Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2261/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2261/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 3102/118/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2261
Ședința publică din data de 23 septembrie 2015
PREȘEDINTE – D. I. F.
ASISTENȚI JUDICIARI
G. C.
L. N.
GREFIER – R. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul D. C. C. (CNP_), cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat P. F. situat în O., județul C., ., în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul în C., . C, județul C. și C. CENTRALĂ DE CONTESTAȚII din cadrul CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, având ca obiect contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde pentru reclamantul D. C. C., avocat P. F., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, iar pentru pârâta C. Județeană de Pensii C., consilier juridic A. E. în baza delegației depusă la dosar, lipsind pârâta C. Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în condițiile art. 154 și următoarele Cod de procedură civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 157 din Legea nr. 263/2010.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului și mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care:
Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 131 alin.1 Cod de procedură civilă, se declară competent, din punct de vedere general, material și teritorial, să soluționeze cererea dedusă judecății, conform art.154 – 156 din legea 263/2010.
Pârâta, prin reprezentant convențional, depune dosarul administrativ care cuprinde documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate și înmânează un exemplar reclamantului, prin apărător. Totodată, precizează că dosarul administrativ nu a fost înaintat către comisie, astfel că aceasta nu are calitate în cauză.
La solicitarea instanței, părțile prin apărător, respectiv reprezentant convențional, învederează că nu au cereri prealabile sau excepții de invocat.
Instanța, reținând că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art.254 Cod procedură civilă, acordă cuvântul părților asupra probatoriilor.
Reclamantul, prin apărător, solicită a se lua act că înțelege să se prevaleze de proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Pârâta, prin reprezentant convențional, solicită de asemenea, proba cu înscrisuri constând în dosarul administrativ care cuprinde documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Instanța, în raport de prevederile art.255 Cod procedură civilă, reținând că proba cu înscrisuri solicitată de părți este legală, verosimilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cererii deduse judecății, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă o încuviințează și o constată administrată la acest termen.
La solicitarea instanței, părțile prin apărător, respectiv reprezentant convențional, solicită a se lua act că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus, apreciind dosarul în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în baza art.244 Cod procedură civilă declară cercetarea procesului încheiată și stabilește ca dezbaterea fondului să se desfășoare la acest termen de judecată.
Prin urmare, în temeiul art.392 Cod procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților.
Reclamantul, prin apărător, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul anulării deciziei contestate și obligării pârâtei la emiterea unei noi decizii care să fructifice în totalitate cele două adeverințe depuse. De asemenea, solicită și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în măsura în care vor fi dovedite.
Pârâta, prin reprezentant convențional, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Instanța, în considerarea art.394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul D. C. C., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C. înregistrată pe rolul Tribunalului C. a contestat decizia nr._/18.11.2014, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii care să fructifice adeverința nr. 2358/08.12.2014 sub aspectul beneficierii de grupa a II a de muncă pe perioada 30.10.1975 – 01.10.1980, 15.05.1987 – 01.11.1987 și a tuturor sporurilor din adeverința nr. 496/28.01.2014, întrucât suma contributivă nu este salariul de încadrare, ci salariul de încadrare plus sporul de muncă peste program normal, spor vechime, spor condiții grele de muncă, spor condiții periculoase și nocive, spor condiții penibile pentru care s-a achitat contribuția CAS, definite în adeverință ca sporuri permanente.
În motivare, reclamantul arată că împotriva deciziei nr._/18.11.2014 a formulat contestație ce a fost înregistrată sub nr._/16.12.2014, sub aspectul grupei de muncă și sub nr. 1184/16.12.2014 sub aspectul nevalorificării sporurilor permanente, la care i s-a răspuns cu adresele nr. 3498/25.03.2015 și_ prin care se arată că nu se valorifică grupa superioară datorită indicării greșite a temeiului juridic, iar sporurile se consideră că nu au caracter permanent.
Susține reclamantul că, societatea angajatoare a virat CAS – ul aferent tuturor acestor sume, astfel că, având în vedere principiul contributivității consacrat de art.2 din legea nr. 19/2000, urmează a fi valorificate.
Reclamantul solicită să se rețină practica unitară a instanțelor în acest sens, precum și RIL –urile pronunțate în materie.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile legii nr.263/2010.
Cererii i-au fost anexate înscrisuri.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, însă prin notele scrise a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate arătând că, au fost valorificate sporul de vechime în muncă, sporul peste programul normal, sporul pentru condiții grele de muncă, periculoase, nocive, din adeverința nr. 496/28.01.2014, sporul de noapte din adeverința nr. 86/04.03.2011, adeverința nr. 505/04.12.2013 și adeverința nr. 184/01.07.2010, iar pentru perioadele anterioare datei de 01.04.1992 pentru valorificarea sporului de vechime, au fost respectate dispozițiile art. 165 alin.3 din legea nr. 263/2010. Pentru perioadele ulterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu art. 166 din legea nr. 263/2010, s-a utilizat venitul brut realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, așa cum acesta a fost înscris în declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat. Pentru contribuția la Fondul pentru pensia suplimentată a fost acordat un număr suplimentar de puncte de 1,_, cu respectarea dispozițiilor art. 168 din legea nr. 263/2010. Punctajul mediu anual a fost determinat prin raportarea câștigului salarial, care a constituit contribuție de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut, respectând astfel dispozițiile art. 95,96, 97 din legea nr. 263/2010. Cuantumul pensiei s-a determinat prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat cu valoarea unui punct de pensie în conformitate cu precizările art. 94 din Legea nr. 263/2010.
Se mai arată că, respectând dispozițiile art. 170 din Legea nr. 263/2010 la punctajul mediu anual determinat în condițiile art.95, s-a aplicat un indice de corecție de 1,07.
Referitor la sporul de vechime și sporul pentru munca peste programul normal de muncă invocat în adeverința nr. 496/28.01.2014, pârâta arată că, acestea au ost valorificate în cuprinsul deciziei nr._/04.06.2014, iar referitor la perioadele 30.10.1975 – 01.10.1980, 15.05.1987 – 01.11.1987, se arată că nu au fost fructificate în grupa a II a de muncă, întrucât temeiul legal invocat în adeverința nr. 2086/17.06.2014, este incorect.
Pârâta a depus la dosar documentația completă ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
În dovedirea cererii respectiv în apărare, părțile au solicitat, iar instanța, apreciind pertinentă, concludentă și utilă cauzei a încuviințat proba cu înscrisuri.
Examinând criticile formulate de reclamant, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a contestat decizia de pensionare nr._/18.11.2014 pentru nefructificarea adeverinței nr. 2358/08.12.2014 sub aspectul beneficierii de grupa a II a de muncă pe perioada 30.10.1975 – 01.10.1980, 15.05.1987 – 01.11.1987 și a tuturor sporurilor din adeverința nr. 496/28.01.2014, sporul de muncă peste program normal, spor vechime, spor condiții grele de muncă, spor condiții periculoase și nocive, spor condiții penibile, definite ca sporuri permanente.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație conform art.149 din legea nr.23/2010, la care, prin adresa nr._, pârâta a răspuns în sensul că, din analiza dosarului de pensie, rezultă că perioadele 30.20.1975 – 01.10.1980 și 15.05.1987 – 01.11.1987 nu au fost fructificate în grupa a II a de muncă, întrucât temeiul legal invocat în adeverința nr. 2358/08.02.2014 este incorect, mențiune precizată și în decizia administrativ.
Adeverința nr. 2358/08.12.2014 emisă de . C. ( fila 12 din dosar), atestă că, reclamantul a fost salariat al unității . ITIC D.) în perioada 30.10.1975 – 01.10.1980, 15.05.1987 – 01.11.1987, având meseria/funcția de muncitor necalificat, vulcanizator, încadrată în grupa a II a de muncă, în procent de 100% conform nominalizării efectuate prin Decizia nr. 77/04.07.1990 a Consiliului de Administrație și Lista Locurilor de Muncă ce se încadrarea în Grupa I a și Grupa a II a de muncă aprobată în Consiliul de Administrație din 23.11.1990, temeiul juridic al încadrării în grupa a II a de muncă, este reprezentat de Ordinul nr. 50/1990, Anexa 2 poziția 71, Hotărârea nr. 647/1990, art.3.
Art.2 lit.c din legea nr.263/2010 arată că Sistemul public de pensii se organizează și funcționează având ca principii de bază:
c) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite;
Conform art.165 alin.2 din Legea nr.263/2010 La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Modul de calcul a pensiilor este stabilit prin raportare la câștigul salarial brut așa cum arată art.96 alin.2 din același act normativ conform căruia Punctajul lunar se calculează prin raportarea câștigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, la câștigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de S..
Tribunalul constată că pârâta C. Județeană de Pensii C. a refuzat să ia în considerare relații referitoare la condițiile în care reclamantul a realizat stagiul de cotizare avut în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, cu toate că aceste relații rezultau din înscrisuri cu valoare probatorie de necontestat sub acest aspect, potrivit prevederilor Legii 263/2010, respectiv adeverința eliberată de depozitarul arhivei fostului angajator.
Astfel, prin art.6 din Ordinul 50/1990 se prevede în mod expres că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).Totodată, art.2 din H.G. 1223/1990 stabilește că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.
În consecință, în condițiile în care reclamantului i s-a recunoscut prestarea activității în procent de 100%, în condiții specifice grupei a II a de muncă, acest drept fiind înscris în adeverința emise de depozitarul arhivei fostului angajator pe proprie răspundere, pârâta avea obligația de a lua în considerare mențiunile efectuate de angajator, neavând nicio competență de a reaprecia situația personalului.
Astfel, raportat la aceste temeiuri legale, instanța apreciază ca nejustificat refuzul pârâtei de a fructifica această adeverință.
Cât privește adeverința nr. 496/28.01.2014 emisă de . Ind.SA, aceasta atestă că, reclamantul a fost salariatul unității în meseria de vulcanizator și lăcătuș mecanic în perioadele 09.11.1987 – 05.08.1992 și 03.10.1994 – 01.02.2014 și a realizat veniturile suplimentare arătate în adeverință, defalcate pe categorii de sporuri permanente, conform art. 165 alin.2 din legea nr. 263/2010, care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale. În adeverință se mai menționează că, temeiul în baza căruia au fost acordate aceste drepturi salariale este art. 64(1) și(2), at. 71 (4) din legea nr.57/1974, respectiv Contractele Colective de Muncă nr. 195/1991, 174/1992, 88/1994, 94/1995&1996, 15/1997, 29/1998, 46/1996, 45/2000 și 57/2001. Valoarea sporurilor menționate au fost plătite din fondul de salarii și s-au extras din statele de plată care se regăsesc la arhiva societății, iar contribuția de asigurări sociale și pensia suplimentară au fost reținute și virate la Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat.
Și în privința acestei adeverințe, pârâta nu a luat în calcul sporurile cu caracter permanent, încălcând astfel dispozițiile art.2 lit.c, art.96 alin.2 sus menționate precum și dispozițiile art.165 alin.2 din legea nr.263/2010 .
Așadar atât timp cât adeverința atestă achitarea contribuției de asigurări sociale cât și caracterul permanent al sporurilor acordate, refuzul pârâtei de valorificare a mențiunilor privitoare la aceste sporuri este nejustificat.
Raportat la considerentele de mai sus, instanța urmează a admite acțiunea, va anula decizia nr._/18.11.2014 și va obliga pârâta să emită pe numele reclamantului o nouă decizie cu fructificarea mențiunilor din adeverințele nr.2358/08.12.2014 emisă de . C. și 496/28.01.2014 emisă de . IND. S.A. cu data acordării drepturilor 1.07.2014
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este întemeiată, având în vedere faptul că aceasta din urmă se află în ipoteza prevăzută de textul de lege, aceea de a fi pierdut procesul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul D. C. C. (CNP_), cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat P. F. situat în O., județul C., ., în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C. cu sediul în C., . C, județul C. și C. CENTRALĂ DE CONTESTAȚII din cadrul CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE.
Anulează decizia nr._/18.11.2014.
Obligă pârâta să emită pe numele reclamantului o nouă decizie cu fructificarea mențiunilor din adeverințele nr.2358/08.12.2014 emisă de . C. și 496/28.01.2014 emisă de . IND. S.A. cu data acordării drepturilor 1.07.2014.
Obligă pârâta la plata sumei de 500 de lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel în 30 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
D. I. F. G. C.
L. N.
GREFIER
R. B.
Tehnored.jud.D.I.F./02.10.2015
2 .
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1334/2015.... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 387/2015.... → |
|---|
