesta nu i-a fost plătit pentru trei zile din anul 2011.
în drept, au fost invocate prevederile art. 10, art.17 alin.3 lit.k, art.39, art.40, art.119, art.l20,art.l22,art.l23,art.l42 și urm. Codul muncii.
în dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri: contract individual de muncă nr. 926/16.09.2009 și actul adițional la acesta, fluturaș de salariu si copie a cârtii de identitate.
în apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata intrucat toate drepturile de natura salariala solicitate de către reclamant prin acțiune au fost achitate in integralitate de către societate.
în susținerea întâmpinării (filele 17-20 vol.I), parata a depus inscrisuri, respectiv individual de muncă nr. 926/16.09.2009, actul adițional la acesta, fisa postului, pontaje si state de plata a salariilor reclamantului din perioada octombrie-septembrie 2012 si inscrisuri referitoare la tichetele de masa (filele 21-224 vol.I) .
In cauza a fost administrata proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei (filele 8-10 voi.II) si proba cu expertiza contabila (filele 37-44, 68-75 voi.II) având ca obiect calcularea drepturilor bănești cuvenite reclamantului pentru orele suplimentare efectuate, orele efectuate in zilele de sărbători legale, contravaloarea sporului pentru orele efectuate pe timp de noapte, începând cu data de 9.10.2009-la zi, contravaloarea a trei zile de concediu odihnă aferent anului_ și contravaloarea bonurilor de masă începând cu data de 1.10.2011-la zi, precum si stabilirea daca aceste drepturi au fost achitate total sau parțial si eventual diferența rămasa de achitat.
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța găsește cererea reclamantului întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
Reclamantul este angajatul societății parate în funcția de agent de intervenție, în baza contractului individual de muncă nr. 926/16.09.2009, modificat prin actul adițional nr.l din 31.09.2009 (filele 7-9 vol.I).
Potrivit lit. H din CIM durata timpului de lucru este de 8 ore/zi, 40 ore/săptămână iar în conformitate cu lit.J pct.3 din CIM, orele suplimentare prestate în afara programului normal de lucru sau în zilele în care nu se lucrează ori în zilele de sărbători legale se compensează cu ore libere sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Legii nr.53/2003.
Potrivit art. 120 din Codul mncii, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară. Conform art. 121 din Codul muncii, la solicitarea angajatorului salariații pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, după caz. Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită potrivit prevederilor art. 114 sau 115, după caz, este interzisă, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident. Potrivit art. 122, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. în aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru, iar potrivit art. 123, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. 1 în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. 1, se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
De asemenea potrivit art. 125 din Codul muncii, munca prestată între orele 22,00-6,00 este considerată muncă de noapte, salariații de noapte beneficiind, în conformitate cu disp. art. 126 din Codul muncii, fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, fie de un spor pentru munca prestat în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.
în ceea ce privește compensarea muncii prestate în zilele de sărbătoare legală, art. 142 alin.2 din Codul muncii statuează că, în situația în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere în compendarea acestora, salariații beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Pârâta nu a contestat efectuarea orelor suplimentare de către reclamant ci doar a invocat împrejurarea că acestea au fost achitate, aspect care rezultă și din răspunsurile la interogatoriul administrat acesteia (filele 8-10 vol.II).
în baza acestor prevederi legale, a statelor de salarii și a fișelor de pontaj aferente perioadei octombrie 2009-iulie 2013, în răspunsul la obiecțiunile formulate (filele 68-75 voi.II), pe care instanța îl va reține motivat de faptul că, ulterior întocmirii raportului de expertiză contabilă (filele 37-44 voi. II), s-a făcut dovada achitării către reclamant a salariului aferent lunii decembrie 2010, expertul contabil a calculat drepturi salariale cuvenite reclamantului astfel: drepturi bănești privind orele suplimentare-1074 lei, drepturi bănești privind orele efectuate în sărbătorile legale-667 lei și drepturi bănești privind sporul de noapte-2793 lei. în acest context, s-a stabilit o diferență între salariul net total (inclusiv drepturile salariale menționate mai sus) și salariul net total conform statelor de plată, în cuantum de 1875 lei, aferentă perioadei octombrie 2009-iulie 2013 (data la care a fost dispusă de către instanță efectuarea expertizei contabile).
în consecință, reclamantul este îndreptățit la plata sumei nete de 1875 lei rezultată în urma aplicării sarcinilor fiscale, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare prestate în cursul săptămânii și în zilele nelucrătoare, precum și sporul de noapte, pentru perioada octombrie 2009-iulie 2013.
Referitor la tichetele de masă, instanța reține că acestea au fost acordate începând cu data de 1.01.2011, în mod diferențiat în funcție de postul deținut de angajați, conform deciziei nr.28/28.12.2010 (fila 52 vol.II), până la data de 31.01.2013, potrivit deciziei nr.23/28.01.2013 (fila 53 vol.II). Astfel, având în vedere funcția deținută de către reclamant, respectiv agent intervenție, acesta beneficia, în perioada menționată, de 20 tichete/lună. Prin răspunsul la obiecțiuni (filele 68-75 vol.II), pe care instanța îl va reține față de înscrisurile ulterioare puse la dispoziția expertului de către angajator, s-a stabilit că, în perioada octombrie 2009-ianuarie 2013, reclamantul a beneficiat de 255 tichete din care 233 tichete ridicate, rămânând o diferență de 22 tichete neridicate în valoare de 263,24 lei.
în consecință, reclamantul este îndreptățit și la plata contravalorii celor 22 tichete neridicate în cuantum de 263,24 lei.
în ceea ce privește cererea privind plata contravalorii a trei zile concediu de odihnă aferent anului 2011, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care acestea au fost efectuate în anul următor, respectiv în lunile martie și aprilie 2012 (filele 120,121 vol.I), compensarea în bani a concediului de odihnă fiind permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, potrivit art.146 alin.4 din Codul muncii, situație care nu se regăsește în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, instanța va admite in parte cererea de chemare în judecată, și va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei nete de 2138,24 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite reclamantului și neachitate. In ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. 1865, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este întemeiată, având în vedere faptul că aceasta din urmă se află în ipoteza prevăzută de textul de lege, aceea de a fi căzut în pretenții. D. urmare, pârâta urmează să fie obligată la plata către reclamant a sumei de 1400 lei reprezentând onorariu expert (chitanța nr._/1 fila 28 vol.II) și onorariu avocat (chitanța nr.583 fila 82 vol.II).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. M. domiciliat în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta . SRL cu sediul în București, ..6A, sector 2.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma netă de 2138,24 lei, reprezentând drepturi salariale neachitate.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2014.
Președinte,
F. M. I. Asistenți judiciari,
G. C. Grefier,
R. A. G. M. Ș.
| ← Anulare act. Sentința nr. 1719/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
