Obligaţie de a face. Sentința nr. 2553/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2553/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 1495/63/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA Nr. 2553/2015
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de M. G., în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul, prin avocat A. E. G. și martorul A. I., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, din oficiu, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 284 Codul muncii raportat la dispozițiile art. 131 alin. 1 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză și aduce la cunoștința părților faptul că pot soluționa litigiul pe cale amiabilă, sau faptul că pot apela la procedura de mediere.
Se face estimarea duratei procesului, cu consultul părților. În acest sens, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamantul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și cu înscrisuri constând în practică judiciară, precum și proba testimonială cu martorul A. I., nominalizat în cererea de chemare în judecată, pentru a dovedi condițiile în care și-a desfășurat activitatea și timpul efectiv lucrat.
Instanța încuviințează părților proba cu înscrisuri și pentru reclamant proba cu martorul A. I., care este audiat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În raport de probele propuse, reclamantul, prin avocat, apreciază că dosarul poate fi soluționat la termenul prezent.
Instanța estimează durata aproximativă a procesului la 3 luni.
Reclamantul, prin avocat, învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei să elibereze reclamantului adeverință din care sa rezulte că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâta în perioada încadrează în grupa a II a de muncă, conform pct 3 din Ordinului 50/1990 anexa II pct 208 în procent de 100 % din timpul de munca, adeverință care sa respecte condițiile legale de fond si forma potrivit Ordinului MMFES nr 590/2008, Legea nr 263/2010 si HG nr 257/ 2011 Anexa 14, precum și să se constate că activitatea desfășurată pentru pârâta în perioada 02.07.1979- 9.01.1987 se încadrează în grupa a II a de muncă, conform pct 3 din Ordinului 50/1990 anexa II pct 208 în procent de 100 % din timpul de munca, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 03.02.2015 reclamantul M. G. chemat în judecată pârâta ., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea că activitatea desfășurată în perioada 02.07._87 se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform Ordinului 50/1990 Anexa II pct 208 si obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință în acest sens, potrivit art 40 Codul Muncii.care sa respecte prevederile legale în vigoare Ordinul MMFES nr 590/2008 Legea 263/2010 si HG nr 257/2011 ( Anexa 14 ) care sa respecte conditiile de forma si fond.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 02.07._87 în functia de sofer a fost angajat la pârâta . la Serviciul Autobaza.
In ceea ce privește activitatea desfasurata reclamantul arata faptul ca a deservit autocamioane cu capacitatea de transport de peste 10 tone asa cum rezulta din cartea de munca si adeverinta nr 5558/05.08.1997 eliberata de unitatea pârâta.
Mai arată că, toată activitatea se desfășura în condiții de temperaturi extreme, iarna fiind foarte frig în atelier din lipsa sistemelor de încălzire, iar vara foarte cald din lipsă de ventilație
Precizeaza reclamantul ca unitatea pârâta a recunoscut faptul ca a desfasurat activitate care se încadreaza în grupa a II a de munca eliberându-i adeverinta nr 5558/05.08.1997 care precizeza ca activittea desfasurata în perioada 02.07._87 în functia de sofer se încadreaza în grupa a II a de munca conform Ordinului 50/1990 poz 208 dar ca aceasta adeverinta nu întruneste conditiile de fond si forma pentru a putea sa fie luata în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Mai precizeaza reclamantul ca prin cererea nr_/ 22 decembrie 2014 a solicitat unitatii pârâte eliberarea unei adeverinte din care sa rezulte ca în perioada 02.07._87 în functia de sofer a desfasurat activitate care se încadreaza în grupa a II a de munca conform Ordinului 50/1990 poz 208, adeverinta care solicita sa fie întocmita conform Ordinul MMFES nr 590/2008 Legea 263/2010 si HG nr 257/2011 ( Anexa 14 ) care sa respecte conditiile de forma si fond dar ca nu a primit nici un raspuns .
În scop probatoriu a depus la dosar copia cărții de identitate, a carnetului de munca,adeverinta nr 5558/1997, cererea nr_/ 22.12.2014 practică juridică.
A solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori.
În drept, a invocat Ordinul 50/1990 art. 3, anexa II pct. 208, art 40 Codul muncii Ordinul MMFES nr 590/2008 Legea 263/2010 si HG nr 257/2011
Pârâta . a depus întâmpinare la data de 18.04.2015 prin care a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că a respectat procedura de încadrare în grupe de muncă, în condițiile art 4 și 5 din ordin, iar comisiile patronat – sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în aceste grupe de muncă, înregistrând aceste aspecte în canetele lor de muncă.
Se mai susține că dovada afirmațiilor sale este făcută cu tabelele nominale de locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare divizie în parte, iar în situația admiterii probei cu martori, declarațiile acestora nu sunt elevate, neputând să răstoarne proba cu înscrisuri pe considerentul că ar exista o similitudine între activitatea desfășurată de reclamant și cea prevăzută în anexele depuse ori pentru că s-ar avea o discriminare între cei care au activități în condiții similare de muncă, întrucât s-ar face o adăugare la lege.
De altfel, neaplicându-se grupa de muncă la aceste locuri de muncă,E. nu a virat la Casa de pensii indemnizația CAS majorată, așa cum cere legislația începând cu 1992,pentru a beneficia de grupă de muncă iar în prezent nu se poate dispune obligarea la plata acestor diferențe de indemnizații, deoarece dreptul material la acțiune s-a stins prin prescripție.
Pârâta . a menționat în întâmpinare că depune înscrisuri, nu le-a depus, deși acest lucru i-a fost cerut de instanță în procedura scrisă.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art 205 cod pr civilă.
Instanța a încuviințat pentru dovedirea cererii proba testimonială cu martorul A. I., a cărui declarație se află atașată la dosarul cauzei.
Reclamantul a depus practica judiciară în dovedirea acțiunii.
La data de 29.04.2015 reclamantul a depus raspuns la întâmpinare în care îsi sustine cerereile si apararile formulate în cererea de chemare în judecata
Din analiza actelor existente la dosar, instanța constată următoarele:
Reclamantul M. G. în perioada 02.07._87 în functia de sofer fost angajat la pârâta . la Serviciul Autobaza.
În ceea ce priveste capatul de cerere prin care reclamantul solicita obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinte din care sa rezulte ca activitatea desfasurata în perioada 02.07._87 se încadreaza în grupa a II a de munca instanta având în vedere ca adeverinta eliberata de unitatea pârâta nu îndeplineste conditiile de forma si fond pentru a putea fi valorificata va admite actiunea, va obligă unitatea pârâtă să elibereze reclamantului adeverință din care sa rezulte că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâta în perioada încadrează în grupa a II a de muncă, conform pct 3 din Ordinului 50/1990 anexa II pct 208 în procent de 100 % din timpul de munca, adeverinta care sa respecte conditiile legale de fond si forma potrivit Ordinului MMFES nr 590/2008, Legea nr 263/2010 si HG nr 257/ 2011 Anexa 14.
In ceea ce priveste perioada 02.07._87 instanta din adeverinta nr 5558/05.08.1997 ( pag 10 ) din dosar constata ca reclamantului M. G. i-a fost recunoscuta activitatea ca fiind încadrată în grupa a II a de munca potrivit anexei II la Ordinul 50/1990 poz 208 si în consecinta va respinge capatul de cerere privind încadrarea în grupa a II a de munca .
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, va admite în parte acțiunea ,va obligă unitatea pârâtă să elibereze reclamantului adeverință din care sa rezulte că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâta în perioada 02.07._87 se încadrează în grupa a II a de muncă, conform pct 3 din Ordinului 50/1990 anexa II pct 208 în procent de 100 % din timpul de munca, adeverinta care sa respecte conditiile legale de fond si forma potrivit Ordinului MMFES nr 590/2008, Legea nr 263/2010 si HG nr 257/ 2011 Anexa 14., va respinge capatul de cerere prin care reclamantul solicita sa se constate că activitatea desfășurată pentru pârâta în perioada 02.07._87 se încadrează în grupa a II a de muncă, conform pct 3 din Ordinului 50/1990 anexa II pct 208 în procent de 100 %.din timpul de munca
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte actiunea precizata formulata de reclamantul M. G. având CNP_ cu domiciliul în C., . 20 . 2 . cu domiciliul proceduaral ales la Cabinet indiv- av. G. E. cu sediul în C., . 51 Piata Centrala Complex Comercial jud D. în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., . 80, județul D.
Obligă unitatea pârâtă să elibereze reclamantului adeverință din care sa rezulte că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâta în perioada 02.07._87 se încadrează în grupa a II a de muncă, conform pct 3 din Ordinului 50/1990 anexa II pct 208 în procent de 100 % din timpul de munca, adeverinta care sa respecte conditiile legale de fond si forma potrivit Ordinului MMFES nr 590/2008, Legea nr 263/2010 si HG nr 257/ 2011 Anexa 14.
Respinge capatul de cerere prin care reclamantul solicita sa se constate că activitatea desfășurată pentru pârâta în perioada 02.07._87 se încadrează în grupa a II a de muncă, conform pct 3 din Ordinului 50/1990 anexa II pct 208 în procent de 100 %.din timpul de munca
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 02 iunie 2015.
PREȘEDINTE M. F.
Grefier C. O.
Red jud MF / 4ex/ 08.06.2015
Opinia asistenților judiciari este în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă în întâmpinare.si respingerea actiunii .
Dispozițiile referitoare la prescripție au caracter imperativ și drept urmare pot fi invocate oricând, de oricine și în orice stadiu procesual al judecății, aceeasi concluzie reiesind si din Decizia in interesul legii nr. 1/2014, care a statuat ca " În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011."
Pentru a solutiona insa aceasta exceptie se impune ca instanta sa stabileasca cu prioritate natura juridică a acțiunii, deoarece de aceasta depinde corecta dezlegare a excepției invocate din oficiu, întrucât potrivit disp.art.1 din Decretul nr.167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Instanta are obligatia de a face aceasta analiza si în virtutea prevederilor art. 22 Cod procedură civilă, care instituie obligatia de a da calificarea corectă cererii deduse judecății în funcție de conținutul său și nu de denumirea dată de parte.
Criteriile ce trebuie avute in vedere la stabilirea caracterului patrimonial sau nepatrimonial al unei actiuni au fost stabilite de instanta suprema prin Decizia in interesul legii nr. 32/2008.
De asemenea, se va avea in vedere faptul ca, potrivit dispozitiilor art. 100 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, persoanele care au desfasurat activitati in locuri de munca incadrate in grupele I si a II-a de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfasurat activitati in locuri de munca incadrate in conditii deosebite, conditii speciale sau alte conditii de munca, potrivit legii, beneficiaza de majorarea punctajelor lunare realizate in perioadele respective, dupa cum urmeaza:
a) cu 25% pentru perioadele in care au desfasurat activitati in locuri incadrate in grupa a II-a de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau in locuri de munca incadrate in conditii deosebite, potrivit legii;
b) cu 50% pentru perioadele in care au desfasurat activitati in locuri incadrate in grupa I de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau in locuri de munca incadrate in conditii speciale, potrivit legii;
c) cu 50% pentru perioadele in care au desfasurat activitati in locuri incadrate in alte conditii de munca, potrivit legii.
De asemenea, art. 158 alin.(1) din acelasi act normativ stabileste ca perioadele de vechime in munca realizate in grupele I si a II-a de munca pana la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare in conditii deosebite, in vederea reducerii varstelor de pensionare.
D. urmare, avand in vedere criteriile stabilite de ICCJ prin Decizia nr. 32/2008, dar si scopul formularii actiunii – obtinerea unui beneficiu patrimonial reprezentat de majorarea punctajului de pensie în perioada în litigiu - instanta constata ca actiunea introductiva are un caracter patrimonial.
A sustine ca actiunea de obligare la acordarea unei grupe superioare de munca care - asa cum s-a aratat mai sus - produce consecinte patrimoniale directe, nu are caracter evaluabil in bani, inseamna a se ignora natura insasi a dreptului pe care se fundamenteaza actiunea, drept care este personal si cu continut economic.
ICCJ a statuat prin Decizia nr. 32/2008 ca "Un drept are caracter personal, fara continut economic si, prin urmare, este neevaluabil in bani, doar atunci cand este strans legat de persoana, servind la individualizarea acesteia in cadrul societatii sau al familiei: dreptul la viata, la sanatate si integritate fizica si morala, la libertate,la onoare,cinste, reputatie, dreptul la nume si la domiciliul etc. "
Prin urmare, dreptul a carui valorificare se urmareste prin actiunea pendinte, avand efecte directe patrimoniale, nu poate fi integrat drepturilor personale nepatrimoniale mentionate anterior, scopul formularii actiunii fiind acela de a beneficia de aceste drepturi banesti, "acordarea gupei" fiind indisolubil legata de acordarea drepturilor pecuniare corelative.
De asemenea, a sustine ca exista actiuni patrimoniale neevaluabile in bani inseamna a sustine o contradictie juridica, a spune de fapt ca exista drepturi patrimoniale neevaluabile in bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebeste de drepturile personale nepatrimoniale.
Prin urmare, actiunea pendinte este o actiune patrimoniala, pe calea acesteia tinzandu-se a se proteja un drept subiectiv patrimonial.
La randul lor, actiunile patrimoniale se impart in actiuni personale (prin care se incearca valorificarea unui drept de creanta - numit si drept personal), actiuni reale (prin care se urmareste valorificarea unui drept real sau apararea posesiei unui bun) si actiuni mixte (pentru valorificarea in acelasi timp, a unui drept real si a unui drept de creanta daca aceste drepturi sunt efectul aceleiasi cauze sau se gasesc . conexitate).
In speta, acțiunea nu poate fi caracterizată ca o acțiune în constatare, cu obiect nepatrimonial, deoarece aceasta are caracterul unei acțiuni în realizarea unui drept patrimonial, prescriptibil, potrivit art.1 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat să se constate existența unui drept nepatrimonial, care nu a fost acordat de unitatea pârâtă, ci dimpotrivă, cererea de chemare în judecată este o acțiune în realizare, al cărei obiect îl reprezintă solicitarea de a obliga unitatea pârâtă să o încadreze în grupa a II-a, susținând că în fapt a lucrat în condiții deosebite, care se încadrează în aceasta grupa de muncă.
Prin urmare, reclamantul are interes să fie încadrat/ă în grupa a II-a de muncă, pentru a beneficia, în temeiul legii, de reducerea stagiului de cotizare, precum și de majorarea punctajelor realizate pentru perioadele lucrate în grupa a -II a de muncă, dreptul de a fi încadrată în grupa a II-a de muncă având deci un caracter patrimonial, prescriptibil în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut în art. 268 al. 2 din Codul Muncii, cu referire la art. 3 din Decretul 167/1958.
Conform art. 1 din Decretul 167/1958 privind prescriptia extinctiva, "dreptul la actiune avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege". Iar potrivit art. 2 "termenul la prescriptie este de 3 ani" Capatul principal de cerere, astfel cum a fost formulat, il constituie "obligarea paratei la acordarea grupei I de munca".
Asadar, prescriptia extinctiva reprezinta stingerea, dupa caz, fie a acelei componente a dreptului la actiune care este posibilitatea titularului dreptului de creanta de a obtine obligarea subiectului pasiv la executarea obligatiei corelative sau la recunoasterea dreptului subiectiv contestat, fie a insusi dreptului principal, datorita nesesizarii organului de jurisdictie in termenul prevazut de lege.
Prin urmare, prescriptia extinctiva reprezinta practic o sanctiune indreptata impotriva pasivitatii titularului dreptului.
Concluzionand, se constata ca în cauza dedusă judecății nu se poate reține că obiectul acțiunii este imprescriptibil, cum s-a susținut, întrucât nu se referă la constatarea existenței sau inexistenței unui drept conform art. 35 NCPC, ci la constatarea unei stări de fapt rezultate din derularea raporturilor juridice de muncă, care au consecințe patrimoniale și deci, eventualele acțiuni rezultate din acestea sunt prescriptibile, în condițiile legii.
D. urmare, salariatul nemulțumit de neîncadrarea în grupa de muncă avea dreptul de a se adresa instanței de judecată, potrivit legii în termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art. 268 alin. 2 din codul muncii rap. la art. 3 și 7 din Decretul nr.167/1958, calculat de la data la care a luat cunoștință de neinscrierea grupei, aceasta fiind acțiunea în realizare pusă la îndemâna sa de legiuitor în scopul valorificării dreptului pretins.
In plus, se va retine ca in materia dedusa judecatii, termenele de sesizare a instantei sunt prevazute in acte normative speciale, aceste termene derogand de la dreptul comun in materie (in masura in care nu sunt identice).
Astfel, articolul 268 din Legea nr. 53/2003 C o d u l m u n c i i, prevede ca:
"(1) Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate:
a) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca;
b) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care s-a comunicat decizia de sanctionare disciplinara;
c) in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator;
d) pe toata durata existentei contractului, in cazul in care se solicita constatarea nulitatii unui contract individual sau colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia; e) in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
(2) In toate situatiile, altele decat cele prevazute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nasterii dreptului."
Astfel se constata ca in speta, actiunea formulata de catre reclamant se incadreaza in dispozitiile prev. de art. 268 al. 2 din C o d u l m u n c i i, in conformitate cu care termenul de prescriptie este de 3 ani de la data nasterii dreptului.
Se constata ca in speta, actiunea formulata de catre reclamant/a se incadreaza in dispozitiile prev. de art. 268 al. 2 din C o d u l m u n c i i, in conformitate cu care termenul de prescriptie este de 3 ani de la data nasterii dreptului.
Dispozitia legala sus-mentionata este clara si lipsita de echivoc - "in toate situatiile", iar exprimarea legiuitorului referitoare la termenul de prescriptie in cazul cererilor formulate in vederea solutionarii unui conflict de munca, ce se incadreaza in alin. 2 al art. 283 din C o d u l m u n c i i, nu lasa loc nici unei interpretari sub aspectul duratei acestui termen.
Avand in vedere dispozitiile speciale referitoare la termenele in care pot fi formulate cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca, prevazute de art. 268 din C o d u l m u n c i i, nu se poate aprecia ca actiunea introductiva ar fi imprescriptibila din punct de vedere extinctiv, asa cum s-a sustinut de catre reclamant/a.
In conformitate cu disp. art. 283 alin. 2 din C o d u l m u n c i i, termenul de prescriptie este de 3 ani si incepe sa curga de la data nasterii dreptului, constatand ca in speta, data nasterii dreptului la actiune il reprezinta momentul in care persoana interesata a cunoscut/putea cunoaste neinscrierea in carnetul de munca a grupei solicitate, respectiv, data de 01.01.2011 - data abrogarii dispozitiilor Decretului nr. 92/1976, intrucat cel tarziu la acea data, reclamantul a luat/putea lua cunostinta, manifestand o minima diligenta, despre inscrierile existente in carnetul de munca.
Pe de altă parte, trebuie retinut ca, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Asa fiind, constatand ca termenul de prescriptie era implinit la data promovarii actiunii, 03.02.2015 se va admite exceptia invocata de pârâta si va respinge actiunea.
Opinie separată asistenți judiciari.
Admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de pârâta în întâmpinare si în consecinta respinge actiunea.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul D. .
Pronunțată în ședința publică de la 02 iunie 2015.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Red As IG / 4ex / 09.06.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2245/2015. Tribunalul DOLJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2243/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
