Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2386/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2386/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 4134/63/2012**
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 2386/2014
Ședința publică de la 22 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. Uncheașu
Asistent judiciar C. O.
Asistent judiciar L. C. O.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Asigurări sociale privind cererea formulată de contestatoarea P. D. E., în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. și C. DE CONTESTAȚII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, având ca obiect contestație decizie de pensionare - casare cu rejudecare.
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 08 Aprilie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat inițial pronunțarea la data de 15.04.2014 și, ulterior, la data de 22.04.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 03.04.2012 pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale contestatoarea P. D. E. a chemat în judecată intimata C. Teritorială de Pensii D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la revizuirea drepturilor de pensie prin recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare înscrise în anexa adeverinței nr. 357/13.02.2012 emisă de . precum și obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi ce se cuvin ca urmare a revizuirii începând cu 01.03.2012.
În motivarea cererii a arătat că a fost pensionată în anul 1999. A învederat instanței că, în buletinul de calcul care a stat la baza emiterii deciziei nr._/30.11.2005 au fost luate în considerare numai datele cuprinse în cartea de muncă fără sumele salariale primate conform statelor de plată în sistem de acord pe perioada 1975 – 1995, perioadă în care a beneficiat de adaosuri procentuale potrivit sistemului aplicat la toate instituțiile de proiectare și cercetare din țară – cu caracter permanent și care erau evidențiate în statele de plată, fiind virată contribuția de asigurări sociale de 15% conform Decr. Nr. 389/1972. A arătat că în drept Legea nr. 19/1990 și OUG nr. 4/2005 (în vigoare la data emiterii deciziei) instituie obligativitatea calculării pensiei în baza principiului contributivității ca principiu de bază și ca sistem de calcul al drepturilor de pensii. Astfel, potrivit art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, punctajul asiguratului se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale. Numai prin respectarea acestui principiu poate fi obținută o prestație de asigurări sociale proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat. Faptul exceptării prin Anexa la OUG nr. 4/2005 a formelor de retribuire în acord nu poate fi un argument pentru inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și a art. 2 alin. 1 din aceeași ordonanță întrucât ar contraveni principiului ierarhiei actelor normative statuat de Legea nr. 24/2000 și normelor de interpretare a legii. A precizat că înțelege să invoce și dispozițiile deciziei nr. 19 din 17.10.2011 pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit căreia formele de retribuire obținute în acord global prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiei din sistemul public. A precizat că s-a adresat Casei Județene de Pensii D. cu cererea înregistrată sub nr. 5455/16.02.2012.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1164 din Noul Cod Civil.
În scop probator a depus la dosarul cauzei în copie cererea nr. 5455/16.02.2012, adeverința nr. 357/13.02.2012, cartea de muncă, cupon pensie și alte înscrisuri.
Intimata C. Județeană de Penii D. a formulat întâmpinare prin care invocat excepția prematurității contestației întrucât obiectul dosarului îl reprezintă contestația formulată împotriva deciziei de pensionare nr._/29.02.2012 privind pensia pentru limita de vârstă. A menționat că până la această dată reclamanta nu este în posesia hotărârii date de către această instituție, astfel că acțiunea este prematur formulată. În condițiile în care se va respinge excepția și se va soluționa pe fond contestația, fără a se pronunța și asupra hotărârii Comisiei se poate ajunge în situația de a se executa două hotărâri: hotărârea Comisiei și hotărârea judecătorească ce pot fi contradictorii. A mai arătat că dreptul la acțiune se naște odată cu comunicarea Hotărârii emisă de către C. Centrală de Contestații, fapt nedovedit de către reclamantă. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat instanței respingerea acțiunii ca nefondată și și-a rezervat dreptul de a completa întâmpinarea întrucât nu mai sunt în posesia dosarului de pensionare, acesta fiind trimis împreună cu contestația la C. Centrală de Contestații București.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 -118 C. P. civ și Legea 263/2010.
Contestatoarea și-a precizat acțiunea și a solicitat și anularea deciziei nr._ din data de 29.02.2012 emisă de pârâtă.
La termenul din data de 03.10.2012 instanța a pus în discuția părților excepția prematurității formulării cererii.
Prin sentința nr. 6547/3.10.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, s-a admis excepția prematurității.
S-a respins acțiunea formulată de contestatoarea P. D. E., în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii D., ca prematur formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea P. D. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 4609/30.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a casat sentința nr. 6547/3.10.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, s-a trimis dosarul spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că din considerentele sentinței recurate rezultă faptul că s-a reținut excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, fără a se avea în vedere consecințele juridice ale faptului că decizia de revizuire a pensiei a fost atacată de contestatoare.
Aceasta a făcut dovada că s-a adresat Comisiei Centrale de Contestații, contestația fiind înaintată la data de 30.03.2012 către C. Centrală de Contestații, conform registrului special de evidență a contestațiilor depuse împotriva deciziilor de pensie, depus, în copie, la dosarul de fond, filele 44,45.
În rejudecare, instanța de fond va avea în vedere hotărârea Comisiei Centrale de Contestații, dacă aceasta i-a fost comunicată contestatoarei, iar, în lipsa acesteia, va proceda la cercetarea pe fond a cauzei.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 23 mai 2013.
Prin sentința nr. 5073 din 26.06.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurării sociale în dosarul nr._, s-a admis acțiunea precizată privind pe contestatoarea P. D. E., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii D., a anulat decizia nr._/29.02.2012, a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii cu luarea în calcul a adeverinței nr. 357/13.02.2012 emisa de ICSITPML SA C., a obligat pârâta la plata diferențelor cuvenite prin recalcularea pensiei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata C. J. DE PENSII D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta susține că instanța de fond a pronunțat o sentința cu încălcarea art. 174, 178 si 165 din Legii .263/2010, HG 257/2011, anexa 15 si a prevederilor referitoare la excepția de lucru judecat., iar actiunea este inadmisibilă.
Prin Decizia nr 8961/2013 s-a admis recursul formulat de intimata C. J. DE PENSII D., împotriva sentinței nr. 5073 din 26.06.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurării sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare P. D. E.., s-a casat sentința, s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Analizând recursul formulat, Curtea a constatat că este fondat pentru considerentele următoare;
Observând contestația formulată de către contestatoare se constată că temeiul de drept în baza căruia acesta a formulat contestația l-a constituit legea nr. 19/2000 și OUG NR. 4/2005, cu trimitere și la decizia nr. 19/2011 a ICCJ.
Din considerentele sentinței atacate se poate constata că instanța de fond a soluționat cauza în raport de dispozițiile legii nr. 263/2010, schimbând astfel temeiul de drept al contestației fără ca acest lucru să fi fost cerut de contestatoare și fără a fi pus în discuția părților acest lucru.
De asemenea, instanța de apel obligă intimata-recurentă să ia în calcul la stabilirea pensiei contestatoarei sumele prevăzute în adeverința invocată de contestator, cu motivarea că acestea sume au fost înscrise în salariile brute sau nete și că în perioadele respective societatea a achitat contribuțiile la asigurările sociale, considerentele respective întemeindu-se pe dispozițiile art. 165 din legea nr. 263/2010.
În raport de aceste dispoziții, instanța ar fi trebuit să verifice dacă în salariile brute sau nete corespunzătoare perioadelor menționate în text, și înscrise în cartea de muncă a contestatoarei au fost incluse sumele respective și dacă astfel înscrise au fost luate sau nu în calculul pensiei acesteia, deoarece dacă au făcut parte din salariile respective și au fost astfel înscrise în cartea de muncă, ar fi trebuit să se regăsească în calculul pensiei contestatoarei.
Decizia nr. 19/2011 pronunțată de ICCJ este în același sens, stipulând că sumele respective pot fi luate în calcul dacă au făcut parte din salariile brute, evident, așa cum sunt ele înscrise în cartea de muncă, și cum prevede textul legii.
Neprocedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o sentință fără a cerceta în totalitate fondul cauzei astfel că în baza art. 304 pct. 9 cod proc. civ. și 312 cod proc. civ. va fi admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare instanța de fond va stabili exact temeiul de drept în baza căruia urmează a se pronunța și va avea în vedere și celelalte motive invocate de către recurentă în cererea de apel.
Primind dosarul pentru rejudecare, acesta a fost înregistrat sub nr._ cu prim termen de judecată la data de 19.11.2013.
La data de 14.01.2014 contestatoarea și-a precizat contestația în sensul introducerii în cauză a Casei Naționale de Pensii Publice – C. Centrală de Contestații București, solicitând instanței să se dispună anularea hotărârii nr. 5617/16.09.2013 emisă de intimată.
A menționat că această hotărâre i-a fost comunicată de către instanță( în faza soluționării recursului), moment la care a precizat oral cererea de chemare în judecată, înțelegând să o atace și pe aceasta pentru motivele expuse în continuare.
In fapt, a arătat că s-a adresat în termen legal Comisiei Centrale de Contestații din cadrul CNPP cu contestație împotriva deciziei nr._/29.02.2012, parcurgând, în acest fel, procedura prealabilă instituită pin Legea nr. 263/2010, dar nu a primit răspuns în termenul legal prevăzut de art. 150 al 4, și anume în termen de 45 de zile de la data înregistrării acesteia.
La data de 24.01.2014 C. Județeană de Pensii D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate.
A invocat excepția puterii de lucru judecat întrucât contestatoarea a mai solicitat recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în considerare a sumelor acordate pentru lucru în acord, în dosarul nr_/63/2008, instanța de fond a obligat C. Județeană de Pensii D. la recalcularea dreptului de pensie cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare înscrise în anexa adeverinței nr 190/10.02.2008 . Curtea de Apel C. a admis recursul și a modificat sentința în sensul respingerii acțiunii.
Pe fond, a arătat că în ceea ce privește recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în considerare a adeverinței nr.357/16.02.2012, a solicitat să se rețină că elementele din adeverința mai sus menționată nu au fost valorificate întrucât acestea nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform dispozițiilor Lg 263/2010 și HG 257/2011.
Astfel, a solicitat să se rețină că decizia nr 19/2011 a ICCJ nu poate să constituie temei legal pentru recalcularea unei pensii.
La data de 15.04.2014, contestatoarea P. D. E. a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, urmând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea deciziei CJP D. nr_/29.02.2012, anularea hotărârii nr. 5617/16.09.2013 emisă de C. Centrală de Contestații din cadrul CNPP, obligarea intimatei C I P D. la revizuirea drepturilor de pensie ale sale prin recalcularea acesteia cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare înscrise în anexa adeverinței nr. 357/13.02.2012 emisă de ., obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi ce se cuvin ca urmare a revizuirii începând cu 01.03.2012, cu cheltuieli de judecată.
Contestatoarea a reiterat aceleași aspecte și critici în contradictoriu cu intimatele, critici ce sunt inserate în cuprinsul contestației formulate.
Din analiza actelor si lucrărilor dosarului instanta constată următoarele:
La data de 06.06.2008 reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată a intimatei C. Județeană de Pensii D. prin care a solicitat recalcularea pensiei cu luarea in considerare a sporurilor permanente asa cum rezultă din adeverinta nr. 190/18.01.2008, iar Tribunalul D. prin sentința nr. 5362 din 09 octombrie 2008 a admis acțiunea formulată în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii D., sentință ce a fost modificată prin decizia nr. 649/30.01.2009 a Curții de Apel C..
Prin cererea înregistrată sub nr. 5455/16.02.2012 la C. Județeană de Pensii D. reclamanta a solicitat pârâtei recalcularea pensiei cu luarea în calcul a sporurilor permanente așa cum reiese din adeverința nr. 357/13.02.2012 eliberată de ICSITPML și, până la data introducerii prezentei acțiuni, nu a primit nici un răspuns.
Adeverinta nr. 357/13.02.2012 eliberată de ICSITPML este diferită de adeverinta nr. 190/18.01.2008, dat fiind faptul că cuprinde mentiunile solicitate de C. Judeteană de Pensii, respectiv că pentru veniturile suplimentare pe state de salarii in sistemul de plată in acord, s-a plătit contributia de asigurări sociale.
In aceste conditii nu sunt intrunite conditiile admiterii exceptiei autoritătii de lucru judecat prev. de art. 166 Cp. Civ si art. 1201 C. Civ vechi(care nu au fost abrogate prin dispozitiile noului Cod Civil) cu privire la identitatea de obiect.
Instanta va respinge exceptia inadmisibilitătii invocată de pârâtă, deoarece reclamanta nu si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile Legii nr. 263/2010 in vigoare la momentul introducerii actiunii, ci pe dispozitiile deciziei nr. 19/2011 a ICCJ care, prin recursul in interesul legii, a stabilit că formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin 1, lit. a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pe fondul cauzei instanta s-a conformat dispozitiilor instantei de control judiciar care a indicat ca instanța să verifice dacă în salariile brute sau nete corespunzătoare perioadelor menționate în text, și înscrise în cartea de muncă a contestatoarei au fost incluse sumele respective și dacă astfel înscrise au fost luate sau nu în calculul pensiei acesteia, deoarece dacă au făcut parte din salariile respective și au fost astfel înscrise în cartea de muncă, ar fi trebuit să se regăsească în calculul pensiei contestatoarei.
Astfel, din statele de plată depuse la dosar la filele 46-66 pentru perioada pentru care s-au solicitat a fi luate in calcul sumele incasate ca si diferentă de manoperă (acord global) rezultă că sumele incasate pentru acord global nu au stat la baza calculului pensiei suplimentare (contributia individuală).
Astfel, cu titlu exemplificativ pentru luna ianuarie 1984 contributia la pensia suplimentară a fost calculată la salariul de 3500 (coloana 3) + 172 (spor vechime coloana 22) inmultit cu 2 %, in cuantum de 74 lei (coloana 37), suma in acord fiind pe coloana 17 in cuantum de 1309.
Totodată, din statele de plată depuse la dosar, rezultă că aceste sume nu au avut caracter permanent, de exemplu pe lunile iulie 1991, iunie 1989 nu au fost evidentiate aceste sume, coloana nr. 17 nefiind completată cu sumele in acord.
Cu privire la dispozitiile legale aplicabile instanta retine că posibilitatea aplicării principiilor de drept este exclusă atunci când într-o materie sunt stabilite norme legale exprese. Totodată, nu se poate reține, în speță, că omisiunea de valorificare a veniturilor suplimentare reprezentând premii ori sume obținute în acord global contravine dispozițiilor art 2 din Lg nr 19/2000, respectiv principiului contributivități, conform căruia" fondurile de asigurări sociale se constituie pe bata contribuțiilor datorate de peroanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale, cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
In fapt, principiul astfel consacrat presupune doar faptul că drepturile de asigurări sociale nu pot fi acordate fără a se fi contribuit individual, anterior la constituirea fondurilor aferente, dar nu implică și o proporționalitate între sumele cu care s-a contribuit și prestațiile de asigurări sociale ulterior acordate.
Luând în considerare doar acest principiu, nu se poate conchide că este necesar a se valorifica, la calculul pensiilor, în sistemul instituit și prin Legea 263/2010 toate veniturile obținute pe perioada desfășurării activității în muncă.
Pot fi valorificate doar acele venituri care aveau caracter permanent și care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, cele două condiții, instituite prin art 164 lin 3 din Legea 197/000 corelat cu partea finală a pct VI din Anexa la OUG nr 4/2005, precum și dispozițiile exprese din anexa 15 din normele de aplicare a Legea 263/2010 (legea sub imperiul căreia a fost formulată prezenta cerere), fiind cumulative.
Chiar și în cuprinsul deciziei nr. 19/2011 a ICCJ se precizează ca formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art 12 alin 1 lit a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fot incluse în salariul brut ( și nu pentru salariul but realizat așa cum rezultă din cuprinsul celor două adeverințe) și, pentru acestea, s-a plătit contribuția individuală de asigurări sociale la sistemul public de pensii așa cum prevede at 78 alin 1 din Legea 19/2000.
Instanța va avea în vedere faptul că legiuitorul a prevăzut luarea în calcul numai a veniturilor asupra cărora s-a reținut contribuție individuală de asigurări sociale( pensia suplimentară) făcându-se astfel distincție între salariul brut și salariul brut realizat în care sunt incluse și venitule cu caracter nepermanent asupra căror angajați nu au plătit contribuție individuală.
Conform prevederilor Legii 263/2010 și a HG 257/2011, sumele atestate prin adeverință nu pot fi avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, întrucât aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei 15 la Normele de aplicare a prev Lg 263/2010, aprobat prin HG 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Astfel, art 165 din Lg 263/2010 prevede că " (1) La determinarea punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1997,
b) salariile nete de la data de 1 ianuarie 1991,
c) salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991,
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare".
Art 127 alin 1 din HG 257/2011 prevede că " Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art 165 alin 2 din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr 15".
S-a prevăzut că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
In ceea ce privește motivația, conform căreia aceste sume trebuie avute în vedere întrucât s-a plătit contribuție de către angajator nu și de către angajat, că nu poate fi primită deoarece legislația în vigoare de la acea dată prevedea expres pentru ce sume se plătește contribuția pentru pensie suplimentară, caracterul permanent fiind dat de plata contribuției la pensia suplimentară care era plătită de salariat numai pentru sumele încasate drept salarii și sporurile cu caracter permanent așa cum prevăd disp.art.10 și art 64 din Legea nr 3/1977, citează " Contribuția de 3% pentru pensie suplimentară se plătește, în condițiile legii, de către toți salariații cuprinși în sistemul asigurărilor sociale, pentru sumele încasate drept salarii de bază, la care se adaugă:
- sporul de vechime,
- sporul de lucru în subteran, precum și pentru lucru pe platformele marine de foraj și extracție,
- indemnizația de zbor,
- sporul pentru condiții grele de muncă,
- sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal,
- sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare,
Alte sporuri cu caracter permanent prevăzut în contractele individuale de muncă, potrivit legii, " în același sens fiind și prevederile Legii 49/1992.
De asemenea, conform art. 71 alin 1 și 2 din Legea 27/1966 (legea specială în materia asigurărilor sociale în vigoare în perioada care se solicită a fi avută în vedere la recalculare, codul muncii având caracter general) se prevede expres că "Fondurile necesare pentru plata pensiei suplimentare se formează din contribuția tuturor angajaților. Această contribuție este de 2 la sută din salariul tarifar lunar de încadrare și se vârsta prin unități, într-un cont special al Ministerului Muncii, la Banca națională a Republicii Socialiste România.(2) Contribuția nu se reține pe timpul când angajatul se afla în incapacitate temporară de muncă, în concediu de studii sau în concediu fără plată, dacă aceste concedii nu depășesc 30 zile într-un an calendaristic.
Aceste perioade se consideră însă ca perioade de contribuție. Contribuția nu se reține nici pe timpul concediilor fără plată mai mari de 30 de zile, însă acest timp nu se consideră perioadă de contribuție", dispoziții din care rezultă faptul că pentru sumele solicitate a fi avute în vedere nu s-a plătit contribuție la pensia suplimentară pentru că aceste sume nu intrau sub incidenta plății acestei contribuții, deci nu pot fi avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Rațiunea pentru care a fost înființată instituția pensiei suplimentare a fost tocmai aceea de a putea lua în calcul la ieșirea la pensie și alte sume decât cele care reprezentau salariul.
Pentru acest motiv, legiuitorul nu a prevăzut luarea în calcul a acestor venituri nici în Legea 19/2000 și nici în Legea 263/2010, anexa 15, în vigoare data formulării actiunii..
Așadar, în ceea ce privește caracterul permanent, acesta este dat de lege prin plata contribuției la pensia suplimentară care era plătită de salariat numai pentru sumele încasate drept salarii tarifare( de bază ) și sporurile cu caracter permanent.
Astfel, plata pensiei suplimentare era guvernată de prevederile legare care prevedeau expres pentru ce se reținea această plată, legea fiind cea care stabilea sporurile cu caracter permanent pentru care se plătea contribuție individuală, care conform legislației de asigurări sociale actuale se au în vedere la stabilirea drepturilor de pensie.
Stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor în care s-a plătit contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat atât de asigurat cât și de angajator.
Pentru toate aceste considerente instanta va respinge contestația formulată împotriva deciziei nr._/29.02.2012 emisă de C. Județeană de Pensii D. si a hotărârii Comisiei Centrale de Contestații cu sediul în București, nr. 5617/16.09.2013, astfel cum a fost precizată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile invocate de intimata C. Județeană de Pensii D..
Respinge contestația formulată de contestatoarea P. D. E. cu domiciliul în C., Strada . M 6, .,județul D. împotriva deciziei nr._/29.02.2012 emisă de C. Județeană de Pensii D. cu sediul în C., . 14,judetul D. si a hotărârii Comisiei Centrale de Contestații cu sediul în București, nr. 5617/16.09.2013, astfel cum a fost precizată.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2014.
PREȘEDINTE,
C. Uncheașu
Asistent judiciar, C. O.
Asistent judiciar, L. C. O.
Grefier, L. R. M.
4 ex
Red.Jud.C.Uncheașu
Tehnored.M.J.
07.05.2014
| ← Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 5666/2014.... → |
|---|
