Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 512/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 512/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 10217/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 512/2014
Ședința publică de la 05 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Steluța G.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar C. S.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant M. I. și pe pârât S.N.T.F.M- C. MRFĂ SA BUCUREȘTI PRIN SUCURSALA BANAT OLTENIA C., având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referat cauzei de către grefier după care,
Având în vedere lipsa ambelor părți, instanța lasă dosarul la a doua strigare potrivit art. 104 alin. 13 din ROI.
La cea de a doua strigare a cauzei la apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat V. A. pentru reclamant, lipsind societatea pârâtă.
La interpelarea instanței apărătorul reclamantului arată că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat în cauză și, constatând cercetarea judecătorească încheiată in conformitate cu dispozițiile art 244 Cod de procedură civilă, acorda cuvântul pe excepția prescripției invocată prin întâmpinare și pe fondul acțiunii.
Avocat V. A. pentru reclamant solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, iar pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanța achitării onorariului avocat.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
La data de 05.06.2013, reclamanta M. I. a chemat în judecată pe pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ C. MARFĂ SA prin SUCURSALA BANAT OLTENIA, solicitând obligarea acesteia să calculeze și să plătească:
- salariul suplimentar cuvenit pentru anul 2009 echivalent cu salariul de bază al reclamantului din luna decembrie a anilor respectivi conform art. 30 din CCM la nivel de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2008, prelungit prin Actul adițional înregistrat la MMFS la data de 20.06.2008;
- ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. 2010,
- premierea pentru Ziua Feroviarului 2010 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare,
- sume ce vor fi actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective,
- sume ce vor fi calculate cu respectarea prevederilor art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 – 2008 prelungit prin Actul adițional înregistrat la MMFS la data de 20.06.2008.
- cheltuieli de judecată.
A arătat că a fost angajata pârâtei deținând funcția de contabil 1 până la data de 26.04.2012 când s-a dispus de către angajator desfacerea contractului individual de muncă în temeiul art. 55 lit. c, art. 58, art. 65 și art. 66 din CM, "pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii individuale".
Prin sentința nr. 2533/2013 din data de 15.03.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă, s-a anulat decizia de concediere, dispunându-se reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior datei încetării CIM, fiind obligată unitatea pârâtă către reclamantă la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data încetării CIM și până la reintegrarea efectivă.
În perioada 01.12._10 reclamanta a beneficiat de concediu medical, ulterior a intrat în concediu medical, ulterior a intrat în concediu pentru creșterea și îngrijirea copilului de până la 2 ani, revenind la serviciu la data de 10.01.2012, unde și-a desfășurat activitatea până la data de 26.04.2012.
A învederat instanței că, potrivit art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv", iar potrivit art. 43 alin.2 litera a din CCM unic la nivel de ramură transporturi, valabil în anii 2008-2010 s-a prevăzut că "alte venituri sunt al 13 lea salariu, egal cu salariul de bază brut al angajatului avut în luna decembrie a anului precedent și va fi acordat în primul semestru al anului următor".
Potrivit art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se aflau în concediu fără plată cu o durată de un an.
- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare".
Potrivit dispozițiilor art.49 din CCM la Nivel de G. de Unități pe anii 2006-2008, valabil până la data de 31.01.2011, "salariații vor beneficia și de un ajutor material pentru recuperarea forței de muncă egal cu un salariu de bază corespunzător clasei 20 de salarizare valabil la data începerii concediului de odihnă".
Pe de altă parte, a învederat instanței că, pârâta i-a acordat drepturile salariale (inclusiv sporurile cuvenite) prin raportare la salariul minim brut de 570 lei și nu cel de 700 lei (așa cum rezultă din sentințele pronunțate de Tribunalul D. anexate).
Pârâta nu a acordat și nu a plătit reclamantei drepturile salariale în conformitate cu clauzele contractuale mai sus enumerate.
S-au depus la dosar în copie xerox: extras din contractele colective de muncă invocate, carnet de muncă, carte de identitate.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea salariului suplimentar pe anul 2009 a solicitat respingerea acestuia ce nefondat.
A menționat că, potrivit art. 43 ali. 3 din CCM R. Transporturi se prevede că "la nivel de unitate, condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării salariaților la fondul de premiere lunar și anual, la salariul de merit cât și la al 13-lea salariu, se stabilesc, în funcție de posibilități, printr-un regulament aprobat în acest sens de către Comisia paritară din unitatea respectivă", și, în consecință, acordarea acestui salriu nu este obligatory, nefiind îndeplinte cele 2 condiții din textul de lege (a părților).
A învederat instanței faptul că, societatea nu a avut posibilitățile financiare necesare deoarece a înregistrat pierderi în ultimii 5 ani, precum și plăți restante față de bugetul de stat al asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, etc., considerând că nu există obligația plății salariilor suplimentare aferente solicitate de către reclamantă.
Pe de altă parte, a precizat că acest salariu se acordă la propunerea subunității, cu aprobarea consiliului de Administrație al societății.
Referitor la plata ajutorului material cu ocazia sărbătorilor pentru Ziua Feroviarului și C. 2010, a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca nefondat.
Referitor la acordarea primei pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010 a invocat excepția prescripției de 3 ani de la data când dreptul de a solicita acest drept a devenit scadent, raportat la data formulării acțiunii.
A menționat că, Ziua Feroviarului se sărbătorește pe data de 23 aprilie, iar plata ajutorului se făcea înaintea acestei date. Astfel, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost introdusă în data de 05.06.2013, a solicitat admiterea excepției și respingerea acțiunii pentru acest capăt de cerere.
Totodată a învederat instanței faptul că, pentru anii 2009 – 2010, în CCM al S. C. MARFĂ SA aferent anilor 2009 -2010 și actul adițional la acesta înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului București nr. 2584/04.06.2009, la art. 64 se prevede faptul că ajutoarele materiale acordate cu ocazia sărbătorilor de Ziua Feroviarului, P. și de C. nu se acordă în anul 2009 și nici în anul 2010.
În ceea ce privește plata sumelor solicitate actualizate cu coeficientul de inflație și plata dobânzii legale pentru aceste drepturi bănești pănă la data plății, a solicitat respingerea cererii ca nefondată, având în vedere Decizia nr. 11/24.10.2005 a Inaltei Curtii de Casație și Justiție.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 – 208 Cod pr civ.
La data de 12.11.2013, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat temeiurile de drept ale acțiunii, solicitând totodată respingerea excepției invocate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța reține că salariul suplimentar se acordă în primul semestru al anului următor, conform dispozițiilor art. 43 din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010. Față de data formulării prezentei cereri, respectiv 05.06.2013, instanța constată că termenul de prescripție de 3 ani la care s-a raportat pârâta în motivarea excepției referitor la acordarea salariului suplimentar pe anii 2009 și 2010 nu s-a împlinit, astfel că excepția va fi respinsă.
Pe fondul cauzei:
În ceea ce privește salariul suplimentar pentru anul 2009, reclamanta își întemeiază cererea pe disp. art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar și art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură transporturi.
Art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură transporturi enumeră la „alte venituri” al 13-lea salariu, fără a preciza condițiile în care se acordă sau dacă este unul și același cu salariul suplimentar.
Art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar prevede că salariații vor primi salariul suplimentar numai pentru „muncă ireproșabilă”, dar nu detaliază care sunt criteriile după care se va stabili care sunt persoanele îndreptățite la primirea acestui drept salarial.
Cert este că din prevederile contractuale mai sus amintite nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestui drept la „salariu suplimentar”, motiv pentru care se permite completarea acestor prevederi cu cele existente în contractul încheiat la nivel de unitate.
Art. 30 din Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de unitate precizează o condiție esențială pentru plata drepturilor solicitate, respectiv din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.
Instanța reține astfel că pârâta a fost în imposibilitate financiară să constituie acest fond prev.la art.30(3)din CCM la nivel de unitate, dovada fiind în acest sens situația financiară a acesteia atestată de fundamentarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2009 și 2010.
Nu se poate susține astfel că pârâta a ignorat prevederile contractului colectiv de muncă în condițiile în care i-a fost impusă de legiuitor o anumită conduită financiar contabilă cu privire la încadrarea în anumite cheltuieli.
Pe de altă parte, pentru anul 2010, părțile contractante au convenit de comun acord că „salariul suplimentar menționat nu se acordă pentru anul 2010”.
În ceea ce privește plata primei/premierii de Ziua Feroviarului pe anul 2010 și respectiv de C. pe anul 2010 se rețin următoarele :
Potrivit art. 71 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, salariații beneficiază de un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., ajutor care se va stabili cel puțin la nivelul clasei I de salarizare. Se precizează în continuare că de acest ajutor nu vor beneficia salariații care au absentat nemotivat de la serviciu, cei care au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau cei care se află în concediu fără plată cu o durată de un an.
De asemenea, pentru Ziua Feroviarului, clauzele contractuale dispun că se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de administrație, la nivelul clasei I de salarizare.
Potrivit dispozițiilor art.49 alin.3 din CCM la nivel de grup de unități, salariații vor beneficia și de un ajutor material pentru recuperarea forței de muncă egal cu un salariu de bază corespunzător clasei 20 de salarizare valabil la data începerii concediului de odihnă
Prin urmare, nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestor „ajutoare” sau premieri, pentru că fie sunt prevăzute categoriile de salariați excluse de la primirea acestora, fie acordarea este condiționată de acordul Consiliului de administrație sau de disponibilitatea financiară..
Caracterul de „drept condițional” sau drept supus anumitor condiții permite completarea prevederilor din contractul care stipulează aceste drepturi cu cele existente în contractul încheiat la nivel inferior, de unitate.
În contractul încheiat la nivel de unitate pe anii 2009-2010 s-a stipulat în art. 62 că plata primei de Ziua Feroviarului, a ajutorului de P. și respectiv de C. se vor acorda începând cu anul 2010, după care prin act adițional, părțile au convenit de comun acord ca drepturile mai sus-menționate să nu fie acordate pentru anul 2010.
În cauza pendinte nu se pune problema de interpretare a unor dispoziții legale, ci a unor prevederi contractuale a căror existență depinde în primul rând de manifestarea de voință a părților semnatare ale contractului.
Prin urmare, prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 - 2010 și ale actelor adiționale la acesta reprezintă acordul de voință al părților care, pot conveni suspendarea ori neacordarea acestor drepturi pentru anii 2009 și 2010, conform art.31 și 33 din Legea nr.130/1996, iar aceste prevederi ale contractelor colective de muncă la nivel de unitate sunt opozabile părților care l-au semnat.
De asemenea, în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 38 din Codul muncii, potrivit cărora salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege, în discuție fiind numai efectele acordului de voință al părților unui contract colectiv de muncă.
Prin decizia nr. 4 din 12 martie 2012 (Dosarul 1/2012) privind examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2012, Înalta Curte a respins recursul în interesul legii formulat de Curtea de Apel din Timișoara, pe motiv că nu îndeplinește condițiile de admisibilitate. Argumentul principal a fost acela că recursul respectiv nu privește interpretarea și aplicarea Codului muncii, a Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă sau a Legii dialogului social nr. 62/2011, ci interpretarea, din perspectiva efectelor juridice, a clauzelor referitoare la unele drepturi salariale inserate în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități în domeniul feroviar.
Pe cale de consecință, părțile contractante sunt suverane în a aprecia limitele în care se aplică contractele care derivă din manifestarea lor de voință, iar, în condițiile în care acestea convin asupra interpretării unor clauze contractuale, instanța de judecată trebuie să țină cont de acordul de voință al părților.
În ce privește acordarea diferenței dintre prima de vacanță primită și cea calculată raportat la un nivel al salariului minim de 700 lei, instanța reține că reclamanta a încasat prima de vacanță prevăzută de Contractul colectiv de muncă, calculată la nivelul salariului valabil la data începerii concediului, solicitarea ca acest drept să fie raportat la un nivel al salariului minim de 700 lei, apărând ca nefondată, câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada că ar fi beneficiat de un asemenea nivel al salariului sau i-ar fi fost recunoscut dreptul de a beneficia de un salariu calculat la nivelul de 700 lei. Astfel, în lipsa unor asemenea dovezi, instanța constată că reclamanta a beneficiat de prima de vacanță aferentă anului 2010.
În raport de considerentele expuse, instanța urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea ca neîntemeiată formulată de reclamanta M. I., CNP_, cu domiciliul în C., ..108, ., ., D. în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ C. MARFĂ SA - SUCURSALA BANAT - OLTENIA - cu sediul în C., . A, D..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronuntață în ședință publică de la 05.02.2014.
Președinte Asistenți Judiciari
R. – Steluța G. C. M. M. C. S.
Grefier,
C. C. P.
Red. RSG/ CMM
4ex./ 20.02.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 6860/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
