Acţiune în constatare. Sentința nr. 6046/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6046/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 2551/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 6046/2014
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Asistent judiciar M. G. M.
Asistent judiciar C. S.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant F. M. și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta personal lipsind societatea pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Reclamanta arată că nu a luat legătura cu societatea pârâtă pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă. Arată că nu deține nici un înscris care să facă dovada existenței unor raporturi de muncă cu societatea pârâtă, respectiv că numele său a fost înscris greșit în fișa de personal de către pârâtă ; solicită încuviințarea probei cu un martor care să confirme perioada in care a lucrat la societatea pârâtă.
Instanța apreciază utilă cauzei proba testimonială urmând să o încuviințeze potrivit dispozițiilor art 258 raportat la art 255 Cod de procedură civilă, sens în care procedează la audierea martorului B. C. a cărui declarație se află consemnată și atașată la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței reclamanta arată că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat în cauză și constatând dosarul în stare de judecată acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că a prestat activitate la societatea pârâtă în perioada solicitată in cererea de chemare in judecată și precizarea la aceasta.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
La data de 21.02.2014 reclamant F. M. a chemat în judecată pârât ., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că în perioada 1970 – 1971 a fost încadrată ca remizier la unitatea pârâtă.
Arată că perioada în care a lucrat ca remizer, nu reprezintă vechime în muncă, astfel că unitatea refuză să îi elibereze o adeverință, deși i s-a adresat în acest sens.
Mai arată că în perioada 1971-1972 a lucrat la restaurantul Expres, cu contract individual de muncă însă atunci când s-a adresat pârâtei cu cerere de eliberare a unei adeverințe a fost refuzată, spunându-i că nu au voie să-i elibereze această adeverință.
A depus la dosar în copie: cartea de identitate, adresa nr._/2014, adresa J7897/AM/2012.
La solicitarea instanței, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată, la dat de 06.03.2014, arătând că a înțeles să solicite obligarea pârâtei să îi elibereze adeverință pentru întreaga perioadă lucrată în cadrul acestei societăți, 1970-1972.
La data de 11.04.2014, pârâta . a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat următoarele:
Verificând în fișele de personal precum și în ștatele de salarii din acea perioadă, a descoperit că între data de 16.07.1971 – 30.09.1971 o persoană cu numele de "F." M. și nu "F.", a lucrat la restaurantul Expres inițial ca ajutor de ospătar iar ulterior ca vânzător așa cum rezultă din fișa de personal pe care o va depune la dosar.
Posibil ca acea persoană să fie reclamanta, însă neavând certitudinea că este una și aceeași persoană și că este vorba de o greșeală de dactilografiere, se află în imposibilitatea de a-i elibera o astfel de adeverință în situația în care numele celei care solicită este F. și a celei găsite în fișe și ștate este F., nu corespund.
In ipoteza în care reclamanta va face dovada că este vorba despre ea, i se va elibera adeverința cu perioada lucrată.
A depus la dosar fișa de personal a numitei F. M..
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri propuse de ambele părți, luând act de înscrisurile depuse la dosar, precum și proba testimonială solicitată de reclamantă, fiind audiat martorul B. C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform susținerilor reclamantei, în perioada 1970-1971 a prestat activitate pentru unitatea pârâtă în calitate de "remizier", fără a avea încheiat contract individual de muncă.
Pentru perioada 1971-1972, reclamanta susține că a prestat activitate pentru pârâtă, în baza unui contract de muncă.
În ceea ce privește ultima perioadă, pârâta nu contestă decât identitatea reclamantei, arătând că în fișele de personal ale unității figurează o persoană cu numele "F." care a prestat activitate în baza unui contract de muncă însă numai în perioada 16.07._71, în calitate de "ajutor ospătar", respectiv de "vânzător", susținerile pârâtei fiind probate de fișa de personal depusă (fila 19).
Martorul B. C. audiat în cauză la propunerea reclamantei, a confirmat că reclamanta a lucrat la restaurantul Expres până în anul 1972.
Instanța reține astfel că între părți au existat raporturi juridice de muncă, reclamanta prestând activitățile de "ajutor ospătar" și "vânzător" pentru unitatea pârâtă în perioada înscrisă în fișa de personal.
Or, potrivit art. 4 alin 2 din Decretul nr. 92/1976, unitatea angajatoare are obligația în cazul încetării activității, să înmâneze titularului carnetul de muncă cu toate înscrisurile la zi, iar potrivit art. 40 alin. 2 lit. h din Codul muncii, angajatorul este obligat să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Față de aceste considerente, instanța constată întemeiată în parte primul capăt de cerere formulat de reclamantă, numai în ceea ce privește perioada_-30.09.1971 .
Referitor la perioada în care reclamanta susține că a avut calitatea de "remizer", instanța reține că remunerarea pe baza de cota procentuala si tarife, în această perioadă, a fost reglementată de HCM 802/1965, care prevedea la art. 1 că "Lucrătorii retribuiți pe baza de cotă procentuală sunt angajați in sensul Codului muncii si beneficiază de toate drepturile prevăzute in legislația muncii pentru salariați, daca îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) desfășoară o activitate cu caracter permanent la care se justifică folosirea de angajați cu contracte de muncă pe durata nedeterminata ;
b) sunt supuși programului de lucru prevăzut pentru angajații retribuiți pe bază de salariu tarifar din activitatea similare sau îndeplinesc sarcini de desfacere, de achiziții, încasări sau de prestații, in volum egal cu cele stabilite pentru angajații retribuiți pe bază de salariu tarifar din activități similare ;
c) sunt supuși in tot timpul lucrului normelor stabilite prin regulamentul de ordine interioara cu privire la organizarea si disciplina muncii, in unitate ".
În condițiile art. 2 "In cazul când volumul activității nu necesită angajarea de personal remunerat pe baza de cota procentuală, care sa îndeplinească condițiile prevăzute la art. 1, va putea fi utilizat personal remunerat pe baza de tarife….Personalul remunerat pe baza de tarife, nu beneficiază de alte drepturi în afara de remunerarea pentru activitatea depusă" .
Potrivit art. 3 perioadele de timp lucrate înainte de data prezentei hotărâri in unități unde remunerarea s-a făcut pe baza de cota procentuala si care nu au fost înregistrate in carnetul de munca, vor fi luate in considerare la stabilirea vechimii in munca numai in cazul in care aceasta activitate a fost prestată in condițiile prevăzute la art. 1, pe baza instrucțiunilor de aplicare a acestei hotărâri ( prevăzute de art. 4 și 5).
Rezultă astfel că, pentru recunoașterea vechimii în muncă, este necesară parcurgerea unei proceduri în cadrul căreia se examinează dacă angajatul a îndeplinit cele trei condiții prevăzute de art. 1 și abia după reglementarea acestei situații juridice, respectiv după constatarea calității de angajator a unității pârâte, în sarcina acesteia se nasc și obligațiile ce derivă din art. 40 alin. 2 Codul Muncii (în reglementarea actuală).
Reținând însă că pentru această perioadă nu sunt înscrisuri (contract de muncă, carnet de muncă etc.) care să ateste existența raporturilor de muncă desfășurate în condițiile art. 1 din HCM 802/1965 și nici nu a fost făcută dovada parcurgerii procedurii de constituire vechime în muncă, instanța apreciază că pârâta nu are obligația ce decurge din art. 40 lit. h Codul Muncii față de reclamantă, această cerere nefiind întemeiată.
Pentru considerentele expuse, instanța constată întemeiată acțiunea precizată de reclamantă, urmând să o admită în parte și să oblige pârâta să elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte că, în perioada 16.07.1971 – 30.09.1971 a avut calitatea de angajat în cadrul societății, în funcțiile de "ajutor ospătar", respectiv "vânzător".
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte acțiunea formulată de reclamant F. M. cu domiciliul în C., . G,județul D. în contradictoriu cu pârât ., cu sediul în C., . 16 A,județul D..
Obligă pârâta sa elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte că, în perioada 16.07.1971 – 30.09.1971 a avut calitatea de angajat în cadrul societății, în funcțiile de "ajutor ospătar", respectiv "vânzător".
Cu apel in 10 zile de la comunicare.
Instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac este Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2014.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
D. S. M. G. M. C. S. C.C. P.
Red. jud. DS
4 ex/15.12.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
