Acţiune în constatare. Sentința nr. 5207/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5207/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 5542/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 5207/2014
Ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. G.
Asistent judiciar C. E. I.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul N. M. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat A. D., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Instanța, verificând competența de soluționare a cauzei conform dispozițiilor art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, constată că este competentă general, material și teritorial.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Avocat D. pentru reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, arătând că martorul este prezent.
Potrivit dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri și proba testimonială solicitate de reclamant, prin apărător.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale sub prestare de jurământ cu numitul V. I., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Avocat D. pentru reclamant depune la dosarul cauzei practică judiciară și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 11.04.2014, pe rolul Tribunalului D. – Secția Litigii de muncă și asigurări sociale, a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamantul N. M. în contradictoriu cu pârâta . care a solicitat ca instanța să constate că activitatea desfășurată în perioada 15.12.1976 – 30.04.1992 se încadrează integral în grupa a -II-a de muncă și să oblige pârâta la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În fapt, a arătat că a fost angajatul pârâtei cu contract individual de muncă în perioada menționată, desfășurând activitatea ca lăcătuș în cadrul Secției Montaj General și maistru la Secția Construcții Metalice –fabrica Locomotive.
În perioada 15.12._90 a lucrat ca lăcătuș efectuând operații de reparații și revizii la locomotive diesel și electrice: montare și demontare motoare locomotive, spălare, curățare, degresare și montare,polizare și șlefuire a pieselor. Pentru aceste operații folosea materiale nocive precum: fibra de sticlă,azbest, solvenți organici, tricloretilenă, prenadez, uleiuri minerale, sodă caustică, fosfați,aluminiu, etc. În urma efectuării acestor operații se degajau noxe precum praf de sticlă, fulgi și praf de azbest, praf de aluminiu, gaze vapori, radiații ultraviolete.
În perioada 01.08._01 a lucrat ca maistru în cadrul secției Construcții metalice, fabrica Locomotive și conform carnetului de muncă poziția 87 pârâta a efectuat mențiuni de grupa a II a de muncă pentru perioada 1.05._01 în procent de 100%, dar nu și pentru perioada 01.08._92.
Ca și maistru, arată reclamantul că desfășura activități de execuție și montaj a cabinelor, ușilor și celorlalte componente ale locomotivelor, îndruma în mod direct și răspundea pentru calitatea lucrărilor efectuate de salariații din subordine.
Lucra împreună și în același mediu cu sudorii și lăcătușii.
Reclamantul a arătat că întreaga sa activitate s-a desfășurat în condiții de zgomot, trepidații, curenți de aer și vibrații și în condiții de temperaturi extreme, vara fiind foarte cald și iarna foarte frig.
Activitățile enumerate mai sus s-au desfășurat pe întreg parcursul programului de lucru.
Din cauza condițiilor precare de muncă, reclamantul a învederat instanței că a dobândit anumite afecțiuni, depunând dovezi în această susținere.
A precizat că unor colegi le-a fost recunoscută grupa a II a de muncă fie direct de la angajator, fie prin intermediul instanțelor de judecată.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În drept a invocat dispozițiile Ordinul 50/1990 art 3 și anexa II pct 34,45, 51, 69, 160 și 211,decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale și decizia nr. 258/2004 ÎCCJ,prevederile Codului muncii și jurisprudență CEDO, cauza B..
A depus la dosar fotocopii adeverință DSP D. ,carte de identitate ,carnet de munca, acte medicale, practică juridică.
La data de 26.05.2014, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că locul și meseria contestatorului nu au fost nominalizate la nivel de unitate în grupa a II a de muncă, având în vedere și faptul că după anul 1990 comenzile de locomotive au scăzut.
A precizat că personalul care a lucrat la reparații capitale locomotive a fost încadrat în grupa a II a pct 103 și 211 anexa II a Ordinului 50/1990, ceea ce nu este cazul reclamantului.
În drept a invocat prevederile art. 205-208 C..
A depus anexa 7 la CCM /1992 privind condițiile de muncă la VFU.
instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială solicitate de reclamant și a procedat la administrarea probei testimoniale sub prestare de jurământ cu numitul V. I., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei practică judiciară și adeverințe.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul unității pârâte în perioada dedusă judecății, având meseria de lăcătuș și maistru, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă.
Din declarația martorului reiese că reclamantul, ca și lăcătuș efectua operații de polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase., fasonarea, îndreptarea, bombarea manuală cu ciocane la rece a tablei de peste 5 mm grosime. Mai efectua operații de aplicare cu pensula sau cu șpaclul a grundurilor și vopselelor pe bază de miniu de plumb și operații de degresare cu solvenți organici și soluții alcaline, operații de reparare și întreținere a locomotivelor.
A declarat martorul că reclamantul în calitate de maistru a lucrat în continuare în același atelier de reparații, în același mediu și condiții de muncă cu muncitorii care desfășurau operațiile descrise mai sus.
Activitățile enumerate atât ca lăcătuș, cât și ca maistru s-au desfășurat în condițiile descrise mai sus 100% din timpul programului normal de lucru și pe toată perioada activității în cadrul pârâtei, reclamantului nu i s-au îmbunătățit în niciun fel condițiile de muncă .
Martorul a mai declarat că erau condiții grele de muncă cu zgomot puternic și noxe, iar temperaturile în atelier erau foarte ridicate vara și foarte scăzute iarna.
Din cauza acestor condiții de muncă arată că primeau antidot.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale, conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile desfășurate de reclamant se încadrează la art 3 și pct 34,45,51,69 și 211 din anexa II Ordinul 50/1990.
Astfel pentru activitatea desfășurată de către reclamant în funcția de maistru instanța va avea în vedere art 3 din Ordinul 50/1990 potrivit căruia ,,Beneficiază de încadrarea in grupele I si II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute în anexele nr. 1 si 2,,.
În ceea ce privește procentul în care reclamantul și-a desfășurat activitatea în condiții de grupa a II a de muncă, instanța reține că, potrivit declarației martorului audiat în cauză, acesta este de 100%.
Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din C. muncii.
Instanța va avea în vedere și faptul că numeroși colegi ai reclamantei, care lucrau în aceleași condiții ca și acesta au obținut recunoașterea grupei de muncă, prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față.
Prin urmare, dat fiind că reclamantul și-a desfășurat activitatea în același loc de muncă și în aceleași condiții în toată perioada în care a lucrat la unitatea pârâtă, precum și faptul că a fost încadrat în grupa a II a de muncă, administrativ, de către unitate pentru perioada 01.05._01, conform Ordinului 50/1990 Anexa 2, instanța constată că activitatea desfășurată de reclamant și în perioada 15.02._92, se încadrează tot în grupa a II a de muncă.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unei diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, instanța va admite acțiunea, va constată că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul unității pârâte în perioada 15.12._92, se încadrează în grupa a II a de muncă conform Ord 50/1990, art. 3 si Anexa II, pct .34,45, 51, 69 si 211, în procent de 100%.
Obligă pârâta să îi elibereze reclamantei adeverință în acest sens, conform art. 40 alin 2 lit. h din C muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul N. M., CNP_, cu domiciliul în C., .. 4, ., ., în contradictoriu cu ., cu sediul în C., .. 80, jud. D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 15.12._92, se încadrează în grupa a II a de muncă conform Ord 50/1990, art 3 si Anexa II, pct .34,45, 51, 69 si 211, în procent de 100%.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului adeverința în acest sens.
Cu apel in 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D.
Pronunțată în ședință publică din 02.10.2014.
PREȘEDINTE,
M. G.
Asistent judiciar, C. E. I.
Asistent judiciar, M. C. S.
Grefier, L. R. M.
Red. Jud. M G. și S.M.C.
4 Ex./ 14.10.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Pretentii. Sentința nr. 1868/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
