Acţiune în constatare. Sentința nr. 2499/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2499/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 13924/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 2499
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.
Asistent judiciar C. E. I.
Asistent judiciar Ș. I.
Grefier G. D. V.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta T. I. și pârât ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. O. pentru reclamantă și av. O. D. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care ;
Instanța, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, apreciază că este competentă general, material și teritorial de a soluționa prezenta cauză.
Instanța pune în discuție probele.
Av. O. pentru reclamantă solicită admiterea probei cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu 1 martor pentru a dovedi condițiile în care și-a desfășurat reclamanta activitatea în perioada solicitată.
Av .O. pentru pârâtă arată că este de acord cu proba cu înscrisuri, însă se opune probei testimoniale. În contraprobă solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, în baza art.258 C.pc., considerând-o utilă soluționării cauzei,pentru dovedirea situației de fapt invocate.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în bz. art.238 din C.p.c.
Părțile prezente,având pe rând cuvântul,estimează durata soluționării cauzei ca fiind 3 luni
Instanța, în temeiul art.238 C.p.c., estimează durata cercetării cauzei ca fiind 6 luni.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesual pasive fata de capătul de cerere privind constatarea grupei de muncă, invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Avocat O. pentru pârâtă solicită admiterea excepției, întrucât are calitatea de păstrător al arhivei unității angajatoare,si nu este fostul anagajator al reclamantei.
Av .O. pentru reclamantă solicită respingerea excepției, întrucât apreciază că pârâta are calitate procesual pasivă, deoarece deține arhiva societății angajatoare.
Instanța pune în discuție,din oficiu,excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de data introducerii acțiunii.
Avocat O. pentru reclamantă solicită respingerea excepției, întrucât acțiunea este imprescriptibilă, iar dreptul la pensie este imprescriptibil conform CEDO.
Avocat O. pentru pârâtă arată că lasă la aprecierea instanței decizia ce se va lua.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la data de 17.11.2014, reclamanta T. I. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în meseria de sudor în cadrul unității angajatoare în perioada 29.03.1982 – 01.06.1992 se încadrează în grupa II a de muncă, în procent de 100%, cf. Ord. 50/1990 anexa II, poz. 34, 45, 69 și să oblige pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens, conform art. 40, alin 2, litera h din Codul Muncii.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 29.03.1982 – 01.06.1992, a desfășurat activitatea de sudor în cadrul ., societate care a fost radiată si arhiva a fost preluată de pârâtă. Arata că si-a desfăsurat meseria în condiții deosebite de muncă, fără a fi însă încadrat în grupa a II a de muncă, conform Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct. 34, 45 si 69.
Invederează că în toată această perioadă si-a desfasurat activitatea in cadrul sectiei constructii mecanice, ., unde se executau si operatii de nituire si de sudura, iar in cadrul sectiei existau multe utilaje cu care se executau operații de strunjire, frezare, rectificare, găurire, alezare, ascutire scule, zgomotul depăsind 80 dB.
Arata că activitatea lui concretă consta în efectuarea de operatii specifice în confectionarea elementelor mecanice si metalice din componenta motoarelor, generatoarelor si transformatoarelor electrice si aparatelor de distributie si control a electricității.
Sustine că a efectuat operatii de polizare, slefuire, lustruirea pieselor din materiale feroase si neferoase, adesea degresând aceste piese.
A depus la dosar în copie: carnet de muncă, carte de identitate, dispoz. nr. 310/27.11. 1994 a TMC SA F., adresa din 15.05.2014 eliberata de pârâtă.
Pârâta a formulat întâmpinare, invocând lipsa calității procesuale pasive fata de capătul de cerere privind constatarea grupei de muncă si solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispoz. art. 205 C.p.civ.
Analizând actele si lucrarile din dosar, instanța reține următoarele:
Reclamanta a fost angajată la ., în funcția de sudor, începând cu data de 29.03.1982 si până la 01.06.1992, când i s-a desfăcut contractul individual de muncă, conform art. 130 lit.a din C.muncii, potrivit carnetului de muncă depus la dosar
Prin prezenta cerere,a solicitat să se constate că activitatea desfășurată ca sudor în perioada 29.03.1982 – 01.06.1992, se încadrează în grupa II a de muncă, în procent de 100 %, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct.34, pct.45 și pct.69 și să fie obligată pârâta să elibereze adeverință în acest sens.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive fata de capătul de cerere privind constatarea grupei de muncă, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, instanta urmeaza sa o respinga ca neintemeiata.
Se retine că .-Întreprinderea de Transformatoare Filiași, ca unitate economică, a fost destinată să producă motoare, generatoare și transformatoare electrice, precum și aparate de distribuție și control a electricității, această unitate fiind radiată de la Oficiul Registrului Comerțului prin sentința civilă nr. 1176/24.11.2012, arhiva fiind preluată de ..
Câtă vreme unitate angajatoare a fost radiată, aceasta și-a pierdut capacitatea procesuală, dreptul reclamantei izvorât din raportul de muncă verificându-se în contradictoriu cu deținătorul arhivei fostului angajator.
Cum deținătorul arhivei, este ., atât prin raportare la dispozițiile pct. II și pct. IV din contractul de prestări servicii arhivistice nr. 188/20.06.2007, cât și prin raportare la Ordinul nr. 590/2008, rezultă faptul că parata are calitate procesuală pasivă si în ce privește primul capăt de cerere, cel referitor la constatarea încadrării activității în grupa a II a de muncă, deoarece acest capăt de cerere vizează un aspect ce derivă din contractul individual de muncă care a existat între reclamantă și fostul angajator a cărui arhivă a fost preluată de către pârâtă.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la actiune, se retin următoarele:
Mențiunile referitoare la unitatea la care reclamanta și-a desfășurat activitatea, postul ocupat, salariu și mutațiile intervenite au fost înscrise în carnetul de muncă aflat în copie la dosar.
Din înscrierile efectuate în carnetul de muncă,rezultă că reclamanta nu a fost încadrată în grupa a II a de muncă, aceasta luând cunoștință despre faptul că activitatea pe care a desfășurat-o în funcția de sudor nu a fost încadrată în grupă de muncă la data de 01.06.1992, când i s-a desfăcut contractul de muncă și i s-a înmânat carnetul de muncă.
Elementul principal care contează în soluționarea excepției prescripție este determinarea naturii juridice a acțiunii, având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă, îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau între părți există un raport de muncă,s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Astfel, cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art.278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții, instanța constată că, în ceea ce privește termenele de prescripție, Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care pot fi promovate acțiunile în justiție, termene prevăzute de art.268 Codul muncii, republicat.
Astfel, articolul 268 din Codul muncii, prevede că:
"(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;
d) pe toata durata existentei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
(2) In toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului."
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268, devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile.
Astfel, în cauza dedusă judecății nu se poate reține că obiectul acțiunii este imprescriptibil, cum s-a susținut, întrucât acesta nu se referă la constatarea existenței sau inexistenței unui drept conform art.35 NCPC, ci la constatarea unei stări de fapt rezultate din derularea raporturilor juridice de muncă, care au consecințe patrimoniale și deci, eventualele acțiuni rezultate din acestea sunt prescriptibile, în condițiile legii.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
In conformitate cu dispoz. art. 268 alin. 2 din Codul muncii, termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii dreptului, instanța constatând ca în speță, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul în care persoana interesată a cunoscut/putea cunoaște neînscrierea în carnetul de muncă a grupei solicitate, respectiv data încetării raporturilor de muncă – 01.06.1992 sau cel târziu data de 01.01.2011 - data abrogării dispozițiilor Decretului nr. 92/1976, întrucât la acea dată, reclamantul a luat/putea lua cunoștință despre înscrierile existente în carnetul de muncă.
Pe de altă parte, trebuie reținut că, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Astfel, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut pentru formularea acțiunii în justiție, a început să curgă de la data de 01.06.1992 și s-a împlinit cu mult înaintea promovării acțiunii din 17.11.2014.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția invocată și va respinge cererea principală a reclamantei prin care a solicitat să se constate că în perioadele 29.03.1982 – 01.06.1992 a desfășurat activitate în grupa II de muncă, conform pct. pct.34, pct.45 și pct.69 din Anexa 2 la Ordinul nr.50/1990, în procent de 100%, și, conform principiului accesorium sequitur principale, va respinge și cererea accesorie privind obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe în acest sens.
La pronunțarea soluției instanța a avut în vedere atât practica unitară, actuală, în această materie a Curții de Apel C. (dosar nr._ ), cât și necesitatea unificării practicii și la nivelul Tribunalului D.
În ceea ce priveste cererea pârâtei . de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat (dovedit cu chitanța nr. 54/30.01. 2015 emisă de C..Av.O. M. D.), instanța apreciază ca în raport de complexitatea cauzei, de termenul de judecata acordat și de apărările formulate de către pârâtă, cheltuielile de judecată vor fi reduse,conform art.451 alin 2 coroborat cu art 453 din C.proc. civ, și în consecință va obliga reclamantul la 250 lei cheltuieli judiciare către pârâta .>
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta T. I.,cu domiciliul în Filiași, .. 74, județul D., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., ., . 1, ..
Obligă reclamanta să plătească pârâtei . suma de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2015.
PREȘEDINTE M. I.
Asistent judiciar C. E. I. Asistent judiciar Ș. I.
Grefier G. D. V.
Red.M.I/Tehnored. M.I.,M.J.
4 ex /16.06.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
