Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 832/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 832/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 6710/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 832/2015
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. H.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe contestator P. I. N. și pe intimat B. C. ROMÂNĂ, având ca obiect contestație decizie de concediere .
Dezbaterile si susținerile orale au avut loc in ședința publica din data de 12.02.2015. si au fost consemnate in încheierea de ședința de la acea data, ce face parte integranta din prezenta hotărâre când ,instanța pentru a da părților posibilitatea sa depună concluzii scrise a amânat pronunțarea în cauza la data de 19.02.2014
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr._, reclamanta P. I. N. a solicitat instantei ca, in contradictoriu cu parata BCR SA, sa dispuna anularea Deciziei nr. 438/10.04.2014 prin care angajatorul a dispus in mod gresit incetarea de drept a contractului individual de munca, precum si reintegrarea reclamantei in functia detinuta anterior emiterii deciziei, anume, aceea de consilier client retail cod_ BCR zona Retail 06, grup retail 044, obligarea paratei la plata salariilor cuvenite reclamanatei, a sporurilor si a altor prestatii in bani asumate de angajator, incepand cu data emiterii deciziei de incetare a cim si pana la data reintegrarii efective a reclamantei in functia detinuta anterior in cadrul BCR SA, precum si obligarea paratei la plata sumei de 5000 lei, cu titlu de daune morale suferite de reclamanta datorita afectarii drepturilor nepatrimoniale privind onoarea, prestigiul profesional si dreptul la imagine al reclamantei, dar si ca urmare a nerespectarii obligatiei prevazute atat in contractul incheiat, cat si in Codul Muncii, referitoare la oferirea unui alt loc de munca.
In esenta, in motivarea contestatiei, s-a aratat ca incetarea raporturilor de munca a fost nelegala, intrucat intre functia ocupata de reclamanta si cea ocupata de persoana reintegrata nu exista identitate.
Totodata, s-a aratat ca, astfel cum reiese din contractul de munca al contestatoarei si din actele aditionale subsecvente, aceasta urma sa-si desfasoare activitatea in oricare din unitatile aferente Grupului Retail nr. 044 D., in functie de interesele angajatorului.
In plus, contestatoarea a invocat incalcarea de catre angajator a obligatiilor stabilite prin art. 64 alin.1 Codul Muncii, respectiv, de a oferi reclamantei o functie alternativa.
Petitul referitor la acordarea despagubirilor pentru prejudiciul moral suferit a fost justificat prin sustinerea afectarii onoarei, prestigiului profesional si dreptului la imagine al reclamantei.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 267, 268 alin.1 lit.a din Legea 53/2003.
In scop probator au fost depuse inscrisuri.
In cauza a formulat intampinare intimata, care a sustinut, in esenta, ca in mod legal s-a constatat incetarea de drept a contractului individual de munca al reclamantei, in temeiul dispozitiilor art. 56 alin.1 lit.e Codul Muncii, intrucat angajatorul nu a facut nimic altceva decat sa puna in executare sentinta civila 1055/03.03.2014 a Tribunalului D., prin care s-a dispus reintegrarea pe post a salariatei C. I..
In ceea ce priveste motivul vizand incalcarea obligatiilor stabilite in sarcina angajatorului prin art. 64 alin.1 Codul Muncii, intimata a aratat ca, astfel cum reiese din statele de functiuni pentru judetul D., la data de 10.04.2014 nu existau posturi vacante de consilier client retail (CCR), nici in cadrul grupului retail 44, din care facea parte reclamanta, si nici i cadrul grupurilor retail 42 si 43 aferente aceluiasi judet.
In scop probator au fost depuse inscrisuri.
Analizand contestatia formulata, Tribunalul retine urmatoarele:
Astfel cum reiese din actele depuse la dosarul cauzei, raporturile juridice de munca dintre contestatoare si intimata au luat nastere ca urmare a incheierii contractului individual de munca nr. 675/26.09.2012 (fila 11 si urmatoarele dosar).
In cuprinsul acestui contract s-a prevazut ca raportul de munca se incheie pe o durata nedeterminata, specificandu-se de asemenea, si celelalte elemente obligatorii prevazute de lege, respectiv, locul muncii –BCR Agentia Amaradia, jud. D., felul muncii – consilier client retail, echivalent consultant bancar, cod C._ si salariul.
Acest contract a suferit numeroase modificari, din intiativa angajatorului, concretizate prin incheierea de acte aditionale la contractul de munca initial.
Astfel, prin actul aditional nr. 3/13.06.2013, s-a modificat durata contractului, din nedeterminata, in determinata, pe durata suspendarii cim al titularului postului, salariata B. G., precum si locul muncii.
Ulterior, la data de 19.11.2013, urmare a incheierii unui alt act aditional, partile au convenit modificarea duratei contractului, revenindu-se la forma anterioara – contract pe durata nedeterminata (fila 22 dosar).
Asadar, contractul individual de munca incheiat intre parti este unul pe durata nedeterminata, activitatea urmand a fi desfasurata de catre angajata, potrivit dispozitiilor art. 1 pct.1 din contract (fila 19 dosar), in functie de interesele angajatorului, in oricare din unitatile aferente grupului retail nr. 044 D..
In acelasi sens, si punctul 2 al art. 1 prevede posibilitatea ca activitatea sa se desfasoare ., care urma sa fie comunicata salariatului in modalitatea prevazuta de contract.
Se constata ca in mod gresit anagajatorul a constatat incetarea de drept a relatiilor de munca, la data de 10.04.2014, ca efect al prevederilor art. 56 alin.1 lit.e Codul Muncii.
Potrivit art. 56 alin.1 lit.e Codul Muncii, contractul de munca inceteaza de drept "ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in functia ocupata de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neintemeiate, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de reintegrare".
1. Astfel, un prim aspect de nelegalitate, constatat de instanta, il constituie data incetarii raportului de munca (11.04.2014) care nu coincide cu cea a ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de reintegrare.
Sentinta civila nr. 1055/03.03.2014 pronuntata de Tribunalul D. a ramas definitiva la data de 10.06.2014, ca urmare a respingerii apelului declarat chiar de intimata din prezenta cauza (astfel cum reiese din verificarile efectuate de instanta in sistemul ECRIS) .
Asadar, in mod nelegal, raportul de munca al reclamantei s-a considerat a fi incetat anterior ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de reintegrare, la data de 10 aprilie 2014, sentinta ramanand definitiva abia doua luni mai tarziu – la 10 iunie 2014.
Intimata nu se poate prevala de necunoasterea datei exacte a ramanerii definitive a hotararii de reintegrare, data fiind calitatea sa de apelant in cauza ce a format obiectul dosarului_/63/2014 al Curtii de Apel C..
Se constata, asadar, ca incetarea raporturilor de munca a fost facuta in mod nelegal, in lipsa oricarei sentinte definitive de reintegrare, nefiind astfel intrunite conditiile prevazute de art. 56 alin.1 lit. e Codul Muncii.
2. Sunt justificate si apararile contestatoarei referitoare la aspectele de netemeinicie a deciziei nr. 438/10.04.2014.
Astfel, cum in mod intemeiat a aratat aceasta, nu se poate sustine ca reintegrarea s-ar fi facut pe postul ocupat de contestatoare, data fiind clauza de mobilitate inclusa in contract, care prevedea in mod expres posibilitatea ca aceasta sa-si desfasoare activitatea in oricare din unitatile aferente grupului retail nr. 044 D..
In plus, in cadrul grupului retail nr. 044 nu exista un singur post de CCR, ci, chiar ulterior incetarii raportului de munca al reclamantei, la acelasi grup figureaza inscrise doua persoane ocupand aceeasi functie, consilier client retail (filele 151 si 169 dosar).
Din statul de functii la data 10.04.2014 (fila 97 si urmatoarele dosar) reiese ca in cadrul G. Retail 44 existau numeroase posturi de consilier client retail, iar in zona retail 06 Henri Coanda, din G. Retail 44, existau doua posturi, unul ocupat de contestatoare si altul deja ocupat de salariata C. I. (beneficiara deciziei de reintegrare, ramasa definitiva abia la data de 10.06.2014) (fila 100 dosar).
Astfel, nu se poate aprecia, chiar si in ipoteza in care intimata ar fi putut anticipa solutia Curtii de Apel C. asupra apelului in cauza_/63/2014, care au fost criteriile in baza carora intimata a hotarat sa inceteze contractul de munca al reclamantei, care isi putea desfasura activitatea in oricare din unitatile aferente grupului retail 044 – fila 19 dosar, dar si motivul incetarii comntractului de munca al acesteia, atata vreme cat salariata C. I. figura ca fiind reincadrata, alaturi de contestatoare, mai inainte de ramanerea definitiva a sentintei Tribunalului D..
Nu este cazul in prezenta cauza sa se analizeze realitatea si efectivitatea desfiintarii postului ocupat de contestatoare, intrucat nu ne aflam in ipoteza unei concedieri dispuse in baza art. 65 Codul Muncii, ci in cea prevazuta la art. 56 alin.1 lit.e Codul Muncii.
3. Se constata, in plus, neindeplinirea de catre angajator a obligatiei prevazute de art. 64 Codul Muncii, fapt de natura a conduce la aceeasi concluzie – a nulitatii deciziei nr. 438/10.04.2014.
Neindeplinirea acestei obligatii face imposibila verificarea de catre instanta a diligentelor depuse de angajator in vederea salvarii raportului de munca si a imposibilitatii reale de mentinere a contestatoarei in calitatea de salariat.
4. In ceea ce priveste petitele referitoare la reintegrarea reclamantei si obligarea angajatorului la plata despagubirilor, Tribunalul le va analiza impreuna, retinand dispozitiile art. 80 C.muncii, care prevede ca, "În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
(2) La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere."
Tribunalul va aplica aceste dispozitii legale, dat fiind faptul ca urmarea produsa de anularea decizei de incetare a contractului individual de munca nr. 438/10.04.2014 este aceeasi cu cea produsa in urma anularii deciziei nelegale de sanctionare.
Astfel, se constata ca nulitatea actului produce efecte retroactive, considerandu-se ca acesta nu a existat, astfel ca raportul de munca, initial incheiat, este perfect valabil si produce efecte, ope legis salariatul beneficiind de drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
Se constata ca textul de lege nu prevede ca anularea deciziei conduce implicit si la repunerea partilor in situatia anterioara, fiind necesara, potrivit aliniatului 2 al aceluiasi articol, o solicitare expresa a salariatului in acest sens.
In speta, contestatoarea a formulat o astfel de solicitare, prin insasi cererea de chemare in judecata, astfel ca, apreciind indeplinite conditiile cerute de lege, instanta va dispune reintegrarea contestatoarei in funcția deținuta anterior concedierii si va obliga intimata la plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate si a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, potrivit art. 80 alin.l teza a Il-a Codul Muncii, aferente perioadei cuprinse intre data incetarii nelegale a raportului de munca si data reintegrării efective..
5. In ceea ce priveste cererea avand ca obiect acordarea daunelor morale, Tribunalul apreciaza ca nu se pot acorda daune morale contestatoarei, care a obtinut anularea deciziei incetare a rapoirturilor de munca, atata vreme cat acesta nu produce un minim de dovezi si indicii in legatura cu existenta prejudiciului moral si intinderea acestuia.
Potrivit prevederilor art. 269 alin. 1 din Codul muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
În contextul în care, prin derogare de la regula generală instituită în dreptul muncii, dovada prejudiciului moral suferit de reclamant este în sarcina acestuia, iar în speță reclamanta nu a adus un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate și nici nu a dovedit legătura de cauzalitate dintre măsura concedierii și impactul acestei măsuri asupra sa, se constata ca nu se poate dispune obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a compensațiilor bănești pentru prejudiciul moral cauzat acesteia.
Nu a fost dovedita, in speta, nicio atingerea adusa onoarei si imaginii salariatei, aceasta nefiind concediata disciplinar, ci in baza dispozitiilor art. 56 alin.1 lit. e Codul Muncii.
De asemenea, Tribunalul retine ca aceasta nu a fost lipsita de orice sursa de venit, reusind sa se angajeze la o alta banca in aceeasi luna in care a incetat contractul de munca cu intimata (astfel cum reiese din contractul 1880/23.04.2014 incheiat cu Garanti Bank SA).
6. In temeiul art. 451 alin.2 C., coroborat cu dispozitiile art. 453 alin. 1 si 2 C., avand in vedere admiterea in parte a cererii, instanta va obliga parata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 400 lei, reprezentând onorariu avocat parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte contestația, formulata de reclamanta P. I. N., cu domiciliul în C., ., .,., . în contradictoriu cu pârâta B. COMERCIALA ROMÂNA, cu sediul în București, . 5, sector 3.
Anulează Decizia nr. 438/10.04.2014 emisa de intimata B. Comerciala R. SA.
Dispune reintegrarea contestatoarei in funcția deținuta anterior concedierii.
Obliga intimata la plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, potrivit art. 80 alin.l teza a Il-a Codul Muncii aferente perioadei cuprinse intre data concedierii nelegale si data reintegrării efective..
Respinge cererea având ca obiect obligarea intimatei la plata daunelor morale in cuantum de 5000 lei, ca nefondata.
Obliga parata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 400 lei, reprezentând onorariu avocat parțial.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicarea prezentei decizii, cererea de apel urmând a fi depusa la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2015
PREȘEDINTE M. R. H.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. C. P.
C.P. 20 Februarie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Reconstituire vechime. Sentința nr. 675/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
