Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 293/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 293/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 7809/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.293
Ședința publică din 12 februarie 2015
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
R. G.
M. A. B.
GREFIER – M. M.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect contestație decizie de pensionare, acțiune formulată de reclamanta V. O. domiciliată in T., ., județul C., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul in . C, județul C..
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 02 februarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 12 februarie pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul C., secția I civilă sub nr. _ , reclamanta V. O. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. ca instanța să dispună anularea deciziei nr._/07.11.2013 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, cu consecința emiterii unei noi decizii cu luarea în calcul a perioadei 01.12._98 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă.
În motivare, reclamanta susține că decizia contestată i-a fost comunicată la data de 13.11.2013, însă a observat că la stabilirea drepturilor sale de pensie nu s-a ținut cont de adeverința nr. 774/10.09.2008 emisă de lichidatorul judiciar al S.C. Tar C. S.R.L. (fostă ICH Stația Utilaj Transport STTG C.), adeverință care atestă că în perioada menționată mai sus reclamanta a lucrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.
Prin adresa nr. 6600/14.05.2014, pârâta a apreciat că cererea este neîntemeiată, cu motivarea că activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă conform adresei nr. 404/10.09.2001 a fost valorificată în decizia inițială emisă la data de 02.04.2009.
Reclamanta susține că solicitase de fapt valorificarea perioadei 01.12._98 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, conform adeverințelor nr. 773 și 774 din 10.09.2013.
Reclamanta a mai învederat că angajatorul a virat contribuția de asigurări sociale corespunzător perioadei lucrate în grupa a II-a de muncă.
În drept, s-au invocat art. 159 al. 116 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta a solicitat ca judecata să se facă și în lipsa sa, conform art. 411 C. Pr. Civilă.
Au fost anexate în copie răspunsul pârâtei la contestația reclamantei, adeverință nr. 774/10.09.2008 emisă de lichidatorul judiciar al S.C. Tar C. S.R.L., adeverință nr. 773/10.09.2008 emisă de lichidatorul judiciar al S.C. Tar C. S.R.L., carnet de muncă.
În apărare, pârâta C. Județeană de Pensii C. a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâta a arătat că prin decizia nr._/07.11.2014 s-a transformat la cerere pensia anticipată parțial în pensie pentru limită de vârstă, în temeiul art. 67 din Legea nr. 263/2010.
Pârâta susține că au fost valorificate salariile tarifare din carnetul de muncă și sporul de vechime, sporul de șantier, sporul de condiții grele, sporul lucru nenormat din adeverința nr. 773/10.09.2008, respectiv sporul de noapte din adeverința nr. 295/04.08.2008.
Adeverința nr. 774/10.09.2008 a fost anexată cererii de înscriere la pensie înregistrată sub nr._/27.10.2008, care a fost soluționată prin emiterea deciziei nr._/02.04.2009, necontestată de reclamantă, conform art. 87 din Legea nr. 19/2000.
Pârâta a mai arătat că perioada expusă în adeverința nr. 774/10.09.2008 nu a fost considerată ca desfășurată în grupa a II-a de muncă, deoarece nu s-a făcut dovada că prin funcțiile exercitate au fost realizate activități de natura celor prevăzute în temeiul legal indicat, respectiv H.G. nr. 1223/1990.
În drept, s-au invocat C. Pr. Civilă, Legea nr. 263/2010.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
A fost anexat dosarul administrativ.
Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Reclamanta V. O. este beneficiar de drepturi de pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, conform deciziei nr._/08.12.2014, în baza Legii nr. 263/2010.
Nemulțumită fiind de nevalorificarea adeverinței nr. 774/10.09.2008 care atestă perioada lucrată în grupa a II-a de muncă, reclamanta s-a adresat pârâtei cu o petiție care a primit număr de înregistrare nr. 829C/12.12.2013.
Pârâta a emis adresa-răspuns cu nr. 6600/14.05.2014, prin care a învederat în esență că perioada 01.12._98 nu a fost valorificată în grupa a II-a de muncă, deoarece nu s-a făcut dovada că prin funcțiile exercitate au fost realizate activități de natura celor prevăzute în temeiul legal indicat, respectiv H.G. nr. 1223/1990.
Verificând adeverința emisă de S.C. Tar C. S.A. prin lichidator sub nr. 774/10.09.2008, se atestă că reclamanta a fost salariata societății în funcția de primitor-distribuitor și șef de depozit în perioada 01.12._98, fiind încadrată în grupa a II-a de muncă.
Instanța reține însă că prin decizia nr._/2009 de acordare a pensiei anticipate parțiale, pârâta a respins cererea de valorificare a perioadei 01.12._98, cu motivarea că funcția de primitor-distribuitor și șef de depozit nu se regăsesc în H.G. nr. 1223/1990.
Art. 87 al. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede că decizia emisă în condițiile art. 86 alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare, iar art. 88dispune că decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă.
Reclamantul nu contestă împrejurarea că nu a atacat decizia nr._/2009 de acordare a pensiei anticipate parțiale, împrejurare în care aceasta rămâne definitivă în toate elementele sale.
Este adevărat că obiectul acțiunii îl constituie contestație formulată împotriva deciziei nr._/07.11.2013, însă instanța nu poate ignora situațiile juridice create în urma emiterii unor decizii anterioare necontestate, întrucât, dacă s-ar accepta soluția contrară, prezumția de legalitate de care se bucură deciziile administrative emise de casele teritoriale de pensii ar deveni iluzorie, întrucât s-ar crea condițiile contestării acestora în orice moment și în orice condiții, cu consecința diminuării încrederii publice în veridicitatea acestora.
În cauză, pârâta a demonstrat, iar contestatorul nu a negat faptul că adeverința invocată în acțiune a fost avută deja în vedere la momentul emiterii deciziei nr._/2009 de acordare a pensiei anticipate parțiale, pe care însă nu a contestat-o conform legii speciale.
Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art.126 alin. (2) din Constituție, are legitimarea constituțională de a stabili procedura de judecată. Aceasta implică și reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibilă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statelor le este recunoscută, din perspectiva Convenției, o largă marjă de apreciere în materie de legislație socială (cauza K. împotriva Ucrainei, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, par.23; cauza K.A. împotriva Islandei, Hotărârea din 12 octombrie 2004, par. 45).
Prin Decizia nr. 551 din 24 mai 2012 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 10 iulie 2012, Curtea Constituțională a României a reținut că "și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu în Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în cauza Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietății sau la o pensie de un anumit cuantum".
Nu este fondat nici capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât temeiul acordării acestora îl constituie reținerea culpei procesuale a părții adverse, împrejurare care nu poate fi reținută în cauza de față.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse anterior, instanța va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta V. O. domiciliată in T., ., județul C., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul in . C, județul C., ca nefondată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C.
Pronunțată in ședință publică, azi 12 februarie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. R. G.
M. A. B.
GREFIER,
M. M.
Red.jud.A.N./30.03.2015
2 .
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2192/2015.... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 289/2015.... → |
|---|
