Acţiune în constatare. Sentința nr. 2380/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2380/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 2380/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2380/2015
Ședința publică de la 22 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul M. P., domiciliat în COMUNA Ghindeni, ..37, jud. D. în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., ..80, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul, personal și asistat de avocat Coge M., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 131 Cod proc.civ, instanța pune în discuție competența de soluționare a prezentei cauze: .
Avocat Coge M. pentru reclamant arată că Tribunalul D. este competent.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 NCPC, constată că, în conformitate cu prevederile art. 95 NCPC, este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 208, 210 din Legea nr. 62/2011 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art. 238 din noul C.p.c.
Avocat Coge M. pentru reclamant estimează că dosarul se poate soluționa la termenul de 4 luni.
Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la termenul de 4 luni.
Instanța apreciază necesar efectuarea unei adrese către . pentru a depune data comunicării carnetului de muncă al reclamantului.
Avocat Coge M. pentru reclamant arată că este de acord.. Depune la dosar o copie a deciziei nr. 9231/22.09.2010 de încetare a contractului de muncă al reclamantului.
Având în vedere că raporturile de muncă ale reclamantului cu pârâta . au încetat în anul 2010 și față de decizie, instanța pune în discuția părților excepția prescripției dreptului material la acțiune prevăzut de art.268 alin 2 Codul Muncii.
Avocat Coge M. pentru reclamant solicită respingerea excepției, motivat de faptul că acțiunea formulată este o acțiune în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, iar potrivit dispoz.art. 2502 alin.2 pct.2 Noul Cod Civil, acest drept la acțiune este un drept imprescriptibil. Un al doilea argumet, potrivit dispoz.art.1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un caracter patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege. Aplicând raționamentul logic "per a contrario", se poate deduce că dreptul material la acțiunea care are un caracter patrimonial nu se prescrie în termenul general de prescripție . Arată faptul că, în acest sens s-a pronunțat Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/2011 a deciziei nr._/30.10.2012, care statuat că acțiunea în constatare este imprescriptibilă.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrată la data de 20.01.2015 pe rolul Tribunalului D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul M. P. a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. S.A. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că în perioada 05.04.1980 – 01.04.2001 a desfășurat activitatea în condițiile grupei a II a de muncă, în procent de 100%., conform prevederilor Ordinului 50/1990 anexa 2 pct. 34 și pct 46 din anexa 2 Ordinul 125/1990 ,și obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință în acest sens.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că în perioada menționată a fost angajatul pârâtei, având meseria de frezor, secția construcții metalice pregătiri, atelier prelucrări mecanice.
Desfășura activități de debitare și prelucrare a plăcilor stratificate de textolit, sticlotextolit și pertinax ce se foloseau la tablourile electrice ale stațiilor de foraj și locomotivelor, precum și la debitarea și prelucrarea electrolizilor de cărbune grafitat. Executa și lucrări de frezare a pieselor turnate din oțel și fontă. Urmare a acestor activități se emanau noxe, precum fum, gaze, praf și particule nocive pentru sănătate, fără a exista sistem de ventilație corespunzător.
Reclamantul arată că mai efectua operații de debavurare la polizor, fapt ce conducea la emanarea de praf și particule nocive și operații de polizare, șlefuire și lustruire cu șmirghel .
A învederat instanței că toate aceste activități le efectua pe tot parcursul programului normal de lucru. Aa arătat că procesul de debitare a materialelor stratificate a fost inclus la pct 34 anexa 2 din Ordinul 50/1990 și pct 46 din anexa nr. 2 la Ordinul 125/1990.
Reclamantul a menționat faptul că s-a adresat pârâtei în sensul încadrării sale în grupă superioară de muncă, însă pârâta nu a făcut nici un demers în acest sens, dar începând cu anul 2007, locul său de muncă a fost încadrat în condiții deosebite de muncă conform prev. HG 261/2001, Legii 19/2000 și avizului ITM D. nr. 23/04.02.2002, conform pozițiilor 86-88 din carnetul de muncă.
A precizat că unii colegi ai săi au dobândit recunoașterea grupei a II de muncă prin adeverințe eliberate de pârâtă ori prin hotărâri judecătorești.
În drept a invocat prevederile art. 34 alin 5, art.40 alin 2 lit c și h, art 266-267 din Codul muncii, precum și prevederile art.30 și art.35 C. ȘI Ordinul 50/1990 anexa 2 pct 34 și Ordinul 125/1990 anexa 2 pct. 46.
În susținere a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
A anexat cererii de chemare în judecată fotocopii ale carnetului de muncă.
Pârâta a formulat, întâmpinare la data de 26.03.2015, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că în conformitate cu dispozițiilor Ordinului 50/1990 simpla solicitare a reclamantului nu este un motiv pentru acordarea automată a grupelor de muncă, ci este necesar să se parcurgă procedura prevăzută de actul normativ invocat.
A arătat că activitatea desfășurată de reclamant ca frezor în cadrul secției construcții metalice pregătiri, atelier prelucrări mecanice nu a fost încadrată în nici o grupă de muncă, așa cum rezultă din anexa 7 la CCM E., cât și din Anexa 2 a Ordinului 50/1990.
Conform art.4 din Ordinul 50/1990, încadrarea în grupe de muncă se putea face numai dacă nivelul noxelor existente la locurile de muncă din anexe depășea nivelul maxim admis de normele de protecție a muncii, trebuind astfel a fi îndeplinite două condiții, respectiv, noxe peste nivelul maxim admis cumulate cu poziția din anexele 1 și 2.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 Codul de Procedură Civilă.
În scop probator a atașat la întâmpinare în copie: Anexa nr. 7 la CCM privind locurile de muncă pe categorii de personal care beneficiază de grupe de muncă la Divizia Transformatoare, tabel cu personalul încadrat în grupele I și II pe locuri de muncă.
La data de 06.04.2015 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din acțiunea introductivă și în plus a invocat Decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ .
A anexat practică juridică și adeverință în care este menționată grupa a doua de muncă emisă de către pârâtă pentru un coleg de serviciu.
În cauză instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Instanța a apreciat necesar efectuarea unei adrese către . pentru a depune data comunicării carnetului de muncă al reclamantului. Reclamant a depus la dosar o copie a deciziei nr. 9231/22.09.2010 de încetare a contractului de muncă al reclamantului.
Având în vedere că raporturile de muncă ale reclamantului cu pârâta . au încetat în anul 2010 și față de decizia mai sus menționată, instanța a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului material la acțiune prevăzut de art.268 alin 2 Codul Muncii.
Reclamantul a depus concluzii scrise.
Analizând cu prioritate, excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a reținut următoarele:
În vederea soluționării excepției prescripției, trebuie să se determine natura juridică a acțiunii, având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau dacă între părți există un raport de muncă, s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Nu prezintă nici o relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel, cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului, formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Ca atare, în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin.(1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – n.n.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții, instanța constată că, în ceea ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute de art. 268 Codul Muncii (republicat).
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni, care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin.1 al art. 268, devin incidente dispozițiile din alin.2, care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă, aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile, rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă fiind restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
În speță, Tribunalul constată că data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul în care persoana interesata (reclamantul) a cunoscut sau putea cunoaște neînscrierea în carnetul de muncă a grupei solicitate, respectiv data de 23.09.2010 când i-au încetat raporturile de muncă cu societatea pârâtă . a concedierii colective, conform deciziei 9231/2010), depusă de către reclamant la dosarul cauzei..
În consecință, la data de 23.09.2010 reclamantul a luat sau putea lua cunoștință, manifestând o minima diligenta, despre înscrierile existente în carnetul de muncă și oricum, cel mai târziu la data când i-a încetat contractul de muncă încheiat cu ultimul angajator, respectiv data concedierii colective -23.09.2010 .
Pe de altă parte, trebuie reținut că, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Față de considerentele expuse, constatând că termenul de prescripție era împlinit la data promovării acțiunii, respectiv 20.01.2015, instanța apreciază excepția întemeiată, aceasta urmând a fi admisă, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind prescrisă
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul M. P., CNP_, cu domiciliul în Com Ghindeni, .. 37, jud. D., în contradictoriu cu pârâta . sediul în C., ..80, jud D.. .
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică din 22.05.2015.
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier S. B.
Red. Jud. M.V. și asisst. Jud. S.M.C.
4 Ex./20.05.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Pretentii. Sentința nr. 900/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
