Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3592/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3592/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 3592/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr.3592
Ședința publică din data de 17 septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE N. C. B.
Asistent judiciar L. G.
Asistent judiciar D. C. P.
Grefier M. E.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamantul P. A. în contradictoriu cu pârâtul C. T. Motru, având ca obiect drepturi bănești - plata dobânzii legale.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat S. S. pentru reclamant, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având cuvântul în probațiune, reprezentanta reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
În temeiul art.258 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.255 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând-o admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
La interpelarea instanței reprezentanta reclamantului arată că nu mai are cereri de formulat si nu sunt incidente de soluționat.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, in baza art. 392 Cod de procedură civilă instanța declară deschise dezbaterile pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost modificată, fără cheltuieli de judecată.
În baza art. 394 Cod de procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile pe fondul cauzei și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 28.05.2015, sub nr._, reclamantul P. A. a chemat în judecată pârâta Școala G. Nr.3 Motru, solicitând obligarea acesteia la plata dobânzii legale pentru sumele datorate conform sentinței nr.519/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, de la data introducerii cererii în cauza mai sus menționată și până la data plății efective.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin sentința de mai sus pârâta a fost obligată să-i plătească diferențele de drepturi salariale neacordate ca urmare a neaplicării Legii nr.221/2008, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A precizat că, deși sentința mai sus menționată este irevocabilă, nici până în prezent nu a beneficiat de plata drepturilor salariale acordate, fiind evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că a fost lipsită de folosul sumelor de bani cuvenite, în plus, față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul personal prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008.
A invocat incidența dispozițiilor art.166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată [fost art.161 alin. (4)], conform cărora „întârzierea nejustificata a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.", în condițiile în care, potrivit art.161 [fost art. 156], „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", precum si prevederile art.278 alin. (1) [fost art. 295 alin.(1)], conform căruia:„Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile."
A apreciat că, și în privința daunelor interese datorate de unitate pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile Codului civil (Noul cod civil - Legea nr. 287/2009, republicată), și anume:
Art.1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului
pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării)
obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care
acesta este lipsit. La stabilirea prejudiciului se ține seama de reducerea unor cheltuieli
sau de evitarea unor pierderi de către creditor ca urmare a neexecutării obligației.
(3)Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă înainte de scadență debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Creditorul are dreptul, în plus, la daune-interese pentru orice prejudiciu suplimentar pe care l-a suferit din cauza neexecutării obligației.
A invocat dispozițiile art.2 din Ordonanța Guvernului nr.13/2011, potrivit cărora: „In cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 a abrogat O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, aprobată prin Legea nr. 356/2002, care stipula că „părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești" - art. 1 - și că „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală" - art. 2.
A precizat, de asemenea, că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
Reclamantul consideră că prin obligarea la acordarea dobânzii legale nu se poate aprecia că s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei, deoarece dobânda legală are natură juridică diferită față de inflație și a invocat în acest sens decizia nr.2/2013 a I.C.C.J., pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.148 și art.194 Cod procedură civilă, art.156(în prezent art.161), art.161 alin.4 (în prezent art.166 alin.4), art. 268 și art.295(în prezent art.278 alin. 1) din Codul muncii, art. 1 și art.2 din O.G. nr.9/2000, art.2 din O.G. nr.13/2011 și art.1530 și urm. Cod civil.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: sentința nr.519/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ .
Legal citată, pârâta Școala Gimnazială Nr.3 Motru nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la dezbateri.
Prin cererea depusă la dosar la data de 03.09.2015 reclamantul și-a modificat cererea, arătând că înțelege să cheme în judecată pârâtul C. T. Motru, întrucât pe perioada pentru care a solicitat plata acestor drepturi a fost angajatul acestei unități de învățământ.
Legal citat, pârâtul C. T. Motru nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la dezbateri.
Tribunalul, analizând cererea de față în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei și dispozițiile legale în materie, reține că este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr.519/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost obligat pârâtul C. T. Motru la plata către reclamantul P. A. a diferenței dintre drepturile bănești cuvenite potrivit Legii nr.221/ 2008 și cele acordate începând cu data de 01.10.2008 și până la data de 31.08.2009, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Sentința menționată mai sus a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Potrivit dispozițiilor art.1082 din vechiul Cod civil, debitorul este obligat la plata de daune - interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar, conform art.1084 din vechiul Cod civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În același sens sunt și prevederile art.1531 din Codul civil din 2009, conform cărora:
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
În baza art.1535 din Codul civil din 2009, se pot solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor, cât și celorlalte subiecte de drept civil.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Potrivit art.1 alin.1 din O.U.G. nr.71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii în perioada 01.01._12, prin art.14 alin.1 din O.G. nr.17/2012 s-a prevăzut că se va realiza în aceleași condiții cu cele prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, ale cărei dispoziții se aplică în mod corespunzător.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra compatibilității modalității de eșalonare a plății drepturilor salariale stabilită prin O.U.G. nr.71/2009 cu prevederile Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale (decizia din 4 septembrie 2012 in Cauza D. D. D. si alții împotriva României, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 17 octombrie 2012).
Prin Decizia nr.2/2014, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, si a stabilit că: “În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a reținut că, atâta timp cât repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperita doar pierderea efectiva, în temeiul art.1 alin.(3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului Cât privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a apreciat că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține că Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009 reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului in executarea obligației, întrucât acestui element ii lipsesc doua caracteristici esențiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului, care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita așteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art.44 alin.(1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” si faptul ca măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Din conținutul acestei decizii rezultă că executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală.
Conform regulilor răspunderii delictuale, debitorul este de drept în întârziere, de la momentul săvârșirii faptei considerate a fi ilicite, fără a fi necesar să fie pus întârziere.
Astfel cum s-a reținut mai sus, pârâtul a fost obligat prin hotărâre judecătorească la plata unor drepturi bănești către reclamant. O parte din sumele datorate au fost achitate cu întârziere, restul rămânând neachitat, astfel că pârâtul este în culpă pentru neexecutarea, respectiv executarea cu întârziere a obligației stabilite in sarcina sa.
Hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit obligația de plată a fost pronunțată în soluționarea unui conflict de muncă, iar, conform art.274 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond în aceasta materie sunt executorii de drept.
Așadar, debitorul datorează dobânzi penalizatoare pentru a acoperi prejudiciul rezultat din fapta ilicită constând în neexecutarea/executarea cu întârziere a obligației achitării sumelor acordate prin hotărâre judecătorească, de la data pronunțării sentinței, dată de la care datorează dobânda legală.
Dobânzile solicitate nu au un caracter accesoriu debitului principal constând în drepturile salariale datorate și nu reprezintă daune-interese datorate în temeiul art.166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru salariul neachitat, pentru care angajatorul este de drept în întârziere de la data scadenței obligației de plată a salariului.
În consecință, se va admite în parte cererea modificată și va fi obligat pârâtul C. T. Motru la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.519/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, începând cu data de 16.02.2012 și până la data plății sumelor datorate reclamantului. Se vor respinge în rest pretențiile ca neîntemeiate.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea ulterior modificată, formulată de reclamantul P. A., C.N.P._, domiciliat în orașul Târgu-Cărbunești, ., ., în contradictoriu cu pârâtul C. T. Motru, cu sediul în municipiul Motru, ., județul Gorj.
Obligă pârâtul C. T. Motru la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.519/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, începând cu data de 16.02.2012 și până la data plății sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Respinge în rest pretențiile ca neîntemeiate.
Sentință executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17.09.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte,
C. N. B.
Asistent judiciar, Asistent judiciar,
D. C. P. L. G.
Grefier,
M. E.
Red.B.C.N.
Thred. B.C.N.
13.10.2015/4exp.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 1102/2015.... → |
|---|
