Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 7258/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7258/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 4326/63/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Sentința nr. 7258/2014
Ședința publică de la 05 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar Ș. I.
Asistent judiciar M. G. M.
Grefier M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamant S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII cu sediul în mun. C., .. 32, pt. D. V., A. M., A. I. M., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D., cu sediul în mun. C., .. 22, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: reclamantul, prin consilier juridic E. C., iar pârâta prin consilier juridic A. J..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reprezentantul pârâtei depune la dosar răspuns referitor la adresa emisă anterior, așa cum a fost comunicat de la Serviciul Personal al instituției angajatoare.
Reprezentantul reclamantului arată că a observat acest răspuns și apreciază că nu era necesară formulare unei cereri către angajator pentru acordarea drepturilor, apoi, depune la dosar practică judiciară.
Instanța pune în discuție necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile.
Reprezentantul reclamantului se opune efectuării expertizei contabile, cu mențiunea că aceasta poate fi făcută de angajator în cazul admiterii acțiunii.
Reprezentantul pârâtei se opune efectuării expertizei contabile pentru aceleași considerente ca și reprezentantul reclamantului.
Instanța apreciază că în cauză nu se poate efectua expertiza contabilă, având în vedere poziția reprezentanților părților.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii, având în vedere și dispozițiile art. 122 și 253 Codul Muncii.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii reclamantului.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
La data de 24.03.2014, S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE „FORȚA LEGII" C., în calitate de reprezentat al salariaților D. V., A. M., A. I. M., în temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, raportat și la art. 30 din cod pr. civilă, a chemat în judecată Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului, (D.G.A.S.P.C.) D. pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să oblige pârâta să plătească reclamanților despăgubirile determinate de necompensarea cu timp liber corespunzător a orelor lucrate de reclamanți în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile în care, în conf. cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru începând cu data de 01.04.2011 până la pronunțarea unei soluții irevocabile, actualizate, și în continuare, pe durata continuității raportului de muncă între părți și condițiilor de lucru.
În motivarea acțiunii, a arătat că reclamanții sunt membri ai Sindicatului, fiind angajați cu contract individual de muncă în cadrul pârâtei, în funcțiile de infirmier - A. I. M., infirmier - A. M., bucătar - D. V., iar în perioada menționată mai sus au avut raporturi de muncă cu pârâta.
Învederează că funcțiile deținute de salariații membri de sindicat presupun supravegherea, acordarea de asistentă și îngrijirea copilului sau adultului cu handicap sau cu nevoi speciale pe baza planului de recuperare, în sisteme rezidențial, într-un program de lucru continuu, în ture.
Reclamanții nu au beneficiat de compensarea cu timp liber corespunzător a orelor lucrate începând cu data de 01.04.2011.
Apreciază că în cazul salariaților reclamanți s-au încălcat dispozițiile art 142 din Lg 53/2003 – Codul muncii, art 2 CAP.II din Anexa III din Legea Cadru nr 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca normă specială care prevede plata pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conf. cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru.
Raportându-se la relația general special sau normă generală, normă specială, arată că trebuie să se țină seama și de caracterul și efectul normelor de excepție reprezentate de Legea nr.285/2010 pentru anul 2011, Legea nr.283/2011, pentru anul 2012, OUG nr.84/2012 pentru anul 2013 și OUG nr.103/2013 pentru anul 2014, acte normative care prevăd că în perioada 2011 – 2014 munca prestată în zilele de repaus săptămâna de sărbători legale și celelalte zile în care în conf. cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Aceste norme se aplică înaintea normelor speciale și a normelor generale
Legiuitorul a dispus ca tot personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de conducere sau execuție care își desfășoară activitatea în zilele în care nu se lucrează "în cadrul schimbului normal de lucru" (sau în afara acestui cadru) să beneficieze de timp liber corespunzător, revenind, așadar la regula instituită de Codul muncii prin art.142 alin.1.
În măsura în care angajatorul, din orice motive, nu s-a aliniat conduitei impuse de norma de excepție, neacordând salariaților reclamanți timp liber corespunzător, sunt create premisele unui conflict de drepturi susceptibil a fi soluționat de către instanță potrivit legii.
Pentru cât au prestat activitatea în timpul liber în care, potrivit legii, trebuiau să fie liberi, salariații reclamanți sunt îndreptățiți la o despăgubire grevată de răspunderea patrimonială prevăzută de art.253 alin.1 Codul Muncii potrivit căruia angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiul răspunderii civile contractuale să îi despăgubească pe salariați în situația în care aceștia au suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Întinderea despăgubirilor, arată reclamantul, se constituie într-o problemă de fond asupra căreia instanța ar urma să se pronunțe în raport cu acest temei de drept invocat în acțiune.
În drept, își întemeiază acțiunea pe prevederile Codul Muncii, republicat și ale Legii-cadru nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, Legea nr. 283/2011.
În temeiul prevederilor art. 223 Noul Cod proc.civ., a solicitat judecarea în lipsă.
A depus la dosar înscrisuri, în copie, constând în împuterniciri ale sindicatului date de salariați pentru promovarea acestor acțiuni în pretenții conf.Legii 62/2011, cărți de identitate, contracte individuale de muncă ale reclamantelor, procesul verbal nr.42/14.03.2014 privind medierea.
Prin întâmpinare, instituția pârâtă solicită respingerea acțiunii și apreciază că normele legale menționate prin cererea de chemare în judecată au mai fost invocate și cu ocazia soluționării unui litigiu în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
Învederează astfel că a intervenit autoritatea de lucru judecat.
Pe de altă parte ceea ce au calificat reclamanții ca fiind "despăgubiri" sunt în realitate drepturi bănești cu caracter salarial care au făcut obiectul unui litigiu anterior iar salariații nominalizați nu pot fi îndreptățiți la o despăgubire grevată pe răspunderea patrimonială devreme ce nu au suferit din culpa angajatorului un prejudiciu material sau moral în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Mai arată că, datorită crizei economice s-a suspendat ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice, așa cum a prevăzut OUG 109/2010, instituția pârâtă funcționând chiar și în prezent cu aproximativ 70% din necesarul de personal, activitatea desfășurându-se cu dificultate.
Mai învederează faptul că reclamanții își desfășoară activitatea într-un centru rezidențial, având program de lucru în ture, beneficiind de zile libere corespunzătoare fiecărei ture efectuate și că personalul care își desfășoară activitatea în centrele rezidențiale, în ture, beneficiază de un spor de încordare psihică în cuantum de 15% la salariul de bază, acest spor acordându-se pentru activitățile ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau care se desfășoară în condiții deosebite, motiv pentru care nici această categorie de personal nu este îndreptățită la acordarea de despăgubiri.
S. reclamant a răspuns la întimpinare, solicitând înlăturarea susținerilor instituției pârâte formulate prin întâmpinare.
La termenul din 20.10.2014, reprezentantul reclamantelor solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse, iar în suplimentare, emiterea unei adrese către pârâtă care să arate dacă reclamanții-membri de sindicat au lucrat în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru, pentru perioada 01.04.2011 la zi, câte astfel de ore au fost efectuate, precizând și dacă au fost compensate cu timp liber orele respective lucrate în aceeași perioadă sau dacă s-a plătit sporul de 100%, precum și să comunice o situație centralizată a orelor efectuate, a orelor compensate sau plătite și respectiv a orelor necompensate și neplătite sau copie după statele de plată, pontajele, foile colective de prezență, probă încuviințată de către instanță.
Reprezentanta sindicatului a depus la termenul din data de 17.11.2014 note de ședință, iar pârâta a depus înscrisurile solicitate de instanță (pontaje lunare-grafice de lucru, state de salarii) dar fără a răspunde la adresă, instanța dispunând repetarea adresei către instituția pârâta instituția pârâta cu solicitarea de a comunica dacă reclamanții membrii de sindicat au lucrat în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru pentru perioada 01.04.2011 la zi, câte astfel de ore au fost efectuate, precizând și dacă au fost compensate cu timp liber orele respective lucrate în aceeași perioadă sau dacă s-a plătit sporul de 100%.
La termenul din 05.12.2014, pârâta prin reprezentantul său a depus adresa nr. 645/04.12.2014 ca răspuns la solicitarea instanței, precizând numărul de ore de repaus săptămânal efectuat de fiecare dintre reclamante și care nu au fost plătite, cu mențiunea că reclamantele nu au formulat cerere prin care să solicite acordarea de timp liber
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile solicitate și depuse de ambele părți la dosar, precum și cu cele solicitate în suplimentare, de reclamant și de instanță de la pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța va acțiunea formulată de sindicatul reclamant, având în vedere următoarele considerente:
Reclamantele, reprezentate în cauză de sindicatul reclamant, au calitatea de salariat al pârâtei, în perioada solicitată fiind angajate cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, în funcțiile de infirmier -A. I. M., infirmier - A. M., bucătar - D. V..
Prin cererea de față, reclamantele solicită obligarea pârâtei la pata unei despăgubiri egală cu plata orelor efectuate de reclamanți în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru dar necompensate, grevată pe răspunderea patrimonială prevăzută de art.253 al.1 C.Muncii potrivit căruia angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îi despăgubească pe salariați în situația în care aceștia au suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Asupra excepției autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, instanța apreciază că nu operează, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 430 și 431 C.proc. civ., autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul unei hotărâri precum și considerentele acesteia și nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
În cauza dedusă judecății într-un alt ciclu procesual, reclamanții nu solicită despăgubiri ci, așa cum rezultă din întreaga motivare a acțiunii, stăruie în obligarea pârâtei la plata sporului salarial de 100%, având reprezentarea exactă a regimului juridic distinct pe care îl au sporurile în planul efectelor de asigurări sociale față de cel al eventualelor despăgubiri, în considerentele hotărârii motivându-se de ce o asemenea solicitare a fost respinsă .
Cum în prezenta cauză reclamanții solicită despăgubiri, tribunalul constată că între cele două pricini deduse judecății, diferă și cauza și obiectul. Dacă în prima cerere reclamanții solicita un spor de 100% ( înțeles ca ceva ce se adăuga la o entitate) în prezenta acțiune se solicită o despăgubire ca și entitate distinctă susceptibilă de a i se adăuga sau nu un așa zis spor.
Este adevărat că potrivit art. 159 alin.(2) C. muncii, "pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani", este adevărat că potrivit art. 160 din Cod "salariul cuprinde salariul de bază, îndemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri"
Din această perspectivă "plata" reglementată de art. 2 din Legea –Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - Capitolul II: Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale - în forma următoare:
"(1)Munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100 % din salariul de bază al funcției îndeplinite.
(2)Munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător."
are, incontestabil, caracterul unor drepturi salariale .
Această prevedere este, însă, inaplicabilă deoarece prin acte normative succesive, pe care tribunalul le-a calificat ca fiind norme de excepție s-a consacrat obligativitatea unei conduite contrare în derularea raporturilor de muncă.
Astfel art. 9 din Legea nr. 285 / 2010, cu referire la anul 2011, art. 7 din Legea nr. 283/2011, cu referire la anul 2012 și OUG 84/2012, cu referire la anul 2013 au dispus în esență " munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.
Dacă salariații au prestat activitatea pentru și sub autoritatea angajatorului în condițiile circumstanțiate de aceste acte normative de excepție, contraprestația angajatorului nu se va califica drept salariu susceptibil de a permite un spor (că numai salariul de bază poate primi un spor!) ci se va califica drept despăgubire.
Tribunalul constată așadar că munca suplimentară nu mai poate fi afectată pozitiv de existența sporului deoarece legiuitorul a impus ca salariaților să li se acorde timp liber corespunzător.
În situația în care, din orice motive, aceștia nu pot beneficia de timp liber corespunzător, devin îndreptățiți la despăgubire, ce se calculează prin raportare la prevederile salariale din contractul individual de muncă.
Această despăgubire se va acorda nu pentru că s-a lucrat peste durata normală a timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucra, în cadrul schimbului normal de lucru, ci pentru că s-a lucrat în zilele când trebuia să beneficieze de timp liber corespunzător, așa cum legiuitorul a dispus prin actele normative de excepție.
Cum timpul liber corespunzător nu mai coincide cu cel în care se prestează munca suplimentară, acordarea în cadrul despăgubirilor a unor sume corespunzătoare sporurilor nu se impune.
Salariatul este despăgubit, potrivit 253 alin. 1 C. muncii "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul " nu pentru că a lucrat în zilele în care, potrivit legi, nu trebuia să lucreze, ci pentru că a lucrat când trebuia să beneficieze de timp liber corespunzător (indiferent că acest timp liber se suprapune cu zilele în care nu se lucrează, potrivit legii, sau, dimpotrivă cu zile normale de lucru)
Prin raportare la dispozițiile salariale din contractul individual de muncă (cu excluderea ideii de spor), despăgubirile la care va fi obligată instituția pârâtă se vor alinia, atât prevederilor generale ale legislației muncii, cât și normelor de excepție emise în considerarea dificultăților economice pe care le suportă unitățile bugetare.
Întinderea despăgubirilor, pentru fiecare salariat se constituie într-o stare de fapt ce se raportează exclusiv la "activitatea…care nu a fost compensată cu timp liber corespunzător"
În condițiile în care părțile nu au solicitat prin cererea de chemare și nici în conformitate cu dispozițiile art.254 alin.2 NCPC, determinarea certă a acestei activități printr-o expertiză contabilă, instanța va dispune obligația generică, în sarcina angajatorului, de a determina despăgubirile după examinarea foilor de prezență și a celor de pontaj .
Oricum, aceste despăgubiri nu vor putea depăși cadrul consacrat de dispozițiile salariale ale contractului individual de muncă, iar în situația în care calculul efectuat de angajator este contestat de salariați se poate recurge la executare silită și la efectuarea unei expertize în dosarul de executare întocmit de executor.
În aceste împrejurări, instanța constată că apărarea pârâtei din întâmpinare că salariații au beneficiat de zile libere corespunzătoare este neîntemeiată.
Zilele libere menționate în foile colective de prezență lunare sunt urmarea organizării activității în ture, nu urmare a faptului că pârâta ar fi compensat cu timp liber corespunzător munca din zilele de sâmbătă, duminică sau în zile de sărbătoare legală. Astfel, pentru a se considera zile acordate pentru compensare ar trebui ca în foile colective de prezență să se regăsească zile libere în plus față de cele cuvenite din planificarea turelor, ceea ce nu există.
Instanța nu va reține nici apărarea pârâtei că reclamanții nu au solicitat compensarea cu timp liber corespunzător deoarece nu este de natură să exonereze de răspundere angajatorul pentru nerespectarea obligațiilor care îi reveneau, printre care obligația prevăzută de art. 40 alin. 2 litera c din codul muncii potrivit căreia angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractul individual de muncă. Este atributul angajatorului de a organiza activitatea salariaților, iar cu acest prilej trebuie ca angajatorul să asigure salariaților toate drepturile prevăzute de lege.
În plus, art. 142 din C. Muncii nu prevede ca și condiție prealabilă pentru plata orelor suplimentare formularea unei cereri din partea salariatului de compensare cu timp liber.
Susținerea pârâtei că salariații au beneficiat de un spor de încordare psihică de 15% și astfel nu sunt îndreptățită la despăgubiri nu va fi reținută deoarece nu are suport legal.
Mai mult, prin adresa nr. 645/04.12.2014 depusă la ultimul termen, instituția pârâtă recunoaște că reclamantele A. I. M., A. M. și D. V., și-au desfășurat programul de lucru în toate zilele săptămânii, inclusiv sâmbăta și duminica, cu precizarea că în perioada ian. 2012 - oct. 2014 au efectuat un număr de ore de repaus săptămânal fiecare, ore care nu au fost plătite.
Pentru aceste considerente instanța va admite acțiunea, va obliga pârâta să calculeze și să plătească cu titlu de despăgubiri sumele reprezentând drepturile salariale pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale sau în zilele în care nu se lucrează, potrivit reglementărilor legale și care nu a fost compensată cu timp liber corespunzător, efectuată în perioada 01.04.2011 – 05.12.2014 de către salariații reclamanți-membrii de sindicat .
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărâre și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", cu sediul în C., ., nr. 32, Jud. D., în calitate de reprezentant legal al reclamanților-membri de sindicat A. I. M., având CNP _, A. M., având CNP_ și D. V., având CNP_, împotriva pârâtei Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) D., cu sediul în C., .. 22, Jud. D..
Obligă pârâta să calculeze și să plătească cu titlu de despăgubiri sumele reprezentând drepturile salariale pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale sau în zilele în care nu se lucrează, potrivit reglementărilor legale și care nu a fost compensată cu timp liber corespunzător, efectuată în perioada 01.04.2011 – 05.12.2014, de către salariații reclamanți-membrii de sindicat .
Executorie. Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 05 decembrie 2014.
Președinte
C. C.
Asistent Judiciar - Ș. I. Asistent Judiciar - G. M. M.
Grefier- M. Ș.
Red./Tehnored./Jud.CC./As.Jud.Ș.I.
4 ex/16.12.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
