Obligaţie de a face. Sentința nr. 590/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 590/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 590/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.590
Ședința publică din 18.03.2015
PREȘEDINTE – A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
R. G.
GREFIER – M. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul N. M. domiciliat în C., ., ..B, . în contradictoriu cu pârât . cu sediul în Murfatlar, ., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință se prezintă reclamantul N. M., personal, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile având termen în cunoștință în condițiile art. 154 și următoarele din noul Cod de procedură civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se constată că prin grefa instanței pârâtul a depus note scrise, prin care justifică diferența dintre adeverința emisă pentru reclamant și cea emisă pentru D. I. iar dna expert S. M. a depus anexa la raportul de expertiză și cerere de majorare onorariu cu suma de 203 lei.
Instanța comunică reclamantului un exemplar al răspunsului oferit din partea pârâtului și al anexei la raport.
Având cuvântul, reclamantul solicită încuviințarea probei cu martori pentru a dovedi faptul că a avut un program de lucru de 10 ore și a beneficiat de sporurile de condiții grele de muncă.
Instanța, deliberând, respinge această probă ca neutilă cauzei față de teza probatorie expusă.
Întrebat fiind reclamantul arată că nu mai are alte probe de propus sau cereri de formulat.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.392 C. constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de față.
Având cuvântul, reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul N. M. a chemat în judecată pe pârâta S.C. U. G. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta la recunoașterea duratei de 10 ore lucrate pe întreaga perioadă de activitate din cadrul unității, respectiv 01.07._90, precum și la recunoașterea indemnizației acordate pentru programul de lucru de 10 ore.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada 01.07._90 a lucrat în cadrul societății pârâte-fosta Întreprindere de Utilaje Grele și Construcții Basarabi, în funcția de maistru de șantier, având un program de muncă de 10 ore/zi și un salariu raportat la acest program, în funcție de care a fost achitată contribuția de asigurări sociale.
Reclamantul a mai susținut că prin Sentința civilă nr. 4987/05.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în Dosar nr._, pârâta a fost obligată să îi elibereze o adeverință privind salariile brute și sporul de lucru sistematic peste programul normal de lucru, aferente perioadei 01.07._90, însă obligația astfel stabilită a fost executată doar în parte, exceptând o perioadă de 82 luni, cu privire la care pârâta nu a atestat nici un venit.
A învederat totodată reclamantul că prin Decizia nr. 5/20.09.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art.1 și 2 din Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1546/1952, se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri:copia carnetului de muncă, adeverința nr. 646/23.05.2013 emisă de societatea pârâtă, tabele întocmite olograf cu privire la salariul brute realizat în perioada iulie 1978-mai 1990.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Pe această cale, pârâta a învederat că în temeiul dispozițiilor Decretului nr. 180/1979, la Centrala Canal D.-Marea N. programul de muncă era de 10 ore pe zi, orele astfel prestate fiind retribuite ca ore normale de lucru.
Cu referire la cazul reclamantului, pârâta a precizat că în lipsa unei arhive complete care să cuprindă toate statele de plată lunare, însoțite de foile de lucru, nu este posibilă recunoașterea programului de lucru de 10 ore/zi, în întreg intervalul 01.07._90, cu atât mai mult cu cât în perioadele de iarnă nu se lucrau 10 ore zilnic.Acesta a fost și motivul pentru care adeverința emisă în baza hotărârii judecătorești invocate de către reclamant, a cuprins numai salariile brute din lunile și anii pentru care există state de plată, iar sporul pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru nu a fost evidențiat, întrucât acest spor nu a existat la fostele unități ale Centralei Canal D.-Marea N..
În dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar înscrisuri:Decretul Consiliului de Stat nr. 180/1979 și anexa nr. 3 la acesta, state de plată aferente lunilor octombrie 1981, iulie 1983 și mai 1984.
Procedând la soluționarea cauzei, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiective verificarea documentației cu valoare practică existentă în arhiva societății pârâte, pentru a se stabili dacă în perioada 01.07._90 reclamantului i-a fost recunoscută activitatea de 10 ore lucrate zilnic și dacă a beneficiat de indemnizație sau spor, corespunzătoare acestui program de muncă.Lucrarea a fost efectuată de expert S. M., fiind depusă la dosar la data de 07.01.2015 și ulterior suplimentată la data de 18.03.2015, la solicitarea expresă a instanței de anexare a înscrisurilor care au stat la baza raportului de expertiză contabilă.
Totodată, a fost dispusă atașarea Dosarului nr._ al Tribunalului C..
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
În perioada 01.07._90 reclamantul a fost angajatul Întreprinderii de Utilaje Grele și Construcții Basarabi, actuala S.C. U. G. S.A., raporturile de muncă încetând prin pensionare.
În vederea recalculării drepturilor sale de pensie, pe baza tuturor veniturilor pentru care s-a achitat contribuția de asigurări sociale, reclamantul a solicitat unității pârâte eliberarea unei adeverințe privind salariile brute și sporul de lucru sistematic peste programul normal de lucru, iar față de refuzul pârâtei de a emite respectiva adeverință, s-a adresat instanței de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 4987/05.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în Dosar nr._, pârâta S.C. U. G. S.A. a fost obligată să elibereze reclamantului o adeverință privind salariile brute obținute și sporul de lucru sistematic peste programul normal de lucru, pentru perioada 01.07._90.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a avut în vedere principiul contributivității, reglementat de art. 2 lit.c din Legea 263/2010 și dreptul general recunoscut de lege oricărei persoane asigurate, de a beneficia de stabilirea pensiei pe baza tuturor veniturilor ce au constituit baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale.În consecință, în cadrul acestui dosar nu s-a analizat încasarea efectivă de către reclamant a sporului de lucru sistematic peste programul normal de lucru, instanța limitându-se la a constata dreptul reclamantului de a obține recalcularea pensiei prin fructificarea sporurilor încasate în timpul activității desfășurate la unitatea pârâtă.
Pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești menționate, pârâta a emis adeverința nr. 646/23.05.2013 prin care a confirmat salariile brute realizate de reclamant în perioada august 1978-noiembrie 1985, pe baza statelor de plate existente în arhiva unității.Cu privire la sporul pentru lucrul sistematic peste programul de lucru, pârâta a menționat că din documentația a cărei depozitară este, nu rezultă că reclamantul ar fi beneficiat de respectivul spor.
Prin cererea de față, reclamantul a pretins obligarea pârâtei la recunoașterea duratei programului zilnic de lucru, precum și a sporului de care a beneficiat pentru programul de 10 ore, urmând ca pe baza probelor administrate în mod nemijlocit, instanța să verifice în concret prestarea activității în cadrul acestui program de lucru și eventuala încasare a unui spor aferent.Chiar dacă, în aparență, prezentul litigiu are un obiect ce antamează un aspect tranșat prin hotărâre judecătorească irevocabilă, cel al beneficiului sporului pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru, față de împrejurarea că în cadrul Dosarului nr._ al Tribunalului C. a fost stabilită obligația pârâtei de a emite o adeverință referitoare la acest spor, în considerarea unui principiu aplicabil în materia drepturilor de pensie și fără constatarea situației exacte a veniturilor realizate de reclamant, cererea de față este admisibilă, urmărind în esență verificarea temeiniciei adeverinței nr. 646/23.05.2013, emisă de pârâtă în baza hotărârii judecătorești anterior menționate.
Altfel spus, dacă în cadrul litigiului precedent pârâta a fost obligată la eliberarea unei adeverințe referitoare la anumite categorii de venituri, prin cererea de față instanța este chemată a stabili dacă adeverința emisă cuprinde într-adevăr singurele date rezultate din arhiva cu valoare practică a fostului angajator.Și aceasta, întrucât dispozițiile art. 125 din HG 257/2011, privind Normele metodologice de aplicare a Legii 263/2010-act normativ în baza căruia instanța a reținut obligația pârâtei de emite adeverința de venituri, prevăd că o asemenea adeverință cuprinde elemente și informații ce se înscriu pe baza documentelor deținute în păstrare, cu privire la care angajatorii sau orice alți deținători de arhivă sunt direct răspunzători.
Pentru verificarea modalității în care activitatea și veniturile reclamantului s-au reflectat în documentele aflate în fondul arhivistic al societății pârâte, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.Prin raportul de expertiză întocmit de expert S. M. s-a constatat însă imposibilitatea determinării elementelor componente ale salariilor brute, implicit imposibilitatea stabilirii și a recunoașterii activității de 10 ore lucrate zilnic și a unui eventual spor corespunzător acestui program de muncă, pa baza doar a statelor de plată aflate încă în păstrarea unității pârâte. Totodată, expertul contabil a confirmat existența în fondul arhivistic al pârâtei doar a statelor de plată aferente perioadei august 1978-noiembrie 1985, astfel cum rezultă și din adeverința nr. 646/23.05.2013, deja emisă de pârâtă.
Pe de altă parte, trebuie menționat că activitatea reclamantului s-a desfășurat la o întreprindere angrenată în construcția Canalului D.-Marea N., astfel că salarizarea s-a realizat potrivit Decretului nr.180/1979 al Consiliului de Stat privind înființarea Administrației Canalului D. Marea N..Or, potrivit anexei nr.3. a acestui decret (fila 32 din dosar ) programul de lucru la unitățile implicate în această lucrare era de 10 ore pe zi, retribuite ca ore normale de lucru, la retribuția tarifară calculată în funcție de acest program, fiind adăugate doar sporul pentru condiții grele de muncă și sporul de șantier pentru personalul nelocalnic.
În consecință, instanța reține că potrivit legii, programul normal la Canalul D. Marea N. era de 10 ore/zi, în actul de salarizare a personalului angrenat în această lucrare nefiind reglementat un spor aferent programului prestat peste cel de 8 ore zilnic (anexa nr.3 a Decretului nr.180/1979 al Consiliului de Stat având o enumerare limitativă).
Față de situația arhivei pârâtei și față de reglementarea legală incidentă în perioada de activitate a reclamantului, instanța a apreciat că prin administrarea probei testimoniale, propusă de reclamant, nu este posibilă determinarea cuantumului drepturilor bănești de care a beneficiat acesta, motiv pentru proba menționată nu a fost încuviințată. Susținerile unor martori, care ar fi putut cel mult să confirme existența sporului, nu și sumele efectiv încasate de reclamant, nefiind susținute de alte probe administrate în cauza, nu ar putea constitui singure temeiul obligării societății pârâte la eliberarea unei adeverințe contrare evidențelor sale.
Pentru motivele expuse, având în vedere că angajatorul a eliberat deja o adeverință care conține salariile brute de care a beneficiat reclamantul in activitatea desfășurată la această întreprindere, potrivit documentației existente în arhiva unității, iar acordarea sporului pentru programul de lucru de 10 ore zilnic nu rezultă din nici un document aflat în arhiva societății pârâte, cererea de recunoaștere a sumelor efectiv plătite cu titlu de spor, va fi respinsă ca nefondată.
Asupra cererii expertului contabil de majorare a onorariului stabilit inițial la suma de 500 lei, instanța reține că expertul urmărește a fi despăgubit pentru cheltuielile efectuate în vederea depunerii la dosar a statelor de plată anexă la raportul de expertiză contabilă.Cum din examinarea facturii fiscale depuse la fila 137 din dosar rezultă că expertul a achitat personal contravaloarea serviciilor de xerocopiere, executate de S.C. Proiect S.A., se impune ca aceste cheltuieli să fie puse în sarcina reclamantului, partea în folosul căreia a fost efectuată expertiza.
Pentru aceste considerente, cererea expertului contabil S. M. va fi admisă, iar reclamantul va fi obligat la plata către expert a sumei de 203 lei, cu titlu de supliment onorariu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea privind pe reclamantul N. M. domiciliat în C., ., ..B, . în contradictoriu cu pârât . cu sediul în Murfatlar, ., ca nefondată.
Admite cererea de majorare onorariu formulată de expert S. M..
Obligă reclamantul la plata către expert S. M. a sumei de 203 lei, reprezentând supliment onorariu.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2015.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
A. C. A. B.
R. G.
GREFIER
M. J.
Tehnored.jud.A.C.
4EX./30.04.2015
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 247/2015.... | Anulare act. Sentința nr. 676/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
