Obligaţie de a face. Sentința nr. 206/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 206/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 8070/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 2 februarie 2015
Sentința civilă nr. 206
Președinte: F. M. I.
Asistenți judiciari: G. C.
R. A. G.
Grefier: M. Ș.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta Maiuș V. domiciliată în M., ., județ C., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. cu sediul în C., ., județ C., având ca obiect contestație decizie pensionare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 2 februarie 2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 18.11.2014 sub număr de dosar_, reclamanta M. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. anularea deciziei nr. R32176/22.05.2014 și obligarea pârâtei la emiterea deciziei privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în considerare a activității desfășurată în grupa I și grupa a II a de muncă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în mod nelegal, a fost respinsă cererea sa de pensionare nefiind luată în considerare perioadele 25.10.1980-1.05.1981, 18.03.1992-1.07.1993 și 1.12.1993-1.05.1996 desfășurate în grupa a II a de muncă, respectiv în grupa I de muncă, conform adeverințelor nr. 1513/204 și nr. 1512/2014..
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. Ordin nr.50/1990, anexa 2.
În susținerea cererii, au fost depuse în copie înscrisuri (filele 5-8).
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat la cererea părților proba cu înscrisuri, fiind depus dosarul administrativ al reclamantei (filele 16-75).
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța apreciază că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. R32176/22.05.2014 (fila 19), pârâta C. Județeană de Pensii C. a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă a reclamantei, motivat de faptul că perioadele 25.10.1980-1.05.1981 și 1.12.1993-1.05.1996 nu s-au valorificat în grupa a II a de muncă, iar perioada 18.03.1992-1.07.1993 nu s-a valorificat în grupa I de muncă deoarece funcțiile avute nu se încadrează în Ordinul 50/1990.
Contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei menționate (fila 18), în baza art.149 alin.1 din Legea nr.263/2010, a fost soluționată prin adresa nr._/6.11.2014 (filele 16,17).
Potrivit adeverințelor nr. 1513/11.04.2014 și nr. 1512/11.04.2014 emise de . Industries SA (filele 68,69), reclamanta a lucrat în grupa a II-a de muncă, în perioadele 3.10.1980-4.10.1982, 8.10._92, 1.12._96, având meseriile de mașinist mașini mobile, electrocarist și conducător mașini mobile, și în grupa I de muncă în perioadele 18.03._93, 1.05.1996-1.04.2001, în funcția de vopsitor, din care perioadele 25.10.1980-1.05.1981, 1.12.1993-1.05.1996 și 18.03.1992-1.07.1993 nu au fost luate în considerare ca fiind stagiu de cotizare realizat în grupele de muncă corespunzătoare.
În ceea ce privește temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă, acesta este menționat ca fiind Ordinul nr.50/1990 pct.134, anexa 2, iar temeiul juridic al încadrării în grupa I de muncă, este menționat ca fiind Ordinul nr.50/1990 pct.134, anexa 1, pct.30,50,60.
Potrivit Ord. nr. 50/1990 pct. 6., nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Conform disp.art.15 din Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
În același sens, potrivit art. 1 din Decretul nr.92/1976, carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedește vechimea în munca, vechimea neîntrerupta în munca, vechimea neîntrerupta în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Potrivit art. 126 alin. 1 și 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive. Angajatorii sau orice alți deținători legali de arhive sunt obligați să elibereze aceste adeverințe, în termen de 30 de zile de la data solicitării, fără a percepe taxe sau comisioane.
Conform art.125 din același act normativ, angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe care le întocmesc și le eliberează.
Prin urmare, stabilirea condițiilor și nominalizarea locurilor de muncă ce sunt încadrabile în grupe de muncă, precum și nominalizarea persoanelor, revine unităților angajatoare.
Odată stabilită situația juridică, evidențierea acesteia se reflectă în carnetul de muncă sau în adeverința emisă de unitate, care îmbracă forma prevăzută de lege.
Adeverințele eliberate de către angajator sunt acte tehnico-administrative care constată diferite situații de fapt și drept care rezultă din evidențele aparținând unității emitente și ele trebuie să reflecte întocmai aceste evidențe, persoanele cu atribuții în eliberarea acestora angajându-și răspunderea cu privire la realitatea celor atestate.
Deci, stabilirea perioadei de activitate desfășurate în locurile de muncă și a activităților ce se încadrează în grupa I și II de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrărilor din Carnetul de Muncă, sau pe baza scriptelor și actelor oficiale existente la angajator, care să ateste o situație lipsită de echivoc și care să privească întregul program de lucru al salariatului, reieșit din fișa postului și specificul meseriei și funcției în care a fost încadrat la angajare, sau pe parcursul derulării contractului de muncă.
Potrivit art. 11 alin. (1) din Decretul 92/1976, datele privind activitatea depusă pe baza unui contract de muncă se înscriu în carnetul de muncă, așa cum acestea rezultă din contract sau din actele originale eliberate de unități pe baza scriptelor pe care le dețin. Aliniatul (2) prevede că, actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfășurată, vor cuprinde: denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă, precum și precizarea modului de încadrare - pe durată nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere -, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de muncă; de asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta și, după caz, locurile de muncă cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele I și II de muncă la pensie.
Adeverința emisă constituie act oficial prin care se dovedește, meseria și timpul lucrat în grupa de muncă.
În speță, desfășurarea activității în grupa a II a de muncă în perioada 25.10.1980-1.05.1981 și 1.12.1993-1.05.1996 și în grupa I de muncă în perioada 18.03.1992-1.07.1993 a fost probată de reclamantă așa cum prevăd dispozițiile legale sus enunțate atât cu mențiunile din carnetul de muncă (filele 45, 49) cât și cu adeverințele nr. 1512/2014 și nr. 1513/2014 emise de fostul angajator . Industries SA.
În aceste înscrisuri se menționează expres încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % din timpul efectiv lucrat cu referire la prevederile Ordinului nr.50/1990 și ale PV al C.A. nr.20/11.05.1990 și nr. 12/2.12.1991.
Deci, fostul angajator și-a asumat întreaga răspundere cu privire la mențiunile efectuate în carnetul de muncă și conținutul și veridicitatea adeverinței eliberate, așa încât nici instanța și nici CJP, nu are abilitatea de a cenzura aceste afirmații atâta timp cât mențiunile din carnetul de muncă precum și din adeverința eliberată nu au fost contestate în conformitate cu procedurile legale, iar conținutul acesteia a fost consemnat cu respectarea mențiunilor prevăzute în HG nr.257/2011.
Toate prevederi legale susenunțate, învederează că încadrarea locurilor de muncă din diferite unități în grupele I și II, trecerea de la o grupă la alta și scoaterea lor dintr-o anumită grupă, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a unităților. Prin urmare încadrarea personalului în condiții de grupa a II-a de muncă este atributul exclusiv al angajatorului, în conformitate cu dispozițiile art.6 din Ord. nr.50/1990, iar casa de pensii nu are abilitatea legală de a cenzura mențiunile din carnetul de muncă efectuate de angajator, de a elimina ori ignora înscrierile din carnetul de muncă, de exactitatea datelor fiind responsabilă unitatea angajatoare.
Din acest punct de vedere, susținerile pârâtei că reclamanta, în raport de natura funcției, nu putea fi încadrată în prevederile Ordinului nr.50/1990 nu au relevanță, ținându-se seama de mențiunile din carnetul de muncă și din adeverințele nr. 1512/2014 și nr. 1513/2014 eliberate de fostul angajator, care atestă desfășurarea de către fostul salariat a activității pe o anumită perioadă în grupa a II-a de muncă, respectiv în grupa I de muncă, în procent de 100%.
Prin urmare, pentru perioadele 25.10.1980-1.05.1981, 1.12.1993-1.05.1996 și 18.03.1992-1.07.1993, reclamanta era îndreptățită la valorificarea grupei a II-a de muncă, respectiv I de muncă.
Potrivit art. 52 din Legea nr. 263/2010, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.
Conform art.158 alin.1 din Legea nr.263/2010, perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a II a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare.
Având în vedere data nașterii reclamantei, respectiv 25.10.1957, vârsta standard de pensionare este de 60 de ani și 11 luni, iar stagiul minim de cotizare este de 15 ani.
Luându-se în considerare activitatea din perioadele 25.10.1980-1.05.1981 și 1.12.1993-1.05.1996, prestate în grupa a II a de muncă, și din perioada 18.03.1992-1.07.1993, prestată în grupa I de muncă, potrivit adeverințelornr. 1512/2014 și nr. 1513/2014, rezultă un stagiu de cotizare realizat în condiții deosebite de peste 10 ani și în grupa I de muncă de peste 7 ani iar raportat la disp. art.55 alin.1 lit. a și lit. a1 din Legea nr.263/2010, reclamanta beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani și 6 luni (2 ani plus 3 ani și 6 luni).
Operând reducerea mai sus menționată, reclamanta se putea pensiona la împlinirea vârstei de 55 de ani și 5 luni.
La data depunerii cererii de pensionare – 14.04.2014, reclamanta avea vârsta de 56 ani și 5 luni, iar stagiul minim era depășit.
Ca urmare, se constată că reclamanta întrunea la data depunerii cererii de pensionare ambele condiții pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, motiv pentru care se impune anularea deciziei pârâtei R32176/22.05.2014 și obligarea pârâtei să emită reclamantei o decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, începând de la data de 14.04.2014, cu luarea în considerare a activității prestate în grupa a II-a de muncă în perioadele 25.10.1980-1.05.1981 și 1.12.1993-1.05.1996, potrivit adeverinței nr. 1513/11.04.2014 eliberată de . Industries SA, precum și a activității prestate în grupa I de muncă în perioada 18.03.1992-1.07.1993, potrivit adeverinței nr. 1512/11.04.2014 eliberată de . Industries SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. V., domiciliată în M., ., județ C., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C., cu sediul în C., ., județ C..
Anulează decizia nr. R32176/22.05.2014 emisă de către pârâtă.
Obligă pârâta să emită reclamantei o decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, începând de la data de 14.04.2014, cu luarea în considerare a activității prestate în grupa a II-a de muncă în perioadele 25.10.1980-1.05.1981 și 1.12.1993-1.05.1996, potrivit adeverinței nr. 1513/11.04.2014 eliberată de . Industries SA, precum și a activității prestate în grupa I de muncă în perioada 18.03.1992-1.07.1993, potrivit adeverinței nr. 1512/11.04.2014 eliberată de . Industries SA.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2.02.2015.
Președinte, Asistenți judiciari,
F. M. I. G. C. Grefier,
pentru R. A. G., în CO, M. Ș.
semnează conform art.426 alin.4 NCPC
președintele completului
Red.Jud.FMI/2ex/13.02.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1146/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 209/2015.... → |
|---|
