Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 209/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 209/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 7598/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 2 februarie 2015
Sentința civilă nr. 209
Președinte: F. M. I.
Asistenți judiciari: G. C.
R. A. G.
Grefier: M. Ș.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul S. I. domiciliat în Agigea, ..8, județ C., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. cu sediul în C., ., județ C., având ca obiect contestație decizie pensionare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 2 februarie 2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 27.10.2014 sub număr de dosar_, reclamantul S. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. anularea deciziei nr._/11.06.2014 și obligarea pârâtei la emiterea deciziei privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu valorificarea adeverințelor nr. 332/2010, nr. 1929/2010 și nr. 1928/2010, actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație la data plății, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că datele din adeverințele menționate nu au fost valorificate la momentul emiterii deciziei contestate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. din Legea nr. 263/2010.
În susținerea cererii, au fost depuse în copie înscrisuri (filele 8-53).
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat la cererea părților proba cu înscrisuri, fiind depus dosarul administrativ al reclamantului (filele 62-115).
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța găsește cererea reclamantului întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr._/11.06.2014 (fila 65), pârâta C. Județeană de Pensii C. a admis cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă a reclamantului, drepturile acestuia fiind stabilite începând cu data de 17.01.2014.
Contestația formulată de reclamant împotriva deciziei menționate (fila 64), în baza art.149 alin.1 din Legea nr.263/2010, a fost soluționată prin adresa nr._/28.07.2014 (filele 62,63).
Potrivit adeverințelor nr. 1929/19.05.2010 emisă de CNM Petromin SA C. și CNM Romline SA (filele 114-115) emise de Societatea Națională de Transport gaze Naturale TRANSGAZ SA Mediaș, reclamantul a beneficiat de spor vechime, spor condiții grele, spor condiții periculoase și spor condiții nocive, în perioada 1992-1997, desfășurată la societățile menționate.
Analizând probele administrate, instanța constată că prin adresa nr._/28.07.2014 (filele 62,63), pârâta a răspuns contestației reclamantului în sensul că sporurile menționate în cele două adeverințe au fost fructificate la emiterea deciziei din 11.06.2014. Comparând datele privind activitatea în muncă (fila 71) cu adeverințele menționate mai sus rezultă că datele aferente perioadei 1992-1997 au fost preluate corect din cuprinsul acestora și constituie baza de calcul a pensiei reclamantului.
În condițiile în care reclamantul nu a formulat critici concrete cu privire la ce anume greșeli ar fi săvârșit pârâta cu ocazia preluării datelor din cele 2 adeverințe, aceasta răspunzându-i că datele au fost valorificate și depunând situația datelor privind activitatea în muncă, în care se regăsesc veniturile - bază de calcul din cuprinsul celor două adeverințe, se constată că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale în sensul că cele două adeverințe nu au fost luate în considerare la stabilirea pensiei sale.
Potrivit adeverinței nr. 1928/19.05.2010 emisă de . 109), reclamantul a lucrat în grupa I de muncă, în perioada 2.12._00, în procent de 75%.
În ceea ce privește temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă, acesta este menționat ca fiind Ordinul nr.50/1990 pct.118, anexa 1.
Procedând la verificare datelor privind activitatea în muncă reclamantului, instanța constată, contrar susținerilor reclamantului, că doar perioada 24.02._00 nu a fost luată în considerare ca fiind stagiu de cotizare realizat în această grupă de muncă.
Potrivit Ord. nr. 50/1990 pct. 6., nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Pct. 7 din același ordin arată că încadrarea in grupele I si II de munca se face proportional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse in aceste grupe, cu conditia ca,pentru grupa I, personalul sa lucreze in aceste locuri cel putin 50%, iarpentru grupa II, cel putin 70% din programul de lucru. In mod exceptional, personalul care, prin natura sarcinilor ce-i revin, lucreaza o parte din timp in subteran poate fi incadrat in grupa I sau II de munca, chiar daca acest timp este sub plafonul de 50% prevazut in grupa I si 70% pentru grupa II, luindu-se in calcul numai timpul efectiv lucrat in subteran.
Conform disp.art.15 din Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
În același sens, potrivit art. 1 din Decretul nr.92/1976, carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedește vechimea în munca, vechimea neîntrerupta în munca, vechimea neîntrerupta în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Potrivit art. 126 alin. 1 și 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive. Angajatorii sau orice alți deținători legali de arhive sunt obligați să elibereze aceste adeverințe, în termen de 30 de zile de la data solicitării, fără a percepe taxe sau comisioane.
Conform art.125 din același act normativ, angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe care le întocmesc și le eliberează.
Prin urmare, stabilirea condițiilor și nominalizarea locurilor de muncă ce sunt încadrabile în grupe de muncă, precum și nominalizarea persoanelor, revine unităților angajatoare.
Odată stabilită situația juridică, evidențierea acesteia se reflectă în carnetul de muncă sau în adeverința emisă de unitate, care îmbracă forma prevăzută de lege.
Adeverințele eliberate de către angajator sunt acte tehnico-administrative care constată diferite situații de fapt și drept care rezultă din evidențele aparținând unității emitente și ele trebuie să reflecte întocmai aceste evidențe, persoanele cu atribuții în eliberarea acestora angajându-și răspunderea cu privire la realitatea celor atestate.
Deci, stabilirea perioadei de activitate desfășurate în locurile de muncă și a activităților ce se încadrează în grupa I și II de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrărilor din Carnetul de Muncă, sau pe baza scriptelor și actelor oficiale existente la angajator, care să ateste o situație lipsită de echivoc și care să privească întregul program de lucru al salariatului, reieșit din fișa postului și specificul meseriei și funcției în care a fost încadrat la angajare, sau pe parcursul derulării contractului de muncă.
Potrivit art. 11 alin. (1) din Decretul 92/1976, datele privind activitatea depusă pe baza unui contract de muncă se înscriu în carnetul de muncă, așa cum acestea rezultă din contract sau din actele originale eliberate de unități pe baza scriptelor pe care le dețin. Aliniatul (2) prevede că, actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfășurată, vor cuprinde: denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă, precum și precizarea modului de încadrare - pe durată nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere -, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de muncă; de asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta și, după caz, locurile de muncă cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele I și II de muncă la pensie.
Adeverința emisă constituie act oficial prin care se dovedește, meseria și timpul lucrat în grupa de muncă.
În speță, desfășurarea activității în grupa I de muncă pe perioada 24.02._00 a fost probată de reclamant așa cum prevăd dispozițiile legale sus enunțate atât cu mențiunile din carnetul de muncă (fila 92) cât și cu adeverința nr. 1928/19.05.2010 emisă de .>
În aceste înscrisuri se menționează expres încadrarea în grupa I de muncă în procent de 75 % din timpul efectiv lucrat cu referire la prevederile Ordinului nr.50/1990 și ale deciziei Consiliului Managerial nr. 321/11.02.1992.
Deci, fostul angajator și-a asumat întreaga răspundere cu privire la mențiunile efectuate în carnetul de muncă și conținutul și veridicitatea adeverinței eliberate, așa încât nici instanța și nici CJP, nu are abilitatea de a cenzura aceste afirmații atâta timp cât mențiunile din carnetul de muncă precum și din adeverința eliberată nu au fost contestate în conformitate cu procedurile legale, iar conținutul acesteia a fost consemnat cu respectarea mențiunilor prevăzute în HG nr.257/2011.
Toate prevederi legale susenunțate, învederează că încadrarea locurilor de muncă din diferite unități în grupele I și II, trecerea de la o grupă la alta și scoaterea lor dintr-o anumită grupă, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a unităților. Prin urmare încadrarea personalului în condiții de grupa a II-a de muncă este atributul exclusiv al angajatorului, în conformitate cu dispozițiile art.6 din Ord. nr.50/1990, iar casa de pensii nu are abilitatea legală de a cenzura mențiunile din carnetul de muncă efectuate de angajator, de a elimina ori ignora înscrierile din carnetul de muncă, de exactitatea datelor fiind responsabilă unitatea angajatoare.
Din acest punct de vedere, susținerile pârâtei că reclamantul, în raport de natura funcției, nu putea fi încadrat în prevederile Ordinului nr.50/1990 nu au relevanță, ținându-se seama de mențiunile din carnetul de muncă și din adeverința nr. 1928/19.05.2010 eliberată de fostul angajator, care atestă desfășurarea de către fostul salariat a activității pe o anumită perioadă în grupa I de muncă, în procent de 75%.
Prin urmare, pentru perioada 24.02._00, reclamantul era îndreptățită la valorificarea grupei I de muncă.
Pentru considerentele arătate, instanța va anula decizia nr._/11.06.2014 emisă de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. și va dispune obligarea acesteia să emită reclamantului o decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, începând de la data de 17.01.2014, cu luarea în considerare a activității prestate în grupa I de muncă în perioada 24.02._00, potrivit adeverinței nr. 1928/19.05.2010 eliberată de Petromin SA.
În ceea ce privește cererea ce are ca obiect actualizarea cu indicele de inflație a sumelor de bani solicitate, se reține că un creditor poate pretinde si daune ce au caracter compensatoriu si care sunt menite sa acopere prejudiciul cauzat prin scăderea valorii creantei datorata inflatiei, dupa ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestui prejudiciu constă în diferenta dintre valoarea nominala a creantei si valoarea sa reala la data executarii. Actualizarea în functie de rata inflatiei este fundamentata pe scopul acestei institutii, respectiv pastrarea valorii reale a obligatiei banesti.
Ca urmare, instanța va obliga pârâta C. Județeană de Pensii C. să plătească reclamantului suma netă rezultată din aplicarea sarcinilor fiscale asupra diferenței de drepturi de pensie dintre pensia cuvenită si cea încasată, de la data de 17.01.2014 până la emiterea deciziei de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 NCPC, cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată este întemeiată, având în vedere faptul că pârâta se află în ipoteza prevăzută de textul de lege, aceea de a fi pierdut procesul.
D. urmare, pârâta urmează să fie obligată la plata către reclamant a sumei de 300 lei (chitanța nr. 2099/2014 fila 3) reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. I., domiciliat în Agigea, ..8, județ C., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județ C..
Anulează decizia nr._/11.06.2014 emisă de către pârâtă.
Obligă pârâta să emită reclamantului o decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, începând de la data de 17.01.2014, cu luarea în considerare a activității prestate în grupa I de muncă în perioada 24.02._00, potrivit adeverinței nr. 1928/19.05.2010 eliberată de Petromin SA.
Obligă pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. să plătească reclamantului suma netă rezultată din aplicarea sarcinilor fiscale asupra diferenței de drepturi de pensie dintre pensia cuvenită si cea încasată, de la data de 17.01.2014 până la emiterea deciziei de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2.02.2015.
Președinte, Asistenți judiciari,
F. M. I. G. C. Grefier,
R. A. G. M. Ș.
Red.Jud.FMI/2ex/10.02.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 206/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 22/2015.... → |
|---|
