Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1794/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1794/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-08-2014 în dosarul nr. 3740/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1794
Ședința publică de la 14 August 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M. I.
ASISTENȚI JUDICIARI:
M. A. B.
L. V. N.
GREFIER C. I. S.
S-a luat în examinare acțiunea civilă având ca obiect drepturi bănești, formulată de reclamanta S. S. cu domiciliul în comuna Cobadin, ., județ C., în contradictoriu cu pârâții L. T. N. I. Deleni cu sediul în com. Deleni, ., J. C., I. Școlar Județean C. cu sediul în mun. Constanta, .. 11, J. C. și M. Educației Naționale cu sediul în București, .. 28-30, sector1.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 157 noul Cod de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care se arată că procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar reclamanta a solicitat judecata cauzei în lipsă, după care:
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 131 alin. 1 NCPC, potrivit cărora la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, raportat la art. 95 alin. 1 NCPC, în referire la art. 269 Codul muncii, art. 208, art. 210 din Legea 62/2011, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 255 NCPC, apreciind proba cu înscrisuri ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă cauzei, instanța încuviințează pentru reclamantă și pârâții M. Educației Naționale și I. Școlar Județean C. proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei, și o constată administrată.
Nemaifiind alte cereri formulate în cauză, în temeiul art. 244 NCPC, instanța, socotindu-se lămurită, declară cercetarea procesului încheiată, iar în temeiul art. 394 NCPC, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, rămâne în pronunțare asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune și asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 13.05.2014 sub nr._ reclamanta S. S. a chemat în judecată pârâții L. T. N. I. Deleni, M. Educației Naționale și I. Școlar Județean C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige unitatea de învățământ pârâtă la calcularea și la plata echivalentului în lei al sumei de 100 euro, reprezentând ajutor financiar pentru stimularea achiziționării de cărți sau programe, aferent anilor 2010 și 2011, sume calculate la cursul de schimb valutar comunicat de BNR și actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei lucrate în unitatea școlară de fiecare reclamant. S-a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului M. Educației Naționale să aloce Inspectoratului Școlar Județean C. sumele anterior menționate, precum și obligarea pârâtului I. Școlar Județean C. să aloce aceste sume către unitatea de învățământ.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin art. 1 și 6 din Legea 315/2006, s-a prevăzut acordarea unui ajutor financiar către cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare din învățământul preuniversitar de stat, în vederea achiziționării de cărți sau programe educaționale. Acest ajutor financiar se prevedea a fi acordat anual, la cererea cadrelor didactice, având un cuantum echivalent cu valoarea în lei a 100 euro. S-a mai precizat că procedura de alocare a sumelor de bani și de acordare a ajutorului a fost detaliată prin Normele metodologice de aplicare a Legii 315/2006, aprobate prin HG 453/2007.
Cu privire la ajutorul financiar aferent anilor 2010 și 2011, reclamanta a învederat că a formulat cerere în anul 2012, însă pârâții nu au executat obligația de plată nici măcar parțial.
În drept, au fost invocate disp. Legii nr.315/2006, al HG nr. 453/2007, art.268 alin.1 lit.c Codul muncii, dispozițiile Legii nr.62/2011.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri: adeverința nr. 1012/25.04.2014 emisă de unitatea școlară pârâtă, cerere înregistrată la unitatea școlară la data de 15.11.2012 pentru acordarea ajutorului financiar aferent anilor 2011 și 2012.
Pârâtul M. Educației Naționale a formulat întâmpinare (filele 19,20) prin care a susținut că în reglementarea Legii 315/2006, ajutorul financiar acordat cadrelor didactice nu este unul total dezinteresat, ci în sarcina beneficiarilor se instituie obligația de a achiziționa cărți sau programe educaționale pe suport electronic, pentru un salt calitativ al activității didactice. Astfel, plata se face de unitățile de învățământ pe bază de documente justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu justificarea ulterioară a sumelor primite, în condițiile legii. Reclamanta nu a dovedit efectuarea de cheltuieli personale pentru achiziționarea de material didactic, deși modalitatea regulă instituită de lege este decontarea sumelor cheltuite, deci achitarea ulterioară. În plus, în conformitate cu prevederile art. 61 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, execuția bugetară se încheie la 31 decembrie a fiecărui an, iar orice venit neîncasat și orice cheltuială angajată, lichidată și ordonanțată, neplătită la data de 31 decembrie, se va încasa sau se va plăti în contul bugetar pe anul următor.
În drept, au fost invocate art.205 C., Legea nr. 315/2006, HG nr.453/2007, Legea nr.500/2002.
Pârâtul I. Școlar Județean C. a formulat întâmpinare (filele 17,18) prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, apreciind că față de momentul înregistrării acțiunii pe rolul instanței-13.05.2014, a fost depășit termenul general de prescripție de 3 ani, calculat de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv 01.11.2008, pentru pretențiile aferente anului 2009 și 01.11.2009, pentru ajutorul financiar aferent anului 2010. Pe fondul cauzei, pârâtul a susținut că reclamanta nu a făcut dovada cererilor formulate pentru alocarea sumelor de bani necesare plății ajutorului financiar. Totodată, ajutorul financiar aferent anului 2011 a fost sistat ca urmare a abrogării Legii 315/2006 prin art. 15 alin.1 lit. k din Legea 118/2010, astfel că reclamanta nu ar putea beneficia de drepturile bănești pretinse.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat probe cu înscrisuri.
Soluționând cu prioritate în baza art. 248 alin. 1 NCPC excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține că, potrivit art. 268 lit. c) Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, în situatia în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum si în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator.
Potrivit art. 159 alin. 1 Codul muncii, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca, iar potrivit art. 160 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Prin urmare, salariul constituie prețul muncii, care nu se rezumă la ceea ce în sens restrâns este desemnat prin această noțiune, ci cuprinde totalitatea prestațiilor din partea angajatorului care constituie un corespondent și o consecință a muncii prestate, inclusiv diverse adaosuri, prime și alte prestații la care salariatul are dreptul ca urmare a prestării muncii.
În speță, pretențiile reclamantei au ca obiect acordarea ajutorului material în cuantum de 100 euro, prevăzut de Legea 315/2006 și aferent anilor 2010 și 2011 care se încadrează cu evidență în sfera drepturilor salariale la care se referă art. 268 lit. c) Codul muncii, potrivit căruia este aplicabil termenul de prescripție extinctivă de 3 ani.
Cu privire la ajutorul financiar aferent anului 2010, dreptul la acțiune al reclamantei nu s-a născut la data de 01.11.2010, dată la care avea obligația de o formula cererea de acordare a ajutorului financiar, ci la data de 01.01.2011, când devenea scadentă obligația de plată a pârâților.
În raport cu data înregistrării cererii – 13.05.2013, termenul de 3 ani prevăzut de art. 268 alin.1 lit. c Codul muncii, cu privire la plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, a fost depășit, astfel că excepția prescripției dreptului material la acțiune va fi admisă în privința pretențiilor aferente anului 2010. În consecință, instanța va respinge cererea având ca obiect aceste pretenții, ca prescrisă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, pe durata anului școlar 2011-2012, reclamanta a fost angajata unității școlare pârâte în funcția de cadru didactic, prin cererea de față solicitând obligarea angajatorului la plata drepturilor bănești cuvenite cu titlu de ajutor financiar aferent acestei perioade, potrivit Legii 315/2006.
Potrivit art. 1 din actul normativ menționat, se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice. Prin art. 2 s-a prevăzut în mod expres cuantumul acestui ajutor, ca fiind echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății, precum și împrejurarea că suma se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice.
Procedura de acordare a sumelor de bani destinate achiziționării de material a fost reglementată prin Normele metodologice de aplicare a Legii 315/2006, aprobate prin HG 453/2007.Astfel, art. 3 din Norme impune cerința expresă a formulării unei cereri din partea beneficiarului, cerere ce trebuie înregistrată până la data de 1 noiembrie, pentru anul următor, la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază.
Legea 315/2006, invocată ca temei legal al pretențiilor reclamantei, a fost însă abrogată în mod expres prin art. 15 alin.1 lit. k din Legea 118/2010, intrată în vigoare la data de 03.07.2010. Cum ulterior acestei date nu a mai existat o altă dispoziție, dintr-un alt act normativ, care să prevadă acordarea către cadrele didactice a unui ajutor financiar pentru stimularea achiziționării de cărți sau programe educaționale, instanța reține că pretențiile reclamantei nu își au corespondent în reglementarea legală aplicabilă în perioada de referință din acțiune.
Pentru aceste motive, cererea privind pretențiile aferente anului 2011 va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente anului 2010.
Respinge cererea privind pretențiile aferente anului 2010, ca prescrisă.
Respinge cererea privind pretențiile aferente anului 2011 formulată de reclamanta S. S., cu domiciliul în comuna Cobadin, ., județ C., în contradictoriu cu pârâții L. T. N. I. Deleni, cu sediul în com. Deleni, ., J. C., I. Școlar Județean C., cu sediul în mun. Constanta, .. 11, J. C. și M. Educației Naționale, cu sediul în București, .. 28-30, sector1, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.08.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
F. M. I. M. A. B.
În CO, pentru care semnează
conform art.426 alin.4 NCPC,
președintele completului
L. V. N.
GREFIER,
C. – I. S.
Red.Jud.FMI/2ex/22.08.2014
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 3038/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
