Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1173/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1173/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 8088/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1173/2015
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Asistent judiciar M. G. M.
Asistent judiciar C. S.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Asigurări sociale privind pe contestator S. N. și pe intimat C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., având ca obiect contestație decizie de pensionare
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea reprezentată de avocat C. F. și consilier juridic L. V. pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost depus răspunsul parțial la adresa instanței de către ., deși este menționat că este atașata decizia 790 aceasta nu se regăsește .
Avocat C. F. arată că este in posesia deciziei nr. 790 și o depune la dosar.
Consilier juridic L. V. arată că are cunoștință de aceasta decizie și nu solicită termen în vederea observării și depune completare la întâmpinare pentru Comisia Centrala de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice arătând că a fost comunicata contestatoarei.
Avocat C. F. arată că nu solicită termen pentru observare.
Părțile, având pe rând cuvântul învederează instanței că nu mai au cereri de formulat si probe de administrat și constatând cercetarea judecătoreasca încheiată potrivit dispozițiilor art. 244 Cod de procedură civilă, instanța acorda cuvântul pe fondul cauzei .
Avocat C. F. pentru contestatoare solicita admiterea cererii așa cum a fost formulată și precizată pentru motivele arătate in cererea introductivă cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat și depune practica judiciară.
Consilier juridic L. V. pentru intimate solicită respingerea contestației.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 27.05.2014 contestator S. N. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. să anuleze Decizia nr._/13.03.2014 emisă de C. Județeană de Pensii D. și obligarea acesteia să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a perioadei 10.07.1980 – 01.04.1992, ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, conform adeverinței nr. 139/14.02.2014 eliberată de ., cu cheltuieli de judecată.
In motivare, a arătat că prin decizia contestată nu a fost luată în considerare adeverința menționată din care rezultă că în perioadele menționate și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Împotriva deciziei contestate a formulat contestație pe care a depus-o la C. Județeană de Pensii D. dar până în prezent nu a primit niciun răspuns.
Deși trebuia să i se răspundă în termenul legal de 45 de zile de la depunerea contestației, până în prezent nu i s-a comunicat hotărârea comisiei încălcându-se prevederile art. 150 al 4 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și regulamentul privind organizarea, funcționarea și structura Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, astfel îngrădindu-i-se dreptul de a se adresa în justiție. In acest sens a invocat Decizia nr. 956/13.11.2012 a Curții Constituționale.
La eliberarea deciziei de pensie pârâta nu a ținut cont de prevederile Ordinului 50/1990, pct. 6 din Ordin / 1990 prin care se stabilește faptul că încadrarea în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele, că adeverința îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de normele de aplicare ale Legea 263/2010 aprobate prin HG 257/2011, anexa 14, de art. 125 din Normele de aplicare ale Legii 263/2010 aprobate prin HG nr 257/2011 în care se prevede că angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie.
Susținerea intimatei că unitatea angajatoare nu a prezentat documentele în temeiul cărora s-a anulat adeverința nr. 209/1998 este nerelevantă, atâta vreme cât a prezentat adeverința nr. 139/14.02.2014 care are deplină valabilitate și înlocuiește toate celelalte mențiuni anterioare cuprinse în carnetul de muncă și adeverințe.
A depus la dosar în copie: cartea de identitate, decizia contestată,adeverința nr. 139/14.02.2014, contestația din 01.04.2014, carnetul de muncă.
Si-a întemeiat prezenta pe prevederile art. 192,194 cod pr civilă.
La data de 01.10. 2014 C. Județeană de Pensii D. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate pentru următoarele considerente:
A invocat excepția de prematuritate deoarece contestația se află în curs de soluționare la Comisia Centrală de Contestații.
In ceea ce privește luarea în considerare a perioadelor menționate de reclamant ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă, solicită a se reține că acestea nu au fost avute în vedere întrucât decizia menționată ca fiind act de nominalizare, este doar o decizie prin care angajatorul a stabilit acordarea anumitor sporuri, iar anexa la decizie prezintă doar locurile de muncă ce urmează a fi încadrate în grupele I și II de muncă, încadrarea efectivă conform Ordinului 50/1990, nefiind realizată de angajator, contestatorul neputând face dovada că a fost nominalizat prin act emis de unitatea angajatoare în conformitate cu dispozițiile pct. 6 din Ordinul 50/1990.
De asemenea a mai solicitat să se rețină și că există hotărâri ale Curții Supreme de Justiție în care s-a reținut că, în condițiile în care funcțiile ocupate nu figurează printre funcțiile sau profesiunile care în sensul HG 1223/1990 și a Ordinului 50/1990, conferă personalului salariat dreptul la încadrarea în grupa a II-a de muncă cu consecința pensionării înainte de limita de vârstă, nominalizarea făcută de angajator prin hotărâre a Consiliului de administrație contravine reglementărilor legale în vigoare și nu poate constitui temei pentru pensionare cu reducerea vârstei standard de pensionare.
A solicitat ca probe înscrisurile din dosarul de pensie nr_ în legătură cu cauza, pe care le-au depus la doar și adresa către angajatorul . a comunica actul intern de nominalizare emis conform pct 6 din ordinul 50/1990.
In drept, prezenta a fost întemeiată pe prev art 205 – 208 cpc, Ordinul 50/1990,Lg 263/2010, HG 1223/1990.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art 223 și 411 cpc.
A depus la dosar în copie: decizia contestată, anexa la decizia, buletin de calcul, date privitoare la activitatea în muncă, carnet de muncă,
La data de 09.10.2014 S. N. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că își menține obiectul contestației și motivarea acesteia.
Referitor la deciziile ICCJ invocate de pârâtă a menționat faptul că nu trebuie să se tină cont de ele deoarece se referă la spețe soluționate în recurs.
La data de 13.02.2015, contestatorul a depus precizare la acțiune, prin care a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 9668/19.01.2015 emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, reiterând susținerile din cererea introductivă de instanță.
A depus la dosar în copie Hotărârea contestată și Decizia nr. 970/02.07.1999 emisă de ..
La data de 04.03.2015, C. Națională de pensii Publice – Comisia Centrală de Contestații București a depus la dosar completare la întâmpinare, considerând că motivele invocate atât în contestația formulată împotriva deciziei de pensionare nr_/13.03.2014, emisă de C J P D. cât și motivele invocate împotriva Hotărârii nr 9668/19.01.2015 emisă de CCC din cadrul CNPP sunt neîntemeiate și nelegale.
A arătat că actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I și II de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare a Lg 19/2000, respectiv data de 01.04.2001, după această dată nemaiexistînd bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă, iar eliberarea adeverințelor se va face numai dacă nominalizarea persoanei s-a efectuat anterior datei de 01.04.2001 și numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, aflate în evidenta angajaților sau deținătorilor de arhive.
La solicitarea părților instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, luând act de înscrisurile depuse la dosar.
A fost dispusă efectuarea unei adrese către intimata CNPP - Comisia Centrală de Contestați, probă solicitată de intimata C. Județeană de Pensii D., pentru a se înainta hotărârea dată în soluționarea contestației formulate împotriva deciziei nr._/13.03.2014 contestată și în cauză.
Intimata a înaintat instanței Hotărârea nr. 9668/19.01.2015 la data de 29.01.2015, față de care contestatorul și-a precizat cererea la data de 13.02.2015.
S-a efectuat de asemenea, la propunerea instanței, o adresă către . a înainta actele ce au stat la baza emiterii adeverințelor privind grupele de muncă, eliberate contestatorului, acte înaintate parțial la 03.03.2015 și completate prin actele depuse de contestator.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține și constată următoarele:
Contestatorul S. N. s-a adresat intimatei C. Județeană de Pensii D. la data de 20.01.2014 cu cerere pentru înscrierea la pensie invaliditate, depunând adeverința nr. 139/14.02.2014 (f. 12) ce cuprinde activitatea sa încadrată în grupa a II a de muncă în intervalul 10.07._92, în funcțiile de "electromecanic" și "electrician".
Adeverința a avut ca temei pct. 204 din Anexa II la Ordinul 50/1990, iar încadrarea s-a realizat în baza nominalizării efectuate prin Decizia nr. 790/02.07.1992 și a adeverinței nr. 3712/12.05.2003.
Prin decizia nr._/13.03.2014, contestată în cauză, intimata C. Județeană de Pensii D. a admis cererea de acordare a pensiei de invaliditate, însă nu a valorificat și adeverința menționată anterior, cu motivarea că între datele cuprinse în carnetul de muncă la poz. 49 și datele din adeverința respectivă există inadvertențe cu privire la procentul și perioada de timp desfășurate în grupa de muncă, iar unitatea angajatoare nu a prezentat documente ce au stat la baza anulării adeverinței nr. 209/1998.
Decizia a fost contestată cu respectarea procedurii prevăzute de art. 149 din Legea nr. 263/2010, fiind emisă Hotărârea nr. 9668/19.01.2015 de către Comisia de Contestații, atacată în cauză prin precizarea din data de 13.02.2015 formulată de către contestator.
Prin această hotărâre a fost menținută decizia emisă de intimata C. Județeană de Pensii D., cu aceleași motive reținute și de prima intimată.
Instanța constată că, întrucât actele contestate în cauză au fost emise în temeiul Legii nr. 263/2010, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 126 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 (norme de aplicare a Legii nr. 263/2010).
Potrivit art. 126 din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 "(1)adeverințele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor legali de arhive".
La alin. 6 se prevede că "Pentru a putea fi valorificată, adeverința menționată la alin. (1) se completează în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute".
Rezultă astfel că astfel de adeverințe trebuie întocmite cu respectarea modelului prevăzut în anexa 14 la Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, în conținutul lor fiind obligatoriu să se regăsească inclusiv "actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii și ocrotirilor sociale, al ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidență a intrărilor în subteran etc.)".
Câmpurile marcate cu asterisc sunt obligatoriu de completat, potrivit aceluiași text(rubrica Observații).
Din verificarea realizată asupra adeverinței instanța constată că s-a avut în vedere Decizia nr. 790/1992 de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe de muncă.
Dispozițiile legale menționate nu impun beneficiarului pensiei atașarea înscrisurilor pe baza cărora a fost eliberată adeverința privind activitatea desfășurată de acesta. Există însă o obligație, în sarcina angajatorului, de a elibera adeverința în baza documentelor verificabile aflate în arhiva societății, purtând întreaga răspundere pentru corectitudinea datelor înscrise în adeverințele eliberate salariaților lor.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 158 alin.2 din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora "adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau II de muncă sunt valorificate pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 01.04.2001", obligație care însă aparține angajatorului care eliberează adeverința și nu salariatului ca beneficiar la pensiei.
Poziția 49 din carnetul de muncă) f.18) a fost anulată conform mențiunilor efectuate în acesta la rubricile corespunzătoare(f.17 verso), astfel că pentru activitatea contestatorului desfășurată în grupa a II a de muncă i-a fost eliberată adeverința nr. 139/2014 în care au fost efectuate mențiunile corespunzătoare pe baza Deciziei de nominalizare nr. 790/1992, respectiv a anexei la această decizie (f. 115).
În consecință, instanța apreciază că intimata C. Județeană de Pensii D., trebuia să aibă în vedere la calculul stagiului complet de cotizare și perioadele cuprinse în adeverința nr. 139/2014, prin excluderea stagiilor de cotizare realizate de contestator în grupa a II a de muncă, aceasta încălcându-și competențele legale, contestatorul având dreptul să beneficieze de dispozițiile Legii nr. 263/2010 corespunzător datelor înscrise în carnetul de muncă sau adeverințele emise de angajatorii săi. Pe de altă parte, prin menținerea deciziei de pensie ca urmare a respingerii contestației formulate de contestator împotriva acesteia, pe baza acelorași argumente, Comisia Centrală de Contestații a emis hotărârea contestată cu încălcarea dispozițiilor legale anterior enunțate.
Pentru aceste considerente, instanța constată întemeiate capetele de cerere, așa cum au fost precizate, privind anularea Deciziei nr._/13.03.2014 emisă de C. Județeană de Pensii D. și a Hotărârii nr. 9668/19.01.2015 emisă de Comisia Centrală de Contestații din C. CNPP.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța constată întemeiată contestația precizată, urmând să o admită, să anuleze Decizia nr._/13.03.2014 emisă de C. Județeană de Pensii D. și Hotărârea nr. 9668/19.01.2015 emisă de Comisia Centrală de Contestații din C. CNPP, iar intimata C. Județeană de Pensii D. va fi obligată să emită o nouă decizie cu valorificarea adeverinței nr. 139/14.02.2014.
Văzând și dispozițiile art. 451-453 cod de procedură civilă instanța va obliga intimatele către contestator la plata sumei de 450 lei, reprezentând onorariu avocat, dovedit cu chitanța nr. 181/10.10.2014.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația precizată de contestator S. N. cu domiciliul în C., . 157 . 1, ., județul D. în contradictoriu cu intimat C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D. cu sediul în C., . 14, județul D..
Anulează decizia nr._/13.03.2014 și Hotărârea nr. 9668/19.01.2015 emise de intimate.
Obligă intimata C. Județeană de Pensii D. să valorifice adeverința nr. 139/14.02.2014 emisă de . și să emită o decizie în acest sens.
Obligă intimata la 450 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac este Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2015.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
D. S. M. G. M. C. S. C.C. P.
Red.Jud.D.S.
03.04.2015Tehnored.M.J.
5 ex/19.03.2015
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 516/2015.... | Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... → |
|---|
