Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1163/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1163/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 2028/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 mai 2014
Sentința civilă nr. 1163
Președinte: F. M. I.
Asistenți judiciari: G. C.
R. A. G.
Grefier: M. Ș.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta T. P. C. domiciliată în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă SA cu sediul în București, ..38, sector 1, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 154 și urm. Cod pr.civilă.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor art. 270 din Codul muncii.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier prin care se arată obiectul, părțile și stadiul pricinii, după care:
Verificându-și competența, în temeiul art. 131Cod pr.civilă, instanța se declară competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei față de dispozițiile art. 95 Cod pr.civilă rap. la art. 269 din Codul muncii.
Instanța, în baza art.248 (4) din noul Cod de procedură civilă, unește excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare (fila 17) cu fondul cauzei.
Apreciind că înscrisurile depuse la dosar sunt legale, verosimile, pertinente și concludente, potrivit dispozițiilor art. 258 Cod pr.civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri pe care o constată administrată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în baza art.244 din noul Cod de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
În baza art. 392-394 din noul Cod de procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare cu privire la excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare și la fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr._, reclamanta T. P. C. a solicitat in contradictoriu cu pârâta SNTFM CFR Marfa SA sa se dispuna obligarea acesteia la plata salariului suplimentar pentru anul 2010, la plata primei de C. pentru anul 2010 si contravaloarea tichetelor de masa neacordate pentru perioada iulie_11, drepturi banesti actualizate cu indicele de inflatie și dobânda legală.
In considerentele de fapt, reclamanta a arătat că este angajata pârâtei iar drepturile solicitate îi sunt conferite în temeiul contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2011, prelungit prin acte adiționale și contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de transporturi pe anii 2008-2011. Prin art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, a fost prevăzut un salariu suplimentar-al 13-lea salariu, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Au fost invocate de asemenea dispozițiile art. 71 din același contract colectiv de muncă referitoare la ajutorul social pentru C., neplătit de către pârâtă, precum și obligațiile de acordare a câte un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare, începând cu data de 01.01.2007, potrivit art. 81 din CCM menționat.
În drept au fost invocate disp. Codului muncii, prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2011, prelungit prin acte adiționale, disp. Legii nr.142/198, Norma din 14.01._ de aplicare a Legii nr.142/1998.
În susținerea cererii s-au depus în copie înscrisuri (filele 8-27).
Pârâta a formulat întâmpinare (filele 17-26) prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, apreciindu-se că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile bănești solicitate în cauză este termenul de 6 luni prevăzut de art. 268 alin.1 lit. e Codul muncii. S-a invocat și prescripția dreptului material la acțiune întemeiată pe disp. art.268 alin.1 lit.d Codul muncii motivat de faptul că cererile de constatare a nulității unor clauze ale contractelor colective de muncă pot fi formulate pe toată durata valabilității și existenței contractelor. De asemenea, pentru pretențiile deduse judecății, pârâta a apreciat împlinit și termenul de prescripție de 3 ani, reglementat de art. 268 alin.1 lit.c Codul muncii. S-a invocat excepția autorități de lucru judecat în raport cu hotărârea pronunțată în dosarul civil nr._/118/2010 al Tribunalului C. prin care a fost soluționată cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâta privind acordarea tichetelor de masă aferent aceleiași perioade.
Pe fondul cererii, în privința salariului suplimentar, s-a învederat în cuprinsul întâmpinării că prevederile art. 30 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu obligă societatea să plătească salariaților un salariu suplimentar la expirarea anului calendaristic. Conform actului adițional l CCM 2009/2010 salariul suplimentar menționat nu se acordă pentru anul 2010. Mai mult decât atât, exercițiile financiare au fost încheiate cu pierderi, ceea ce nu a permis constituirea unor fonduri de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar, în vederea plății celui de-al 13-lea salariu.
În privința ajutorului material de C., părțile au stabilit să nu se acorde primele și ajutoarele materiale prevăzute la art. 64 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar în anul 2011 acestea nu au mai fost reglementate.
În ceea ce privește tichetele de masă, pentru anul_ nu se aplică prevederile art.74 din CCM2009/2010 iar CCM 2011 nu mai reglementează posibilitatea acordării tichetelor de masă către salariați, fiind eliminată această prevedere contractuală.
În dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar în copie înscrisuri (filele 29/75).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Față de dispozițiile art. 248 alin. (1) NCPC, instanța este obligată să se pronunțe cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, excepție de fond, absolută, cu caracter peremptoriu, deoarece o eventuală admitere a acesteia face de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune dedusă din aplicarea art. 268 alin.1 lit. d Codul muncii, trebuie subliniat că textul invocat de pârâtă are în vedere acțiunile formulate pentru anularea unui contract individual sau colectiv de muncă, acțiuni ce sunt admisibile numai pe durata valabilității contractelor contestate. Or, în cazul de față, instanța nu a fost învestită cu o asemenea acțiune în anulare, problema de drept supusă analizei cânstând tocmai în stabilirea modalității de aplicare a unor contracte colective de muncă pe durata valabilității acestora.
Pentru aceste motive, instanța reține că dispozițiile art. 268 alin.1 lit.d Codul muncii nu au incidență în cauză, astfel că excepția prescrierii dreptului la acțiune, întemeiată pe aceste dispoziții, va fi respinsă ca neîntemeiată.
Potrivit art 268 lit c si e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Din textul de lege citat mai sus rezulta ca pentru drepturile salariale termenul de prescripție al dreptului la acțiune este de 3 ani, iar pentru neexecutarea clauzelor contractului colectiv de munca termenul de prescripție al dreptului la acțiune este de 6 luni.
Potrivit art. 160 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Salariul suplimentar era prevăzut în art.30 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pentru ani 2006-2008 fiind un drept salarial aspect care rezultă din faptul ca dreptul la plata unui salariu de baza de incadrare dupa expirarea unui an calendaristic este reglementat in capitolul II din CCM, capitol in care se reglementeaza sistemul de salarizare. Mai mult, partile au inteles sa denumeasca expres sumele de bani ce se vor acorda ca fiind salariu suplimentar si nu prima, ajutor, premiu sau bonus. Așadar, prin voința părților, salariul suplimentar anual se încadrează în noțiunea de drept salarial.
In ceea ce priveste ajutorul material, în art.71 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pentru ani 2006-2008, sunt reglementate ajutoare materiale pentru sărbătorile de Paști și C. și o premiere pentru Ziua feroviarului. Aceste prevederi sunt preluate în art.64 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SNTFM CFR Marfă. Astfel, în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariatii vor mai beneficia din fondurile angajatorului de urmatoarele: a) cu ocazia sarabatorilor de Paste si de C. se vor acorda salariatilor un ajutor material stabilit cel putin la nivelul clasei 1 de salarizare…Aceste prevederi se aplica cu 1 ianuarie 2010 .
În cazul sărbătorilor de C., deși se folosește noțiunea de ajutor material, se constată că sunt stabilite criterii de acordare care au legătură exclusiv cu activitatea desfășurată în cadrul societății, respectiv lipsa absențelor nemotivate, a abaterilor disciplinare, iar acordare este condiționată de desfășurarea activității în cadrul societății, în sensul că salariații care s-au aflat în concediu fără plată de un an nu beneficiază de acest ajutor material.
În această situație, prevederile art.160 din Codul muncii trebuie interpretate coroborat, în sensul că „adaosurile” la care se referă, trebuie să fie acordate în considerarea muncii desfășurate de angajat pentru a se concluziona că ele sunt drepturi de natură salarială.
Noțiunea de „adaos” folosită de art. 160 din Codul muncii este una care cuprinde orice drepturi corespunzătoare muncii prestate, ce fac astfel parte din salariu. Aceasta este și situația de față în care, acordarea drepturilor pretinse de reclamant, reglementate de contractul colectiv de muncă aplicabil, este determinată nu doar de calitatea de salariat ci și de desfășurarea activității precum și de modul în care ea a fost desfășurată.
Rezultă astfel că drepturile pretinse de reclamantă pentru sărbătorile de C. au natura unor drepturi salariale, fiind vorba de premieri acordate cu ocazia unor sărbători religioase.
În concluzie, fiind stabilită natura drepturilor pretinse ca fiind drepturi de natură salarială rezultă că drepturile pretinse de reclamantă au natura unor drepturi salariale, fiind aplicabile prevederile art. 268 alin.1 lit.c) din Codul muncii iar nu prevederile art. 268 alin.1 lit. e) din Codul muncii. Așadar, potrivit acestei reglementări, termenul de prescripție aplicabil este de 3 ani de la data nașterii drepturilor pretinse.
În ceea ce privește tichetele de masă, prevederile art.5 alin.1 din Legea nr. 142/1998, potrivit cu care angajatorul distribuie salariaților tichetele de masa, lunar, in ultima decada a fiecărei luni, pentru luna următoare, nu instituie un termen de prescripție special, în sensul că în cazul în care tichetele de masă nu au fost acordate și nici nu sunt solicitate până la sfârșitul lunii anterioare celei pentru acre sunt datorate nu ar mai putea fi cerute printr-o acțiune în justiție pierzându-se dreptul material la acțiune la acea dată.
Aceste prevederi legale stabilesc doar scadența obligației de acordare a tichetelor de masă, pentru cazul în care ea a fost asumată de angajator cum este cazul de față. Pentru neexecutarea la scadență a acestei obligații angajatorul datorează despăgubiri în condițiile răspunderii civile contractuale coroborate cu condițiile răspunderii patrimoniale a angajatorului iar termenul de prescripție este termenul special prevăzut în art. 268 al.1 lit.c) Codul Muncii în referire la cererile salariaților de acordare a unor despăgubiri.
Prin urmare instanta va respinge exceptia prescrierii dreptului la actiune intemeiata pe dispozitiile art 268 alin 1 lit e din Codul muncii.
Cum actiunea a fost introdusa la data de 14.03.2014, instanta apreciaza ca termenul de 3 ani prevazut de art 268 alin 1 lit c era implinit la data sesizarii instantei, astfel ca va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune intemeiata pe dispozitiile art 268 alin 1 lit c din Codul muncii și va respinge cererea de chemare în judecată ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată în baza art. 268 alin.1 lit.e Codul muncii, ca neîntemeiată.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată în baza art. 268 alin.1 lit. d Codul muncii, ca neîntemeiată.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată în baza disp.art.268 alin.1 lit. c) din Codul muncii.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta T. P. C. domiciliată în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA CFR MARFA SA cu sediul în București, ..38, sector 1, ca prescrisă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 mai 2014.
Președinte,
F. M. I. Asistenți judiciari,
G. C. Grefier,
R. A. G. M. Ș.
Red.jud.FMI/2ex/20.05.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2283/2014.... → |
|---|
