Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1472/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1472/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 7996/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 1472/2015
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar C. S.
Grefier M. C. U.
Pe rol judecarea cauzei Asigurări sociale privind pe contestator T. M. și pe intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., intimata C. C. DE CONTESTAȚII PENSII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 20.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 24.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
La data de 26.05.2014, contestator T. M. în contradictoriu cu intimat C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., intimat C. C. DE CONTESTAȚII PENSII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr_/07.02.2014 privind acordarea pensiei anticipate, să fie obligată intimata să emită o nouă decizie de pensie pentru limită de vârstă având în vedere stagiul de cotizare în grupa a II-a de muncă pentru perioada 10.08.1971 – 20.06.1973,02.07.1973 – 17.10.1978, 28.03.1980 – 24.12.1993, 01.02.1994 – 31.12.1994, în total de 21 de ani, 9 luni, 21 zile, conform Adeverinței nr. 1200 din 02.07.2013 eliberată de . TRANSPORTURI BUCUREȘTI ,precum și mențiunile din Adeverința nr 1400/21.10.2013 emisă de . TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA cu privire la sumele aferente regimului de lucru prelungit,ind.ac., și sume acord; să fie obligată pârâta la plata diferenței dintre pensia acordată și pensia de care ar fi trebuit să beneficieze, începând cu data nașterii dreptului la pensie, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, a arătat că prin cererea înregistrată la CJP D. sub nr._/2013 a solicitat pensionarea sa pentru limită de vârstă, cerere la care a anexat toate actele în dovedirea stagiului de cotizare. Prin decizia contestată s-a admis cererea de pensionare însă nu pentru limită de vârstă, ci pentru acordarea pensiei anticipate,stabilindu-i-se o pensie de asigurări sociale de 1036 lei, întrucât mențiunile din adeverința nr. 1400/21.10.2013 eliberată de ., nu a fost valorificată apreciindu-se că nu face parte din baza de calcul a drepturilor de pensie conform dispozițiile Legii nr. 263/2010 și Anexa 15 din Normele de aplicare a Lg 263/2010(HG 257/2011).
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în temeiul art. 149 alin 1 din Lg. 263/2010, cerere înregistrată la data de 24.02.2014 sub nr. 9092, în vederea înaintării la C. centrală de Contestații, pentru justa soluționare a cererii de pensionare pentru limită de vârstă, cerere la care nici până în prezent nu a primit modul de soluționare.
A depus la doar în copie: decizia contestată, cartea de identitate, adeverințele menționate, anexa la decizie.
La data de 16.07.2014, C. Județeană de Pensii D. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul capăt de cerere, referitor la stagiul realizat în grupa a II-a de muncă și pe cale de consecință reducerea vârstei de pensionare așa cum a fost formulat de către reclamant, apreciază că este nefondată având în vedere prevederile legale în acest sens.
Din buletinul de calcul și desfășurătorul anexat la acesta, se poate observa că reclamantului i-a fot valorificat întregul stagiu realizat în grupa a II-a de muncă așa cum era dovedit prin adeverința nr. 1200/02.07.2013.
Reclamantul, în baza actelor depuse, i-a fost stabilită o pensie anticipată, având în vedere că pentru stagiul realizat în grupa a II-a de muncă reducerea vârstei standard de pensionare nu-i permitea să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare.
In acest sens, con fart 55 alin 1 lit a din Lg 263/2010, pentru stagiu realizat în grupa a II-a de muncă, reclamantul a beneficiat de o reducere a vârstei standard de pensionare de 4 ani și 6 luni care, scăzută din vârsta de pensionare a reclamantului de 65 de ani, nu permitea pensionarea pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare.
Un alt aspect important rezultă din cererea reclamantului, în care se poate observa că acesta a solicitat pensionarea anticipată parțial, ceea ce înseamnă că reclamantul cunoștea că la data cererii nu îndeplinea condițiile pentru pensionarea pentru limita de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare.
Cu privire la cel de al doilea capăt de cerere referitor la nevalorificarea sporurilor reprezentate de regimul prelungit, sporul de fidelitate și sporul de vechime, menționate în adeverința nr 1400/21.10.2013 la care face referire reclamantul prin acțiune a făcut următoarea precizare:
a) Referitor la solicitarea de valorificare a sumelor reprezentând spor în regim de lucru prelungit și a sumelor în acord, acestea nu au fost valorificate având în vedere că nu constituie sporuri permanente conform Anexei 15 din HG 257/2011 privind normele de aplicare a Lg 263/2010 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor,potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001.
In normele de aplicare a Lg 263/2010 aprobate prin HG 257/2011 se prevede în mod clar faptul că stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor în care s-a plătit contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat atât de asigurat cât și de angajator.
A învederat și faptul că potrivit principiului contributivității, pe care își întemeiază contestatorul contestația, așa cum este definit de art 2 lit c din Lg 263/2010, presupune contribuirea la bugetul asigurărilor sociale de stat atât de angajator cât și de angajat iar drepturile de asigurări sociale cuvenite în funcție de perioada de contribuție.
Un alt aspect important, invocat de către reclamant este faptul că sumele încasate drept spor în regim de lucru prelungit și sume în acord au avut ca temei legal dispozițiile, Decretul 389/1973 art 1, completat de Decretul 175/1973 Lg 57/1974 art 12 al 1 lit a și art 20, ceastă mențiune fiind eronată având în vedere faptul că prin cele două acte normative Decretul 389/1973 art 1, completat de Decretul 175/1973 nu s-a reglementat sporul în regim de lucru prelungit și doar plata CAS datorat de angajator plătit la fondul de salarii.
In ceea ce privește art 12 alin 1 lșit a și art 20 din Lg 57/1974 acestea reglementează formele de retribuire în acord, forme care potrivit fostei legislații, cât și actualei legislații. Nu face parte din baza de calcul a drepturilor de pensie.
Mai mult, în cuprinsul adeverinței în cauză se precizează că aceste sume de bani nu au fost incluse în salariul tarifar de încadrare fiind adăugate acestuia,nefiind menționate în carnetul de muncă.
In ceea ce privește afirmația reclamantului că nu i-a fost valorificat sporul de fidelitate și sporul de vechime menționate în adeverința nr 1400/21.10.2013, a făcut următoarele precizări:
- sporul de fidelitate în procent de 3%, 5%, 10%, 15% încasat în perioada 01.04.1994 – 01.04.2001, a fost valorificat așa cum rezulta din desfășurătorul buletinului de calcul coloana alte sporuri procent;
- sporul de vechime în procent de 20% și 25%, încasat în perioada 01.04.1992 – 01.04.2001, este valorificat așa cum rezultă din desfășurătorul buletinului de calcul coloana spor de vechime procent.
A precizat că aceste două sporuri nu au fost încasate în perioadele 22.01.1998 – 31.03.1998 și 16.12.1998 – 15.02.1999 în care reclamantul a fost în șomaj tehnic și șomaj.
La data de 12.01.2015 contestatorul și-a precizat contestația în sensul lărgirii cadrului procesual, precum și a obiectului cererii de chemare în judecată, solicitând în temeiul art 151 al 2 din Lg 263/2010 și anularea Hotărârii nr 9468/15.12.2013 a Comisiei centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de pensii Publice, arătând că își menține și capetele de cerere din acțiunea inițială.
La data de 21.01.2015 C. Națională de pensii Publice a depus la dosar răspuns la precizarea la acțiune formulată de contestator prin care a arătat următoarele:
In al doilea rând, singurele sume menționate în statul de plată în afara salariului tarifar de 2630 lei, a salariului pe ora 18,70 lei, numărul de ore normal de lucru 192 și numărul de zile lucrate în luna 24 și retribuția 2745 lei este sporul de vechime de 236 lei, PS fiind plătită la salariul tarifar de 2630 lei + sporul de vechime 236 lei.
In al treilea rând sumele din aceste state, încasate drept sume în acord sau program prelungit nu coincid cu sumele menționate în adeverința nr. 1400/21.10.2013,ori nu sunt menționate deloc, deși în finalul adeverinței se precizează ca sumele au fost extrase din statele de plată din arhiva SCT București.
A depus la dosar în copie următoarele acte: adresa nr. 9092/2014, decizia contestată,anexă la decizie, buletin de calcul, înscris intitulat " date privitoare la activitatea în muncă",punctaj anual, adeverințele nr. 1347/2014 ,_/2014, cererea înregistrată sub nr._/2013, adeverința nr. 1200/2013, adeverința nr. 1400/2013.
La termenul de judecată din 14.11.2014 s-a încuviințat proba cu înscrisuri depuse de părți, s-a dispus efectuarea adresă către CNPP- C. C. de contestații pentru a se comunica stadiu soluționării contestației formulate împotriva deciziei de pensionare contestate în prezenta cauză, iar în caz afirmativ să depună hotărârea pronunțată ,relații comunicate cu adresa nr. G1820/18.12.2014 la care s-a anexat hotărârea nr. 9468/15.12.2014.
S-a mai dispus efectuarea unei adrese la . București SA cu solicitarea să comunice, în mod aleatoriu, state de plată pentru perioada la care se face referire în adeverința nr. 1400/2013 și în care s-au încasat sume în acord sau în regim de lucru prelungit,relații comunicate cu adresa nr. 664/2014 la care s-au anexat înscrisuri.
La data de 12.01.2015 contestatorul a depus la dosar o precizare la acțiune prin care a solicitat lărgirea cadrului procesual,precum și a obiectului cererii de chemare în judecată, în sensul că a solicitat și anularea hotărârii nr. 9468/15.12.2014 emisă de CNPP- C. C. de contestații,cu menținerea celorlalte capete de cerere.
În motivarea cererii, contestatorul a reiterat motivele din acțiune .
În drept, a invocat disp. art. 151 alin 2 din Legea nr. 263/2010.
A depus la dosar în copie hotărârea contestată.
La data de 21.01.2015 intimatele au depus la dosar răspuns la precizarea la acțiune ,solicitând respingerea ei în raport de motivele invocate prin întâmpinare, arătând și că sumele menționate în statele de plată depus e la dosar, încasate drept sume în acord nu coincid cu sumele menționate în adeverința nr. 1400/2013 ori nu sunt menționate deloc ,deși în finalul adeverinței se precizează că sumele au fost extrase din statele de plată din arhiva SCT București.
În ceea ce privește statul lunii iunie 1985 depus al dosar pensia suplimentară a fost plătită la salariul tarifar de 2630 lei plus sporul de vechime de 236 lei .
La termenul de judecată din 23.01.2015 s-a introdus în cauză CNPP- C. C. de contestații și s-a pus în vedere părților să depună la dosar decizia de pensionare pentru limită de vârstă emisă pentru contestator,relații comunicate de intimata CJP la data de 28.01.2015,la care s-a anexat decizia de pensie nr._/13.11.2014, buletin de calul și desfășurătorul anexat acesteia.
La termenul de judecată din 20.02.2015 instanța a pus în vedere contestatorului prin apărător să depună la dosar copia carnetului de muncă și să arate dacă mai insistă în cererea de conexare a dosarului_ , cerere formulată la acest termen.
La termenul de judecată din 20.03.2015 instanța a respins cererea de conexare a dosarului nr._ la prezenta cauză ,conform art 139 alin 2 C., având în vedere obiectul celor două dosare și a pus în discuție excepția rămânerii fără obiect a capătului 2 al cererii de chemare în judecată privind emiterea unei noi decizii pentru pensionarea pentru limită de vârstă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Obiectul prezentei cauze așa cum a fost precizat de contestator la data de 12.01.2015 l-a constituit anularea deciziei de pensie nr_/07.02.2014 emisă de C. Județeană de Pensii D. ,precum și a hotărârii nr. 9468/15.12.2014 emisă de CNPP- C. C. de contestații.
Cu privire la excepția rămânerii fără obiect a capătului 2 al cererii de chemare în judecată privind emiterea unei noi decizii pentru pensionarea pentru limită de vârstă, instanța constată că este neîntemeiată ,întrucât, deși s-a emis de către intimată decizia nr._/03.11.2014 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, unul dintre motivele prezentei contestații îl constituie emiterea la data de 07.02.2014 a unei decizii privind acordarea pensiei anticipate și nu pentru limită de vârstă,motiv ce va fi analizat în cele ce urmează.
O primă critică a contestatorului vizează reducerea vârstei de pensionare pentru limită de vârstă ca urmare a perioadei lucrate în grupa a II a de muncă cu doar 4 ani și 6 luni ,apreciind că trebuia luat în calcul pentru reducerea vârstei de pensionare 3 luni/an lucrat în grupa aII a de muncă motiv pentru care, pentru o perioadă de 6 luni a beneficiat de pensie anticipată.
Contestatorul se raportează în susținerea sa la dispozițiile Legii nr. 3/1977 și, deși nu indică în mod expres articolul, singurele dispoziții din această lege care fac referire la reducerea vârstei de pensionare ca urmare a perioadei lucrate în grupa a II a de muncă sunt disp art. 14 alin 1 care prevedeau că " Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se încadrează in grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe câte :a)un an si sase luni pentru grupa I de munca ;b)un an si trei luni pentru grupa II de munca" ,precum și ale art. 16 care prevedeau că " Persoanele care au lucrat cel puțin 5 ani in grupele I si II de munca au dreptul sa li ia in calculul vechimii in munca, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe: un an si sase luni pentru grupa I sau un an si trei luni pentru grupa II. In aceste cazuri nu se reduce limita vârstei de pensionare "
Această lege a fost abrogată la 01.04.2001 prin Legea nr. 19/2000.
În speță, dreptul la pensie al contestatorului s-a deschis la data de 17.12.2013, urmare a cererii nr._/17.12.2013 formulată de acesta, sub incidența Legii nr. 263/2010, intrată în vigoare la 01.01.2011 și care a abrogat Legea nr. 19/2000.
Potrivit art. 158 alin 1 Legea nr. 263/2010 " Perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a II a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstei de pensionare".
Potrivit art 55 alin 1 lit a din același act normativ ,persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare,conform tabelului nr. 1 menționat în aceste dispoziții legale .
Conform acestui tabel, având în vedere că perioada lucrată de contestator în grupa a II a de muncă - necontestată de către acesta și reținută de intimată - este de 21 ani 9 luni și 21 zile, acesta poate beneficia de o reducere a vârstei de pensionare cu 4 ani și 6 luni, reducere ce i-a fost aplicată prin decizia contestată.
Prin urmare, în mod corect a reținut intimata prin decizia de pensie contestată că acesta nu îndeplinea condițiile pentru pensie pentru limită de vârstă, fiind emisă decizie de pensie anticipată.
De altfel și contestatorul a formulat cererea nr._/17.12.2013 solicitând pensie anticipată parțială.(f.64).
În ceea ce privește nevalorificarea mențiunilor din adeverința nr. 1400/2013 emisă de . SA, instanța a reținut următoarele:
În această adeverință s-a menționat că în perioada 10.08.1971 – 20.06.1973,02.07.1973 – 17.10.1978, 28.03.1980 – 24.12.1993, 01.02.1994 – 31.12.1994 contestatorul a fost angajatul acesteia în funcția de mecanic utilaje și lăcătuș mecanic, iar în perioada lucrată, la salariul tarifar de încadrare s-au adăugat adaosuri și sporuri cu caracter permanent,neevidențiate în carnetul de muncă, astfel: regim prelungit de lucru și sume în acord, conform prevederilor Decretului 175/1973 completat cu Decretul 389/1972, art 1, ale Legii nr. 57/1974, art 12 alin 1 pct a, art 20 și ale CCM; spor de fidelitate, conform CCM și spor vechime, conform CCM.
Conform art 1 alin din Decretul nr. 389/1972 (în vigoare până la data de 01.04.2001, fiind abrogat de Legea nr. 19/2000, art. 198) "unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice care folosesc personal salariat, sunt datoare să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă ", modificat apoi de art.2 din legea 49/1992 în următoarea formulare "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat - 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați”.
Potrivit art. 2 din Decretul nr. 389/1972 de la calculul contribuției erau exceptate sume reprezentând drepturile plătite asiguraților din fondul asigurărilor sociale de stat, drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă.
Conform art. 70 și 71 din Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și pensia suplimentară, s-a instituit pentru angajați obligația plății unei contribuții în cuantum de 2% din salariul tarifar lunar de încadrare pentru pensia suplimentară, care, conform normei în cauză, se baza pe "principiul mutualității între angajați", iar potrivit art. 71 alin. 1, fondurile necesare pentru plata pensiei suplimentare urmau să se formeze din contribuția tuturor angajaților.
Obligația de plată a contribuției pentru pensia suplimentară s-a menținut în sarcina angajaților până la . nr.19/2000, în sarcina angajatorilor fiind instituită inițial prin HCM nr.4161/1953, iar ulterior prin Decretul nr.389/1972, acte normative potrivit cărora contribuția se aplică asupra câștigului brut realizat de salariați.
Sporurile cu caracter permanent care fac parte din baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale au fost stabilite prin dispozițiile art. 10 și 64 din Legea nr. 3/1977.
Se retine ca atât anterior datei de 01.04.2001, cât și după această dată, pe lângă contribuția plătită de unitatea angajatoare, orice salariat a plătit sau plătește o contribuție individuală la bugetul asigurărilor sociale de stat, contribuție care anterior datei de 01.04.2001 era denumită contribuție pentru pensie suplimentară, era reglementată de Legea nr.3/1977 și se reținea de la angajat pentru sumele încasate drept salarii de bază la care se adăugau sporurile cu caracter permanent prevăzute la art.10, iar după data de 01.04.2001, noțiunea de pensie suplimentară s-a transformat în contribuție individuală de asigurări sociale, fiind reglementată de Legea nr.19/2000 și se plătește de către angajat asupra salariilor brute realizate conform art.23 din acest act normativ.
Potrivit art.174 din Legea nr.263/2010 litigiile care se referă la drepturi de asigurări sociale, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se vor judeca potrivit legii în baza căreia a fost stabilit dreptul.
In speta, cererea de pensie a fost depusă la data de 17.12.2013 sub incidența Legii nr. 263/2010.
Prin dispozițiile art.165 și art.96 din Legea nr.263/2010, s-a urmărit, astfel, stabilirea punctajelor anuale pe baza veniturilor pentru care s-a plătit contribuție individuală la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Potrivit art.127 alin 1 din Normele de aplicare a Legii nr.263/2010., " Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și /sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art.165 alin 2 din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr.15."
În conformitate cu art.165 alin 1 din Legea nr.263/2010 " La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
Textul art. 165 alin 1 se referă numai la salariile înregistrate în carnetul de muncă.
Cu toate acestea, în cazul în care asiguratul a obținut venituri mai mari decât cele înregistrate în carnetul de muncă, legea oferă o soluție în art. 165 alin. 2, în sensul că, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 (adică cele înscrise în carnetul de muncă) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În Anexa 15 la HG 257/2011 s-a prevăzut cu titlu de "Mențiune" la pct.VI, faptul că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata,în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice; premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; recompensele cu caracter limitat,acordate personalului din unele sectoare de activitate, diurnele de deplasare și de delegare,indemnizațiile de delegare, detașare și transfer;drepturile de autor; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale,în cazul desfacerii contractului de muncă;al treisprezecelea salariu; formele de retribuire definite sub sintagma" plata cu ora ", acordată cadrelor didactice și specialiștilor din producție sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare,seminare,lucrări practice, desfășurate în afara obligațiilor de muncă de la funcția de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar,precum și pentru îndeplinirea unor activități didactice pentru care nu se justifică înființarea unor posturi; formele de retribuire pentru orele suplimentare realizate peste programul normal de lucru; sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică și care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor;indemnizațiile de muncă nenormată;compensațiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 și nr. 240/1982;alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Din conținutul adeverinței invocate de către contestator, se poate observa că angajatorul nu a menționat sumele brute sau nete lunare, ci sume obținute de acesta în intervalul de timp indicat cu titlu de regim de lucru prelungit sau sume acord, care însă nu au fost încasate lunar .
Din adeverință se poate constata că, contribuția la pensia suplimentară nu s–a plătit la suma reprezentând total venituri, în care sunt incluse și sumele ce se cer a fi valorificate. Acesta este motivul pentru care legiuitorul nu a prevăzut luarea în calcul a acestor venituri- Anexa 15 la Norme. În aceste condiții, nu se poate susține că a fost încălcat principiul contributivității potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în baza contribuțiilor plătite.
Instanța mai are în vedere și faptul că adeverința invocată nu precizează salariile brute sau nete obținute de contestator ,ci se referă la regim de lucru prelungit sau sume acord, constatându-se că nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi luată în calcul ca atare la stabilirea pensiei, astfel că intimații au procedat corect refuzând să dispună valorificarea acesteia.
Prin urmare, una dintre condiții este aceea de a se face dovada că aceste forme de retribuire au fost incluse în salariul brut . Din adeverința prezentată de contestator nu rezultă acest aspect, cu atât mai mult cu cât adeverința nici nu menționează salariul său brut .
Mai mult, observând statele de plată depuse la dosar de angajator se constată că sumele plătite ca pensie suplimentară au fost calculate la salariul tarifar la care s-a adăugat sporul de vechime în muncă, nu și la aceste sume plătite pentru regim de lucru prelungit sau sume acord .Ex, luna iunie 1985, contestatorul a avut un salariu tarifar de 2630 lei și 236 lei pentru vechime în muncă, iar contribuții la pensia suplimentară 58 lei.
Această sumă de 58 lei reprezentând contribuții la pensia suplimentară rezultă din aplicarea procentului de 2% la suma de 2866 lei ce se compune din salariul tarifar de 2630 lei la care s-a adăugat suma de 236 lei reprezentând vechime în muncă.
Prin urmare, în mod corect intimata nu a luat în calcul mențiunile din adeverință privind regim prelungit de lucru și sume în acord.
În ceea ce privește sporul de fidelitate și sporul de vechime se constată că aceste sporuri au fost evidențiate în înscrisul intitulat " date privitoare la activitatea în muncă ".
Astfel, sporul de vechime în muncă reținut de intimată a fost următorul: pentru perioada 01.04._93 20%, pentru perioada 01.04._01 25%.(f.47-48).
Observând adeverința nr. 1400/2013 se constată că acestea au fost procentele sporului de vechime în muncă pentru perioadele menționate și prin urmare critica contestatorului nu este întemeiată cu privire la acest aspect.
În ceea ce privește sporul de fidelitate menționat în adeverință se constată că acesta a fost reținut și evidențiat întocmai de intimată, astfel: pentru perioada 01.04._95-3%, pentru perioada 01.03._96- 5%, pentru perioada 01.04._97 – 10%, iar pentru perioada 01.05._01-15%(f. 48-50).
Față de cele expuse mai sus, instanța va respinge contestația precizată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația precizată formulată de contestator T. M.,CNP_, cu domiciliul în C., . 27, . 1, ., județul D. în contradictoriu cu intimat C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., cu sediul în C., . 14,județul D.,intimat C. C. DE CONTESTAȚII PENSII DIN C. CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE cu sediul în București, ., sector 2.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare, cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2015
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M. Asistent judiciar C. S.
Grefier M. C. U.
5 ex
Red./Tehnored. Jud.E.V.
Tehnored.M.J.
24.04.2015
| ← Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1657/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
