Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 637/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 637/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 14389/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 637/2014
Ședința publică de la 11 Februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. Uncheașu
Asistent judiciar C. O.
Asistent judiciar L. C. O.
Grefier L. R. M.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul S. S. UNIVERSITARĂ C. PENTRU B. I. în contradictoriu cu pârâții U. D. C. și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic M. Moină pentru pârâta U. din C., lipsind reclamantul și pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează faptul că reclamantul a depus la dosar cerere de probatorii la data de 11.02.2014, prin fax, după care:
Verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, instanța apreciază că este competentă general, material și teritorial.
Consilier juridic Moină pentru pârâta U. din C. depune la dosar delegație și arată că nu a observat nota de probatorii.
Instanța lasă dosarul la a doua strigare pentru a-i da posibilitatea reprezentantului pârâtei să ia cunoștință de conținutul cererii de probatorii formulată de reclamant.
La a doua strigare a cauzei, a răspuns consilier juridic M. Moină pentru pârâta U. din C., lipsind reclamantul și pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Consilier juridic Moină pentru pârâtă învederează faptul că înscrisurile solicitate de reclamant prin nota de probatorii sunt depuse la dosarul cauzei și arată că nu mai are probe de solicitat.
Instanța respinge cererea de probatorii formulară de reclamant, actele solicitate fiind la dosar.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Consilier juridic Moină pentru pârâtă pune concluzii de respingere a acțiunii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamantul S. S. UNIVERSITARA PENTRU B. I. a chemat în judecată pârâții U. D. C. și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să anuleze Decizia nr. 1018 A/2012 emisă de către pârâta U. din C., să fie obligați pârâții să calculeze și să plătească diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite,ca urmare a creșterii salariale diferențiate în procent de până la 30% acordată conform Legii nr. 63/2011, retrasă abuziv începând cu data de 04.04.2012, diferențele salariale să fie actualizate în funcție de indicele de inflație, raportat la data fiecărei scadente lunare la momentul plății efective, să efectueze mențiunile corespunzătoare în evidenta REVISAL, cu privire la salariul astfel cuvenit și calculat, cu cheltuieli de judecată.
In fapt, arată că în anul 2011, reclamantul care face parte din personalul didactic auxiliar al Universității din C. a beneficiat de acordarea unei creșteri salariale diferențiate în procent de până la 30% acordată conform Lg nr. 63/2011,emițându-se decizie în acest sens și încheindu-se act adițional, făcându-se mențiunile de rigoare și în evidenta REVISAL.
După circa 11 luni acest beneficiu i-a fost retras, fără a primi nici o înștiințare scrisă din partea unității pârâte, dar într-un târziu i s–a comunicat verbal că retragerea acestei creșteri salariale s-a făcut unilateral prin Decizia nr. 1018 A/04 04 2012 emisă de pârâtă.
Reclamantul arată că această mărire nu are natura unui stimulent financiar ocazional, ci reprezintă un drept salariat cu caracter permanent, o componentă a salariului,în sensul dispozițiilor art. 155 Codul Muncii.
Consideră că măsura luată de către pârâtă este lovită de nulitate absolută câtă vreme după acordarea acestei creșteri, salariul nu se putea diminua decât cu acordul salariatului,în mod unilateral,fiind încălcate dispozițiile art. 41 Codul Muncii.
A doua critică vizează discriminarea și inegalitatea de tratament, creată în rândul celor care au beneficiat inițial de acest drept, și cărora li s–a luat cu prioritate, fără o explicație plauzibilă.
Această măsură a afectat personalul care își desfășoară activitatea în locații ce nu deservesc corpul profesional și procesul de învățământ. Cei afectați au fost ca și reclamantul personal didactic auxiliar din serviciile adiacente ale Universității, care funcționa în sediul din clădirea administrativă din spatele Facultății de Agronomie.
Reclamantul învederează că practica instanțelor de judecată și a ICCJ este în sensul sancționării discriminării și a inegalității de tratament, cf art. 5 Codul Muncii.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe disp. Art. 112 cod pr civilă, art. 281 și următoarele Codul Muncii, art. 166, art. 222 Codul muncii.
Conform art. 242 cod pr civilă, a solicitat judecarea cauzei chiar și în lipsa sa.
Pârâta U. din C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate, ca fiind neîntemeiată, nefiind de acord cu pretențiile și susținerile invocate prin această acțiune, pentru următoarele considerente:
Conform art. 223 alin 7 din Lg nr. 1/2011 " Finanțarea instituțiilor de învățământ superior de stat se face pe bază de contract încheiat între M. Educației,cercetării,Tineretului și Sportului și instituția de învățământ superior respectivă ", dar în anul 2012 finanțarea prin contractul încheiat cu această instituție a scăzut foarte mult, astfel ca efect al reducerii finanțării instituției și al reducerii veniturilor extrabugetare, a fost redus și disponibilul financiar necesar plății salariilor, fapt ce a impus adoptarea de măsuri de ordin financiar,printre care și măsura sistării acordării pentru personalul didactic auxiliar a creșterii salariale diferențiate de până la 30% pentru personalul din sistemul administrativ.
De creșterea diferențiată a beneficiat doar personalul auxiliar ca o compensare a scăderii salariilor brute cu 25%,în temeiul Lg 118/2010.
Încheierea actului adițional a fost impusă de noua structură a salariului deoarece Legea 63/2011 a impus o nouă metodologie de calcul a salariului diferită de legea salarizării unitare.
Creșterea diferențiată acordată este un stimulent financiar acordat din venituri proprii ale instituției.
Precizează că salariatul în momentul în care a semnat actul adițional la contractul individual de muncă a fost informat și a luat cunoștință de dispozițiile Lg 63/2011 prin care a primit o sumă de bani cu titlu de stimulent financiar numit creștere diferențiată.
In momentul în care veniturile proprii reflectate în fondul centralizat s-au diminuat,Rectorul a hotărât sistarea acordării creșterii diferențiate doar pentru personalul plătit din acest fond.
Acordarea în continuare a creșterii diferențiate pentru personalul didactic auxiliar de la unele facultăți nu este o măsură discriminatorie,deoarece acest personal este salarizat din alte centre de cost decât fondul centralizat.
Aceste centre de cost pentru salariații cărora s-au menținut creșterile diferențiate aveau venituri pe de o parte, iar, pe de altă parte,rectorul instituției de învățământ superior nu putea dispune cu privire la acestea.
Măsura sistării creșterii diferențiate de până la 30% a vizat toate categoriile de personal care se află într-o situație identică(personal didactic auxiliar plătit din fondul centralizat).
Pârâta și-a întemeiat apărarea pe disp. art. 115 cod pr civilă.
A depus la dosar în copie decizia nr. 1018A, evidenta cu fondul de salarii pentru anul 2011, contractul individual de muncă, actul adițional la acest contract.
Pârâtul M. Educației a formulat și depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate pentru următoarele motive:
Arată că reclamantul nu justifică calitatea procesuală pasivă a sa, raportat la capetele de cerere. Intre minister și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor acestora.
In al doilea rând,ministerul educației nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului superior de stat, întrucât, potrivit art. 40 alin 2 lit. c din Legea 53/2003 Codul muncii, instituțiile de învățământ superior,în calitate de angajator au obligația să acorde salariaților toate drepturile salariale ce decurg din lege,din CCM-ul aplicabil și din contractul individual de muncă.
In această calitate, instituțiile de învățământ superior calculează și stabilesc drepturile salariale, iar în baza autonomiei universitare asigură și fondurile necesare plății acestora.
Pârâtul mai arată că finanțarea de bază se acordă sub formă de sumă globală de la bugetul de stat, urmând ca în temeiul autonomiei universitare veniturile alocate de M. Educației, să fie utilizate de instituția de învățământ superior,care are un drept de gestiune asupra acestei sume.
Având în vedere motivele prezentate mai sus,obiectul cererii de chemare în judecată și raportat la prevederile legale, solicită instanței să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale și să dispună scoaterea din cauza de față, iar pe fondul cauzei să se respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Pârâtul și-a întemeiat apărarea pe disp. art. 115-118 cod pr civilă,Lg 53/2003-Codul Muncii,Lg nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare,Decret nr. 167/1958.
In conformitate cu disp. art. 242 cod pr civilă, a solicitat judecarea cauzei chiar și în lipsa sa.
Părțile au administrat proba cu înscrisuri .
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Educației invocată în întâmpinare, instanța a reținut următoarele:
Pârâtul M. Educației are calitatea de ordonator principal de credite, cu atribuții în dimensionarea cheltuielilor de personal din învățământul universitar de stat și chiar dacă instituțiile de învățământ superior stabilesc bugetele de venituri și cheltuieli, acestea sunt supuse aprobării Ministerului Educației.
În speță, reclamantul a solicitat acordarea unor sume de bani, care potrivit art 2 alin 4 din Cap II Anexa 5 la Legea nr. 263/2011, se stabilesc din veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ superior, venituri asupra cărora acest pârât nu are putere de decizie și mai mult, între el și reclamant nu există raporturi de muncă, motiv pentru care instanța constată că nu se justifică legitimitatea procesuală pasivă a sa și în consecință, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a sa și va respinge acțiunea formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este încadrat la U. din C. ca personal didactic auxiliar și i s-a acordat o creștere salarială de 30% din salariul de bază, încheindu-se un act adițional la contractul individual de muncă în acest sens.
Prin Decizia nr. 1018 A/2012, contestată în prezenta cauză, pârâta U. din C. a hotărât la pct 5 că "începând cu data de 04.04.2012 se sistează acordarea creșterii diferențiate conform Legii nr. 63/2011 pentru personalul didactic auxiliar, altul decât cel încadrat la facultăți ".
Potrivit disp art 2 alin 4 din Cap II Anexa 5 la Legea nr. 263/2011 " Pe lângă drepturile salariale acordate potrivit alin. (2) și (3), din veniturile proprii ale instituțiilor de învățământ superior și preuniversitar se pot stabili salarii diferențiate reprezentând o creștere de până la 30% a salariilor de încadrare din anexele nr. 3a sau 3b la lege, fără ca aceste sume să constituie bază de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale."
Reclamantul a invocat încălcarea disp art 41 și 42 C.muncii în sensul că a avut loc o modificare unilaterală a contractului individual de muncă.
Potrivit art. 41 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat doar cu acordul părților și numai in mod excepțional poate fi modificat unilateral în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de legislația muncii.
Pentru a fi legală o asemenea măsură trebuie verificat dacă în speță sun incidente disp art 42-48 C.muncii, care reglementează expres și limitativ, ca excepție de la regula privind modificarea contractului individual de muncă, cazurile și condițiile în care poate interveni modificarea unilaterală a acestui contract.
Astfel, potrivit art. 48 din Codul muncii, angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii fără consimțământul salariatului și în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului, în cazurile și în condițiile prevăzute de Codul muncii .
Pentru a stabili dacă s-au încălcat aceste dispoziții legale, trebuie stabilit caracterul acestei sume de bani, respectiv dacă reprezintă un drept salariat cu caracter permanent, cum susține reclamantul sau un stimulent financiar ocazional, cum susține pârâta .
D. interpretarea disp art 2 alin 4 din Cap II privind Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic auxiliar Anexa 5 la Legea nr. 263/2011 rezultă că majorarea salarială acordată reclamantului nu reprezintă un drept salarial cu caracter permanent, o componentă a salariului în sensul art 160 C.muncii, întrucât legiuitorul a prevăzut în mod expres că aceste sume nu constituie "bază de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale".
Or, potrivit art 160 C.muncii salariul cuprinde "salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".
Potrivit art 2 alin 2 din Cap II Anexa 5 la Legea nr. 263/2011 salariul de bază pentru personalul didactic auxiliar cuprinde:salariul de încadrare al funcției didactice auxiliare prevăzut în anexele nr. 3a sau 3b, după caz, la lege, care include sporul de suprasolicitare neuropsihică existent la toate gradele și treptele profesionale; indemnizația de conducere, astfel cum este reglementată în anexa nr. 4 la lege; indemnizația pentru învățământ special; gradația de merit, acordată în condițiile legii; sporul de stabilitate, iar salariul de încadrare pentru această categorie de salariați este cel menționat în Anexa 3a.
Mai mult, această majorare salarială nu poate fi asimilată nici unui spor cu caracter permanent, întrucât în alin 3 al aceluiași articol, legiuitorul a prevăzut în mod expres care sunt acestea.
Caracterul nepermanent al acestei majorări salariale rezultă și din faptul că aceste "salarii diferențiate" cum au fost denumite de legiuitor se "pot stabili"din "veniturile proprii" ale instituțiilor de învățământ superior, în speța de față, și într-un procent de " până la 30% ", lăsând astfel acordarea lor la latitudinea unității de învățământ superioare angajatoare, în funcție de situația economico-financiară a acesteia.
Atunci când legiuitorul a vrut să dea caracter permanent unor drepturi salariale, ex indemnizația de conducere, indemnizația pentru personalul didactic auxiliar din învățământul special, cuantumul gradației de merit etc, a prevăzut în mod expres includerea lor în baza de calcul pentru celelalte sporuri și drepturi salariale( art 3 lit B,C,D din Cap II Anexa 5 la Legea nr. 263/2011) sau deși a prevăzut că anumite sporuri nu constituie bază de calcul pentru celelalte sporuri și drepturi salariale, ex sporul de vechime, a prevăzut în mod expres includerea lor în salariul de bază, reglementând astfel în mod expres caracterul permanent al acestor drepturi salariale.
Chiar dacă legiuitorul a folosit sintagma " salarii diferențiate " din definiția pe care a dat-o acestei sintagme în chiar textul de lege în care a prevăzut-o rezultă că nu a avut în vedere caracterul de drept salarial permanent în sensul art 160 C.muncii.
Așa cum a invocat și reclamantul, depunând și practică judiciară în acest sens, această sintagmă a fost prevăzută de legiuitor și anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2011, în art 94 alin 4 din Legea nr. 128/1997 care prevedeau că "Criteriile de salarizare a personalului didactic auxiliar sunt stabilite de M. învățământului, cu consultarea sindicatelor recunoscute pe plan național. Senatele universitare pot stabili salarii diferențiate, cu o creștere de pana la 30% din salariul de baza prevăzut pentru funcția respectiva, in funcție de specificul activității desfășurate si de calitatea acesteia, cu respectarea contractului colectiv de munca la nivel de instituție "
Se constată că dispozițiile legale anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 263/2011 nu prevedeau în mod expres faptul că aceste sume de bani nu constituie"bază de calcul pentru stabilirea altor drepturi salariale"și nici faptul că ele se pot stabili din " veniturile proprii " ale instituțiilor de învățământ superior.
Prin urmare, deși legiuitorul a reglementat acordarea acestui " salariu diferențiat" și anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, nu se poate vorbi de un caracter permanent al acestei sume de bani, dat fiind că, așa cum s-a reținut mai sus, dispozițiile legale care le reglementează prevăd/au prevăzut condiții diferite pentru acordarea lor.
Într-adevăr, sistarea acestei majorări salariale nu trebuie să fie făcută în mod discreționar, însă în speță, sistarea sa a avut loc ca urmare a micșorării veniturilor proprii ale angajatorului, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, respectiv extras proces verbal, buget de venituri, adresa nr. 324/2013 a Direcției Economice din cadrul pârâtei, reclamantul nefăcând dovada contrară prin administrarea de probatorii din care să rezulte că nu a avut loc o astfel de diminuare a veniturilor proprii ale angajatorului, dat fiind că în acest caz, sarcina probei este inversată nefiind aplicabile disp. art 272 C.muncii.
Prin urmare, nefiind o componentă de bază a salariului, cu caracter permanent, " sistarea" acestui " salariu diferențiat" nu reprezintă o modificare unilaterală a salariului dispusă cu încălcarea disp art 41 C.muncii.
În ceea ce privește discriminarea invocată de reclamant, se constată că aceasta nu a avut loc, întrucât se constată că, pe de o parte această sistare a salariului diferențiat a avut loc doar pentru personalul didactic auxiliar aferent rectoratului Universității, deoarece, pentru cel al facultăților, în condițiile existenței autonomiei universitare reglementate de art 118 lit a din Legea nr. 1/2011 și al categoriei de venituri din care se acordă conform legii, respectiv "din venituri proprii ", dispune doar conducerea acestor instituții de învățământ superior, iar pe de altă parte că această majorare a fost acordată de rector doar categoriei de salariați din care face parte și reclamantul.
Față de cele expuse mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului privind anularea parțială a deciziei contestate și pe cale de consecință și a capetelor accesorii privind acordarea diferențelor dintre sumele de bani cuvenite și cele încasate, actualizate, precum și privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în evidenta REVISAL, cu privire la salariul astfel cuvenit și calculat.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamant S. S. UNIVERSITARĂ C. cu sediul procedural ales la avocat B. Acrivopol în mun. C., .. 21, jud. D. pt. B. I. în contradictoriu cu pârâții U. D. C. cu sediul în mun. C., ., nr. 13, jud. D. și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI cu sediul în mun. București, .. 28-30, sector 1.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2014.
PREȘEDINTE,
C. Uncheașu
Asistent judiciar, C. O.
Asistent judiciar, L. C. O.
Grefier, L. R. M.
Red. CU/4 ex/14.02.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
