Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 539/2015. Tribunalul CONSTANŢA

TRIBUNALUL

Deliberând asupra acțiunii civile de față:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr. _ , reclamanta S.C. R. S.A. a chemat în judecată pe pârâta M. F. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 1.128 lei către reclamantă, reprezentând drepturi bănești încasate nejustificat, constând în indemnizația de concediu pentru 16 zile de concediu de odihnă aferent anului 2012 și prima de vacanță aferentă.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta a fost angajatul său până la data de 08.09.2012, raporturile de muncă încetând în baza art. 55 lit. b Codul muncii, potrivit dispoziției nr. 622/08.09.2012.

Potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, în anul 2012 pârâta avea dreptul la 23 de zile de concediu de odihnă, ce urma să fie efectuate în luna ianuarie 2012.

La data încetării contractului de muncă pârâta avea dreptul la 7 zile de concediu de odihnă, astfel că a încasat necuvenit contravaloarea unui număr de 16 zile de concediu.

Reclamanta susține că diferența de sumă corespunzătoare celor 16 zile de concediu de odihnă și prima de vacanță aferentă, respectiv suma de 1.128 lei, reprezintă o valoarea încasată fără justificare și trebuie restituită angajatorului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 256 din Codul muncii.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri: notificare înaintată pârâtei prin executor judecătoresc, Dispoziția nr. 622/08.05.2012, dovada raporturilor de muncă, carte de identitate, notă constituire debit, fluturași de salarii.

În apărare, pârâta M. F. M. nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe în apărare.

După verificarea bazei de date informatizate a instanței, instanța a dispus numirea unui curator special pentru apărarea intereselor pârâtei.

Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

Pârâta a fost angajatul societății reclamante în funcția de funcționar administrativ, raporturile de muncă încetând din data de 16.05.2012, potrivit dispoziției nr. 622/08.05.2012 (fila nr. 7).

Pentru anul 2012, pârâta a avut dreptul la un concediu de odihnă de 23 de zile lucrătoare, acordat proporțional cu durata muncii prestate într-un an calendaristic.

In consecință, pârâta ar fi fost îndreptățit la 23 de zile concediu de odihnă în cazul în care ar fi lucrat efectiv la societatea reclamantă pe parcursul întregului an 2012. Cum calitatea sa de angajat al reclamantei a încetat la data de 16.05.2012, pârâtul putea beneficia în concret de doar 7 zile de concediu de odihnă în cursul anului 2012.

Din fluturașii de salariu depuși la dosar rezultă că pârâta a încasat c/valoarea a 23 de zile de concediu de odihnă, deși era îndreptățită numai la 7 zile concediu de odihnă în cursul anului 2012.

Modul de calcul al debitului a fost expus de reclamantă în înscrisul intitulat „Nota de constituire debit” (fila nr. 12).

Suma netă de 1.586 lei de care a beneficiat pârâta include și prima de vacanță în cuantum total de 663 lei.

Art. 256 alin.1 Codul muncii stabilește că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Prin aceste dispoziții este reglementată obligația de restituire pe care o au salariații față de unitatea angajatoare, având la bază plata lucrului nedatorat și îmbogățirea fără justă cauză.

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța reține că pârâta a încasat în mod necuvenit contravaloarea a 16 zile de concediu de odihnă și a primei de vacanță aferente, respectiv suma totală de 1.128 lei, motiv pentru care va dispune obligarea pârâtei la restituirea acestei sume către reclamantă.

Conform art. 48 din O.U.G. nr. 80/2013:

(1)Avansarea remunerației curatorului special numit de instanță în condițiile art. 58 și 167 din codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului.

(2)Instanța poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remunerației curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului.

(3)Sumele avansate cu titlu de remunerație a curatorului special se includ în cheltuielile de judecată și vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul.

Văzând art. 48 al. 2 și 3 din O.U.G. nr. 80/2013 coroborat cu art. 453 al. 1 C. pr. civilă, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul curatorului special conform delegației . nr. 53/17.10.2014 (fila nr. 29).

De asemenea, instanța va obliga reclamanta la plata către Baroul C., pentru d-na avocat Ș. G. L. cu delegația . nr. 53/17.10.2014, a sumei de 300 lei reprezentând onorariu curator special.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamanta .> cu sediul in C., .-24, județul C., in contradictoriu cu pârâta M. F. M. cu ultimul domiciliu cunoscut in C., ., ..B, . class="NoSpacing"> Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.128 lei, reprezentând drepturi bănești încasate nejustificat.