Acţiune în răspundere patrimonială. Hotărâre din 07-10-2015, Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 2480/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 23 septembrie 2015
PREȘEDINTE – D. I. F.
ASISTENȚI JUDICIARI
G. C.
L. N.
GREFIER – R. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul C. R. PENTRU PREGATIRE SI PERFECTIONAREA PERSONALULUI DIN TRANSPORTURI NAVALE-CERONAV, cu sediul în C., ., în contradictoriu cu pârâtul S. C. I., cu domiciliul în Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde pentru reclamantul C. Român pentru Pregătire și Perfecționarea personalului din Transporturi Navale – CERONAV, consilier juridic R. E., în baza delegației depuse la dosar, iar pentru pârâtul S. C. I., răspunde avocat L. V., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în condițiile art. 154 și următoarele Cod de procedură civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 270 din Codul Muncii.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului și mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care:
Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 131 alin.1 Cod de procedură civilă, se declară competent, din punct de vedere general, material și teritorial, să soluționeze cererea dedusă judecății, conform art.269 din Codul Muncii coroborat cu disp.art. 208 – 210 din Legea nr. 62/2011.
Reclamantul, prin reprezentant convențional, depune un set de înscrisuri constând în contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2014, Hotărârile nr. 67/27.11.2014 și nr. 72/18.12.2014 ale Consiliului de Conducere al CERONAV, extras din ordinul 510/26.03.2015, extras din ordinul 114/14.02.2014, decizia nr. 24/02.03.2015, decizia nr. 83/02.06.2015 emise de CERONAV și răspunsul la notificarea Sindicatului CERONAV. Înmânează un exemplar pârâtului, prin apărător.
Pârâtul, prin apărător, arată ă nu solicită amânarea cauzei față de comunicarea acestor înscrisuri.
La solicitarea instanței, părțile prin reprezentant convențional, respectiv apărător învederează că nu au cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat instanța pune în discuție probatoriul cauzei.
Reclamantul, prin reprezentant convențional, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Pârâtul, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri constând în înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în raport de prevederile art.255 Cod procedură civilă, reținând că proba cu înscrisuri solicitată de părți este legală, verosimilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cererii deduse judecății, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă o încuviințează și o constată administrată la acest termen.
La solicitarea instanței, părțile reprezentant convențional, respectiv apărător, solicită a se lua act că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în baza art.244 Cod procedură civilă declară cercetarea procesului încheiată și stabilește ca dezbaterea fondului să se desfășoare la acest termen de judecată. Prin urmare, în temeiul art.392 Cod procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților.
Reclamantul, prin reprezentant convențional, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtului la restituirea sumei de 2666,67 lei reprezentând plată nedatorată, constând în decontarea prestațiilor de odihnă și tratament, încasată în anul 2014, având în vedere dispozițiile deciziei Curții de Conturi.
Pârâtul, prin apărător, solicită respingerea acțiunii ca nefondată. Se arată, că, drepturile care fac obiectul cererii de chemare în judecată, au fost achitate în limita bugetului de venituri și cheltuieli, astfel cum acesta a fost aprobat prin Ordinul Ministerului Transporturilor la capitolul „Asistența Socială”, respectându-se cheltuielilor alocate protecției sociale. În măsura în s-ar reține că drepturile ce au fost acordate, sunt nelegale, solicită să se constate că, răspunderea pentru plata nedatorata a acestor drepturi aparține angajatorului, întrucât acestea derivă din contractul colectiv de muncă. De asemenea, solicită să se aibă în vedere și faptul că, salariatul nu poate încasa necuvenit drepturile pe care angajatorul le-a recunoscut ca fiind datorate, precum și faptul că, în baza aceluiași contract colectiv de munca pe perioada de valabilitate a acestuia, nu se pot efectua pentru aceleași drepturi și plăți datorate, dar și plăți nedatorate. Depune la dosar concluzii scrise, solicitând totodată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța, în considerarea art.394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE :
Amână pronunțarea asupra cauzei la data de 7 octombrie 2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENTI JUDICIARI,
D. I. F. G. C.
L. N.
GREFIER,
R. B.
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2480
Ședința publică din data de 7 octombrie 2015
PREȘEDINTE – D. I. F.
ASISTENȚI JUDICIARI
G. C.
L. N.
GREFIER – R. B.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile formulate de reclamantul C. R. PENTRU PREGATIRE SI PERFECTIONAREA PERSONALULUI DIN TRANSPORTURI NAVALE-CERONAV, cu sediul în C., ., în contradictoriu cu pârâtul S. C. I., cu domiciliul în Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Completul de judecată, pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 7 octombrie 2015, când a pronunțat următoarea sentință:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea formulată de reclamantul C. Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi navale CERONAV în contradictoriu cu pârâtul S. C. I. înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ se solicita obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2666,67 lei reprezentând plată nedatorată constând în decontarea prestațiilor de odihnă și tratament, pe care a încasat-o în anul 2014, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul arată că în perioada 12.01._15 Curtea de Conturi a României –Camera de Conturi C. a efectuat auditul financiar asupra contului anual de execuție bugetară la CERONAV. Urmare a acțiunii de audit financiar auditorii publici externi au constatat că CERONAV a efectuat plăți nelegale reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu deplasările angajaților la și de la locul de muncă care nu locuiesc pe raza municipiului C. „, reținându-se totodată că deși deconturile au fost acordate în baza prevederilor din contractul colectiv de muncă aceste drepturi au fost incluse nelegal în contractul colectiv de muncă deoarece încălca Legea nr.284/2010 .
Se mai arată că prin decizia nr.15/2015 Curtea de Conturi a României –Camera de Conturi C. a dispus”stabilirea întinderii totale a prejudiciului reprezentând decontări nelegale a cheltuielilor efectuate de angajații proprii atât pentru efectuarea concediilor de odihnă cât și pentru deplasarea de la /la locul de muncă a angajaților ce nu locuiesc pe raza localității unde-și desfășoară activitatea, precum și recuperarea în integralitate, potrivit prevederile legale și în termenele de prescripție prevăzute de lege.”
Se mai susține că printre angajații CERONAV care au beneficiat de aceste facilități se regăsește și pârâtul care la data de 20.11.2014 a încasat suma de 2666,67 cu titlu de decont cheltuieli odihnă și tratament.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.256 c.muncii.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată arătând că suma ce se solicită a fi restituită este prevăzută de art.74 lit.j și h din CCM la nivel de unitate și reprezintă măsuri de protecție socială a salariaților, iar curtea de conturi a constatat că acestea reprezintă drepturi salariale ce au fost acordate cu încălcarea legii nr.284/2010.
Prin decizia nr.24/24.03.2015 s-a dispus “ sistarea decontării prestațiilor de odihna si tratament, inclusiv transportul pentru salariații proprii si membrii de familie ai acestora pe durata efectuării concediului de odihna si a concediului medical, precum si încheierea de polițe de asigurare facultativa pentru salariați si încetarea plătii ajutoarelor cuvenite salariaților pentru deces, accident de munca, pentru nașterea fiecărui copil, cadouri de Paste, 1 Iunie, C. si alte sărbători similare pentru copiii minori ai angajaților, cadouri oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 Martie, plata echivalentului abonamentului lunar de transport la valoare maxima, achiziționarea anuala a uniformelor pentru fiecare sezon.
Se mai susține că, ulterior, prin decizia nr.83/02.06.2015 societatea reclamanta a anulat art.2 din decizia nr.24/02.03.2015. Decizia nr.83/02.06.2015 are la baza răspunsul reclamantei la notificarea înaintata de sindicat în cadrul căruia societatea angajatoare arata ca “ drepturile prevăzute in art.74 lit. a, b, c, d, e, f, g, k sunt drepturi de natura sociala, negociate prin CCM pe anul 2015 in conformitate cu prevederile legale, respectiv art.21 si art.55 din Codul Fiscal, si nu fac obiectul Legii nr.284/2010 nefiind considerate drepturi de natura salariala”.
Pârâtul solicită ca instanța de judecata sa analizeze, in ce măsura poate opera recunoașterea legalității acordării ajutoarelor sociale doar pentru o parte din masurile sociale prevăzute in art.74 din CCM, in condițiile in care reglementarea codului fiscal vizează toate ajutoarele stipulate in aceasta clauza contractuala, inclusiv pe cele privind cheltuielile de tratament si odihna, si cele de transport la si de la locul de munca.
În continuare pârâtul formulează critici de netemeinicie a acțiunii arătând că cele doua articole despre care Curtea de Conturi sustine ca au fost incalcate, se completeaza insa cu anexa VIII, Cap.II, art.11 din Legea nr.284/2010, in conformitate cu care “ personalul încadrat în autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii beneficiază și de celelalte drepturi aplicabile funcționarilor publici din administrația publică centrală, respectiv locală, în funcție de subordonare”, iar potrivit anexei I, cap.I art. 7 alin.1 lit. “b” si alin.2 din Legea 284/2010: “ funcționarii publici beneficiază si de alte drepturi care nu sunt de natură salarială, stabilite în condițiile legii, aceste drepturi fiind acordate in condițiile prevăzute în actele normative prin care sunt reglementate”.
Pârâtul susține că din analiza reglementarilor anexei I si II la care a făcut referire anterior, rezulta ca:Personalul din instituțiile publice, finanțate integral din venituri proprii pot beneficia si de alte drepturi care nu sunt de natură salarială, reglementate prin alte acte normative decât legea unica de salarizare;
Or, potrivit art.55 alin.4 din Legea 571/2003 (Codul Fiscal) “nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, sumele reprezentând: ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităților naturale, ajutoarele pentru bolile grave și incurabile, ajutoarele pentru naștere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariaților, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la și de la locul de muncă al salariatului, costul prestațiilor pentru tratament și odihnă, inclusiv transportul pentru salariații proprii și membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariații proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă.
Pârâtul solicită instanței să constate ca includerea acestor drepturi in Contractul Colectiv de Munca nu incalca dispozițiile art. 37 alin.1 din Legea 62/2011, întrucât clauzele contractuale prin care acestea sunt reglementate, sunt in acord cu dispozițiile legale enunțate.
Se mai susține că sumele de bani acordate de reclamanta in temeiul art.74, sunt legal încasate de salariați si in raport de prevederile Legii 62/2011;
Art. 138. alin.1 din Legii 62/2011 dispune ca:
Prin contractele/acordurile colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani și în natură, altele decât cele prevăzute de legislația în vigoare pentru categoria respectivă de personal.
Prin alin.2 din acest text de lege se stabileste ca “ prin excepție de la prevederile art. 129 alin. (3) contractele colective de muncă în sectorul bugetar se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele și în condițiile stabilite prin acestea.
In cauza, pârâtul consideră că este incidenta situația de excepție prevăzuta in art.138 din Legea nr.62/2011, contractul colectiv de munca fiind negociat după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli de catre Ministerul Transportului si cu respectarea limitelor stabilite in BVC.
Prin notele scrise depuse la dosar, pârâtul a mai susținut suplimentar că sub nicio forma Curtea de Conturi nu poate constata daca sumele plătite cu titlu de deconturi, constituie drepturi incluse nelegal in CCM, întrucât s-ar substitui instanței de judecata și că CCM este legal încheiat si toate drepturile acordate pana la constatarea unei eventuale nulități, reprezintă sume datorate si legal încasate.
A fost administrată proba cu înscrisuri .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Prin decizia nr.15/19.03.2015 a Curții de Conturi Camera de Conturi C. s-a constatat că „din verificarea plăților efectuate la capitolul bunuri și serviciu s-a constatat că în perioada_15 entitatea auditată a efectuat plăți nelegale reprezentând decontarea unor cheltuieli efectuate de către angajații entității auditate în baza unor prevederi din contractele colective de muncă aferente perioadelor respective reprezentând contravaloare cheltuielilor cu deplasările angajaților în concediile de odihnă precum și a unor sume reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu transportul la și de la locul de muncă, efectuate de angajații entității ce nu locuiesc pe raza municipiului C..” Organul de control decizând în sarcina Directorului General al Centrului Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale „CERONAV „ va lua măsurile legale pentru stabilirea întinderii totale a prejudiciului …și pentru recuperarea acestuia în integralitate.”
În punerea în executarea acestei decizii reclamantul a introdus acțiunea de față întemeiată pe dispozițiile art.256 c.muncii.
Potrivit art.256 c.muncii „(1)Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.”
Instanța apreciază că pe calea prezentului demers judiciar nu este chemată a analiza temeinicia și legalitatea deciziei Curții de Conturi în privința căreia Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.547/24.07.2014 prevede cu procedură specială de contestare astfel încât nu se poate pronunța cu privire la natura drepturilor-salariale sau sociale- sau asupra legalității acestor drepturi astfel cum acestea au fost reținute de organul de control financiar.
În ceea ce privește critica pârâtului potrivit căreia Curte de Conturi nu poate constata dacă sumele plătite cu titlu de deconturi constituie drepturi incluse nelegal în CCM întrucât s-ar substituie instanței de judecată, instanța reține următoarele:
Potrivit art.142 alin.1 și 2 din Legea nr.62/2011 a dialogului social Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă care sunt negociate cu încălcarea prevederilor art. 132 sunt lovite de nulitate.
(2)Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanțele judecătorești competente, la cererea părții interesate, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.”
În cazul de față incompatibilitatea cu legea a drepturilor acordate de către angajator în baza contractului colectiv de muncă a fost constatată de Camera de Conturi C. în exercitarea prerogativelor prevăzute de art.1a alin.1 din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public.”, iar potrivit art.21”(1)Curtea de Conturi exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, furnizând Parlamentului și, respectiv, unităților administrativ - teritoriale rapoarte privind utilizarea și administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității.”
Raportat la aceste obligații stabilite de lege în sarcina organelor Curții de Conturi, instanța constată că nu i se poate solicita și impune acestui organ, cu titlu prealabil, să solicite în instanță constatarea nulității absolute a clauzelor din contractul colectiv de muncă/acordul de muncă pe care le-a considerat a fi nelegale, câtă vreme tocmai în temeiul competențelor fixate de lege, aceasta este obligația de a verifica conformitate cu legea a operațiunilor derulate de entitățile pe care le verifică, constatările concretizându-se în deciziile emise.
În ceea ce privește negocierea colectivă în domeniul bugetar, legea dialogului social prevede în art.138 „(1)Prin contractele/acordurile colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani și în natură, altele decât cele prevăzute de legislația în vigoare pentru categoria respectivă de personal.
(2)Prin excepție de la prevederile art. 129 alin. (3) contractele colective de muncă în sectorul bugetar se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele și în condițiile stabilite prin acestea.
(3)Drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. în cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime și maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale.
(4)Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1)-(3) sunt lovite de nulitate.
(5)Răspunderea pentru încheierea contractelor colective de muncă cu nerespectarea prevederilor alin. (1)-(3) revine angajatorului.”
Textul legal stabilește în sarcina exclusivă a angajatorului răspunderea pentru nerespectarea prevederilor alin.1-3 fără a distinge asupra naturii juridice a acestei răspunderi –patrimoniale, penale, contravenționale.
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța constată că angajatorul, în speța de față, este ținut a suporta consecințele includerii nelegale a unor drepturi în contractul colectiv de muncă fără a avea posibilitatea de a se regresa împotriva angajatului.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a respinge acțiunea formulată ca nefondată.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată formulat de pârât, instanța urmează a îl admite constând că reclamantul este partea care a pierdut procesul aflându-se astfel în culpă procesuală trebuind să suporte onorariul de avocat avansat de reclamant în prezenta cauză în cuantum de 100 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. R. PENTRU PREGATIRE SI PERFECTIONAREA PERSONALULUI DIN TRANSPORTURI NAVALE-CERONAV, cu sediul în C., ., în contradictoriu cu pârâtul S. C. I., cu domiciliul în Tulcea, ., județul Tulcea, ca nefondată.
Obligă reclamantul la plata sumei de 100 de lei către pârât cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică ,azi, 07.10.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENTI JUDICIARI,
D. I. F. G. C.
L. N.
GREFIER,
R. B.
Tehnored.jud.D.I.F./09.10.2015
2 .
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 2647/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
