Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 215/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 215/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 6049/118/2013
Dosar nr._
T. C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 215
Ședința publică din 31 ianuarie 2014
PREȘEDINTE –R. I. S.
ASISTENT JUDICIAR
- A. B.
- R. G.
GREFIER – R. R.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect - drepturi bănești, acțiune formulată de reclamanții A. F., C. I., J. M., M. L., E. R., B. R. D., D. I. C. C., O. A., Ș. M. G., V. L., G. (R.) L., S. C. I., D. L., B. G., G. A.-M., S. S. M., BERȚA M., B. M., D. M., P. STELUȚA, A. M., M. M., G. L. A., S. M. M.- cu domiciliile ales în C., ., în contradictoriu cu pârâții M. F. PUBLICE- cu sediul în București, ., sector 5, M. JUSTIȚIEI- cu sediul în București, ., sector 5, C. DE A. C., T. C..- cu sediile în C., ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 17 ianuarie 2014, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 24 ianuarie 2014, 31 ianuarie 2014, când s-a hotărât:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamanții A. F., C. I., J. M., M. L., E. R., B. R. D., D. I. C. C., O. A., Ș. M. G., V. L., G. (R.) L., S. C. I., D. L., B. G., G. A.-M., S. S. M., Berța M., B. M., D. M., P. Steluța, A. M., M. M., G. L. A., S. M. M. au solicitat - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, M. Justiției, C. de A. C. și T. C., obligarea pârâților la acordarea primei de vacanță aferentă anilor 2011, 2012 și 2013, precum și pentru viitor, obligarea pârâților la acordarea premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de "al 13-lea salariu", reactualizat în funcție de indicele inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii se arată că prin dispozițiile art.24/1 din OUG nr.27 din 29 martie 2006, privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justiției, precum și ale art. 18 din OUG nr.27 din 29 martie 2006, sunt prevăzute drepturile salariale solicitate de reclamanți. Se învederează că aceste articole au fost abrogate de Legea 330/2009, care a prevăzut, insa, acordarea acestui drept in continuare. Dispozițiile sus arătate au fost, de asemenea, abrogate de art.39 pct. w din Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ce a intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art. 46). De asemenea, prin art. 8 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice (în vigoare de la data de 31.12.2010) s-a prevăzut in mod expres ca sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Se susține că dreptul reclamanților de a beneficia de prima de vacanță și de acest premiu este câștigat atât timp cât prevederile legale ce îl prevedeau erau in vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânata pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acorda premiul, orice prevedere contrarii încălcând principiul neretroactivității.
In legătura cu acest principiu, este de observat ca prin art. 1 din Codul civil este consacrat, in concordanta cu prevederea înscrisă la art. 15 alin. (2) din Constituție, principiul neretroactivității legilor. Potrivit acestui principiu, o lege devine obligatorie numai după promulgare si după aducerea ei la cunoștința prin publicare în Monitorul Oficial al României, ea rămânând in vigoare până când intervine o alta lege care o abroga pe cea anterioara in mod explicit sau implicit.
D. consecința, ori de cate ori o lege noua modifica starea legala anterioara cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, daca s-au realizat înainte de . legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie sa respecte suveranitatea legii anterioare. De aceea, in determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie să se țină seama nu numai de prioritatea pe care o are legea noua față de cea veche, ci si de siguranța raporturilor sociale, care impune sa nu fie desființate sau modificate, fără un motiv deosebit de ordine sociala, drepturile care, in momentul intrării in vigoare a legii noi, erau deja concretizate in acte de voința sau în raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă în momentul încheierii lor.
Norma neretroactivității, înscrisă in art. 1 din Codul civil, se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu și-au epuizat toate efectele.
Este adevărat că aplicarea imediata a legii noi constituie principiul, iar supraviețuirea legii vechi, excepția si fără a admite ca legea noua poate fi interpretată in sensul de a guverna si asupra trecutului, principiul aplicării imediate presupune . noilor dispoziții pentru toate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legi vechi. Or, în cazul nostru, dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010 era deja câștigat, legile sus menționate ce au abrogat posibilitatea acordării lui intrând in vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea lui.
Se mai arată că pârâții, ca ordonatori principal, secundar, respectiv terțiar de credite, au calitate procesuală pasivă în cauză, poziție care presupune atribuții de executare a normelor legale pe care se întemeiază pretențiile reclamanților.
Dreptul la încasarea premiului anual s-a născut cel mai târziu la data de 31.12.2010, adică la sfârșitul anului pentru care era instituit. Pentru plata sa, la momentul respectiv nu exista nici un impediment legal sau de fapt.
Se susține că activitatea reclamanților era prestată și nu s-a invocat ori dovedit faptul ca aceasta activitate ar fi fost nesatisfăcătoare sau că am fi săvârșit abateri disciplinare si nici ca ar fi fost suspendați ori înlăturați din funcție pentru fapte imputabile lor. Acordarea primei anuale nu era condiționată de lege de îndeplinirea altor condiții.
Plata sa era prevăzut a se efectua începând cu luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acorda, ceea ce înseamnă ca pentru anul 2010 trebuia făcută începând cu luna ianuarie a anului 2011.
Acest demers nu a mai avut loc fata de prevederile art.8 din Legea nr.285/28.12.2010, anterior citate. Prevederile legale menționate au avut efect retroactiv, întrucât au impus neacordarea premiului anual pentru anul 2010, adică pentru o perioada anterioară intrării lor in vigoare, in condițiile in care îndeplineam toate condițiile legale anterioare pentru a beneficia de respectivul drept si acesta era deja născut la data intrării in vigoare a noii reglementari. Cu alte cuvinte, prin aceasta din urma norma legală s-a abolit un drept salarial deja câștigat, exigibil la momentul apariției sale.
In atare situație, art.8 din Legea nr.285/2010 încalcă principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin.2 din Constituția României si art. 1 din Codul civil. De la acest principiu de baza din dreptul civil, cu valoare constituționala, nu exista excepții. Prevederea finală a normei legale in discuție, conform căreia prima anuală a fost avută in vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar este inexacta, deoarece in timp ce premiul anual se acorda doar persoanelor care nu au fost sancționate disciplinar si . cu perioada lucrata, majorările salariale s-au acordat in anul 2011 in mod egal tuturor angajaților bugetari care ocupau aceeași funcție, nediferențiat față de perioada lucrata in anul anterior si de eventualele sancțiuni disciplinare primite.
Reclamanții menționează că prin înlăturarea retroactiva, la data de 01.01.2011, a posibilității de a realiza un drept deja câștigat, prevăzut de legislația in vigoare la data de 31.12.2010, pentru o activitate deja prestata, s-au încălcat, pe lângă dispozițiile din legislația interna anterior menționate și dispoziții din dreptul internațional, respectiv art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale.
Prin urmare, aplicarea legii interne a produs efecte contrare convenției, prin aplicarea art. 8 din Legea nr. 285/2010, fiindu-ne încălcat dreptul nostru de proprietate, realizându-se în concret o privare de bunuri, respectiv o privare de dreptul dobândit la primirea premiului anual, drept prevăzut pe perioada anului 2010 în art. 25 din Legea nr. 330/2009. Efecte similare s-au produs și în ce privește prima de concediu de odihnă aferentă anilor 2011-2013 și în continuare.
În drept, se invocă dispozițiile legale evocate mai sus precum și prev. art. 1 din Codul Civ, art. 15 al. 2 din Constituție și art. 1 din Primul Protocol la CEDO.
Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că în cauzele care au ca obiect litigii de muncă, părți nu pot fi decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul, conform art.282 C.muncii. Se învederează că rolul acestui minister este de administra bugetul de stat, iar proiectul de buget se întocmește la propunerea ordonatorilor principali de credite, în speță, M. Public. Se mai susține că MFP nu se numără printre autorii neplății drepturilor bănești solicitate, sarcină ce revine exclusiv angajatorilor.
Pârâtul M. Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că nu există nici un temei de drept în baza căruia să fie acordată prima de vacanță pentru perioada 2011 – 2013. Referitor la plata premiului anual aferent anului 2010 se arată că disp.art.25 din legea nr.330/2009, care reglementau acest drept au fost abrogate prin prevederile art.39 pct.w din legea nr.284/2010, iar începând cu luna ianuarie 2011 aceste prime nu se mai acordă, conform art.8 din legea nr.285/2010.
Pârâții C. de A. C. și T. C. nu au formulat întâmpinare și nici nu au formulat concluzii pentru a-și exprima poziția procesuală față de cererea reclamanților.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Considerentele tribunalului
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a MFP
Instanța va admite excepția, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.266 Codul Muncii, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau,după caz,colective de muncă prevăzute de prezentul cod,precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali,stabilite potrivit prezentului cod”,iar art.267 Codul Muncii menționează că pot fi părți în conflictele de muncă: salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele,cât și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă.
Între reclamanți și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu există raporturi de muncă sau asimilate acestora, astfel încât nu poate fi admisă o cerere de obligare a acestui pârât la plata drepturilor salariale neachitate. Mai mult decât atât, se reține că Ministerului F. Publice nu are calitatea de ordonator de credite pentru pârâții angajatori si nici aceea de angajator.
Pârâtul nu are obligația de a achita reclamanților drepturi salariale, considerent pentru care se constată că nu există identitate între M. Finanțelor și persoana obligată din raportul juridic dedus judecății.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge acțiunea principală în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Asupra fondului cauzei
1. Cu privire la premiul anual aferent anului 2010
Prin dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a stabilit că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011, potrivit prevederilor acestei legi.
Din interpretarea gramaticală a dispozițiilor legale evocate, rezultă că legiuitorul a eșalonat plata acestor sume, iar creșterile salariilor din sectorul bugetar au inclus și suma unică, aferentă premiului anual solicitat de reclamanți.
Sintetizând evoluția cronologică a dispozițiilor legale relevante, se constată că prin art. 25 alin.(1) din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, modificată și completată, s-a prevăzut că personalul salarizat potrivit acestui act normativ beneficiază, pentru activitatea desfășurată, de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol, plata acestui premiu anual se realiza începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul.
Începând cu data de 1 ianuarie 2011 au devenit aplicabile prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, prin care s-a instituit un nou sistem de salarizare a acestei categorii profesionale.
Prin art.1 alin. (2) din acest act normativ s-a stabilit că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.(1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute de această lege.
Prin art.39 alin.(1) lit. w) din Legea nr. 284/2010, s-a prevăzut abrogarea Legii-cadru privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice nr. 330/2009.
Abrogarea expresă directă a actului normativ anterior ce avea același obiect de reglementare a fost realizată în conformitate cu normele de tehnică legislativă, conținute de art. 64 alin. (1) și (3) din Legea nr. 24/2000, republicată.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 284/2010, aplicarea acestui act normativ se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor, funcțiilor de bază, salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale de aplicare.
În acest scop, a fost adoptată Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, iar art. 8 din acest act normativ a prevăzut că: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Prin această reglementare s-a modificat modalitatea de plată a premiului anual, aferent anului 2010, aceasta fiind transformată, dintr-o executare uno ictu, într-o executare succesivă, iar sumele corespunzătoare dreptului s-au regăsit în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Conformitatea acestor dispoziții legale cu normele din Legea fundamentală și Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la principiul neretroactivității legii și protecția dreptului de proprietate privată a fost constatată de C. Constituțională.
Astfel, instanța de contencios constituțional a statuat că, de principiu, sporurile, premiile și alte stimulente acordate angajaților din sistemul bugetar prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate ca atare de Constituție, legiuitorul fiind în drept să le instituie, să prevadă condițiile și criteriile de acordare, să le modifice, suspende sau chiar să le anuleze, ceea ce aparține competenței și opțiunii sale exclusive, singura condiție de ordin constituțional fiind aceea ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică.
În referire la beneficiul premiului anual pe anul 2010, C. Constituțională a constatat că acesta reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său și constituie un „bun” în sensul Convenției, iar prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 a fost modificată doar modalitatea de acordare a acestor sume, anume, eșalonat și succesiv, prin creșterea în mod corespunzător a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
Întrucât, nici art. 25 alin. (4) teza finală din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, în prezent abrogată, nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plată, s-a considerat că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților, pe de o parte, și interesul public, sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice, pe de altă parte.
Întrucât legiuitorul a modificat doar modalitatea în care statul urmează să execute în totalitate această obligație financiară, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul și întinderea creanței, C. Constituțională a stabilit că nu au fost încălcate prevederile constituționale și convenționale referitoare la protecția dreptului de proprietate privată.
De asemenea, instanța de contencios constituțional nu a reținut nici încălcarea principiului neretroactivității legii, deoarece dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi.
Totodată, s-a observat și că faptul includerii sumelor corespunzătoare premiului anual aferent anului 2010 în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar conform art. 1 din Legea nr. 285/2010, rezultă din aceea că - potrivit prevederilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare din domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011 - de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției cu cel care s-a acordat în luna decembrie 2011, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pentru anul 2011.
În raport de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și față de jurisprudența Curții Constituționale, atât dispozitivul, cât și considerentele deciziilor instanței de contencios constituțional sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unor norme, dar și în ipoteza celor prin care se resping obiecții sau excepții de neconstituționalitate.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009 s-a statuat că, potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite un control al constituționalității legilor sau ordonanțelor este instanța constituțională, iar examinarea de constituționalitate și convenționalitate efectuată în abstract prin aceste decizii se impune instanțelor de judecată învestite cu soluționarea cauzelor analizate.
În consecință, premiul pretins de reclamanți nu poate fi acordat pe cale jurisprudențială în configurarea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 330/2009, pe baza efectuării, de către instanțele de judecată, a unui examen de constituționalitate și convenționalitate a normelor cuprinse în art. 8 din Legea nr. 285/2010 sub aceleași aspecte asupra cărora instanța de contencios constituțional s-a pronunțat, în precedent, prin decizii cu efecte general obligatorii.
Pe de altă parte, nici raportarea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu este de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât măsura legislativă, de plată eșalonată a premiului aferent anului 2010, prin includerea sumelor corespunzătoare în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 8 din Legea nr. 285/2010 nu afectează dreptul reclamanților în substanța sa, iar măsurile luate au fost destinate menținerii echilibrului între cheltuielile și veniturile publice, urmărind un scop de utilitate publică.
Ca atare, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu poate fi acordat pe cale judecătorească, sumele aferente acestuia fiind incluse în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Raportat la considerentele expuse și, de asemenea, având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 21/din_ prin care a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că:” în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări”, decizie ce este obligatorie pentru instanță, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, T. va respinge cererea reclamanților, întrucât nu este fondată.
2. Cu privire la prima de vacanță aferentă anilor 2011, 2012 și 2013, precum și pentru viitor
T. constată că nici această cerere a reclamanților nu este fondată, raportat atât la considerentele expuse anterior, cât și pentru cele ce urmează a fi prezentate în continuare.
Conform dispozițiilor art. 9 alin (2) din Legea 285/2010, art. 24 din OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor, nu se mai aplică de la . anul 2011, ordonatorii de credite nu vor acorda premii și prime de vacanță.”
Ulterior, prin art. 7 alin. (2) din OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată prin Legea 283 din 14 decembrie 2011, legiuitorul a decis în sensul că: „ în anul 2012, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță".
Această prevedere a fost ulterior prelungită și pe parcursul anului 2013 prin art. 2 din OUG 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum si unele masuri fiscal-bugetare. În consecință, la momentul formulării prezentei acțiuni civile nu există nici un temei de drept în baza căruia să fie acordată prima de vacanță pentru perioada 2011-2013.
În sprijinul acestor susțineri este și practica Curții europene de justiție; prin Hotărârea din 7 iulie 2011, M. Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva Ș. A. și alții, pronunțată în cauza C-310/10, C. de Justiție a Uniunii Europene a soluționat o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, formulată de C. de A. Bacău într-o cauză similară prezentei, aceasta fiind respinsă ca inadmisibilă. C. a subliniat, cu acel prilej, că nici art. 15 din Directiva 2000/43 și nici art. 77 din Directiva 2000/78 - texte pe care C. a fost solicitată a le interpreta - nu conțin drept criteriu de discriminare, și deci de aplicare a unor sancțiuni de către statul membru, criteriul categoriei socio-profesionale; totodată, cu privire la relația dintre instanța națională și C. Constituțională abordată sub aspectul efectelor deciziilor Curții Constituționale, instanța europeană a afirmat că "...nu este posibil (...), fără a fi încălcată repartizarea competențelor între Uniune și statele sale membre, să se confere supremație normei respective a Dreptului Uniunii în raport cu normele interne de rang superior, care ar impune, într-o astfel de situație, înlăturarea aplicării respectivei norme de drept național sau a interpretării date acesteia de către instanța de contencios constituțional (paragraful 47).
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamanți, întrucât nu este fondată
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
