Acţiune în constatare. Sentința nr. 1533/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1533/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 9261/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1533/2014
Ședința publică de la 20 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant P. G.
și pe pârât S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., având ca obiect acțiune în constatare, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: - reclamant - P. G. asistată de avocat P. G., lipsind: - pârât - S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 21.02.2014 precizare scrisă formulată de reclamantă și comunicată pârâtului.
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, instanța cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat P. G. pentru reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admiterea acțiunii precizate, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14.05.2013 pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamanta P. G. a chemat în judecată pe pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 01.08._01 se încadrează în grupa I de muncă ,în procent de 100%, potrivit Ordinului 50/1990, Anexa I, pct.93, precum și să constate că în perioada 01.04.2001 și până la pronunțarea hotărârii se încadrează în condiții speciale de muncă potrivit HG 1025/2003 anexa 1 pct 2 și să oblige pârâtul să îi elibereze adeverințe în acest sens.
În motivare, reclamanta a arătat că în perioada 01.08.1996 și până în prezent și-a desfășurat activitatea în cadrul unității pârâte, având funcția de asistent medical principal – Clinica de Oncologie Radioterapie, Laborator Telecobaltoterapie.
Învederează instanței că aparatura din acest laborator are sursă radioactivă, ce determină scăpări radioactive iminente asupra persoanelor ce își desfășoară activitatea în acest mediu. Arată că această aparatură emite radiații chiar dacă este închisă total. Valorile acestor scăpări sunt peste limita admisă de normele de securitate radiologică, în plus pe lângă aceste radiații existând și risc de contaminare radioactivă .
Reclamanta a precizat că acest tip de aparat - risc radiologic IV, prezintă riscul supunerii la radiații nucleare peste limita unei persoane obișnuite, nu poate fi înlăturat total, și conduce la efecte ce nu pot fi cuantificate bine în timp chiar după ani de zile, inclusiv la descendenți.
Reclamanta a mai arătat că, deși în carnetul de muncă are mențiuni că aceasta își desfășoară activitatea în condiții speciale, conform HG 1025/2003 anexa 1 pct. 2, pârâtul refuză să îi elibereze adeverință în acest sens. A mai precizat reclamanta că se regăsește în tabelul nominal al pârâtei cu salariații care își desfășoară activitatea în condiții speciale de muncă, tabel ce a fost comunicat și Casei de Pensii la data de 15.02.2005, precum și faptul că datorită acestor condiții de muncă, primește spor .
Apreciază reclamanta că în cauză sunt aplicabile prevederile HG 1025/2003, precum și art. 39 alin 1 lit f, art 38, art 34 alin 5 și art 40 alin 2 lit h din Codul muncii.
În dovedirea acțiunii, a solicitat proba cu înscrisuri,proba testimonială cu un martor și expertiză tehnică.
În scop probatoriu, reclamanta a depus xerocopiei certificate pentru conformitatea cu originalul de pe CI și carnet de muncă,adresă spital, notă de constatare,buletin de verificare a eficacității ecranelor de protecție, procese verbale ale Comisiei Naționale pentru controlul activității nucleare,autorizații pentru desfășurarea de activități din domeniul nuclear.
La data de 24.10.2013 pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
A arătat că începând cu data de 01.08.1996 reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul Secției Clinice Oncologie Radioterapie, Laboratorul Telecobaltoterapie, activitate încadrată în grupa I de muncă potrivit dispozițiilor Ordinului 50/1990.
A precizat că va elibera reclamantei o adeverință în acest sens.
Pârâtul a mai arătat că începând cu 01.04.2001, data apariției HG 261/2001, a fost avizată încadrarea în condiții deosebite de muncă a laboratorului de radioterapie până la 01.01.2005, fiind virate și contribuțiile CAS de către angajator.
Începând cu data de 01.06.2005, în conformitate cu HG 1025/2003 anexa I pct 2 laboratorul de radioterapie a fost încadrat în condiții speciale de muncă, în urma procesului verbal de la CN CAN București nr.04/14 01 2005.
Mai precizează pârâtul că pentru această perioadă 01.01._06, s-au reținut și virat contribuțiile CAS și procentul stabilit pentru condiții speciale de muncă, fiind depuse declarațiile în acest sens atât la CAS, cât și la Casa de Pensii D..
Pârâtul a învederat instanței că începând cu anul 2007 Casa de Pensii D. nu a mai acceptat încadrarea în condiții speciale de muncă a Laboratorului de Radioterapie, în lipsa reînnoirii avizului. Ca atare, a făcut demersuri către Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei pentru acordare în continuare a avizelor, fără a se primi un răspuns.
Pârâtul a învederat instanței că a făcut numeroase demersuri către instituțiile statului pentru rezolvarea acestei situații și a invocat prevederile Legii 319/2006 a securității și sănătății în muncă precum și Directiva cadru 89/391.
Pârâtul, raportându-se la prevederile Legii 263/2010, susține că la acest moment nu există cadru legal pentru completarea anexei nr.3 cu alte unități decât cele expres și limitativ enumerate în lege.
În susținere ,a depus un set de înscrisuri:dispoziții,tabel nominal al Spitalului C., Județean nr 1 C., tabele nominale cu persoanele încadrate în condiții speciale,proces verbal al Casei Naționale pentru controlul activităților nucleare,adrese CNPAS, liste nominalizare a locurilor de muncă conform HG 1025/2003.
La data de 12.11.2013 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat cele susținute în acțiunea introductivă și în plus a învederat instanței că este justificată cererea sa întrucât nu a intervenit nicio ameliorare sau modificare a condițiilor de muncă .
Mai susține reclamanta că, locurile de muncă din spitalul pârât nu fac parte din categoria locurilor noi încadrate după apariția Legii 226/2006 și nici a Legii 263/2010, ci ele sunt locuri de muncă ce ființează din anii1980-1983 și funcționează și în prezent în aceleași condiții de noxe radioactive. Amai arătat că pârâtul a recunoscut desfășurarea activității în grupa I de muncă, atât înainte de 2001 cât și după această dată și ca atare cererea sa este justificată, în sensul ca instanța să constate că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 01.08._01 se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%, că activitatea desfășurată în perioada 01.04._05 se încadrează în locuri de muncă cu condiții deosebite potrivit HG 261/2001 și să fie obligat pârâtul să îi elibereze adeverință în acest sens.
Pentru perioada 01.05.2005 și până la data pronunțării hotărârii a solicitat să se constate că se încadrează în condiții speciale potrivit HG 1025/2003 anexa I pct 2, cu obligarea pârâtului la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la virarea către CAS a contribuțiilor aferente condițiilor speciale, începând din anul 2007 până în prezent.
În dovedirea celor susținute a solicitat proba cu acte și proba testimonială cu un martor, pe care l-a nominalizat –D. M..
La data de 21.02.2014 reclamanta a depus precizare la acțiune prin care a solicitat să constate instanța că activitatea desfășurată în perioada 01.08._01 se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%, potrivit Ordinului 50/1990 Anexa 1, pct.17 și pct.93, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă și să oblige pârâtul să îi elibereze adeverință în acest sens.
A solicitat să constate instanța că activitatea desfășurată în perioada 01.04.2001 până la pronunțarea hotărârii se încadrează în locuri de muncă cu condiții deosebite potrivit HG 261/2001 și obligarea pârâtei să îi elibereze adeverință în acest sens.
A mai solicitat obligarea pârâtei la virarea către CAS a contribuțiilor aferente condițiilor speciale, începând din anul 2007 până în prezent.
La termenul din data 20.02.2014 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba testimonială cu un martor pentru reclamantă, prezent la acest termen, fiind audiat martorul D. M., declarația acesteia fiind consemnată și depusă la dosar.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtului în perioada 01.08.1996 și până în prezent desfășurând activitatea în funcția de asistent medical principal la Clinica de Oncologie Radioterapie, Laborator Telecobaltoterapie.
Din declarația martorului audiat în cauză, D. M., reiese că aceasta și reclamanta au lucrat începând cu anul 1997 în condiții și loc de muncă similare ori identice.
Aparatura din Clinica de Radioterapie- C. Cobaltoterapie prezintă o sursă radioactivă, ce determină scăpări iminente asupra persoanelor ce își desfășoară activitatea în acest mediu cu raze X.Valorile acestor scăpări sunt peste limita admisă de normele de securitate radiologică, în plus pe lângă aceste radiații existând și risc de contaminare radioactivă. Riscul radiologic IV, recunoscut și prin înscrisurile depuse, presupune efecte ce nu pot fi cuantificate bine în timp chiar după ani de zile.
În această situație și-a desfășurat activitatea în întregul program de lucru.Martorul a declarat că până în anul 2001 au beneficiat de grupa I de muncă, iar în prezent personalul laboratorului printre care și reclamanta beneficiază de spor de 30% pentru condiții speciale.
Din carnetul de muncă, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă, acestea încadrându-se în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr.50/1990, Anexa 1, pct. 93.
În consecință, instanța va constata că activitatea reclamantei în perioada 01.08._01 încadrată de pârât în grupa I de muncă, s-a desfășurat în procent de 100 % din programul de lucru.
În temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii, instanța va obliga pârâtul să elibereze reclamantei o adeverință în acest sens.
În ceea ce privește capătul de cerere astfel cum a fost precizată, referitor la constatarea încadrării activității reclamantei în condiții deosebite de muncă,se reține din carnetul de muncă al reclamantei că începând cu data de 01.04.2001 a fost încadrată în condiții deosebite de muncă. Mai reiese că începând cu 01.01.2005, a fost încadrată în condiții speciale. Ultima înregistrare din carnet este la 01.01.2011, conform art. 279, coroborat cu dispozițiile art. 3 alin 1 din Anexa 1 a Ordinului nr. 1083/2011 pentru aprobarea Procedurii de lucru privind eliberarea carnetelor de muncă salariaților angajatorilor pentru care inspectoratele teritoriale de muncă păstrau și completau, respectiv certificau legalitatea înregistrărilor efectuate în carnetele de muncă.
Aceste aspecte nu sunt contestate, ba chiar sunt recunoscute, parțial, de către pârât în întâmpinare. Însă, pentru a putea face constatarea îndeplinirii tuturor condițiilor pentru recunoașterea celor solicitate vizând perioada lucrată după 01.04.2001, instanța are în vedere următoarele considerente:
Spre deosebire de vechea procedură de încadrare în grupe de muncă astfel cum era reglementată de Ordinul nr. 50/1990, procedura de încadrare în condiții deosebite/speciale de muncă este esențial diferită și presupune îndeplinirea în mod cumulativ a mai multor condiții.
Potrivit disp. art. 19 din Legea nr. 19/2000 au fost prevăzute următoarele:
„(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc.
(2) Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și a Ministerului Sănătății.
(3) Hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (2) se va adopta în termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute la alin. (2).
(5) Avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.”
În conformitate cu pct. 16 din Ordinul nr. 340 din 4 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, nominalizarea persoanelor care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, cu respectarea criteriilor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, se face de către angajator în baza avizului acordat de inspectoratul teritorial de muncă. Angajatorul este obligat să depună la casa teritorială de pensii, la definitivarea contractului colectiv de muncă, avizul inspectoratului teritorial de muncă prin care se dovedește încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite. Persoanele asigurate pe bază de declarație sau de contract de asigurare, care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, solicită inspectoratului teritorial de muncă avizul pentru încadrarea locului de muncă în condiții deosebite, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 261/2001.
În temeiul art. 19 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, a fost adoptata H.G. nr. 261 din 22 februarie 2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
În raport de disp. art. 3 din H.G. nr. 261 din 22 februarie 2001, încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face în cadrul următoarei metodologii, alcătuită dintr-o succesiune recomandată de operațiuni specifice și care constau în:
„a) nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă, acolo unde acesta este înființat;
b) expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii;
c) efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1); buletinele de determinări trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: unitatea, secția, atelierul, locul de muncă, noxa profesională, valoarea măsurată, valoarea limită admisă, metodele de măsurare;
d) solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului;
e) efectuarea evaluării locurilor de muncă nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr. 2 sau 3;
f) stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici locului de muncă;
g) obținerea avizului inspectoratului teritorial de muncă în conformitate cu prevederile art. 4;
i) stabilirea locurilor de muncă în condiții deosebite în conformitate cu art. 19 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.”
Or, potrivit reglementărilor cuprinse în Legea nr. 19/2000, avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
De asemenea, disp. art. 3 din H.G. nr. 261 din 22 februarie 2001 reia ca o etapă componentă a metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite „obținerea avizului inspectoratului teritorial de muncă în conformitate cu prevederile art. 4”.
Dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 261 din 22 februarie 2001 au următorul conținut:
„(1) Avizul inspectoratului teritorial de muncă pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite va cuprinde și se va acorda în baza următoarelor documente:
a) determinările de noxe, efectuate de laboratoare abilitate prevăzute în anexa nr. 1, care se fac numai în prezența inspectorilor de muncă, certificând că la data efectuării acestora s-au aplicat măsurile tehnico-organizatorice pentru normalizarea condițiilor de muncă, că toate instalațiile de protecție a muncii funcționează normal, conform proiectului, și că procesele tehnologice se desfășoară în condiții normale;
b) constatările efectuate de inspectoratele teritoriale de muncă, ce vor fi consemnate într-un proces-verbal și vor face referire directă la respectarea prevederilor Normelor generale de protecție a muncii, Normelor specifice de securitate a muncii și ale celorlalte acte normative din domeniu;
c) copii de pe lista cuprinzând bolile profesionale sau sinteza analizelor medicale și fișa de evaluare prevăzută în anexa nr. 2 sau 3.
(2) Avizul acordat are o valabilitate de cel mult 3 ani, cu posibilitate de prelungire.”
Între actele depuse la dosar nu se regăsește avizul respectiv, astfel că nu se dovedește urmarea completă a metodologiei prevăzute.
Prin decizia nr. 818/03.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.1, art.2 alin 3 și art.27 alin.1 din O.G. nr. 137/2000, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin decizia nr. 819/03.07.2008, Curtea Constituțională a statuat că înțelesul prevederilor O.G. nr. 137/2000 prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor consacrat în art.1 alin 4 din Constituție și în art.61 alin 1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
De altfel, Curtea Constituțională, în considerentele deciziei sus menționate ,a arătat faptul că misiunea instanțelor judecătorești este aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Nefinalizarea procedurii prevăzute de lege și alte acte normative, inacțiunea sindicatelor sau a reprezentanților salariaților care nu au contestat refuzul sau omisiunea inspectoratului teritorial de muncă de a acorda avizele solicitate în mod imperativ de lege, (având posibilitatea legală de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru a contesta refuzul autorităților de a emite avizul în discuție, în temeiul Legii nr. 554/2004, coroborate cu disp. art. 21 din Constituție și art. 6 din CEDO care garantează accesul la justiție) nu îi îndreptățește pe salariați să formuleze o acțiune în constatare a condițiilor de muncă deosebite, cu eludarea anumitor etape și termene în procedura constatării acestora.
Instanța specializată în soluționarea conflictelor de muncă nu este nici învestită să analizeze refuzul I.T.M. în a emite avizul respectiv, după cum nici nu ar fi competentă să se pronunțe pe modul în care o autoritate publică a înțeles să își îndeplinească atribuțiile conferite de lege, în raport cu anumite persoane de care nu este legată în temeiul unor contracte de muncă.
Este de menționat și că H. G. nr. 261/2001 a fost abrogată prin H.G. nr. 246 din 7 martie 2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, iar la art. 1 din acest act normativ se prevăd următoarele:
„(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, valabile până la data de 6 martie 2007 inclusiv, acordate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite în cuprinsul prezentei hotărâri.
(2) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prezentei hotărâri nu poate depăși data de 31 decembrie 2008.”
Cu alte cuvinte, după . H.G. nr. 246 din 7 martie 2007 nici nu se mai pune problema de acordare a unor avize de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, ci numai de reînnoire a avizelor deja acordate.
H.G. nr. 246 din 7 martie 2007 este la rândul ei modificată prin H.G. nr. 1622 din 10 decembrie 2008 cu privire la procedura de reînnoire a avizelor până la data de 31 12 2009, iar ulterior prin H.G. nr. 1627 din 29 decembrie 2009, cu privire la procedura de reînnoire a avizelor până la data de 31.12.2010.
Pentru admiterea unei acțiuni de genul celei de față, instanța ar trebui nu numai să acorde un aviz cu încălcarea competențelor sale, dar în plus să și reînnoiască de mai multe ori avizul respectiv.
În consecință, pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de constatare a condițiilor deosebite de muncă pentru perioada 01.04.2001 – prezent, precum și capetele accesorii de cerere – emiterea unei adeverințe în acest sens și obligarea la plata contribuțiilor specifice.
În concluzie, instanța va admite în parte acțiunea precizată, în sensul că va constata că reclamanta a desfășurat în perioada 01.08._01 activitate încadrată în grupa I de muncă, conform Ord.50/1990, Anexa I, pct. 93 în procent de 100 % și va obliga pârâtul să elibereze reclamantei o adeverință în acest sens ; va respinge ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.
Față de admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 453 din noul C.p.c. instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 500 de lei reprezentând parte a cheltuielilor de judecată – onorariul avocatului în sumă totală de 600 de lei, cu chitanță depusă la dosar.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta P. GHIORGHIȚA, având CNP_, domiciliată în C., .. 38, ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ..
Constată că reclamanta a desfășurat în perioada 01.08._01 activitate încadrată în grupa I de muncă, conform Ord.50/1990, Anexa I, pct. 93 în procent de 100 %.
Obligă pârâtul să-i elibereze o adeverință în acest sens.
Respinge celelalte cereri.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 500 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2014.
Președinte Asistenți judiciari Grefier
G. S. C. D. A. V. E. C.
Red.Jud.G.S./As.jud.C.D
4 ex./25.03.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 7266/2014. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
