Acţiune în constatare. Sentința nr. 164/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 164/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 13711/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 164/2014
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul L. P. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat G. P., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, din oficiu, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 284 Codul muncii raportat la dispozițiile art. 131 alin. 1 NCPC, constată că este competentă atât material, cât și teritorial să soluționeze prezenta cauză și aduce la cunoștința părților faptul că pot soluționa litigiul pe cale amiabilă, sau faptul că pot apela la procedura de mediere.
Se face estimarea duratei procesului, cu consultul părților stabilindu-se un termen de 3 luni. În acest sens, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamanta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul M. G., nominalizat în cererea de chemare în judecată, pentru a dovedi condițiile în care și-a desfășurat activitatea reclamantul și judecarea cauzei la termenul de judecată prezent.
Instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, solicitată de reclamant, prin avocat, în ședință și de pârâtă în întâmpinare și reclamantului proba testimonială și procedează la luarea unei declarații martorului M. G., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Reclamantul, prin avocat, învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul asupra dezbaterilor pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se constate că activitatea pe care a desfășurat-o în cadrul pârâtei, în perioada 01.07._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin actiunea inregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.10.2013, reclamantul L. P. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 01.07._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 %, conform Anexei II, pct. 34, pct. 69 din Ordinul nr. 50/1990 și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei ., deținând funcția de strungar in cadrul Diviziei Mașini Electrice Rotative, desfășurând operații de finisare a diverselor piese, axe, motoare din materiale feroase și neferoase pe care le strunjea prin așchiere cu cuțite care, în contact cu metalul degajau fum puternic, căldură, pulberi silicogene, praf și zgomot puternic.
A menționat că a lucrat în aceste condiții pe toată perioada contractului de muncă.
A mai precizat că prin strunjire, piesele se încingeau foarte puternic, iar în vederea răcirii acestora folosea pulberi silicogene și uleiuri emulsionabile, care produceau iritații ale pielii.
În urma operațiunii de strunjire prin așchiere săreau bucăți de metal încins (șpan) care produceau arsuri.
Mai arată că, toată activitatea se desfășura în condiții de temperaturi extreme, iarna fiind foarte frig, iar vara foarte cald.
În aceeași divizie era atelierul de sudură unde se realizau operațiuni de sudură, care degajau fum toxic și atelierul de bobinaj unde se impregnau motoarele în rășini sintetice și se realizau operații de degresare chimică.
În scop probatoriu a depus la dosar fotocopii de la cartea de identitate, carnetul de munca.
Pârâta a formulat la data de 3.12.2013 întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, activitatea desfășurată de reclamant nefiind încadrată în nici o grupă de muncă.
În dovedire, pârâta a anexat înscrisuri privind locurile de muncă și personalul încadrat în grupe de muncă din anul 1997 la contractul diviziei MER.
La solicitarea reclamantului a fost încuviințată proba cu un martor pentru a se dovedi condițiile de la locul de muncă, fiind audiat martorul M. G. în ședința publică din 21.01.2014, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, instanța luând act că pârâta nu solicită în contraprobă audierea vreunei martor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte ., Divizia MAȘINI ELECTRICE ROTATIVE, în perioada 01.07._01 în meseria de strungar, așa cum rezultă din carnetul de muncă.
Activitatea reclamantului s-a desfășurat în acest atelier pe toată durata raportului de muncă așa cum arată și pârâta în întâmpinare.
Așa cum rezultă din declarația martorului audiat în cauză, activitatea reclamantului consta în executarea de lucrări de finisare a motoarelor, în condiții de zgomot și praf rezultat în urma operațiunilor de finisare. În timpul operațiunii de strunjire se degaja praf din piesa strunjită, se producea zgomot. După strunjire, piesa se răcea cu emulsie care degaja vapori toxici. În urma operațiunilor de așchiere se degaja și căldură, zgomot și praf, săreau șpane care erau periculoase, întrucât puteau răni mâinile, ochii, dacă nu purta ochelari, producând arsuri și înțepături. În afara noxelor rezultate din propria activitate suporta și noxele din activitatea celorlalte ateliere: impregnare, bobinaj, sudură și atelierul de presă.
Din declarația martorului reiese că unitatea a acordat grupa a II-a de muncă în mod inechitabil, doar la unii strungari, de exemplu, S. I., care a lucrat chiar lângă reclamant și care a ieșit la pensie.
Pârâta nu a încadrat activitatea reclamantului în grupa a II a de muncă în mod nejustificat.
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamant, condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acestuia se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34 și 69 din Ordinul 50/1990.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Instanța va avea în vedere si faptul că alți colegii ai reclamantului, care lucrau în aceleași condiții ca și aceasta, au obținut recunoașterea grupei de muncă, prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferentieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța nu poate reține că acțiunea promovată de reclamant este inadmisibilă, întrucât Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantei de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Susținerea pârâtei că reclamantul nu poate fi încadrată în grupa a II a de muncă deoarece nu a fost nominalizată de comisia mixtă patronat – sindicate constituită conform art 6 din ordinul 50/1990 nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea in grupele de muncă se face in funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept al său.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite acțiunea, va constata că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâtă în funcția de strungar în perioada 01.07._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990 anexa II pct. 34, în procent de 100% și va obliga pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul L. P. CNP_ domiciliat în localitatea C., ., . 4, județul D. în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., .. 80, județul D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei în perioada 01.07._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% potrivit Ordinului 50/1990, anexa II pct.34.
Obligă pârâta să elibereze adeverință în acest sens reclamantului.
Cu drept de apel ce se va depune în termen de 10 zile de la comunicare la Tribunalul D..
Executorie.
Pronunțată în ședința publică de la 21.01.2014.
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Red MF / 4 ex /24.01.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
